Epaminonda's Blog.....: MIRANDA DO CORVO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, dar și vederi generale, trimiteri poștale

din localitatea portugheză MIRANDA DO CORVO.

Conventul Santa Maria de Semide

Statuia lui Hristos

Arhitectură locală

Vederi generale

Trimitere poștală ilustrată

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

DOUĂ EPIGRAME PROPRII

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx_________

O MATRICE SIGILARĂ,
O PLACHETĂ
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL NEAMȚ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Matrice sigilară - Poliția orașului Roman - România

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.

Deasupra este reprezentată matricea sigilară a Poliției orașului Roman, România, de pe vremea Regatului României, care este rotundă, are diametrul de 41 milimetri, este confecționată din alamă, gravată în excizie. Voin încerca să descriu această matrice sigilară cu termeni proprii sigilografiei, sau cu ajutorul DEX-ului. Pe ea este reprezentat în emblemă un scut francez modern, dreptunghiular, cu talpa în acoladă, scartelat, încărcat în cartierul 1, cu acvila cruciată, redată din faţă, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate în jos, flancată în partea stângă superioară de soare, în cartierul 2, cu capul de bour cu stea între coarne, flancat în partea dreaptă superioară de semilună, în cartierul 3, capul de bour cu stea între coarne, în cartierul 4, cu acvila cruciată, redată din faţă, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate în jos. Peste tot sunt aplicate armele familiei de Hohenzollern: scut polonez, dreptunghiular, cu marginea superioară și cea inferioară în acolade orientate cu vârful în sus, respectiv, în jos, sfertuit, având în cartierele 1 şi 4 argint, în cartierele 2 şi 3 negru. Scutul mare, așezat cu vârful pe două arabescuri, timbrat de o coroană închisă, fără tocă, compusă dintr-un cerc împodobit cu pietre preţioase, surmontat de opt cruciuliţe (dintre care cinci sunt vizibile), intercalate de perle, din vârful cărora pornesc opt arce ornate cu perle care se reunesc în partea de sus şi se termină printr-un glob crucife, cu cruce labată (cu braţele de formă concavă), are ca tenanţi: la dextra o femeie dacă redată din faţă, cu capul întors spre stânga şi privind la coroana care timbrează scutul, stând pe un arabesc, purtând veşminte lungi, ţinând în mâna dreaptă sica aşezată în pal, cu mâna stângă pe marginea de sus a scutului, iar la senestra un leopard lionat, stând cu piciorul stâng posterior pe un arabesc, cu cel drept sprijină partea de jos a scutului, ţinând cu laba stângă anterioară scutul de flancul stâng, pătrunzând în dreptul liniei orizontale despărţitoare, iar pe cea dreaptă o ţine pe marginea de sus a scutului. Sub scut, deviza „ NIHIL SINE DEO” (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Întreaga compoziţie este inclusă sub un pavilion, căptuşit cu hermină, dotat cu franjuri şi ciucuri, prins, în partea de sus, sub o coroană închisă asemănătoare cu cea care timbrează scutul, dar de dimensiuni mari decât aceasta. În exergă, mărginită de un cerc liniar la exterior este aplicată inscripția: * ROMÂNIA * POLIŢIA ORAŞULUI ROMAN.

Insigna - UMARO - Întreprinderea mecanică Roman - Fondat 1918

Umaro Roman este o companie producătoare de echipamente industriale. Umaro Roman produce, printre altele, strunguri carusel, mese rotative, piese de schimb și mașini de prelucrare a lemnului. Acționarul majoritar al companiei este societatea TCE 3 Brazi. Compania a fost înființată în anul 1991, prin divizarea Întreprinderii Mecanice Roman, care avea 70 de ani de activitate în domeniul producerii de mașini unelte. În anul 2001, omul de afaceri Culiță Tărâță, deputat PDSR la acea vreme, a achiziționat compania Umaro pentru suma de 16,6 miliarde de lei vechi. Sus am postat o fotografie cu sediul central al Umaro - Roman.

Regina Maria (1875 - 1938) - 140 ani de la naștere

Regele Ferdinand I (1865 - 1927) - 150 ani de la naștere

Bicaz - 2015 - România

Reședința regală de la Bicaz (Draga mea casă albă - Regina Maria)

Plachetă realizată de primăria orașului Bicaz, fiind primar

Nicolae Sălăgean, cu sprijinul P.S. Galaction Stângă, Ion Asavei și

Romeo Furtună - S.N.R. Secția Alexandria

(Societatea numismatică română)

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române , iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa – Coburg ;I Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.Este mama regelui Carol al II-lea al României. Viitoarea regină Maria a României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria, principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al coroanei României, în decembrie 1892. A avut şase copii: Carol (1893 - 1953), Elisabeta (1894 - 1961), Mărioara (1899 - 1961), Nicolae (1903 - 1978), Ileana (1908 - 1991) şi Mircea (1913 - 1916). Personalitate puternică, femeie foarte frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă. Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. „Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pămînt şi cu patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.”

