Epaminonda's Blog.....: Mo - M

În data de 29 noiembrie 2000 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic o monedă comemorativă care marchează trecerea a 525 ani de la glorioasa victorie a lui Ştefan cel Mare în bătălia de la Vaslui. Aversul monedei redă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2000”, în partea de jos inscripția “100 LEI” și urmărind circumferința monedelor inscripția „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei redă în plan central - un fragment din bătălia de la Vaslui şi Ştefan cel Mare pe cal, îndemnând la luptă, anul "1475"; în partea de sus - steagul "Sfântul Gheorghe", urmând circumferinţa monedei - cu majuscule este gravată inscripţia "BĂTĂLIA DE LA VASLUI" și în partea de jos - inscripţia "525 ani".

Caracteristicile tehnice ale monedelor sunt următoarele; valoarea nominală - 100 lei, data emiterii – 29 noiembrie 2000, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 31,1 grame, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 1000 exemplare.

Bătălia de la Vaslui, menţionată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475, lângă oraşul Vaslui, între armatele aliate creştine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ştefan cel Mare şi oastea otomano - bulgaro - munteană sub conducerea lui Suleiman Paşa. La bătălie au participat următoarele forţe: moldoveni = 40 000, secui = 5 000, polonezi = 2 000, unguri = 1 800, de o parte, şi otomani = 60 000 - 100 000, munteni = 17 000, bulgari = 20 000, pe de altă parte. Lupta de la Vaslui a fost o victorie strălucită pentru Ştefan, care i-a adus mare faimă în toată Europa. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l Principele creştinătăţii, i-a scris lui Ştefan următoarele cuvinte: „faptele tale săvârșite până acum cu înțelepciune și vitejie contra turcilor necredincioși, dușmanii noștri, au adus atâta celebritate numelui tău, încât ești în gura tuturor și ești de către toți foarte mult lăudat.”

În data de 29 noiembrie 2000 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic o monedă comemorativă care marchează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Ștefan Neaga. Aversul monedei redă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2000”, în partea de jos inscripția “100 LEI” și urmărind circumferința monedelor inscripția „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei redă în plan central - efigia lui Ştefan Neaga; în partea stângă, sus - o liră; în partea dreaptă, sus - un portativ cu note muzicale și în partea de jos, urmând circumferinţa monedei - cu majuscule este gravată inscripţia "ŞTEFAN NEAGA", flancată de anii "1900”, “1951".

Ştefan Neaga a fost un compozitor, pianist, dirijor și membru de onoare al Academiei Republicii Moldova din anul 1943. El s-a născut la data de 24 noiembrie 1900 și a decedat la data de 30 mai 1951. La 18 ani Ştefan Neaga a terminat cu distincţie şcoala muzicală din Chişinău. El a absolvit-o, având concepţii progresiste despre arta muzicală. În preajma absolvirii şcolii muzicale s-a întâlnit cu Grigoraş Dinicu, violonist-concertist român care se bucura pe atunci de mare popularitate. Întâlnirea cu acest muzicant atât de apropiat de arta populară, a jucat un rol important în viaţa viitorului compozitor. În scurt timp a început a lucra în orchestra lui Dinicu în calitate de acompaniator, şi treptat Neaga se înrola în activitatea de creaţie, ocupându-se cu prelucrarea cântecelor populare. În anul 1920 el intră la academia de muzică şi artă dramatică în clasa de pian special. Neaga nu-şi termină studiile de compoziţie: el absolveşte cu menţiune academia la clasa de pian special şi-şi ia diploma cu atestarea de artist-specialist liber.Tânărul muzician concertează. Repertoriul său cuprinde creaţii de Bach, Beethoven, Ceaikovski, Chopin, Liszt, Debussy, Ravel, R. Strauss alţi compozitori. În 1926 el intră pentru a doua oară la academia de muzică şi artă teatrală. În anul 1931 îşi termină studiile la academie. Pe parcursul cursurilor de compoziţie ale lui Dimitrie Cuclin, noul dascăl al compozitorului moldovean, om foarte cult şi instruit, Neaga a scris muzica simfonică (o simfonie, un poem simfonic), muzica de cameră (două sonate, un cvartet, un cvintet) şi muzica dramatică. Neaga ia hotărârea de a pleca la Paris, unde evoluează ca solist-pianist, precum şi în concerte; compune alături de Dinicu şi în anul 1937 i se acordă premiul expoziţiei universale de la Paris. În acelaşi an Neaga este înscris ca student al şcolii superioare pedagogice muzicale din Paris. Timp de 2 ani Stefan Neaga studiază la cunoscutul pedagog Nadi Bulanje – reprezentantă a impresionismului francez.

