Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO DE COLECȚIE BELGIA

Moneda euro de colecție de mai sus marchează aniversarea a 50 de ani de existență și studiu a bosonului (particulei) Higgs. Aversul monedei prezintă chipurile lui Robert Brout și Francis Englert, iar reversul prezintă o hartă a continentului Europa și câteva stele. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5 euro, data emiterii – 6 iunie 2014, forma - rotundă, diametrul – 30 milimetri, greutatea – 14,6 grame, metalul – argint, calitatea – proof și tirajul – 6000 de exemplare.

Bosonul Higgs, numit așa după fizicianul britanic Peter Higgs și supranumit „particula lui Dumnezeu”, este o particulă elementară ipotetică despre care se crede că face parte din mecanismul care conferă masă celorlalte particule elementare. Căutarea unei dovezi a existenței sale a început în anii 1960. În 2011, particula era căutată cu ajutorul acceleratoarelor de particule, în special cu acceleratorul LHC de lângă Geneva – Elveția. La 13 decembrie 2011 oamenii de știință de la Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară au anunțat că au găsit noi dovezi în sprijinul ipotezei că bosonul Higgs există. Descoperirea Bosonului Higgs este considerată de revista Science drept cea mai importantă realizare stiințifică a anului 2012. Descoperirea Bosonului Higgs a fost declarată oficial în martie 2013.

Robert Brout (14 iunie 1928 – 3 mai 2011) a fost un fizician belgian de origine evreu-american cu contribuții importante în studiul fizicii particulelor și cosmologiei.

Francis Englert (născut la data de 6 noiembrie 1932) este un fizician belgian expert în fizica teoretică. Principalele sale contribuții se referă la fizica tranzițiilor de fază, fizica particulelor, teoria corzilor și cosmologie. Pentru activitatea sa privind mecanismul Brout-Englert-Higgs, un element-cheie al "modelul standard" al fizicii particulelor (particula Higgs), el și britanicul Higgs, în anul 2013, au fost recompensați cu Premiul Nobel pentru Fizică.

Moneda euro de colecție de mai sus comemorează personalitatea celei care a fost Marguerite de Riemacker – Legot. Aversul monedei prezintă chipul acesteia, iar reversul prezintă o hartă a continentului Europa și câteva stele. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5 euro, data emiterii – 2 septembrie 2015, forma - rotundă, diametrul – 30 milimetri, greutatea – 14,6 grame, metalul – argint, calitatea – proof și tirajul – 5000 de exemplare. Marguerite De Riemacker – Legot, nume real și complet Marguerite Victorine Zéphirine Anne De Riemaecker-Legot a fost singura femeie care a ocupat demnitatea de prim ministru a guvernului belgian. Ea s-a născut la data de 9 martie 1913 și a decedat la data de 7 mai 1977.

Moneda euro de colecție de mai sus celebrează orașul belgian Mons, care în anul 2015 a fost declarat capitală culturală europeană alături de orașul ceh Plzen. Aversul monedei prezintă statueta maimuței Mons și două importante monumente de cultură și arhitectură din piața centrală a orașului Mons, iar reversul prezintă o hartă a continentului Europa și câteva stele. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5 euro, data emiterii – 2 septembrie 2015, forma - rotundă, diametrul – 30 milimetri, greutatea – 14,6 grame, metalul – argint, calitatea – proof și tirajul – 15000 de exemplare.

Statueta maimuței este dispusă încă din secolul al XVII-lea în incinta primăriei din Mons și despre se spune că aduce noroc dacă o atingi.

Mons (neerlandeză - Bergen, dialectul picard - Mont) este un oraș belgian francofon din regiunea Valonia, care la data de 1 ianuarie 2008 avea o populație de 91152 locuitori.