Lucrarile la Palatul Regal de la Bicaz au inceput in 1909 si s-au finalizat in 1912, in timpul domniei lui Carol I. Pe langa o moara, uzina electrica si daracul de lana, domeniul mai avea inca 11000 de hectare de padure. Inainte de nationalizarea din anul 1948, palatul a fost locuit de Ignacy Moscicki, presedintele Poloniei, care s-a refugiat aici intre 19 septembrie si 4 noiembrie 1939. Construit acum mai bine de 100 de ani, după proiectul unui arhitect străin, și finalizat în 1912, Palatul Regal din Bicaz nu a fost restaurat absolut niciodată. În perioada în care a fost folosit drept reședință regală, arăta foarte bine și nici nu ar fi avut nevoie, însă mai târziu, după naționalizare, a servit ca sediu administrativ pentru specialiștii care au construit barajul, iar din 1961-1962 a devenit primărie. De fapt, sediu al Consiliului Popular și al Comitetului orășenesc de partid, cum era pe vremea aceea. În afară de un var dat pe pereți din când în când, nimeni n-a făcut nimic. Mai târziu, în epoca „modernă”, au mai apărut niște termopane pe ici, pe colo, asortate „artistic” cu o grămadă de fire spânzurate pe o latură exterioară. Inevitabil, au apărut și modificări făcute în interior, pentru că funcționarii nu aveau unde să-și așeze fișetele, așa că au mai spart câte un perete care le diminua spațiul de lucru. După toate „îmbunătățirile”, acum clădirea este comparabilă cu un șvaițer, din punct de vedere al rezistenței. În rest, tăcere și doar un pic de agitație când un muncitor, care făcea săpături în vederea extinderii unui magazin, a fost la un pas de a cădea într-o catacombă. Jurnaliștii au fost singurii interesați de subiect, au umblat prin oraș și au vorbit cu cei mai bătrâni dintre locuitori. Unii și-au amintit că, odată cu ridicarea Palatului Regal, s-a construit și o rețea de galerii subterane, care făcea legătura atât între reședința regală și teatrul de peste drum, cât și între palat și malul Bistriței. Ideea era, ca în cazul tuturor tunelurilor subterane, să existe o cale de salvare într-o situație de pericol. Primele prospecțiuni arată că galeriile sunt armate cu beton, având 2,5 metri inălțime și 1,5 metri lățime, de asemenea, au fost descoperite și câteva camere de zece metri pătrați. La începutul secolului trecut, Bicazul a fost Domeniu Regal al Coroanei României, iar bătrânii spun că tunelurile ar fi fost ridicate odată cu Palatul Regal. Peste o porțiune din rețeaua de tunele se află clădirea unei foste cooperative meștesugărești, fundația acesteia fiind legată de structura de rezistență a galeriilor subterane. Autoritățile nu au reușit până acum să afle unde duc acestea, deoarece, din loc în loc, sunt acoperite cu pământ, ajuns aici, cel mai probabil de la lucrările făcute pentru ridicarea actualei arhitecturi a orașului. Totuși, pe unele porțiuni ale labirintului se pot vedea tencuiala zidită acum zeci de ani și urmele instalației electrice, palatul și teatrul regal fiind conectate la un generator pe bază de apă”. Clădirea are un spațiu generos de 1350 metri pătrați, compartimentat în birouri și ghișee, deci ideal și pentru lucrul cu publicul.

Bicaz este un oraș în județul Neamț, Moldova, România, care are o populație de aproximativ 6500 de locuitori. În afara localității de reședință, el mai cuprinde localitățile Capșa, Dodeni, Izvorul Muntelui, Izvorul Alb, Potoci și Secu. Orașul se situează în vestul județului, la poalele Munților Ceahlău, pe malurile Bistriței, acolo unde se află barajul ce formează lacul Izvorul Muntelui. Bicazul este străbătut de șoseaua națională DN 15 (Piatra Neamț - Toplița). La Bicaz, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN 12C, care urcă pe valea râului Bicaz, trece prin cheile Bicazului și duce la Gheorghieni. Prima atestare documentară a localității Bicaz parvine din data de 10 ianuarie 1625. Sus am postat stema actuală și o poză a Primăriei orașului Bicaz.

Insigna - A.S. Metalul Roman (Asociația sportivă)

Înființată în 1943

A.S."Metalul" a fost un club de fotbal care a funcționat o vreme pe lângă marea Întreprindere mecanică din Roman. Acest club de fotbal a fost înființat în anul 1948.

