Epaminonda's Blog.....: MARKT OBERDORF

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea germană MARKT OBERDORF,

districtul OSTALLGAU, landul BAVARIA, din vremuri diferite,

câteva trimiteri poștale ilustrate, o monedă și două insigne locale.

Academia de muzică

Capela Balteratstried

Biserica Sankt Martin

Arhitectură

Trimiteri poștale ilustrate

Vedere generală

Monedă locală

Insigne locale

xxx

O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

DOUĂ EPIGRAME PERSONALE

__________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL ILFOV

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Jandarmeria română - Forță și inteligență
Școala de aplicație pentru ofițeri a jandarmeriei române "Mihai Viteazul"

Urmând tradiţia începută la 13 iunie 1847 prin înfiinţarea ,,Şcoalei ostăşeşti", continuată în primii ani ai secolului trecut de ,,Şcoala Jandarmeriei rurale" şi ,,Şcoala de pregătire pentru şefii de posturi", iar câteva decenii mai târziu de ,,Şcoala pregătitoare a ofiţerilor de jandarmi" şi ,,Şcoala de subofiţeri jandarmi Drăgăşani", la 3 aprilie 2000, prin Ordinul ministrului de interne nr. I/ 05024, a fost creată Şcoala de Aplicaţie pentru Ofiţeri a Jandarmeriei Romane. Tot prin acest ordin, Şcoala de Aplicaţie a primit numele de ,,Mihai Viteazul", în memoria marelui voievod și întregitor de ţară. Şcoala este situată în comuna ilfoveană Chiajna, satul Roșu, şi reprezintă rodul unei cooperări româno-franceze, începute încă din 1999. Şcoala de Aplicație este instituția destinată să asigure pregătirea, perfecționarea și specializarea personalului militar din Jandarmeria Română, diferențiat pe domenii de activitate ori pentru participarea la misiuni internaționale. Din anul 2014, Şcoala de Aplicaţie pentru Ofiţeri a Jandarmeriei Române "Mihai Viteazul" este membră a Reţelei de Expertiză şi Pregătire Francofonă pentru Operaţiunile de Menţinere a Păcii (REFFOP) din cadrul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei. În cadrul vocației internaționale, școala organizează şi desfăşoară, în cooperare cu Jandarmeria Naţională Franceză, Cursul Superior Internaţional pentru pregătirea ofițerilor din forțele de securitate internă (jandarmerie și poliție) din ţările cu care Jandarmeria Română are încheiate acorduri sau înţelegeri de cooperare şi colaborare, în vederea participării la misiuni de menținere a păcii sub egida ONU.

Chiajna este o comună din județul Ilfov, care mai include și localitățile Dudu și Roșu. Situată în partea de nord-vest a municipiului București, în continuarea cartierului Militari, comuna Chiajna s-a dezvoltat pe malul drept al râului Dâmbovița. La recensământul din anul 2011 comuna număra 14259 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002) dintre care: români – 90,87% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației comunei se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 89,64% și restul – nedeclarată sau altă religie. Marele Dicționar Geografic al României stipulează că satul de reședință al comunei a fost fondat de imigranți bulgari în anul 1828, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea populația era încă majoritar bulgară. Patru obiective din comuna Chiajna sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes județean: siturile arheologice Roșu și Chiajna, biserica „Sfântul Nicolae” (datând din 1831–1897) din satul Chiajna și biserica „Sfântul Gheorghe” din Dudu, construită în 1841 și renovată în 1899.

Insigna - Direcția generală de jandarmi a municipiului București

Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti este situată în orașul ilfovean Măgurele, este subordonată nemijlocit Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi este destinată planificării, organizării, conducerii şi executării misiunilor specifice şi îndeplinirii atribuţiilor ce revin Jandarmeriei în municipiul Bucureşti, cu privire la apãrarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, a proprietãţii publice şi private, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încãlcãri ale legilor în vigoare, precum şi pentru protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi combaterea actelor de terorism. Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti a luat ființă în anul 2005, ca urmare a intraării în vigoare a Legii nr.550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea și funcționarea Jandarameriei române, iar în actuala structură funcționează de la data de 1 decembrie 2014 , odată cu intrarea în vigoare a noului stat de organizare.

