Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Aici admiri o monedă și câteva bancnote aparținând celui mai tânăr stat african. Statul se numește Sudanul de sud, rezultat în urmă unor războaie civile, ce au curmat mai bine de un milion de vieți nevinovate, dar și a unui referendum.

Bancnotele prezintă pe avers chipul liderului politic vizionar, șeful statului sudanez, Omar Hasan Ahmad al-Bashir, care a avut înțelepciunea de a accepta rezultatele referendumului și a pune capăt pierderilor de vieți omenești. Se desprinde concluzia că în Africa, rezultatele referendumurilor se acceptă?!?!.

Al-Bashir, născut în anul 1944, este președintele Sudanului din octombrie 1993. A ajuns la putere în urma unei lovituri de stat pe care a condus-o, devenit prim ministru al statului între anii 1989 – 1993.

Aeroportul

Catedrala Sf.Tereza

Hotelul Coroana

Podul din Juba

Monedă - Sudanul de sud

Deasupra am aplicat câteva poze reprezentând semnificative monumente arhitectonice și o monedă din acest tânăr stat african.

Sudanul de Sud este un teritoriu african, situat în sudul Sudanului, firesc, independent începând cu data de 9 iulie 2011, având capitala la Juba. Este a 193-a națiune recunoscută de O.N.U.. Pentru a pune capăt războiului civil sudanez, care a măcinat multe decenii zona, în anul 2011 a avut loc un referendum organizat de către conducerea statului – mamă – Sudan, la care 99% dintre alegători, locuitori ai zonei de sud, au ales separarea de Sudan. Președintele statului sudanez Al-Bashir a ratificat rezultatul referendumului și implicit independența Sudanului de Sud. Acest teritoriu se întinde pe o suprafață de 619745 kilometri pătrați și are a o populație de aproximativ 9 milioane de locuitori.

2. Aici îți prezint o altă monedă euro probă, test sau de încercare emisă de către Banca națională a României.

Moneda celebrează semnarea Tratatului de la Roma, pe aversul acesteia fiind prezentat cunoscut monument din Roma - Colosseumul.

Tratatul de la Roma este documentul international oficial prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (E.E.C.), acesta fiind semnat în data de 25 martie 1957 de către următoarele state europene; Franţa, R.F.G., Olanda, Italia, Belgia şi Luxemburg. Inițial, numele complet al tratatului a fost Tratat de instituire a Comunității Economice Europene. Totuși, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul "Economic" atât din numele comunității cât și al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunității Europene sau Tratatul C.E..

Colosseumul este un monument istoric din capitala italiană – Roma, vizitat de mulți turiști din toată lumea. El este probabil cea mai impresionantă clădire-ruină a Imperiului Roman. Cunoscut inițial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare construcție a vremurilor sale și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat. Colosseumul este o structură autonomă, în întregime construită. Planul său este eliptic, având 189 metri lungime și 156 metri lățime, aria sa fiind de 6 hectare. Înălțimea zidului exterior este de 48 metri. Perimetrul inițial măsura 545 metri. Arena centrală este ovală, având 86 metri lungime și 156 metri lățime, înconjurată de un zid de 4,5 metri înălțime, care se ridică până la nivelul primelor rânduri pentru spectatori.

3. Societatea națională spaniolă de loterie a emis de-a lungul timpului interesante bilete de loterie.

Aici se prezintă un bilet de loterie din anul 2007, seria a 5-a, fracțiunea a 4-a, ce se vindea la prețul de 12 euro, pe el fiind reprezentat Farul maritim de la Capul Tinoso.