Roman este un municipiu din județul Neamț, Moldova, România, situat în partea centrală a podișului Moldovei, la confluența râurilor Siret și Moldova. La recensământul din anul 2011 orașul număra 50713 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (2002), dintre care: români – 88,32%, romi – 3,05% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației municipului Roman se prezintă aproximativ astfel: ortodcoși – 80,22%, romano catolici – 10,48% și restul – nedeclarată sau altă religie. Primele mențiuni referitoare la această localitate le găsim în Letopisețul Novgorodului, datat în jurul anului 1387 si in cronica lui Nestor. Primul document intern este un hrisov de danie din data de 30 martie 1392 care stipulează că numele orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului. Romanul a fost de-a lungul istoriei sale unul din cele mai importante centre urbane ale Moldovei, fiind un oraș cosmopolit datoritǎ prezenței mai multor grupuri etnice, cuprinzând, pe langă comunitatea româneasca, comunități importante de armeni, evrei și o importantă comunitate catolică. Roman I i-a eliberat pe evrei de serviciul militar în schimbul unui impozit. Distrus în mare parte în 1467, în timpul campaniei lui Matei Corvin în Moldova, a fost refăcut de Ștefan cel Mare. Importanța Romanului medieval este arătată de prezența în oraș a unei arhiepiscopii, care a avut și rol de mitropolie a Romanului și a Țării de Jos a Moldovei. Neavând documente certe care să ateste cu precizie data întemeierii arhiepiscopiei, istoricii consideră că aceasta a fost cel mai probabil înființată în perioada 1408 – 1413, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, cel care este considerat organizatorul ierarhiei bisericești din Moldova. În anul 1950, Romanul a căpătat statut de oraș regional și a devenit reședință a raionului Roman din regiunea Bacău (între 1952-1956, din Regiunea Iași). Reforma administrativă a lui Nicolae Ceaușescu din anul 1968 nu a reînființat județul Roman, orașul primind statut de municipiu și trecând la județul Neamț.

Insigna - S.C. Mecanică Ceahlău S.A. Piatra Neamț

Cu o experiență de peste 90 de ani, S.C. Mecanica Ceahlău din Piatra-Neamț este unul dintre cei mai importanți producători de utilaje agricole din România, situat pe strada Aurel Vlaicu, la nr. 34. Compania a fost fondată în anul 1921 de către industriașul Socrat Lalu când avea doar 16 angajați dintre care 3 strunguri. Compania a fost puternic afectată de criza economică din anii 1929-1933 dar și de cea din timpul celui de-al II-lea război mondial, astfel că la naționalizarea din anul 1948 avea doar 130 de salariați ce reparau vagoane de călători, injectoare de locomotivă și făceau tucerie comercială. Producția utilajelor agricole începe în 1953, dezvoltându-se continuu și devenind treptat principalul obiect de activitate al companiei. Mașinile agricole ajung în fermele din România, dar și în Rusia, Ucraina, Ungaria, Slovenia, Bulgaria, Republica Moldova, Polonia, Italia sau țări din Africa și Asia. În anul 1999 devine o companie cu capital integral privat, iar 2006 este listată la Bursa de Valori București sub simbolul MECF la categoria Standard, având acționari majoritari SIF Moldova (63,3%) și Romanian Opportunities Fund (30,2%). În anul 2016 compania producea peste 20 de categorii de utilaje agricole, având un personal nu mai mare de 200 de oameni.

Piatra Neamț (în germană Kreuzburg an der Bistritz, în trecut, Piatra) este municipiul de reședință a județului Neamț, Moldova, România. Situat pe valea Bistriței, în nord-estul României, orașul avea la nivelul anului 2011 o populație de 85055 de locuitori. Primele mențiuni scrise despre Piatra Neamț se întâlnesc în Cronica rusească (cca.1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) - în Lista orașelor valahe de la Dunare. Orașul primește statutul de târg domnesc doar în anul 1453. Cu timpul, târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468 - 1475) a unei Curți Domnești. Sus am postat stema actuală a municipiului Piatra Neamț și mai jos câteva frumoase monumente de cultură și arhitectură ale orașului, din vremuri diferite.

Curtea domnească

Muzeul etnografic

Muzeul Cucuteni

Muzeul de arheologie

Biserica Sfântul Ioan (Mărăței)

Liceul Petru Rareș

Biserica Sfinții Trei Ierarhi

Cazarma Regimentului nr.15

Fabrica de celuloză

Podul peste Bistrița

Teatrul

Vila Nicu N. Albu

Casele Dimitrie C. Corbu

Vila Dr. Flora

Vila George Lalu

Vila Lucreția - Peste Vale

Spitalul județean

Turnul lui Ștefan

Județul Neamț este situat în provincia istorică românească Moldova, România, la limita dintre Carpații Orientali și Podișul Moldovei. Este cunoscut mai ales pentru frumusețea Masivului Ceahlău și a peisajului în general. Suprafața județului este de 5890 kilometri pătrați iar populația sa numără aproximativ 453000 de locuitori. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Bistricioara, Bicaz, Cracău și Tarcău, iar principalele lacuri sunt: Izvoru Muntelui, Pângărați, Vaduri și Bâtca Doamnei (lacuri de interes hidroenergetic). Ca unități administrative județul Neamț este compus din 2 municipii – Piatra Neamț și Roman, 3 orașe – Târgu Neamț, Bicaz și Roznov precum și 78 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului Neamț iar mai jos câteva fotografii reprezentând monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite și alte locuri de vizitat în acest județ.