Epaminonda's Blog.....: Ro - M

Moneda de mai sus a fost emisă în anul 1946 și ea prezintă pe avers inscripţia MIHAI I REGELE ROMANILOR, efigia regelui spre dreapta şi anul 1946 între două semne pătrate, sub gât fiind scris numele gravorului - H. IONESCU, iar pe revers valoarea nominală 100000 LEI, ROMANIA, stema României şi un porumbel aducând o ramură de măslin unei femei, simbolizând pacea, jos de-a lungul muchiei, mai spre stânga, fiind scris numele gravorului, A. ROMANESCU. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; diametru – 37 milimetri, greutate – 25 grame, material – aliaj argint și cupru (argint 70%) și tiraj – 2 002 000 exemplare.

Mihai I, Rege al României, Principe al României, fost Principe de Hohenzolern (născut la data de 25 octombrie 1921 la Sinaia), în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea , cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.

În data de 20 octombrie 2003, Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă dedicată aniversării a 625 de ani de la începerea construcţiei Castelului Bran. Această emisiune face parte din ciclul tematic ,,Monumente de artă feudală creştină". Aversul monedei are gravat, în zona centrală, un scut despicat, fiecare din cele două câmpuri ale scutului conţinând câte un ornament şi o stemă, respectiv stema României, în stânga şi stema oraşului Braşov, în dreapta. Inscripţia ,,ROMANIA" şi anul emisiunii ,,2003" sunt gravate în partea superioară, deasupra unui ornament romboidal. În partea inferioară este inscripţionată valoarea nominală ,,5 000 LEI". Pe reversul monedei este reprodusă macheta Castelului Bran, având în partea de jos o eşarfă cu inscripţia ,,CASTELUL BRAN". În partea superioară, urmând circumferinţa monedei, este gravată semicircular inscripţia ,,625 ANI DE LA INCEPEREA CONSTRUCTIEI". Anii ,,1378'' şi ,,2003'' ce marchează momentul aniversar, sunt amplasaţi, într-un medalion în formă de scut. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoare nominală - 5000 lei, metal - aur, puritate - 99,9%, formă - rotundă, diametru - 35 milimetri, greutate - 31,103 grame, calitate - proof, cant - neted, tiraj – 250 exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 1767 RON.