Farul Capul Tinoso a fost inaugurat în anul 1859, inițial constând într-o lampă de iluminat ce funcționa pe bază de ulei de măsline. În anul 1913 s-a instalat alt echipament de iluminare bazat pe folosirea vaporilor de ulei sub presiune, iar mai târziu s-a introdus sistemul de oglinzi reflectorizante rotative. În anul 1970 farul a fost modernizat, s-au construit anexele acestuia și s-a introdus electricitatea ca sursă de iluminare. În anul 1998 s-a introdus sistemul de telecomandă și monitorizare. Farul are formă circulară, este înalt de 10 metri, construit din beton la altitudinea de 136 de metri și nu este deschis spre vizitare publicului. Coordonatele geografice ale farului sunt; latitudine nordică - 37 grade și 32,2 minute, longitudine vestică – 1 grad și 6,4 minute. Farul este vizibil de la distanța de 44,5 kilometri, fiind situat în regiunea (comunitatea autonomă) Murcia, pe litoralul stâncos de la Marea Mediterană.

***

O PASTILĂ DE UMOR

SCURT

DIALOG EPIGRAMATIC

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_______________xxx_______________

O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihai Viteazul - domn al tuturor românilor * 1593 - 1601

1918 - 1978 * 60 de ani de la unirea Transilvaniei cu România

Expofil - Târgoviște - 1.12.78

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost banisor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Cetatea de scaun a Țării Românești Târgoviște 139*6 - 1996