Principalele atribuţii ale Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti sunt urmãtoarele:

planificarea, organizarea şi coordonarea unitarã a acţiunilor pentru executarea cu eficienţã a misiunilor permanente şi temporare ce revin Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, prin structurile subordonate, conform legii;
apãrarea, prin mijloacele şi metodele prevãzute de lege, a vieţii, integritãţii corporale şi libertãţii persoanei, proprietãţii publice şi private, a intereselor legitime ale cetãţenilor, ale comunitãţii şi ale statului;
executarea misiunilor de asigurare a ordinii publice cu ocazia mitingurilor, marşurilor, demonstraţiilor, procesiunilor, acţiunilor de pichetare, acţiunilor promoţionale, comerciale, manifestãrilor cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, precum şi a altor asemenea activitãţi care se desfãşoarã în spaţiul public şi care implicã aglomerãri de persoane;
executarea, în cooperare cu instituţiile abilitate ale statului, a misiunilor de asigurare a ordinii publice pe timpul vizitelor oficiale sau a altor activitãţi la care participã înalţi demnitari români sau strãini în Municipiul Bucureşti, în zona obiectivelor şi a locurilor de desfãşurare a activitãţilor;
executarea misiunilor de restabilire a ordinii publice când aceasta a fost tulburatã prin orice fel de acţiuni sau fapte care contravin legilor în vigoare;
executarea, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontierã, pe baza planului de cooperare, a misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat;
asigurarea, în condiţiile legii, a pazei proprii, a pazei şi protecţiei transporturilor unor valorii importante, a transportului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, substanţelor toxice sau radioactive ori al altor materii sau substanţe periculoase, definite astfel prin lege;
executarea, în condiţiile legii, la solicitarea autoritãţilor competente, a misiunilor de urmãrire şi prindere a evadaţilor, dezertorilor şi a altor persoane despre care existã date şi indicii temeinice cã intenţioneazã sã sãvârşeascã sau au sãvârşit infracţiuni ori care se sustrag mãsurii arestãrii preventive sau executãrii pedepselor privative de libertate;
participarea, împreunã cu alte instituţii abilitate, la limitarea şi înlãturarea consecinţelor dezastrelor naturale, tehnologice, de mediu , supravegherea, controlul şi asigurarea protecţiei şi conservãrii fondului cinegetic şi piscicol natural, a fondului silvic şi de protecţie a mediului, prin mãsuri specifice de prevenire şi combatere a oricãror încãlcãri ale prevederilor normelor legale;
asigurarea mãsurilor de ordine şi de protecţie a zonelor în care s-au produs, sau existã pericolul iminent de producere a unor incendii, explozii ori a altor situaţii de urgenţã ce pun în pericol viaţa, integritatea fizicã a persoanelor sau bunurile acestora;
constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale, potrivit legii, întocmirea actelor premergãtoare necesare începerii urmãririi penale pentru infracţiunile constatate pe timpul executãrii misiunilor specifice, potrivit prevederilor art. 214 din Codul de procedurã penalã;
desfãşurarea activitãţilor de cercetare şi documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesare executãrii misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestãri publice, cu cele cunoscute ca aparţinând unor grupuri cu comportament huliganic, precum şi cu alte informaţii de interes operativ necesare executãrii misiunilor;
la solicitarea persoanelor fizice sau juridice, în situaţii care nu suferã amânare, la propunerea inspectorului general, în baza aprobãrii ministrului administraţiei şi internelor, participã la asigurarea temporarã a protecţiei unor bunuri, valori şi transporturi speciale, altele decât cele stabilite prin Hotãrâre a Guvernului, în condiţiile legii;
participarea la misiuni în sprijinul poliţiei, la solicitare, sau pe baza planurilor de cooperare, prin executarea de acţiuni în zone şi locuri cu potenţial criminogen ridicat în funcţie de situaţia operativã şi efectivele avute la dispoziţie, participarea la misiunile de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional în zona şcolilor, parcurilor, pieţelor, târgurilor şi locurilor de agrement, independent sau în cooperare cu poliţia;
executarea altor acţiuni specifice, la ordin sau cu aprobarea conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor, independent şi în cooperare cu alte structuri, pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor, atunci când nu este angrenatã în misiuni de menţinere sau restabilire a ordinii publice;