Castelul Bran, situat între Munții Bucegi și Piatra Craiului, la 30 de kilometri de Brașov, este singurul punct turistic care atrage sute de mii de turiști datorită unei legende, Legenda Contelui Dracula, deși izvoarele spun ca Țepeș ar fi trecut o singură dată pe aici, în drum spre Brașov. Inițial Castelul Bran (în limba slavă «brana» înseamnă «poartă») a fost o fortăreață cunoscută sub numele de Dietrichstein, construită de Ordinul Cavalerilor Teutoni în anul 1212, care a fost cucerită de sași spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima atestare documentară este din 1377 când brașovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortărețe. Apoi, între 1419-1424 a intrat în posesia lui Sigismund. La sfârșitul secolului al XV-lea a fost subordonată comitetului secuilor și sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei. La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a României Mari, în semn de recunoștință din partea orașului Brașov pentru contribuția la Unirea cea mare de la 1918. Imediat după aceasta, timp de 7 ani, Castelul a intrat într-o perioadă de restaurare, sub conducerea arhitectului Curții Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o reședință de vară. Tot în această perioadă a fost construită și Casa de ceai. În timpul acestor lucrări, Castelul a fost dotat cu apă curentă de la o fântână săpată în stâncă, adâncă de 57 de metri și iluminat de la o uzină electrică cu turbină. De la această uzină au fost apoi electrificate, în 1932, satele Bran, Simon și Moeciu. Apoi, în 1938, Regina Maria a lăsat Castelul Bran drept moștenire Principesei Ileana, care l-a stăpânit până în 1948. După abdicarea Regelui Mihai și expulzarea Casei Regale, Castelul a intrat în proprietatea statului, fiind abandonat și devastat. Abia în 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie și arta medievală. În 1987, castelul a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. În 2006 Castelul a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmașul Principesei Ileana. În iarna lui 2007 noul proprietar l-a scos la vânzare. Deoarece consiliul Județean Brașov s-a arătat dispus să răscumpere Castelul, avocații care se ocupau de tranzacție au cerut prețul de 60 milioane de euro. După o anchetă efectuată de o comisie parlamentara concluzia a fost că retrocedarea Castelul Bran către Dominic de Habsburg nu s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale. În final, Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg în data de 1 iunie 2009, când avocații Casei de Habsburg și conducerea muzeului au semnat procesele verbale de predare-primire a castelului. Nepot al Reginei Maria și fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobândit Castelul Bran la aproape șase decenii după ce familia sa a fost forțată de regimul comunist să părăsească țara, pe când el avea doar zece ani. După ce Ministerul Culturii și Cultelor a retras majoritatea obiectelor din Castelul Bran, acestea au fost înlocuite cu obiecte și mobilier care au aparținut familiei de Habsburg, printre cele mai prețioase fiind Coroana, sceptrul și un pumnal de argint care au aparținut Regelui Ferdinand, o fotografie-portret a Principesei Ileana cu semnătura acesteia, un acoperământ al patului Reginei Maria, câteva piese de mobilier, dar și o carte de oaspeți care a aparținut Reginei Maria aceasta fiindu-i dăruită, în 1920, de comunitatea brașovenilor și în care se păstrează impresiile tuturor personalităților din țară și străinătate ce au trecut pragul castelului de-a lungul a aproape trei decenii. Potrivit unui reprezentant al administrației Castelului Bran, în castel va fi amenajata și o sală de proiecții cu imagini ale Arhivei Naționale de Film despre istoria familiei regale și a castelului, o cameră a costumelor familiilor regale, precum și o sufragerie. În plus, în Turnul Rotund al castelului va fi amenajat un apartament de lux, pentru cei care vor să stea să petreacă o noapte în Castelul Bran. De asemenea, proprietarii castelului intenționează să restaureze Casa de Ceai a Reginei Maria, aflata în incinta domeniului Bran, care să fie apoi deschisă publicului. Într-una dintre camerele castelului, a fost amenajata și o cameră “Bram Stoker”, unde este prezentată legenda lui Vlad Țepeș (cunoscut și ca Vlad Dracul), precum și a mitului lui Dracula. În curtea Castelului este amenajat un muzeu al satului ce prezintă viața țăranilor din zonă, munca și tradițiile din zona Rucăr-Bran. În perioada sărbătorii Halloween, Castelul Bran este destinația preferata a turiștilor americani și englezi. O nouă atracție turistică oferită de noii proprietari este un număr de 10410 sticle de Merlot de Dealu Mare din 2007 botezat ad-hoc „Chateau Bran”, la 45 de lei sticla, și 1377 de sticle de Cabernet Sauvignon din același an și aceeași podgorie, la 160 de lei sticla „înnobilată” cu mențiunea „Reserve de l’Archiduc” și semnătura „Dominic”. „Ambele sortimente vor fi comercializate doar la Castelul Bran, sub denumirea «Chateau Bran. Revista americana Forbes a plasat Castelul Bran pe poziția a doua în rândul celor mai scumpe proprietăți din lume, cu o valoare estimata la 140 milioane dolari.

Stema României, adoptată de cele două Camere ale Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992, constă într-un vultur pe un scut, având aripile deschise; în cioc ține o cruce iar în gheare o spadă și un sceptru. Între aripile protectoare se află un scut împărțit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice :

Stema Țării Românești - un vultur cu capul conturnat, având în cioc o cruce, la dreapta un soare, la stânga o lună crai nou. Prima versiune este atestată pe un document din 20 ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I.

Stema Olteniei - În 1872 pe emblema Principatelor Unite a fost introdus separat, în afara vulturului Munteniei și a bourului moldovenesc și simbolul Olteniei, pe un fond roșu, un leu încoronat ieșea dintr-o coroana antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma de azi, în cartierul al treilea, pe fond roșu, un leu ieșind dintr-un pod (podul de la Drobeta, ambele de aur).

Stema Moldovei - capul de bour căruia îi este asociat o stea, o lună crai-nou și o roză, fiind atestat pe hrisovul din 30 martie 1392 dat de domnul Roman I.

Stema Transilvaniei - scut împărțit în două câmpuri: în câmpul superior era o jumătate de acvila, cu zborul desfăcut, ieșind din linia de demarcație, iar în câmpul inferior, turnuri de cetate, ultimele amintind de vechiul nume al Transilvaniei, Siebenburgen ("Șapte cetăți"), nume atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din secolul al XVI-lea.

Banatul, Crișana și Maramureșul nu au avut steme, dar pe data de 23 iunie 1921, a fost stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului iar stema Transilvaniei să fie atribuită și Crișanei și Maramureșului.

Stema Dobrogei constă din doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos.