600 de ani de atestare documentară - Municipiul Târgoviște

Această medalie este opera gravorului Vasile Gabor

de la Monetăria Statului

Curtea Domnească din Târgovişte reprezintă un complex de clădiri şi fortificaţii medievale ce au avut rol de reşedinţă a unor voievozi ai Ţării Româneşti şi, totodată, punct relativ important în sistemul defensiv al ţării. Curtea Domnească este atestată în timpul lui Mircea cel Batrân când, într-un act al fiului şi asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417 – 1418, se vorbeşte despre "[...]însuşi oraşul domniei mele Târgovişte[...]". Din acest act se poate înţelege că, la acea dată, aici funcţiona o reşedinţă voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziţie, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină şi urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea şi extinderea fortificaţiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu, după menţionarea ca singură capitală a Ţării Româneşti (act emis de Alexandru I Aldea, in anul 1431), posibil în timpul domniei lui Vlad Dracul sau chiar în timpul lui Vlad Ţepeş. După mijlocul secolului al XV-lea, fortificaţiile curţii domneşti devin cele mai mari din ţară, şanţul de apărare, lat de aproximativ 20–24 metri şi adânc de 4 metri fiind întărit cu pari de lemn dispuşi oblic în mal. Spre sfârşitul aceluiaşi secol se ridică o porţiune de circa 20 metri de zid terminată cu un turn de veghe. O altă etapă de extindere a fortificaţiilor este iniţiată la sfârşitul secolului al XVI-lea de către voievodul Petru Cercel care aduce suprafaţa din interiorul incintei la circa 29000 m.p., suprafaţa cea mai mare de dezvoltare a întinderii fortificaţiilor pe care a avut-o de-a lungul timpului. Totodată, cu această nouă extindere, repară palatul şi construieşte o serie de utilităţi absolut necesare, precum apeductul ce aproviziona cu apă palatul şi garnizoana. Totuşi perioada maximă de dezvoltare a reşedinţei voievodale se cunoaşte sub domnia lui Matei Basarab care dublează practic grosimea zidurilor, reface şanţul de apărare, ce urmează traseul fortificaţiilor lui Petru Cercel. Acest nou şanţ, cu o lăţime şi o adâncime de 3 metri, era dublat de un val de pământ pe o lungime de 5 kilometri peste care se ridica o palisadă de buşteni. Pe zidul de piatră au fost amenajate 10 bastioane de formă rectangulară (astăzi se mai văd urmele a 7 dintre acestea) cu o suprafaţă de 40 x 45 metri. Cele 5 porţi de acces în cetate, ce purtau numele localităţilor spre care se îndreptau drumurile (Buzău, Argeş, Dealu, Câmpulung şi Bucureşti), au fost refăcute din piatră asigurându-le şi câte o cameră pentru corpul de gardă. Noile porţi erau de formă pătrată, cu latura de 8,5 metri, iar pe direcţia de acces aveau două arcade cu deschiderea de 5 m. În ziua de azi se menţine în elevaţie numai Poarta Dealului, iar porţile Câmpulung şi Bucureşti fiind descoperite din întâmplare cu ocazia unor lucrări edilitare, ultima fiind reconstituită. Urmaşul acestuia, Constantin Cârnul, prin soţia sa, face câteva înbunătăţiri la clădirile din interiorul zidurilor. Dar, după revolta lui Mihnea al III-lea, la cerinţa expresă a Înaltei Porţi, domnitorul Gheorghe Ghica (1659 - 1660) începe procesul de demantelare a curţii voievodale şi demolare a palatului, în dorinţa de a distruge orice orice fortificaţii ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Ţării Româneşti. Dezvoltarea impresionantă a construcţiilor şi a arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a atins şi Curtea Domnească din Târgovişte. Cu încuviinţarea otomanilor, marele voievod, reface parţial fortificaţiile, dar, în special, se reconstruiesc şi dezvoltă palatul voievodal, bisericile şi clădirile utilitare sau decorative (foişorul de piatră din interiorul grădinilor domneşti). Cu această ocazie sunt construite în afara zidurilor două dependinţe ale palatului: Casa iazagiului și Casa coconilor.După acestă nouă perioadă de înflorire, odată cu martiriul voievodului canonizat şi cu mutarea definitivă a capitalei ţării în Bucureşti, zidurie încep a se deteriora. Războiul ruso-turc din 1736 - 1739, purtat şi pe teritoriu românesc, afectează grav construcțiile, Curtea domnească fiind incendiată, pentru ca mai apoi, un cutremur de pământ să afecteze decisiv ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparaţii au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica între anii 1748-1752 însă de proastă calitate căci boltele palatului se surpă mai târziu. Complexul Curtea Domnească de la Târgovişte era compus din: Palatul domnesc - Prima construcţie ce ar fi putut sluji drept reşedinţă domnească este ridicată în jurul anului 1400 de către Mircea cel Bătrân, probabil pentru a-i oferi o capitală fiului, asociatului şi succesorului său la domnie Mihail I. Din această clădire nu s-a mai păstrat decât fundaţia. Aspectul actual îl capătă după campania de lucrări de restaurare şi conservare din anul 1961 când o parte a cetăţii Târgovişte este organizată ca muzeu şi dată circuitului turistic. Turnul Chindiei - Monument emblematic pentru municipiul Târgovişte, a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş în jurul anului 1460. Din păcate astăzi nu admirăm decât forma sa modificată în urma lucrărilor de refacere de la mijlocul secolului al XIX-lea. Biserica Sf.Vineri - Numită și Biserica Mică Domnească, monument arhitectonic datând din mijlocul secolului al XV-lea păstrat fără modificări, de altfel este singurul cunoscut din Ţara Românească. Nu se cunoaşte nici un fel de informaţie despre ctitorul ei, însă la 1517 era deja construită şi avea o vechime respectabilă.