Măgurele este un oraș din județul Ilfov care mai include și satele Alunișu, Dumitrana, Pruni și Vârteju. Este un oraș satelit al capitalei situat în vecinătatea sud-vestică. Conform recensământului din anul 2011, orașul număra o populație de 11041 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 92,68%, romi – 1,93% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației orașului se prezintă aproximativ astfel: ortodcși – 93,31% și restul – nedeclarată sau altă religie. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1852, însă săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii ale paleoliticului și neoliticului. Aici își au sediile Institulul de fizică atomică și Institutul de fizică a pământului. Principalele atracții turistice ale orașului sunt: conacul Oteteleșanu și bisericile „Sfânta Treime”- Gherman (datând din 1797) și „Sfinții Ioachim și Ana” (datând din 1818), din satul Vârteju.

Insigna - Primăria Otopeni

Otopeni este un oraș din județul Ilfov care mai include și satul Odăile. Localitatea se află în vecinătatea nordică a municipiului București, la ieșirea către Ploiești, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, orașul Otopeni avea o populație de 13861 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 89,74% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației orașului se prezintă aproximativ astfel; ortodocși – 88,12% și restul – nedeclarată sau altă religie. În anul 2000 localitatea a fost declarată oraș. În acest oraș din proximitatea capitalei se mai află: Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie “Ana Aslan” și Aeroportul Internațional “Henri Coandă.”

Insigna - Clubul sportiv Balotești

C.S.Balotești (Clubul sportiv Balotești) este un club de fotbal din Balotești, care evoluează în Liga a II-a. Promovarea în această divizie a obținut-o la finalul sezonului 2013 -2014, aceasta fiind și prima din întreaga istorie a clubului. Clubul a fost fondat în anul 2006 și beneficiază de un stadion propriu de joc cu 3780 locuri pe scaune. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc sunt: albastru (pentru jocurile de pe teren propriu) și roșu (pentru jocurile din deplasare).

Balotești este o comună din județul Ilfov care mai include și satele Dumbrăveni și Săftica. Reședința comunei este satul Balotești, deși primăria își are sediul în Săftica. Comuna se află în zona de nord a județului și este traversată de șoseaua națională DN1, care leagă orașul București de Ploiești. La recensământul din anul 2002 populația comunei era de 8314 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 89,99%, romi – 3,29% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației comunei se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91,97% și restul – nedeclarată sau altă religie. Pe data de 31 martie 1995, aici s-a prăbușit avionul Airbus A310 aparținând companiei naționale TAROM, în care și-au pierdut viața 60 de pasageri. Principalele obiectve turistice de vizitat în comuna Balotești sunt: conacul Bujoiu, datând din anul 1932, biserica „Sfinții Nicolae, Teodor și Stelian”, construită în anul 1763 și un fost han din anul 1910 – toate situate în satul Balotești - și biserica „Sfânta Troiță, Sfântul Dumitru și Sfânta Elisabeta” din Săftica, construită în 1801 și reparată în 1840.

Consiliul județean Ilfov - România

Sfinții împărați Constantin și Elena

Consiliul județean - Palatul Mogoșoaia - Mănăstirea Cernica

Mănăstirea Cernica este situată în orașul Pantelimon, județul Ilfov, în apropiere de limita cu comuna Cernica, Ilfov, România. Mănăstirea a fost ridicată în anul 1608 în timpul domniei lui Radu Șerban și a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția sa, Chiajna. Complexul monahal de la Cernica a reprezentat o adevărată școală de educație monastică. În cadrul mănăstirii s-au construit trei biserici și trei paraclise. Biserica Mare, cu hramul Sf. Nicolae, a fost avariată la cutremurul din anul 1802, și reparată în anii 1809 – 1815 de către arhimandritul Timotei. O reparație capitală s-a făcut în anul 1925 după ce în urma unui cutremur în anul 1838 o turlă s-a dărâmat iar în anul 1923 a ars. Biserica cu hramul Sf. Gheorghe a fost construită în secolul al XVIII-lea de Dan Brașoveanu. În anii 1962-1964 este refăcută complet iar după stricăciunile cutremurului din 4 martie 1977 este reconsolidată. În anul 1804, în cimitirul mănăstirii, arhimandritul Gheorghe construiește bisericuța Sf. Lazăr.