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Vasile Gheorghiu

140 ani de la naștere 1872 - 1959 Cernăuți

Viitorul preot Vasile Gheorghe s-a născut la 28 iunie 1872 la Câmpulung-Moldovenesc. După clasele primare, în oraşul natal (1879-1882), a fost îndrumat de învăţătorii săi să continue studiile la Liceul Ortodox din Suceava. Între anii 1882-1890, sub îndrumarea străluciților profesori Samuel Isofescu și Ieronim Munteanu, este inițiat în cultura clasică greacă și latină. Bun și la științele matematice, după o serioasă meditare, în toamna anului 1890, s-a înscris la Facultatea de Teologie de la Universitatea din Cernăuți. Absolvind cu rezultate excepționale, este îndrumat să-și desăvârșească cultura teologică, obținând doctoratul, după trei ani de muncă stăruitoare, la 21 iulie 1897. Între timp s-a căsătorit cu Aurelia Polonic – cu care va avea cinci copii. Dragostea pentru studiul Noului Testament i-a fost insuflată de Vladimir Repta și de eruditul Eusebiu Popovici. În anul 1896 este numit profesor suplinitor la catedra de Studiu biblic și Exegeza Noului Testament, apoi, timp de trei ani (1897-1899), își desăvârșește studiile la universitățile din Viena, Bon, Breslau și Leipzig. Întors în țară, în urma publicării a două lucrări de specialitate, revine la Facultatea de Teologie din Cernăuți, la catedra de Studiu biblic și Exegeza Noului Testament. În anul 1905 devine profesor agregat, iar din anul 1908 titularul catedrei, în urma acordării titlului de profesor universitar, unde a funcționat timp de 37 de ani până în 1938, când este trecut în rândul profesorilor onorari, pentru limită de vârstă. Pentru rodnica sa activitate este cinstit cu rangul de protosbiter (1908), arhipresbiter stavrofor (1918) și apoi cu cea mai înaltă demnitate care se poate acorda unui preot de mir, aceea de arhipresbiter mitrofor (1925), iar în 1938, pentru meritele sale devine membru de onoare al Academiei Române. Decan în trei rânduri al Facultății de Teologie din Cernăuți (1909-1910, 1912-1913 și 1934-1935), ca profesor a format 37 de generații de teologi români, între ei numărându-se: mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan și Episcopul Armatei Partenie Ciopron. A fost președinte al Asociației Clerului și consilier consistorial onorariu. A colaborat la mai multe publicații religioase din țară și de peste hotare și a publicat peste o sută de lucrări și studii. A fost redactor și director (din 1933) al revistei Candela. Este considerat cel mai de seamă teolog neotestamentar român cu lucrări temeinice de Introducere în Exegeza Noului Testament. În 1939, datorită situației internaționale create, se stabilește cu familia în satul Cut, lângă Piatra Neamț, la familia preotului Ion Mironescu, cuscrul său. Aici continuă să redacteze revista Candela și să scrie diferite reviste de specialitate, cum sunt: Mitropolia Moldovei și Sucevei, Mitropolia Banatului, Telegraful Român, Pastorul, Studii și Cercetări: Academia Română. În anul 1948, datorită posturii clericale și a originii bucovinene, incomode regimului comunist, i se ridică titlul de membru de onoare al Academiei Române, iar din 1950 i se suspendă pensia. Drama familiei (ginerele Ionel Mironescu, căpitan de infanterie, este arestat, fiica sa, plasticiana Letta Mironescu, este dată afară din propria casă, celălalt ginere colonelul Ion Brăiescu rămâne fără pensie și nu mai poate să se întrețină, nici pe soția sa artista Aurora Brăiescu), îl afectează profund. Lipsurile materiale, boala și mai apoi moartea presbiterei Aurelia la 30 noiembrie 1954, îl mâhnesc. Rămânând fără posibilități de întreținere, familia preotului Vasile Gheorghiu va fi ajutată de părintele paroh Neculai Ungureanu și de către săteni. Părintele Vasile Gheorghiu va dona biblioteca sa teologică bisericii din Cut. Va mai sluji cu părintele Neculai Ungureanu până la 29 noiembrie 1959, când a fost chemat la ceruri să slujească împreună cu mai marii săi înaintași: mitropolitul Vasile Repta și arhimandritul Eugeniu Popovici. Slujba părintelui a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu protopopul de Piatra Neamț, iar părintele doctor Vasile Gheorghiu a fost înmormântat în cavoul familiei din curtea bisericii din satul Cut, comuna Dumbrava Roșie.

