Epaminonda's Blog.....: NAMIBIA

200 DOLARI 2015

NAMIBIA
Este o republică republică situată în sud-vestul Africii.

Acest stat și-a câștigat independența națională

la data de 21 martie 1990, față de Africa de Sud.

Statul are capitala la Windhoeck,

numără 2,04 milioane de locuitori

și se întinde pe o suprafață de 824 292 kilometri pătrați.

Deviza națională unanim acceptată a statului este;

Unitate, libertate, justiţie.

Stema oficială actuală

Stema oficială în perioada 1961 – 1990

Steagul oficial adoptat la 21 martie 1990

Alte steaguri oficiale de-a lungul timpului:

1881 – 1884

1884 – 1915

1915 – 1919

1919 – 1928

1928 – 1990

Aversul bancnotei aplicate prezintă chipul lui Hendrik H.Witboooi,
iar reversul clădirea Parlamentului namibian

Hendrik H. Witbooi a trăit în perioada anilor 1934 – 2009.

El a fost reverend, om politic și luptător

pentru cauza independenței naționale.

Parlamentul Namibian a fost proiectat

de arhitectul german Gottlieb Redecker si construit

de compania Sander & Kock

între anii 1912 - 1913 din materiale locale.

Mai jos admiri trei dintre cele mai cunoscute

monumente arhitectonice din capitala namibiană,

dar și un jeton, o insignă, o medalie, o monedă și o acțiune din Namibia

Catedrala

Gara

Hotelul Hilton

Insignă namibiană

Medalie namibiană

Monedă namibiană

Jeton namibian

Acțiune namibiană

***

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI

______________xxx_____________

O PLACHETĂ,
CÂTEVA INSIGNE ȘI MEDALII
DIN JUDEȚUL BUZĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Brigada de informații militare "Mareșal Alexandru Averescu"

Hic et ubique (Aici și pretutindeni)

De excelnță - Armata României

Brigada de informații militare “Mareșal Averescu Averescu” din municipiul Buzău este unica mare unitate de acest gen din armata României și ea asigură obținerea, prelucrarea, verificarea, stocarea și valorificarea informațiilor și datelor referitoare la factorii de risc și amenințările interne și externe, militare și nonmilitare, care pot afecta securitatea natională în domeniul militar, coordonează aplicarea măsurilor contrainformative și cooperarea atât cu serviciile și structurile departamentale naționale de informații, cât și cu cele ale statelor membre ale alianțelor, coalițiilor și organizațiilor internaționale la care România este parte și asigură securitatea informațiilor clasificate naționale, NATO și Uniunea Europeană la nivelul Ministerului Apărării. Trupele de informaţii din Armata României au conducere unică, asigurată de comandamentul Brigăzii de Informaţii Militare Mareșal Averescu. Comandamentul brigăzii coordonează cele trei batalioane de informaţii ale Armatei Române, destinate culegerii de informaţii din surse umane (HUMINT- HUman INTelligence), din imagini (IMINT - IMagery INTelligence) şi din comunicaţiile radio (SIGINT - SIGnals INTelligence). Militarii români din Brigada de Informaţii sunt pregătiţi cu ajutorul unor instructori din SUA, Marea Britanie, Turcia şi Israel. Unii dintre militarii brigăzii au participat la misiuni în Afganistan şi Irak, unde au folosit chiar şi avioane de cercetare fără pilot.

Alexandru Averescu (născut la data de 9 martie 1859 în satul Babele, astăzi în Ucraina şi decedat la data 3 octombrie 1938 în Bucureşti) a fost un general de armată român și comandantul Armatei Române în timpul primului război mondial, fiind deseori creditat pentru victoria României din acel război. A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Mai jos asculți Balada mareșalului Averescu prin vocea Suzanei Popescu;

Averescu a fost membru de onoare al Academiei române, decorat cu Ordinul Mihai Viteazu şi avansat la gradul de mareşal.

