Epaminonda's Blog.....: KOSOVA HORA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

cultură și arhitectură din localitatea cehă KOSOVA

HORA, districtul CERVENY HRADEK, și câteva

trimiteri poștale iluastrate, din vremuri diferite.

Fântâna din piața centrală

Castelul Rothradek

Castelul Zamek

Cimitirul evreiesc

Arhitectură locală

Vedere generală

Trimiteri poștale

***

O EPIGRAMĂ

DIN CREAȚIA PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_______________xxx_______________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Nicolae Kretzulescu

Școala superioară comercială 1864 - 2004

Labor improbus omnia vincent

(Prin muncă continuă câștigi orice)

Nicolae Creţulescu (Krețulescu) a fost un medic, diplomat, personalitate cu vastă experienţă politică, membru al Academiei Române, care s-a născut la data de 1 martie 1812 la București și a decedat la data de 26 iunie 1900 în localitatea Leurdeni, județul Argeș . S-a remarcat ca un ilustru pionier în domeniul medicinei româneşti şi a avut o bogată activitate guvernamentală în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, când s-a consacrat drept unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai domnitorului. Pe lângă activitatea medicală şi politică, Creţulescu a practicat şi diplomaţia, iar ca semn de apreciere pentru întreaga sa contribuţie la dezvoltarea ştiinţei româneşti, a fost ales preşedinte al Academiei Române.

Școala Comercială din București a fost înființată în toamna anului 1864, prin stăruința doctorului Nicolae Kretzulescu, ministrului Instrucțiunii Publice. Până la înființarea Academiei de Studii Economice în aprilie 1913, Școala Comercială a fost cea mai înaltă treaptă a învățământului economic românesc. Școala este situată pe Bulevardul Hristo Botev, nr.17. Pe parcursul celor 140 de ani, școala și-a constituit un insemnat patrimoniu imobiliar. În anii 1889 - 1890 primarul capitalei, Emanoil Protopopescu - Pache, care fusese mai înainte directorul școlii, a reușit să construiască un edificiu adecvat, înscris astăzi în rândul monumentelor istorice. În anii 1889 și 1900 școala a participat cu exponate proprii în cadrul Pavilionului României, la Expozițiile Universale de la Paris. Tot în acea perioadă a întreținut corespondența cu Institutul de Instrucție Comercială din Viena și cu Societatea Internațională pentru Dezvoltarea Învățământului Comercial din Berna – Elveția. În anul 1912, Școala Superioară Comercială de băieți din București era singura instituție de învățământ cu o echipă de fotbal completă și proprie. Cu această echipa școală a câștigat multe concursuri și campionate. De asemenea, în anul 1926, în școală s-a înființat o Grupă de Cruce Roșie, prima de acest gen în sistemul epocii, care urmărea să asigure asistența medicală tuturor elevilor și să le faciliteze accesul în taberele școlare. Prima revistă a școlii, denumită “Ramuri fragede” a fost editată în anul 1930.

Insigna regalistă - Senatul României

De-a lungul vremii, Senatul şi-a dovedit vocaţia democratică şi s-a afirmat ca o instituţie fundamentală a României moderne, ca un puternic forum de dezbatere parlamentară, contribuind la menţinerea echilibrului între structurile politice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor democratice, la promovarea idealurilor naţionale. Evoluţia societăţii româneşti şi a structurilor sale politice spre un sistem parlamentar de natură democratică a parcurs mai multe etape în decursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, în strânsă legătură cu procesul de modernizare socială şi de unificare naţională. Constituirea statului român unitar, prin Unirea Principatelor Române în 1859, a reprezentat un moment de referinţă pentru reorganizarea democratică a structurilor politice şi administrative. Ampla reformă legislativă şi instituţională, înfăptuită sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), a conferit statului naţional român o fizionomie modernă, cu legi, norme şi structuri politice similare cu cele din ţările democratice europene. Senatul a apărut pe scena politică din ţara noastră la iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în anul 1864, când, prin plebiscitul din 23-26 mai/4-7 iunie, românii s-au pronunţat asupra unui document cu valoare constituţională – “Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 7/19 august 1858”. Statutul prevedea instituirea unei noi Camere parlamentare, alături de Adunarea Deputaţilor. În cadrul acestui sistem bicameral, primul Senat al României, care avea şi atribuţii privind controlul constituţionalităţii legilor, a funcţionat ca un “corp ponderator”, ca un factor de echilibru între puterile statului. El era alcătuit din membri de drept (capi ai bisericii şi ai unor autorităţi publice) şi membri numiţi de domnitor (reprezentaţi ai judeţelor şi înalţi funcţionari ai statului). Sus am postat logo-ul actual al instituției.