Prezint aici o istorie romanțată a simbolisticii vechii steme a orașului Brașov: Înainte de stabilirea germanilor în Transilvania, regele maghiar Solomon a purtat război împotriva cumanilor pe care i-a alungat în final peste graniță. La un moment al acestei lupte ploaie de săgeți se abăteau mai mult asupra regelui deoarece el se făcea cel mai vizibil prin strălucirea coroanei pe care o purta pe cap, coroana dându-l de gol în fața inamicului. Înțelegând pericolul, regele și-a depus coroana pe trunchiul retezat al unui copac, mai precis peste buturuga ce rămăsese din falnicul copac, el nemaifiind atât de vizibil. Astfel a evitat regele Solomon potopul de săgeți și a reușit să se retragă, abandonându-și coroana în acea pădure. Coroana regală a rămas neobservată mulți ani pe trunchiul de copac, până când au găsit-o sașii. Aici teutonii au construit cetatea Brașovia și în jurul acesteia s-a constituit o comunitate umană. Pe locul unde s-a găsit coroana s-a ridicat primăria comunității care s-a denumit Kronstadt (Orașul coroanei). Mai târziu toate clădirile, drapelele și scuturile orașului s-au decorat cu coroana pe trunchiul de copac cu rădăcini și apoi s-a încercat interpretarea stemei: Rădăcinile acesteia reprezintă cele 13 comunități rurale săsești din Țara Bârsei, ale căror locuitori, asemenea rădăcinilor, lucrează în pământ și își duc produsele la oraș. Așa cum rădăcinile nu doar susțin trunchiul copacului, ci îl și întăresc, pentru a nu putea fi doborât de furtuni, așa ajută și comunitățile săsești orașul și îl feresc de pieire. Așa cum rădăcinile unui copac nu sunt observate, așa e trecută cu vederea și munca tăcută a țăranilor. Trunchiul puternic simbolizează orașul: scoarța aspră și tare se aseamănă cu zidurile orașului și bastioanele. Coroana se aseamănă cu regele. Pe trunchi, coroana poate sta în siguranță, așa cum și regele se poate baza pe susținerea și loialitatea orașului Brașov și a sașilor.

În data de 20 octombrie 2003, Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă dedicată aniversării a 100 de ani de la naşterea economistului Costin Kiriţescu. Aversul prezintă, în partea superioară, imaginile a trei monede care au circulat în ţările române, respectiv: gros emis de Petru Muşat, ducat muntean emis de Vladislav I şi taler-leu olandez; în zona centrală, textul "ROMANIA" şi valoarea nominală a monedei - 10 LEI; iar în partea inferioară, anul emisiunii - 2008, scris vertical, stema României şi imaginile primelor monede româneşti în circulaţie - 1 BAN 1867 şi 1 LEU 1870. Cele 5 monede fac trimitere la monumentala lucrare a lui Costin Kiriţescu: "Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui". La exterior, lângă chenar, se află un cerc perlat. Reversul prezintă portretul economistului Costin Kiriţescu, un citat din opera sa - "Am simţit înfiorat respiraţia adâncă a istoriei", o carte deschisă şi o călimară cu o pană de scris - simboluri ale activităţii publicistice a profesorului Kiriţescu; la exterior, inscripţiile circulare "COSTIN KIRITESCU", "1908" şi "100 ANI DE LA NASTERE", iar lângă chenar, un cerc perlat. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoare nominală - 10 lei, metal - argint, puritate - 99,9%, formă - rotundă, diametru - 37 milimetri, greutate - 31,103 grame, calitate - proof, cant – zimțat și tiraj – 500 exemplare.

Costin Kiriţescu a fost un economist român, care a trăit între anii 1908 şi 2002. O mare parte a activităţii sale s-a desfăşurat în cadrul Băncii Naţionale a României, după 1989 el devenind membru al consiliului de administraţie al acesteia. Începând cu anul 1992 a fost membru al Academiei Române. A publicat numeroase lucrări de specialitate, cea mai cunoscută dintre acestea fiind Sistemul bănesc al leului și precursorii lui. În semn de prețuire Liceul economic din sectorul 6, București poartă numele economistului Costin Kiriţescu.

