Epaminonda's Blog.....: DECIN

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură
și arhitectură, din perioade diferite, din localitatea cehă DECIN
(denumire germană - TETSCHEN - BODENBACH), regiunea
USTI NAD LABEN, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate,
vederi generale, o acțiune și un set de insigne locale.

Biserica Sf. Cruce

Gara

Monumentul Franz Josef și Elisabeta

Castelul la 1855

Grădina castelului

Castelul

Piața centrală

Podul Elisabeta

Pod peste Elba

Școala germană de finanțe

Str.Garten

Str.Teplitzee

Palatul poștal

Vederi generale

Arhitectură locală

Acțiune locală

Set insigne locale

***

O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx___________

O PLACHETĂ,
CÂTEVA MEDALII ȘI
INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Regele Carol I
(Medalia victoriei în războiul de independență)

Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării. Mai jos vezi un material despre Carol I;

A fost unul dintre cei mai mari români, dacă nu cel mai mare.

Campionatul republican - Divizia A - 1972 (polo pe apă)

Polo pe apă este un sport nautic pe echipe. Se dispută între două echipe alcătuite din 7 jucători fiecare: 6 jucători de teren și un portar, pe banca de rezerve fiind încă maximum 6 jucători. Portarul este singurul jucător căruia i se permite să atingă mingea cu două mâini, să lovească mingea cu pumnul închis și să atingă fundul piscinei, dar nu i se permite să depășească mijlocul piscinei. Teoretic polo pe apă se aseamănă handbalului. Jocul de polo pe apă are durata a 4 reprize a câte 8 minute fiecare. Lungimea bazinului este de 30 m pentru bărbați și 25 metri pentru femei, iar lățimea de 20 metri. Adâncimea apei este de cel puțin 1,8 metri. Este cel mai vechi sport de echipǎ jucat la toate edițiile Olimpiadelor sportive de varǎ, din anul 1900, de când a fost introdus ca sport olimpic.Britanicii sunt considerați părinții polo-ului pe apă, primul joc la ei având loc la 14 iulie 1876. În România, primele echipe de polo au apărut la Cluj, Timișoara și Târgu Mureș. În anul 1952, la Jocurile olimpice de la Helsinki, România este prezentă pentru prima dată cu o echipă de polo.

Insigna - P.N.L.(Partidul Național Liberal)

Partidul Național Liberal (P.N.L.) este unul din principalele partide politice din România, cu rol însemnat în modernizarea țării. A fost înființat sub acest nume în data de 24 mai 1875. Din cele 87 de cabinete ale României, 30 au fost conduse de premieri liberali. Ideologia politică a partidului este liberalismul, poziţia politică - centru dreapta, culori - galben şi albastru, sloganul politic - "Prin noi înşine". P.N.L. face parte din grupul politic europarlamentar - Partidul European Liberal Democrat şi Reformist. Sus am postat semnul electoral al P.N.L..

Placheta - Atletism CTM (?)

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului XIX, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul 1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (F.R.A.), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliază la I.A.A.F.(Federația internațională de atletism amator). Primele campionate naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în anul 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a României formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, F.R.A. organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale F.R.A.. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.

Poliția de Frontieră Română

Revista Frontiera 80 ani 1920 - 2000

Poliția de Frontieră Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne și este instituția specializată a statului care exercită atribuțiile ce îi revin cu privire la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea și combaterea migrației ilegale și a faptelor specifice criminalității transfrontaliere săvârșite în zona de competență, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, pașapoartelor și străinilor, asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, inclusiv brațul Măcin și canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, respectarea ordinii și liniștii publice în zona de competență, în condițiile legii - Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.104 din 27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române. Organism relativ tânăr, dar cu vechi tradiții de-a lungul veacurilor în asigurarea ordinii la granițele române, Poliția de Frontieră se afirmă ca o instituție cu personalitate proprie și individualitate în executarea misiunilor, fiind în măsură să scoată în evidență, încă de la frontieră, adevărata imagine a statului de drept și autentica democrație și civilizație a poporului român. Cu aproximativ 3150 kilometri de graniță aflată în responsabilitate, Poliția de Frontieră Romană se confruntă permanent cu o problematică extrem de variată și cu diverse motivații ilicite de tranzitare a frontierei române, pornind de la migrația ilegală, traficul cu stupefiante, armament și autoturisme furate și terminând cu contrabanda - sub toate formele ei de manifestare. Organizată după modelul instituțiilor similare din statele Uniunii Europene, Poliția de Frontieră Română depune eforturi susținute pe linia prevenirii și combaterii fenomenelor infracționale transfrontaliere și pentru aplicarea și respectarea legislației interne și internaționale în vigoare, astfel încât, la frontierele României, activitățile specifice să se alinieze standardelor internaționale. Sus am postat logo-ul instituției.

La 1 aprilie 1920 a apărut primul număr al publicației lunare destinate ostașilor de la hotare: "Revista Grănicerilor", sub egida unui Comitet de direcție și a unui Comitet de redacție.

La 1 aprilie 1932 vedea lumina tiparului revista "Grănicerul", având același profil și același format ca și "Revista Grănicerilor". În primii ani de apariție Comitetul de direcție era prezidat de generalul de divizie Nicolae Uica, pe atunci la comanda trupelor de grăniceri, ulterior ministru al apărării naționale. La 23 octombrie 1945 se tipărea întâiul număr al gazetei grănicerești, Cuvântul Grănicerilor, cu apariție săptămânală și o redacție propriu-zisă, încadrată cu oameni a căror unică preocupare era scrisul. Noua publicație era prezentată printr-un "cuvânt înainte", de către generalul Ilie Crețulescu, comandantul Trupelor de Grăniceri. În toamna anului 1945, apărea - pentru scurtă vreme - și o altă publicație, intitulată "Frontiera", doar în două pagini, ca "organ militar de educație, cultură și informație a Regimentului 1 Grăniceri". Rămâne o gazetă insolită, "sufletul" ei fiind colonelul Pantelimon Comișel, ulterior general-locotenent și comandant al Trupelor de Grăniceri (1948-1950). Spre sfârșitul anului 1950 "Cuvântul Grănicerilor" își încetează existența, luându-i locul, tot cu o apariție săptămânală și în aceeași formulă, gazeta "De Strajă Patriei", care se adresa și altor categorii de militari.

Continuând tradiția publicației anterioare, gazeta "În Slujba Patriei" își face apariția la data de 28 ianuarie 1956, inițial în 6 pagini (format mic), apoi în 6-8 pagini (format mare). Spre sfârșitul primului trimestru al anului 1960, trupele de grăniceri treceau în subordinea Ministerului Forțelor Armate (ulterior M.Ap.N.). În consecință, în evoluția presei noastre intervenea o nouă mutație, la 7 aprilie, același an, apărea revista "Grănicerul", tot săptămânal, în 4 pagini (tabloid). Ultimul număr lua drumul către cititorii săi din unități și subunități în ziua de 11 mai 1982.

Drumul acestei publicații a fost reluat prin apariția, la 6 decembrie 1990, a săptămânalului "Frontiera", în 4 pagini (tabloid), iar ulterior în 8 pagini bilunar, având același format A3. Din 24 februarie 2000 apare într-o formă grafică nouă, specifică unei reviste, cu 28 de pagini (cu coperți policrome), lunar. Din 2005, revista apare în format 32/36 pagini.

___________ooOoo__________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
ÎN LIMBILE ROMÂNĂ ȘI MAGHIARĂ,
DIN INDUSTRIA MATERIALELOR DE
CONSTRUCȚII - ORADEA,