Biserica Mare Domnească - Este ctitoria voievodului Petru Cercel după modelul bisericii mitropoliei din oraş însă de dimensiuni mult mai mari fiind, la data construcţiei, cea mai mare clădire religioasă din Ţara Românească. Pictura, păstrată şi în zilele noastre, este realizată integral între anii 1696-1698, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, conţinând cea mai amplă galerie de portrete de domnitori munteni. Biserica-paraclis veche - Este construită de Mircea cel Bătrân în jurul anului 1415 lângă latura de nord a primei case domneşti. Urmele fundaţiei reconstituite până la înălţimea de 2 m, arată o construcţie după un plan de tip triconic. Planul arhitectonic este asemănător cu cel al bisericii mănăstirii Cozia şi în general cu tendinţele în arhitectura bisericească a epocii, aducând însă un element nou - turnul clopotniță plasat în extremitatea vestică, accesul fiind asigurat de trei intrări. Biserica, păstrată în condiţii proaste, se surpă în urma cutremurului din 1802 iar 45 de ani mai târziu este complet demolată. Grădinile palatului - Erau amplasate pe locul actualului parc al oraşului pe latura de est a zidului de incintă, întinzându-se, peste râul Ialomiţa până la poalele dealului Mănăstirii. Grădinile, în stil italian, au fost prima oară amenajate de voievodul Petru Cercel în anul 1584. Matei Basarab adugă pe latura de răsărit a palatului un pridvor către aceste grădini pentru a înlesli accesul dinspre dormitoare. Admirând splendida grădină din antreul casei, în ziua de 9 aprilie 1655, bătrânul domnitor trecea în nemurire. Aproape o jumătate de un veac mai târziu, Constantin Brâncoveanu, extinde grădinile, asigurând un corp de grădinari pentru întreţinerea acestora. Baia domnească - Este construită, după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incintă, în apropierea palatului. Construcţia dreptunghiulară cu dimensiunile de 5,50 x 14,7 metri era formată din trei încăperi dispuse în şir. Prima, dinspre nord, prin care se făcea accesul, avea inclus şi un mic vestiar; a doua era baia propriu-zisă. Ultima încăpere, ce nu comunica cu celelalte două, era destinată cazanului de încălzire a apei. Sistemul de funcţionare a băii era cel clasic romano-bizantin, aburul fiind dirijat prin conducte din sala cazanului în baie. Casa Bălaşa - A fost construită de Bălaşa, doamna voievodului Constantin Cârnul odată cu lucrările de refacere şi îmbunătățire aduse Bisericii "Sfânta Vineri", în apropierea căreia de altfel se şi află. Scopul iniţial era acela de casă de oaspeţi şi azil pentru săraci. Clădirea există şi în zilele noastre fiind bine conservată. Construcţia, fără etaj, este de formă paralelipipedică, având patru camere dispuse câte două de-a lungul unui coridor central. Pardoseala este de cărămidă roşie, iar bolţile sunt în cruce. Ca o curiozitate, Casa Bălaşa este singura clădire civilă care păstrează o pisanie a ctitorului. Foişorul - a cărui ruine sunt situate la 60 m de spre est de zidul de incintă, a fost prima oară construit de Matei Basarab, fiind folosit lemnul ca material. Constantin Brâncoveanu reface construcţia, din zidărie, astfel devenind un superb loc de odihnă şi recreere pentru cel ce se plimba prin parc. Nu s-a păstrat până azi.

Consfătuirea națională medicină legală - Târgoviște 1988

Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, si face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei. Turnul Chindia a fost construit peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta constructie impiedica stabilirea cu exactitate a formei sale initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, care a ordonat restaurarea lui in 1847. Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte. Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

Medicina legală este o specialitate medicală care aplică principiile și metodologia științelor medicale la domeniul juridic, fiind o specialitate interdisciplinară, situată la granița între științele biologice și cele social-juridice. În interesul justiției, medicina legală urmărește să obiectiveze și să evalueze, la solicitarea organelor de justiție sau a părților implicate, aspectele medicale conținute în spețele juridice cu privire la omul în viață sau cel decedat, oferind un suport probatoriu științific expertal, denumit probațiune biologică. În ceea ce privește domeniul de activitate, în mod schematic se poate vorbi de:

anatologia medico-legală sau patologia medico-legală morfologică (morfologia medico-legală), care studiaza aspectele legate de moarte (felul morții, cauzele morții, semnele morții etc.). Preocuparea esențiala a acestui sector medico-legal este centrată pe examinarea externă și internă a cadavrului;
clinica medico-legală sau patologia medico-legală clinică, are ca obiect de studiu persoana, adică omul viu, sau documentele medicale ce îi aparțin acesteia, în scopul: probării unor violențe exercitate asupra sa, prin examinarea medico-legală traumatologică, stabilirii stării psihice, prin expertiza medico-legală psihiatrică și stabilirii posibilității executării pedepsei privative de libertate, prin expertiza medico-legală pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei pe motive medicale
deontologia medicală este acea parte a medicinei legale care se ocupă cu îndatoririle corpului medical, cu raporturile medicilor între ei, față de societate, justiție și față de pacienți.