În data de 29 noiembrie 2000 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic o monedă comemorativă care marchează trecerea a 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Aversul monedei redă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2000”, în partea de jos inscripția “100 LEI” și urmărind circumferința monedelor inscripția „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei redă în plan central - efigia lui Mihai Eminescu, o călimară cu pană de scris şi o carte și în partea de sus, urmând circumferinţa monedei - cu majuscule sunt gravate inscripţiile "MIHAI EMINESCU", "1850-1889" și în partea de jos - semnătura poetului Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici, născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

***

O PASTILĂ DE UMOR

SCURT

DIALOG EPIGRAMATIC

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Paul Menu 1876 - 1973

Primul operator de cinema din România

Cinematograful, muzica, poezia, teatrul,

artele plastice, dansul, arhitectura 1897 - 1997

Paul Menu a fost un fotograf și operator de film documentar de origine franceză, care a trăit în perioada 10 mai 1876 – 27 iulie 1973.. El este autorul primelor filmări din România (realizate în intervalul 10 mai - 20 iunie 1897). Primele trei subiecte de actualități românești, filmate de operatorul Paul Menu, la 10 mai 1897, din inițiativa ziarului “L’Independence Roumaine” au fost prezentate la data de 8 iunie 1897 la Cinematograful "Lumière". Toată cariera de operator a lui Paul Menu a durat 40 de zile. „Vederile“ (filmulețe de câte un minut fiecare) realizate de el au fost filmate cu aparatul bivalent, de înregistrare și proiecție, existent în redacția ziarului „L’Independance Roumaine”, aparat care, până la acea dată, încă nu fusese niciodată utilizat pentru filmări.

Insigna - Ministerul silviculturii

Ministerul Silviculturii asigură managementul silvic în stat. În timp el a existat ca minister de sine dar și cuplat cu Apele și Mediu sau numai cu Apele. Astăzi este inclus în ministerul gigant - Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor (M.M.A.P.). Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor (M.M.A.P.) realizează politica naţională în domeniile mediului, gospodăririi apelor şi managementului silvic, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteză, coordonare şi control în aceste domenii, direct sau prin organisme tehnice specializate, autorităţi sau instituţii publice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului. Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor acţionează pentru a proteja mediul şi resursele naturale, pentru a garanta generaţiei actuale şi celor viitoare un mediu curat, în armonie cu dezvoltarea economică şi progresul social. Domeniile de competenţă ale MMAP sunt; controlul poluării industriale, calitatea aerului şi zgomot ambiental, managementul ariilor naturale protejate, conservarea biodiversităţii, securitatea biologică, infrastructură de mediu, gestionarea deşeurilor, gestionarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, protecția solului și subsolului, dezvoltare durabilă, schimbări climatice, managementul apelor, managementul sectorului forestier, meteorologie, hidrologie şi hidrogeologie. Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative – ca element de bază pentru construirea unui sistem solid de management de mediu – şi contribuţia la dezvoltarea durabilă, MMAP şi-a stabilit următoarele priorități: integrarea cerinţelor privind protecţia mediului în celelalte politici sectoriale, în concordanţă cu cerinţele şi standardele europene şi internaţionale, ocrotirea biodiversității, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică și economică a Deltei Dunării, ameliorarea calității factorilor de mediu în zonele urbane si rurale, managementul riscului și prevenirea dezastrelor provocate de inundații. Obiectivele prioritare în domeniul investiţiilor sunt; apărarea împotriva inundaţiilor, înlăturarea şi reducerea efectelor calamităţilor naturale provocate de viituri, amenajarea complexă a bazinelor hidrografice pentru reabilitarea surselor de apă existente şi realizarea de noi surse de apă pentru populaţia din zonele deficitare, reconstrucţia ecologică şi conservarea biodiversităţii, infrastructura de apă / apă uzată, sisteme integrate de management al deşeurilor, reabilitarea grădinilor zoologice, realizarea de perdele de protecţie, torenţi, drumuri forestiere.

