Epaminonda's Blog.....: BIELAWA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de

arhitectură din localitatea poloneză BIELAWA

(denumire germană LANGENBIELAU),

din voievodatul SILEZIA DE JOS,

două trimiteri poștale, o acțiune și o insignă locală.

Catedrala SF.MARIA

Complex comercial

Biserica evanghelică

Vila DIERIG

Casa DIERIG

Fabrica DIERIG

Țesătoria FERDINAND GOTTLIEB FLECHTNER

Gara

Monumentul eroilor locali

Vederi generale

Arhitectură locală modernă

Arhitectură locală veche

Trimiteri poștale

Acțiune locală

Insignă sportivă locală

***

OMUL CU BANI,

OMUL FĂRĂ BANI

Când nu are bani, mănâncă legume sălbatice acasă.

Când are bani, mănâncă aceleași legume sălbatice

într-un restaurant pretențios.

Când nu are bani, merge pe bicicletă.

Când are bani, merge pe bicicleta de cameră.

Când nu are bani, aleargă ca să-și câștige pâinea.

Când are bani, aleargă ca să ardă grăsimile.

Când nu are bani, își dorește să se căsătorească.

Când are bani, își dorește să divorțeze.

Când nu are bani, soția devine secretară.

Când are bani, secretara devine soție.

Când nu are bani, se comportă ca un bărbat bogat.

Când are bani, se comportă ca un bărbat sărac.

______________xxx_________________

CÂTEVA INSIGNE
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Corporația Meseriașilor – Râmnicu Vâlcea

Membru în comisia de arbitri

Râmnicu Vâlcea este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vâlcea, România. În anul 2002 avea o populație de 107726 locuitori. Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus - Olt este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din data 20 mai 1388 când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupânul Budu, cu voia lui Radu I. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Râmnicu Vâlcea, iar dedesubt poza Primăriei din localitate.

Insignă - U.S.S.M. - (Uniunea societăților de științe medicale)

Conferința națională de tuberculoză - Ediția a IX-a

București - 19 -21 octombrie 1966

Societatea Științelor Medicale din România se înființează la 4 aprilie 1877. Primul președinte a fost Dr. Alexandru Marcovici - cu mandate repetate anual între anii 1877 și 1880 și un mandat în anul 1882. În urma reorganizării din anul 1962 această societate primește numele U.S.S.M - Uniunea Societăţilor de Şiinţe Medicale.

Tuberculoza, sau TBC este o boală infecțioasă frecventă și, de obicei, curabilă, provocată de diferite tipuri de microbacterii. Cel mai adesea, tuberculoza atacă plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului (pleură, rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc). Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc sau strănută. Cele mai contagioase forme sunt cele asimptomatice și latente. Una din zece infecții latente progresează ulterior în boala activă. Lăsată netratată, tuberculoza omoară peste 50% din persoanele infectate.

Insignă - F.R.S. - (Federația romînă de scrimă)

Scrima este în primul rând un sport de confruntare, de luptă, duelare cu adversarul, la care în decursul timpului s-a adăugat o anumită tehnică și specializarea armelor de luptă. În prezent, armele folosite în scrimă sunt; floreta, spada și sabia. Limbajul oficial folosit în sportul scrimă, în toată lumea, este limba franceză. Sus am postat logo-ul Federației române de scrimă și o fotografie cu scenă din sportul scrimă.

Spada este o armă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăișuri, din gardă și mâner, cu care se poate tăia și împunge.

Sabia este o armă albă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner.

Floreta este o armă albă sportivă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner.

George I.Lahovary

Gheorghe I. Lahovary (1838, Rm.Vâlcea – 1909, București) a fost un inginer și scriitor român, membru de onoare al Academiei Române, începând cu anul 1901. Împreună cu Al. Cantacuzino a înființat Societății Geografice Române, fiind susținut și încurajat în acest sens chiar de către domnitorul Carol I, care a participat la ședința de inaugurare ce a avut loc la 15 iulie 1875. Fiind ales secretar general al societății la înființare a avut o serie de inițiative și realizări importante în munca sa.

Întreprinderea mecanică Bistrița

MEBIS 1977 - 1987

Întreprinderea mecanică Bistrița a fost înființată în anul 1977 ca producător de echipamente pneumatice și cilindri hidraulici. Din anul 1991 este societate pe acțiuni cu numele SC MEBIS SA. Din octombrie 2000 a devenit societate cu capital privat.MEBIS Bistrița oferă astăzi următoarele produse și servicii; cilindri hidraulici si pneumatici, constructii metalice sudate si/ sau prelucrari mecanice, SDV-uri si tratamente termice, zincare electrolitica, sablare si vopsire. Sus am postat o fotografie cu sediul central al Întreprinderii mecanice MEBIS din Bistrița.

Municipiul Bistrița este reședința județului transilvan Bistrița – Năsăud din România și cel mai mare oraș din acest județ, cu o populație de aproximativ 75000 de locuitori. Localitatea Bistrița este situată într-o depresiune largă, înconjurată de dealuri cu culmi domoale și de înălțimi ce domină peisajul, străbătută de cursul văii Bistriței de la care și-a luat și numele, așezarea s-a închegat și s-a dezvoltat ca urmare a faptului că în regiunea din colțul de nord-est a Transilvaniei, intrată la începutul evului mediu între posesiunile regale, au fost instalați flandrezi, valoni, saxoni, bavarezi, care vor fi cunoscuți ulterior sub numele generic de sași, înzestrați cu o serie de drepturi și libertăți care le-au conferit un statut social și economic privilegiat, proces care s-a petrecut după mijlocul secolului al XII-lea. Prima mențiune a localității datează din anul 1241 când codicele mănăstirii Echternach menționează între așezările distruse de către mongoli și „oppidum Nosa” numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița. Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche). Sus am postat stema și poza cetății bistrițene.

_________________ooo________________