Campionatele republicane universitare 1966

Ministerul învățământului (volei)

UASR - (Uniunea asociațiilor studenților români)

Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă mingea pe deasupra acestuia, folosind doar mâinile, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei loviri pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Un punct se câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu respectă regula celor trei atingeri. O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câștigătoare din 5, fiecare set a câte 25 de puncte; în caz de egalitate 24 - 24 se continuă setul până în momentul în care una din cele două echipe obține o diferență de 2 puncte (29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care este nevoie de jucarea ultimului set pentru desemnarea câștigătorului, acesta se joacă până la 15 (sau până la o diferență de două puncte).

În decembrie 1912 se înființează Federația Societăților Sportive din România (FSSR), reunind Uniunea Societăților Române de Sporturi Atletice, Asociația cluburilor de fotbal, Federația societăților de sporturi de iarnă precum și alte asociații și cluburi sportive individuale ce existau la acea vreme. În anul 1915 se recunoaște personalitatea juridică a FSSR, aceasta transformându-se apoi în UFSR, (Uniunea Federațiilor Sportive din România). În anul 1933 existau 11 federații sportive. În anul 1929 apare Legea educației fizice și se înfiinţează Oficiul Național de Educație Fizică (ONEF) ca instituție de stat. În anul 1940 UFSR structura de drept privat este desființată, patrimoniul și activitatea fiind preluate de OSR (Organizația sportului românesc), instituție de stat subordonată inițial preșidenției consiliului de miniștri și apoi subsecretariatului de stat al educației extrașcolare. OSR este desființată prin lege în anul 1944 și se reînființează UFSR, persoană juridică de drept privat care va funcționa pe lângă Ministerul Culturii. UFSR a fost desființată în anul 1946, înfiinţându-se apoi OSP (Organizația sportului popular), instituție de stat care se va restructura şi ea în anul 1948, federațiile sportive devenind secții ale direcției tehnice în anul 1949. CC al PMR desființează OPS și creează CCFS (Comitetul de cultură fizică și sport). Iată o parte a frământărilor organizatorice ale sportului românesc. Să ne mai întrebăm de ce întârzie să apară rezultate mari în sport?

În anul 1972 Uniunea Asociațiilor Studenților din România devine Uniunea Asociației Studenților Comuniști din Romania (membra a Uniunii Tineretului Comunist din Romania). Directorul instituții a fost numit Laurențiu Toma, om de care se va lega cea mai productivă perioadă culturală din istoria acestui spațiu timp de peste trei decenii.

Insigna - Concursul internațional de schi 1946 - România

OSP - (Organizația sportului popular)

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Insignă - Vânătoare România (cerb)

Începuturile organizării vânătoreşti din România, în asociaţii vânătoreşti locale, datează din cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Prima societate autentică de vânătoare a fost înregistrată în România, la Bucureşti, în anul 1870. A urmat constituirea altor şi altor societăţi locale de vânătoare, după preocupările europene în domeniu, din acea perioadă. Dintre noile societăţi de vânătoare înfiinţate, reamintim doar „Uniunea Vânătorilor din Braşov” şi „Societatea pentru Ocrotirea Vânatului din Bucovina”, ambele fondate în acelaşi an, 1883. Chiar dacă începuturile organizării vânătoreşti din ţara noastră au devansat, la acea vreme, multe iniţiative similare din alte ţări europene, constituirea unei Uniuni Naţionale a Vânătorilor din România a întârziat ceva mai mult, până după Marea Unire. De abia atunci, reprezentanţii societăţilor de vânători din fostele provincii româneşti au lansat ideea constituirii unei singure Uniuni Generale a Vânătorilor, ca entitate naţională de intervenţie eficientă pe lângă autorităţi, în scopul susţinerii intereselor comune ale tuturor vânătorilor din ţara noastră. Dar se vroia ceva mai mult. Se dorea ca Uniunea să devină purtătoarea idealurilor vânătoreşti din România, întru înnobilarea pasiuni vânătorilor, prin ridicarea nivelului de instruire a acestora şi prin exercitarea vânătorii în deplină sportivitate, numai acolo unde, când şi cum permitea legea. De la idee până la faptă nu rămăsese decât un pas. Premisele erau deja create, prin înfiinţarea la Sibiu, imediat după Primul Război Mondial, a „Reuniunii Vânătorilor pentru Ocrotirea Vânatului din Ardeal”. Entuziasmaţi de acelaşi ideal, se constituia, şi la Bucureşti, în 5-7 iunie 1919, „Uniunea Generală a Vânătorilor”. În Bucovina, la Cernăuţi, fiinţa, după cum s-a precizat deja, „Societatea pentru Ocrotirea Vânatului din Bucovina” (Jagdschutzverein). Constituirea unei singure Uniuni Naţionale a Vânătorilor în anul 1921, pe când fuziunea „Uniunii Generale a Vânătorilor” cu „Societatea pentru Ocrotirea Vânatului din Ardeal” era ca şi realizată, s-a amânat din cauza unui incident, cunoscut sub denumirea de „incidentul Scraba”, care a pus în pericol, pentru moment, realizarea unirii. Totuşi, în 26 mai 1922, cu ocazia unei Adunări Generale Extraordinare a Uniunii Generale a Vânătorilor, la care au participat delegaţi ai societăţilor de vânătoare din întreaga ţară, ai „Societăţii pentru Ocrotirea Vânatului din Ardeal” şi ai „Societăţii pentru Ocrotirea Vânatului din Bucovina”, s-a decis, în sfârşit, fuziunea.