Placheta - Festivalul internaţional de muzică uşoară pentru copii şi tineret “MIHAELA RUNCEANU - PENTRU VOI MUGURI NOI”

Ediția a II-a Buzău 2013

Festivalul internaţional de muzică uşoară pentru copii şi tineret “MIHAELA RUNCEANU - PENTRU VOI MUGURI NOI” este o manifestare artistică organizată de “ Asociația pentru tineret Buzău - 2010” având în vedere participarea unui segment de populaţie ce se înscrie în contextul educaţiei pentru artă şi preţuirea ei. Scopul acestei manifestări artistice cu caracter competitiv îl constitue promovarea artei interpretative muzicale şi creaţiei la un nivel ridicat calitativ, descoperirea talentelor in rândul copiilor şi tineretului, pentru realizarea educaţiei lor estetice, dezvoltarea imaginaţiei, a bunului gust, a respectului pentru valorile acestui gen de artă, eliminarea compromisurilor, imitaţiilor şi mediocrităţii. Se va urmări, deasemeni dezvoltarea la copii şi tineri a spiritului de corectitudine, competiţie, prietenie şi fair-play în contextul întrecerilor între valori si a participarii copiilor si tinerilor cu dezabilităţi, a copiilor din străinătate şi din ţară. Evidenţierea la tinerii interpreţi, mai ales la cei cu vârsta cuprinsă între 15-şi peste 20 ani a educaţiei muzicale de care dispun, într-un cadru organizat de concursuri muzicale destinate lor, dar şi a muncii didactice pe care o depun îndrumătorii acestor tineri. Continuarea dorinţei marii noastre artiste de a promova şi de a şlefui talentul muzical al noilor generaţii.

Festivalul este o manifestare culturală care se desfăşoară anual şi se organizează pe următoarele etape: faza de preselecţie și faza finală. Festivalul concurs se desfăşoară la Buzău, pe două secţiuni; copii cu vârste cuprinse între 6 -14 ani şi tineri cu vârste cuprinse între 15 şi peste 20 ani. La acest festival de muzică uşoară, participă copii şi tineri interpreţi, din ţară şi din străinătate, individual, dar şi grupuri de 2-5 membri, ai căror îndrumători şi părinţi consideră că au talent în arta interpretativă muzicală şi sunt pregătiţi să participe la acest gen de concurs.

Mihaela Runceanu a fost o cântăreață română de muzică ușoară și profesoară de canto la Școala Populară de Artă din București, care s-a născut la data de 4 mai 1955 și a decedat la data de 1 noiembrie 1989. A fost o solistă foarte apreciată de către publicul larg, obținând Premiul I la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia în anii 1976, 1984 și 1985. Din repertoriul său amintesc șlagărele; De-ar fi să fiu, De-ar fi să vii, Iartă, Haide spune, E adevărat iubirea mea, Fericirea are chipul tău (asculți superba piesă aici), etc.

Artista a avut o moarte tragică, fiind asasinată de un tânăr.

(Alexandru Vlahuță)

Liceul Alexandru Vlahuță - Râmnicu Sărat

20 de ani 1963 - 1983

Alexandru Vlahuță (născut 1858 la Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui – decedat 1919 la București) a fost un scriitor roman. Cea mai cunoscută carte a sa este România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din anul 1884 și până în anul 1893 a funcționat ca profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene. În anul 1888 devine revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893 - 1896) apoi Sămănătorul (1901) împreună cu George Coșbuc. În timpul primului război mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia fiind buzoianul Vasile Voiculescu. Mai jos asculți Scrisoarea lui Alexandru Vlahuță către fiica sa Margareta;

În semn de prețuire un liceu din Bârlad, altul din Râmnicu-Sărat și altul din Podul Turcului - Bacău îi poartă numele.