Liceul comercial - Târgoviște MCMXXIII (1923 - 1973)

Colegiul Economic „Ion Ghica” Târgoviste este continuatorul traditiei invatamantului economic târgovistean de peste 75 de ani. Institutia de astazi este ridicata din „coclaur modest” ramas din arhivele târgului ca școala ce functioneaza pe langa vechea Camera de Comert. În toamna anului 1922 si pâna în luna ianuarie 1932 din initiativa Camerei de Comert din Târgoviste, absolventii a patru clase primare sunt înscrisi în prima clasa a Scolii elementare de comert pentru baieti. În anul scolar 1923 – 1924 ia fiinta „Scoala Superioara de comert pentru baieti” din Târgoviste cu un efectiv de 33 de elevi. În anul 1926 se anexeaza primul imobil din imaginea de mai jos precum si cladirea Scolii catolice din localitate alaturata acesteia. În anul 1927 va începe constructia actualului local al liceului. În anul 1936 se încheie lucrările de realizare a pavilionului central si intrarea principala după proiectul inginerului Armin Mantele. În baza deciziei ministeriale nr.83714, începând cu anul 1936- 1937, Scoala Comerciala din Târgoviste se transforma în liceu comercial. De la data înfiintarii si pâna în prezent a realizat numai învatamânt profesional si tehnic. A creat o traditie a învatamântului economic dâmbovitean, fiind singura unitate scolara cu acest profil din judetul Dâmbovita. În prezent, domeniul prioritar al formarii profesionale din scoala este domeniul Servicii.

Insigna - Combinatul pentru lianți și azbociment Fieni 1923 - 1983

Combinatul pentru Lianti si Azbociment era, pe la 1980, inima oraselului Fieni. De-aici isi castigau painea mai toti localnicii si mai toti erau multumiti. Acum, combinatul s-a divizat in trei fabrici, care polueaza fiecare dupa masura investitiilor facute de patroni. Altadata, pe locuitorii Fieniului nu-i deranja prea tare nici zgomotul infernal care trezea din somn si mortii, ori de cate ori se incarcau cuptoarele de var, nici ceata permanenta din jurul combinatului. Cimentistii aveau lapte zilnic, un salariu de peste 2500 de lei si nu mai conta ce respirau. Utilajele de facut var, ciment si azbest au ramas la locul lor, dar combinatul s-a impartit in trei fabrici. Cea mai sarmana e cea de azbest, pe care investitorii straini n-au dorit-o. Fabrica de var a fost preluata de trustul belgian Carmeuse. Este cea mai poluanta dintre toate trei si a luat recent o amenda de la Garda de Mediu. Fabrica de ciment a fost cumparata de nemtii de la Heidelberg, care au investit sume mari in dotarea utilajelor cu filtre antipoluare. Fabrica de ciment din Fieni functionează incă din anul 1914.

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localității este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște, din vremuri diferite, dar și o carte poștală ilustrată.

Palatul administrativ

Primăria

Magazinul universal Muntenia

Catedrala mitropolitană

Muzeul de istorie

Muzeul poliției

Poarta București

Casa de cultură

Gara

Gimnaziul Văcărescu

Mitropolia nouă, Mormântul lui Tudor Vladimirescu și

Vechea Mitropolie

Palatul Poștei

Școala de cavalerie

Statuia lui Ienăchiță Văcărescu

Administrația financiară

Comandamentul Diviziei

Palatul Dividici

Trimitere poștală

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 metri) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120–125 metri, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva frumoase locuri de vizitat în acest județ, din vremuri diferite dar și câteva cărți poștale ilustrate.