Insignă - Vânătoare România (fazan)

Data de 5 iunie 1919 reprezintă aşadar momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a„Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. În anul 1948, cunoscut ca an al unor profunde transformări politice impuse din exterior, Uniunea Generală a Vânătorilor din România a fost desfiinţată, în locul acesteia fiind înfiinţată, prin Decretul 211/1948, Asociaţia Generală a Vânătorilor din România (A.G.V.R.), persoană juridică, de utilitate publică. Asociaţia Generală a Vânătorilor din România a moştenit astfel, prin lege, membrii, patrimoniul privat, precum şi celelalte drepturi şi obligaţii ale fostei Uniuni Generale a Vânătorilor din România, fiind succesoarea de drept a acesteia. În anul 1953, Asociaţia Generală a Vânătorilor din România a fost transformată, prin H.C.M. nr. 3126/1953, în Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.), alipindu-i-se acesteia şi asociaţiile şi societăţile private de pescari sportivi.

Insignă - Vânătoare România (capră neagră și mistreț)

În concordanţă cu împărţirea teritorială din acea perioadă, membri vânători şi pescari sportiv ai A.G.V.P.S. din România erau organizaţi în filiale regionale cu personalitate juridică, la rândul lor împărţite în filiale raionale. Caracterul asociaţiei şi al patrimoniului acesteia a rămas, în continuare, 100% privat. Aici admiri sigla AGVPS din România. A urmat anul 1968, care, prin noua împărţire administrativ-teritorială a ţării în judeţe, a determinat o nouă reorganizare a A.G.V.P.S. din România, de această dată în asociaţii judeţene (39) şi din municipiul Bucureşti (6) ale vânătorilor şi pescarilor sportivi. Reorganizarea a avut loc ca urmare a unor dispoziţii administrative, în condiţiile respectării întocmai a prevederilor Decretului nr. 31/1954. Toate reglementările legale, care au urmat cu privire la vânătoare, la pescuitul sportiv şi la portul armelor au nominalizat consecvent şi au instituţionalizat astfel A.G.V.P.S. din România, fiind mai apoi definită cu claritate, prin prevederile Legii nr. 26/1976, ca „organizaţie obştească, cu personalitate juridică şi cu statut propriu”.

Insigna - FRR - (Federația română de rugby)

Federația Română de Rugby este organul de conducere pentru sportul rugby în România. La această federaţie sunt afiliate 80 de cluburi cu un total de 7000 membri. În anul 1931 România s-a numărat printre membrii fondatori ai Federaţiei Internaţionale de Rugby Amator. Sus am postat logoul Federaţiei Române de Rugby.

_____________ooOoo_____________

O ACȚIUNE

ROMÂNEASCĂ ÎN LIMBILE

ROMÂNĂ ȘI FRANCEZĂ

DIN SILVICULTURĂ