La 15 septembrie 1889, se înfiinţează prima şcoală secundară de stat în oraşul Rîmnicu Sărat, cu denumirea de „Gimnaziul clasic de băieţi”, cu ordinul Ministerului Nr.9798/1889. La această dată îşi are începutul actualul Liceu Alexandru Vlahuță. Inaugurarea şcolii s-a făcut în ziua de 24 septembrie 1889, în prezenţa cetăţenilor şi a autorităţilor oraşului. Gimnaziul clasic a fost înfiinţat, în primul an şcolar, 1889-1890, cu o singură clasă şi doi profesori, şi a funcţionat în localul fostei primării, aflate în piaţa oraşului. S-a mutat, apoi, în anul şcolar 1893-1894, în actualul local, care avea numai parter, şi a primit denumirea de „Gimnaziul Vasile Boerescu”, după numele celui care donase terenul pe care s-a construit acest local. În acel an, gimnaziul funcţiona cu toate clasele: I, a II-a, a III-a şi a IV-a, având 11 profesori, oferind şi o serie de 7 absolvenţi. În anul 1916, cursurile se înterup din cauza ocupaţiei germane. Localul este complet evacuat şi mobilierul distrus în întregime, arhiva şi materialul didactic fiind transportate la primărie. În anul şcolar 1918-1919, cursurile se reiau, iar în anul şcolar 1919-1920 gimnaziul „Vasile Boerescu” îşi schimbă denumirea în „Liceul Regele Ferdinand”. În anul şcolar 1920-1921, liceul funcţionează cu toate clasele I-VII bugetare şi se înfiinţează clasa a VIII-a extrabugetară. Etajul actualului local al liceului s-a construit între anii 1925 şi 1926. De asemenea, tot în aceşti ani, se construieşte şi o sală de gimnastică. Între cele doua războaie mondiale, liceul, prin strădania şi elanul unor dascăli şi directori valoroşi, ca Ilie Teodorescu, Petre Vioreanu, Ion Creţu, Stelian Cucu, Ion Nistorescu şi alţii, a reuşit să se impună ca o şcoală cu bune rezultate. După Reforma învăţământului din 1948, liceul îşi schimbă denumirea în „Liceul teoretic de băieţi” din 1948 până în 1949, „Liceul teoretic mixt”, din 1949 până în 1957, „Şcoala medie mixtă nr.1 Alexandru Vlahuţă”, din 1957 până în 1964 şi „Liceul Alexandru Vlahuţă” din 1964. Din anul 1977 pâna în 1990, liceul funcţionează cu două profile, şi anume profilul de matematică-fizică şi profilul de mecanică, pregătind elevii în meseriile de mecanici pentru maşini şi utilaje şi prelucrători prin aşchiere. După 1990, liceul revine la profilul teoretic. În anul 2000, prin ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale, liceul devine „Colegiul Naţional Alexandru Vlahuţă”.

Râmnicu Sărat este un municipiu din județul Buzău, cu o populație de 33843 locuitori, în anul 2011, dintre care 83,2% - români, 8,26% rromi și restul - alte etnii sau necunoscută. Structura confesională a locuitorilor acestui oraș se prezintă astfel; 90,8% - ortodocși, restul – altă religie sau necunoscută. Orașul a apărut în secolul al XV-lea și în secolele XIX-XX-lea a fost reședința județului Râmnicu Sărat. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN2, care îl leagă spre sud de București și spre nord de orașele din Moldova. Prin Râmnicu Sărat trece și calea ferată Buzău – Mărășești, orașul fiind deservit de o gară proiectată de renumitul inginer Anghel Saligny. Cea mai veche mențiune documentară a numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din data de 8 septembrie 1439, într-un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”, referire care poate fi însă despre râu. Ca oraș apare pentru prima dată atestat în anul 1474. Enumăr mai jos câteva personalități române care s-au născut sau au trăit o vreme în acest oraș; căpitanul pompier Pavel Zăgănescu, care a luptat împotriva turcilor în Bătălia de pe Dealul Spirii, inginerul agronom Constantin F.Robescu – membru corepondent al Academiei Române, renumitul architect Petre Antonescu – care a proiecat multe monumente de arhitectură, general și om politic Nicolae Ciupercă, cântăreața de operă, operetă și lied Florica Cristoforeanu, biologul și botanistul Traian Săvulescu - fondatorul Școlii românești de fitopatologie, membru și președinte al Academiei Române, inginerul Gheorghe Manea - membru corespondent al Academiei Române, desenatorul și graficianul american Saul Steinberg - născut în Râmnicu Sărat și faimos pentru lucrările sale publicate în ziarul american The New Yorker, economist și academician Costin Murgescu, inginer și academician Teodor Oroveanu, juristul Constantin Doldur - judecător la Curtea Constituțională a României (1998-2006), amiralul Ioan Mușat - comandantul Marinei Militare Române în perioada 1979-1989, compozitorul și interpretul de muzică folk – Valeriu Sterian, antrenoarea de gimnastică Mariana Bitang, pictorul român Petre Iorgulscu-Yor și Octavian Moșescu – poet, editor, publicst, memorialist și colecționar de artă.

Placheta - 75 de ani de activitate corală și simfonică

Buzău 1898 - 1973

Alte informații decât cele reținute de pe placheta de mai sus nu am, în afară de faptul că la Buzău a existat activitate coral simfonică încă din anul 1898. Știu precis că în acest oraș profesează Corala Ortodoxă Mixtă "Neagu Ionescu" de pe lângă Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei și corul Lyra. Dacă cineva ar putea să mă ajute cu alte informații despre activitatea corală și simfonică buzoiană i-aș fi sincer recunoscător.