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ion Luca Caragiale 1852 - 1912

Ion Luca Caragiale (născut la 1/13 februarie 1852 în localitatea Haimanale, azi Ion Luca Caragiale din judeţul Dâmboviţa şi decedat la 9 iunie 1912 la Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Prezint mai jos câteva aspecte mai puțin cunoscute din viața lui Ion Luca Caragiale; După ce s-a despărțit de prima nevastă,cântăreața și artista madam Caliopi, nu sunt documente că tatăl său s-ar fi căsătorit legal cu a doua soție. La rândul său, Caragiale strică ambâțul fiului său Mateiu pe care îl are în afara căsătoriei. Copilăria mică și-o petrece la Haimanale, dar școala primară o face la Ploiești, la Școala Domnească nr.1. A avut ca învățători pe Zaharia Antinescu și Bazil Drăgoșescu. De la acest învățător a învățat să pună virgule și să aplice regulile gramaticii cu ajutorul unei nuielușe usturătoare. În clasa a 3-a școala a fost vizitată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, iar scriitorul își amintește clar întâmplarea. Învață la gimnaziu și este chiar premiant, dar nu termină niciodată liceul. Fără voia tatălui începe să studieze actoria în clasa unchiului său Costache, dar tatăl îl aduce urgent la Ploiești și devine copist la Tribunalul Prahova. Republica de la Ploiești este denumirea unei mișcări antimonarhice din data de 8 august 1870 cunoscută în presa cotidiană sub numele de tulburările de la Ploiești. Tânărul Caragiale a participat la revoluția de la Ploiești, a dezarmat un ofițer și a stat în preajma conducătorului ridicolei republici de o zi. Pentru o scurtă perioadă între 1888 și 1889 a fost directorul teatrului național aflat pe atunci pe Calea Victoriei în locul actualului Hotel Novotel care încă mai păstrează fațada fostului teatru. Deși stagiunea deschisă de el a avut succes nu a obținut suficientă susținere din partea actorilor pentru a continua. Din lipsă de bani se apucă de negustorie. Mai întâi deschide o berărie în București la Gambrinus aproape de intersecţia dintre străzile Ion Câmpineanu şi Calea Victoriei, iar apoi la Iași și la Buzău. Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat Năpasta după o piesă a scriitorului ungar Istvan Kemeny, intitulată „Nenorocul”. Acuzația a apărut în anul 1901 în două articole din Revista Literară semnate cu pseudonimul Caion. Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului, l-a acționat in justiție și a câștigat fără probleme, grație pledoariei avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Mama sa a moștenit o parte importantă din averea unei rude: Momuloaia. Au urmat multe procese și abea după 1900 s-a terminat toată procedura iar Caragiale a moștenit o frumoasă sumă de 433.333 lei. Cu această moștenire a avut posibilitatea să se stabilească la Berlin. Etimologia numelui Caragiale are 3 variante: 1. caragiali - pe turcește oglindă neagră, 2. cara-țali adică spin negru, 3. cara-ceali adică mărăcine negru tot pe turcește. Se spune că fosta statuie a lui Caragiale din fața teatrului național, actualmente pe strada Maria Rosetti a fost concepută inițial de sculptorul Constantin Baraschi ca o statuie a lui Lenin, dar în momentul în care nu a reușit să o vândă i-a tăiat capul și l-a pus pe cel al lui Caragiale în loc.