Insigna - Prima ediție a cupei de navomodelism a Văii Jiului - 1964

Modelismul este activitatea de construcție a unor modele (machete) de mașini și aparate (în special la demonstrațiile din cadrul unor discipline școlare). În cadrul modelismului sunt mai multe secții; navomodelism, aeromodelism, rachetomodelism, etc. Prin navomodelism se înțelege știința și pasiunea de a construi miniaturi de ambarcațiuni navale lăsate să plutească libere pe suprafețe de ape sau conduse de la distanță prin telecomandă. Valea Jiului este o depresiune intramontană situată pe râul Jiu. Este cunoscută pentru bogățiile sale naturale, exploatate de către stat.Munții ce o încadrează se află în grupa Retezat – Godeanu a Carpațior Meridionali. Principalele orașe din această zonă sunt Petroșani, Vulcan, Petrila, Aninoasa, Lupeni și Uricani. În vorbirea populară noțiunea de „Valea Jiului” face referire la Depresiunea Petroșani din sudul județului Hunedoara. Băștinașii acestei zone sunt cunoscuți sub denumirea de momârlani.

Insigna - 50 ani de la prima conferință sindicală pe țară (1906 - 1956)

Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R). a fost un sindicat din perioada comunistă în România, care a avut 7,5 milioane de membri și a fost desființat la data de 25 decembrie 1990. Sindicatul a fost înființat la data de 11 iunie 1945, ca unic sindicat din România, sub numele de Confederația Generală a Muncii, moștenind întregul patrimoniu al sindicatelor din perioada precedentă. Din 1966 se numește Uniunea Generală a Sindicatelor din România (U.G.S.R.). Sus am postat logo-ul U.G.S.R.. Toți membrii sindicatului dețineau un carnet de membru.

Organul de presă al U.G.S.R. a fost publicația „Munca”.

U.G.S.R. a fost reînființat la data de 9 februarie 2010 și a fost recunoscut ulterior de instanță care a dispus înregistrarea organizației în Registrul Special al Tribunalului București la data de 12 aprilie 2010.

Ordinul - Meritul sportiv - clasa a III-a

Prin Decretul nr.333 din mai 1966, se instituie Ordinul şi Medalia Meritul Sportiv, prima decoraţie românească destinată exclusiv recompensării sportivilor şi a celor care ajută la realizarea performanţelor sportive, precum şi diferitelor asociaţii sau organizaţii sportive.

Ordinul - Meritul sportiv 1966 - 2000

Mens sana in corpore sano (Minte sănătoasă în corp sănătos)

Ordinul era organizat pe trei clase iar medalia pe două. Însemnul ordinului se prezenta sub forma unei plăci circulare pe care era aplicată, marginal, o cunună din frunze de lauri care, la partea superioară, era suprapusă de steagul emailat tricolor al Republicii Socialiste România; la clasa a I-a, cununa era aurită, la clasa a II-a, argintată şi la clasa a III-a, bronzată. Pe centru era un medalion emailat albastru înconjurat de un inel care purta inscripţia MERITUL SPORTIV; la clasa I, inelul era emailat roşu, la clasa a II-a, era emailat galben iar la clasa a III-a, albastru. În centrul medalionului era figurată statuia discobolului, realizată din metal auriu Medalia era circulară.

Medalia - Meritul sportiv R.S.R.

(Republica Socialistă România)

Pe avers, între două ramuri de lauri plasate marginal, se afla o cupă – trofeu şi deasupra ei erau siglele “R.S.R.“; pe revers era înscris textul MERITUL SPORTIV. Clasa I a medaliei era aurită iar clasa a II-a, argintată. Panglica era albastru deschis şi avea pe centru una sau două dungi roşii, în funcţie de clasa medaliei. Ca toate decoraţiile acelei perioade, nu avea limită numerică de conferire şi nu existau criterii regulamentare pentru acordarea diferitelor clase.

____________ooOoo____________

O OBLIGAȚIUNE

ROMÂNEASCĂ ÎN LIMBILE GERMANĂ ȘI ROMÂNĂ,

DIN INDUSTRIA SILVICĂ