Insigna - Întreprinderea județeană de transport local Buzău - CONTROL

Începând cu 1969-1970, transportul public în județul Buzău devine o activitate de sine stătătoare prin înfiinţarea Întreprinderii Judeţene de Transport Local Buzău (IJTL Buzău) ce efectua activităţi de transport călători în Râmnicu Sărat. În comunele limitrofe activitatea de transport o desfăşura ITA sau cum se spunea IRTA care în acest scop avea stabilite peste 20 trasee, parcul auto includea 20-30 mijloace de transport în comun în special autobuze UDM, iar numărul total de personal era de aproximativ 200 de angajaţi. La data de 5 sept 1980, prin decizia Consiliului Popular al Județului Buzău transmite în administrarea Consiliul Popular al Oraşului Râmnicu Sărat serviciu propriu de transport din Râmnicu Sărat însă sub jurisdicţia IJTL Buzău. La data de 1 februarie 1991, IJTL Buzău îşi încetează activitatea şi activul ei este preluat de TRANSMAR SA Buzău, nou înfiinţată pentru transport marfă, getax şi transport mixt persoane-marfă. La data de 4 aprilie 1991, se înfiinţează TRANSBUZ SA care preia activitatea de transport persoane din Buzău.

Placheta - Cea mai bună profesoară de geografie

D-na Muller Ramona

Ramona Muller este cadru didactic, profesoară de geografie, în învățământul gimnazial buzoian și foarte îndrăgită de elevii săi. E de remarcat că doamna profesoară cochetează și cu poezia.

Municipiul Buzău (nume antic Mousaios) este reședința și cel mai mare oraș al județului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România. La recensământul din anul 2002 orașul avea o populație de 134227 locutori. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Buzăul a fost un important târg și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu, iar prima sa atestare documentară provine din anul 376 E.N. Sus am postat stemele vechi, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Buzău, iar dedesubt pozele câtorva reprezentative monumente de arhitectură și cultură buzoiene, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Primăria (Palatul comunal) - vedere din aer

Palatul de justiție (atunci și acum)

Monumentul Omagiu

Hotelul Pietroasa

Clădirea nouă a Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei

Sediul ANAF

Prefectura

Fostul magazin universal Dacia (azi Winmarkt)

Sala sporturilor Romeo Iamandi

Seminarul teologic

Strada Cuza Vodă

Bulevardul I.C.Brătianu (azi N.Bălcescu)

Colegiul național Bogdan Petriceicu Hașdeu

Strada Mare (azi Cuza Vodă)

Vila Alexandru Marghiloman

(azi Centru cultural Alexandru Marghiloman de

pe lângă Primăria municipiului Buzău)

Biserica Greci

Biserica Banu

Administrația financiară

(atunci, iar acum Biblioteca județeană Vasile Voiculescu)

Carul cu bere

Casa în care a locuit la Buzău

scriitoarea Hortensia Papadat Bengescu

Cercul militar

Vechea catedrală episcopală (atunci și acum)

Gara

Palatul comunal la 1917 (azi Primăria)

Piața Dacia

Podul rutier peste Râul Buzău către Vadu Pașii

Hotelul Coroana

Liceul de fete Dr.C.Anghelescu

(azi Colegiul național agricol)

Podul CFR peste râul Buzău

Școala Dionisie Romano (azi Școala nr.5)

Școala primară mixtă nr.2 (azi Școala nr.1)

Seminarul Kesarie Episcopul (palatul arhiepiscopal)

Vechiul spital județean (azi dezafectat)

Calea Unirii (azi strada Unirii)

Casa Vergu - Mănăilă

(azi secția de etnografie și folclor a Muzeului județean)

Trimiteri poștale

Județul Buzău este situat în sud-estul României, la curbura Carpaților, fiind traversat de la NV spre SE de râul cu același nume de la care și-a luat numele. Județul se întinde pe o suprafață de 6103 kilometri pătrați, numără aproximativ 495000 de locuitori și are reședința în orașul cu același nume. Ca structură administrativă județul este compus din 2 municipii - Buzău și Râmnicu Sărat, 3 orașe - Nehoiu, Pătârlagele, Pogoanele și 82 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Buzău, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului Buzău, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.