Regele Serbiei - Alexandru I

Principesa Maria a României

În amintirea căsătoriei lor - iunie 1922

Regele Serbiei - Alexandru I

Principesa Maria a României

În amintirea căsătoriei lor - iunie 1922

Principesa Mărioara, alintată cu apelativul Mignon, i se mai spunea şi subţirica sau "pisicoasa". A copilărit la Castelele Peleş şi Pelişor. Pasionată de condus, a fost printre primele femei din România văzute la volanul unui autoturism. Descendentă a Reginei Victoria a Regatului Unit pe linie maternă, şi-a desăvârşit studiile la Londra. În ţară l-a avut ca profesor pe ilustrul Nicolae Iorga. În data de 8 iunie 1922, Mărioara s-a căsătorit cu Alexandru I Karagheorghevici, Regele Serbiei. Mama ei, Regina Maria, a fost cea care i-a aranjat căsătoria. Principesa Mărioara, devenită Regină a Iugoslaviei, a avut o nuntă de vis la Belgrad. După nuntă, mirii s-au retras la primul lor cămin din Belgrad. O căsuţă modestă, de unde au supravegheat construirea viitoarelor palate regale: 40 de hectare de teren şi 90 de hectare de grădini. Cu ocazia căsătoriei s-a desfășurat un meci de fotbal între Serbia și România, partida fiind câștigată de români cu 2-1. Alexandru şi Maria-Mignon au avut 3 copii, fiul cel mare moştenind numele bunicului, Petru, cel care adusese casa Karageorgevici pe tronul Serbiei. Fericirea părea să guverneze viaţa cuplului regal iugoslav, dar în 1934, regele Alexandru al Iugoslaviei a fost ucis în atentatul de la Marsilia, primul filmat vreodată, în care a fost ucis şi Louis Barthou, ministrul francez de externe. Asasinatul a aruncat familia regală într-o dramă ce pare a se încheia odată cu reînhumarea ultimilor regi ai Iugoslaviei în mausoleul de la Oplenaţ. Mignon, care îl însoţea în călătorie, ar fi putut avea aceeaşi soartă, dacă o criză de rinichi nu ar fi obligat-o să întrerupă călătoria cu vaporul pe Marea Adriatică şi să o continue cu trenul până în Franţa. Acolo nu a mai apucat să-l întâlnească pe Sandro, asa cum îi spunea. La fel ca şi Mihai l al României, vărul său, regele Petru al ll-lea al Iugoslaviei s-a căsătorit în exil. A trăit în SUA unde a murit la 47 de ani, vârsta la care tatăl său, regele Alexandru al Iugoslaviei era ucis la Marsilia. Mama regelui Petru al ll-lea, regina Maria a Iugoslaviei, fosta prinţesă Mignon sau Mărioara a României, a murit în 1961, la Londra. Osemintele ultimei regine a Iugoslaviei, Principesa Mărioara, fiica regelui Ferdinand al României şi a reginei Maria, au fost reînhumate în Serbia, cu funeralii de stat.

Alexandru I, numit și Alexandru I Karađorđević sau Alexandru Unificatorul (născut la data de 16 decembrie 1888 și decedat la data de 9 octombrie 1934) a fost întâiul rege al Regatului Iugoslaviei, fiind înainte, între anii 1921 – 1929, suveran al Regatului sârbo-croato-sloven. Pe data de 8 iunie 1922, la Belgrad, are loc nunta sa, mireasă fiind-i Principesa Maria de România, fiica regelui Ferdinand al României și a reginei Maria. Familia regală sârbă a avut 3 băieți.

Insigna - Uniunea națională a cadrelor militare

în rezervă și retragere - 1990

Patrie - Onoare - Demnitate

Insigna - Uniunea națională a cadrelor militare

în rezervă și retragere - 1996

Patrie - Onoare - Demnitate

Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” este continuatoarea nobilelor tradiții ale structurilor asociative ale cadrelor militare în rezervă şi în retragere atestate legal din 1925, precum şi moştenitoarea patrimoniului deţinut de acestea. Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere ( A.N.C.M.R.R.) este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, independentă democratică, apolitică, nonprofit şi deschisă. Deviza Asociaţiei: ,,Patrie, onoare, demnitate”. Sediul central al acesteia este în Palatul Cercului Militar Naţional din strada Constantin Mille, nr.1, Sector 1, Bucureşti. A.N.C.M.R.R. este o structură asociativă, constituită prin liberul consimţămînt al cadrelor militare în rezervă şi în retragere, provenite din Ministerul Apărării Naţionale. A.N.C.M.R.R. are structuri în toate cele 41 judeţe ale ţării şi în sectoarele Capitalei. Asociaţia funcţionează sub înaltul patronaj al preşedintelui României, în calitatea sa de comandant al Forţelor Armate şi sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale, ministrul fiind Preşedinte de Onoare al A.N.C.M.R.R. Asociaţia nu este angajată politic şi nu desfăşoară activităţi în favoarea sau defavoarea vreunui partid sau organizaţie politică. Poate însă solicita sprijinul acestora în iniţierea, susţinerea sau promovarea unor legi şi acte normative ce vizează protecţia socială a cadrelor militare în rezervă şi în retragere. Scopul acestei asociații este următorul; Reprezintă şi apără drepturile cadrelor militare în rezervă şi în retragere, ale familiilor acestora, în relaţiile cu M.Ap.N., cu celelalte autorităţi şi instituţii publice, centrale şi locale, precum şi cu organizaţii similare din ţară şi străinătate. În spiritul devizei asumate, realizează cerinţele cultivării patriotismului, înfăptuirii aspiraţiilor membrilor săi în domeniul militar şi de protecţie socială. Sus am postat logo-ul Asociației Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”.

Insigna - UNPR (Unitatea națională pentru progresul României)

Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR) a fost un partid politic românesc care a revendicat o orientare politică de centru-stânga, cu doctrină social-democrată, progresistă. În data de 20 iulie 2016 acest partid a fuzionat cu Partidul Mișcarea Populară.