Centrul de proiectări construcții militare

3 iulie 1951 - 3 iulie 1996 * 45 de ani de la înființare

Centrul de studii și proiectare construcții militare București este o instituție din subordinea Ministerului Apărării Naționale, care, după cum reiese și din denumire, se ocupă de proiectarea și realizarea de construcții în folosul structurilor militarizate ale țării. Sus am postat un drapel cu logo-ul al Centrului de proiectări construcții militare.

Centrul de studii și proiectare construcții militare

60 ani - Pensare ad porro

Această instituție are sediul central pe bulevardul Drumul Taberei, numerele 7–9, în sectorul 6 al capitalei.

Centrul de proiectări construcții militare

3 iulie 1951 - 3 iulie 2001

Sectoarele militare de construcţii şi Centrul de proiectări construcţii militare din structura Ministerului Apărării Naţionale realizează instruirea de specialitate a efectivelor de militari prin executarea de lucrări şi prin prestări de servicii cu profil de construcţii-montaj.

Insigna - Centrul de studii și proiectare construcții militare

Pensare ad porro

Placheta - Centrul de studii si proiectare construcții militare

Prin lucrări şi prestări de servicii cu profil de construcţii-montaj se înţelege lucrări pentru obiective de investiţii şi reparaţii din programul Ministerului Apărării Naţionale, indiferent de capitolul bugetar de la care acestea sunt finanţate.

Centrul de studii și proiectare construcții militare

60 ani - Pensare ad porro

România - Ministerul Apărării Naționale

Direcția Domenii și Infrastructuri

În limita capacităţii de producţie disponibile, sectoarele militare de construcţii şi Centrul de proiectări construcţii militare pot contracta lucrări şi prestaţii din profilul de activitate şi pentru terţi, cu condiţia ca programul Ministerului Apărării Naţionale să nu fie afectat. În vederea realizării programelor de lucrări şi prestaţii, sectoarele militare de construcţii şi Centrul de proiectări construcţii militare pot angaja personal muncitor civil ori pot contracta unele lucrări, în condiţiile legii, cu firme de specialitate. Începând cu anul 1999 finanţarea acestor structuri militare se asigură din venituri extrabugetare.

Insigna - România TC (Tenis de câmp)

Tenisul de câmp modern a apărut inițial în Anglia, la sfârșitul secolului al XIX-lea ca si “tenis de camp”. Dupa crearea sa, tenisul s-a raspandit mai intai in clasa superioara a lumii engleze, apoi, incet-incet, in intreaga lume. Tenisul este acum un sport olimpic si este practicat de toate clasele sociale, indiferent de bani si de varsta, inclusiv de persoanele aflate in scaun cu rotile. In mod remarcabil regulile sale de bază au ramas neschimbate din anul 1890. In 1874, maiorul Walter Wingfield a achizitionat drepturile de brevet pentru echipamente si reguli de joc. In acelasi an, primele instante judecatoresti de tenis au aparut in Statele Unite. Jocul s-a raspandit curand in diferite parti ale lumii cum ar fi Rusia, Canada, China si India. Terenurile de crochet au servit ca terenuri de tenis in acea perioada. Primul teren de tenis a fost conceput de Wingfield si a fost in forma de clepsidra. Acest a fost mai scurt decat terenul modern pe care il avem astazi. Cel mai vechi turneu de tenis a a vut loc în anul 1877 la Wimbledon-Anglia, câștigat de Spencer Gore.

Semn de armă - Marina militară

Semnul de armă este un simbol metalic, aproximativ ca o insignă, care se poartă pe epoletul oricărui militar, indiferent de gradul acestuia, între nasture şi insemnul de grad. A se vedea poza epoletului militar de locotenent major de muzică militară din perioada comunistă.