Palatul Mogoșoaia este o clădire istorică situată în localitatea Mogoșoaia, în județul Ilfov, aflată la circa 15 kilometri de centrul orașului București.Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea pământul pe care a fost construit. Palatul Mogoșoaia a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 119 de ani, pentru ca apoi să treacă în proprietatea familiei Bibescu. Palatul a fost construit până în anul 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil brâncovenesc, stil utilizat anterior și la un alt palat al voievodului, construit la Potlogi. Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. Data începerii construcției nu este cunoscută, dar se știe că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în zonă din 1681. După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol, împreună cu întreaga sa familie, toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de domnitorul Ștefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, și a rămas în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea. Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din anii 1768 – 1774, deoarece marele ban Nicolae Brâncoveanu ținuse partea rușilor în conflict. O nouă distrugere a palatului a avut loc cu ocazia Revoluției de la 1821, când ultimul urmaș al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brașov, iar clădirea a fost ocupată de panduri. După moartea lui Grigore, în anul 1832, palatul a rămas moștenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat și, prin căsătoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, a trecut în familia acestuia și a fost renovat între anii 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit și cavoul familiei în parcul palatului, și vila Elchingen din apropiere. Palatul a fost administrat în continuare de familia Bibescu care, însă, s-a mutat în vila cea nouă iar clădirea veche a rămas nelocuită. Aceasta până în 1911, când Maria-Nicole Darvari a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției acestuia, Martha. Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea palatului începând cu anul 1912. În timpul primului război mondial, lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urma bombardamentelor germane. În perioada ocupației germane a Bucureștiului și a sudului României, prințesa Martha Bibescu a rămas în capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria și locuind o vreme chiar în palat. Revenită în țară după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935. În timpul celui de-al doilea război mondial palatul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliați, fiind, pentru câteva luni, închiriat legației elvețiene din România. După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist. Martha Bibescu obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Prințesa a plecat însă definitiv din țară în septembrie 1945, lăsând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie.

Sfintii împărați Constantin si Elena, sunt pomeniti in Biserica Ortodoxa annual, în data de 21 mai . Sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este strans legata de taina si puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei crestine. Această sărbătoare îi evocă pe împăratul Constantin cel Mare și pe mama sa, Elena. Aceasta este sărbătoarea de hram a Catedralei Patriarhale din București. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, născut în anul 272 sau 274 și decedat în anul 337, cunoscut sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost împărat roman între anii 306 și 337, devenind conducător al întregului Imperiu Roman după înfrangerea lui Maxentiu și a lui Liciniu. Legenda spune că în toamna anului 312, în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a zărit pe cer, în plină zi, o cruce strălucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscriptia: “in hoc signo vinces” – “prin acest semn vei birui”; iar pe timpul nopții i s-a arătat în vis însusi Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerându-i să pună acest semn sfânt pe steagurile soldaților săi, urmând sa fie protejat în focurile bătăliei. Constantin a procedat întocmai după aceste semne și a câștigat bătălia. Împarateasa Elena – Flavia Iulia Helena (aproximativ 248 – 329) a fost căsătorită cu generalul roman Constantinus Chlorus, fiind mama împaratului Constantin cel Mare. A fost o femeie deosebit de credincioasă și cunoscută pentru piosenia ei. A înfăptuit pelerinajul în Palestina și în provinciile răsăritene, fiindu-i atribuite găsirea moaștelor Sfintei Cruci a lui Hristos și aflarea rămășitelor celor trei magi. Legenda spune ca in timp ce era in pelerinaj, a vazut niste oameni ce duceau un mort pe o colina unde erau 3 cruci. Acestia il apropiau de fiecare dintre ele. Ajungand la ultima cruce, mortul a înviat și astfel s-a descoperit crucea pe care a fost rastignit Hristos.

Județul Ilfov (Sectorul agricol Ilfov înainte de anul 1997) este un județ din România, care înconjoară municipiul București. Reședința oficială este orașul București și majoritatea instituțiilor județene își au sediul acolo, deși orașul însuși nu face parte din teritoriul administrat de județ. Ca subunități administrative județul are 8 orașe - Voluntari, Pantelimon, Măgurele, Buftea, Bragadiru, Chitila, Otopeni, Popești-Leordeni și 32 de comune. Județul se întinde pe o suprafață de de 1583 kilometri pătrați și numără aproximativ 365000 de locuitori. Sus admiri harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Ilfov, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Ilfov, din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.