Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de
arhitectură și cultură din localitatea germană NEUSTRELITZ,
districtul MECKLENBURG STRELITZ,
landul MECKELNBURG POMERANIA,
două trimiteri poștale ilustrate și o medalie locală.
Gimnaziul CAROLINUM
Clădirea KASERNE
Biserica ZIERKE
Biserica CASTEL
Biserica catolică
Biserica evanghelică
Palatul ducal
Monumentul din parc
Statuia eliberatorului sovietic al localității
ORANGERIE
Piatra de comemorare a sinagogii
Școala de fete
Sediu de bancă
Teatrul
Monumentul eroilor locali
Arhitectură locală
Primăria
Piața centrală
Trimiteri poștale
Medalie locală
***
DILEMA LUI GAGU
ANANIE GAGNIUC - CONSTANȚA
_______________xxx_______________
CÂTEVA INSIGNE
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul
"Le Havre - Franţa".
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din
materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie
sau bască şi care indică, prin imagini
reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si
apartenenţa la un club, de identificare
localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup,
organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel
de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice
şi de altă natură, etc.
Insignă - Auto Transport
În vara anului 1911
au început să circule pe rutele Bucureşti-Predeal şi Bucureşti-Călimăneşti
omnibuze cu motoare cu ardere internă care erau operate de investitori
privaţi. Primele trasnporturi auto interurbane s-au făcut cu autobuze Fiat, cu
12 locuri pe scaune, care puteau atinge viteza de 40 km/oră. Magyar Automobil
Részvény Társaság Arad, prima fabrică de automobile de pe actualul teritoriu
al României, a fost înfiinţată în 1909 la Arad, ca sucursală a firmei americane
Westinghouse, prin intermediul filialei franceze din Le Havre. Firma a produs,
începând cu 1910, diferite modele de autoturisme printre care şi un autoturism
autohton denumit „Márta”. Până la faliment a fabricat 150 de autoturisme de
tip Márta. După faliment, compania a fost preluată de Austro-Daimler care i-a
reorganizat producţia şi a introdus modele noi sub licenţă Austro-Daimler.
Modelul de bază avea un motor cu 4 cilindri şi o capacitate cilindrică de 2,5
l care producea 18-22 CP. Acesta a fost folosit în special ca taxi în Europa
Centrală. Totodată, au fost construite şi autobuze şi autocamioane. Între 1909
şi 1914, au fost construite circa 300 de autocamioane şi autobuze şi circa 650
autoturisme. Primul autobuz românesc a fost produs în 1965 de către o echipa de
experţi a Atelierelor Centrale ale Întreprinderii de Transport Bucureşti (ITB).
Cu excepţia unor autoturisme experimentale, după al doilea război mondial, nu a
existat o producţie de autoturisme până la construirea fabricii Dacia în 1968.
Aici s-a decis producerea sub licenţă a modelului Renault 8 care a fost denumit
Dacia 1100.
Insignă - Auto Transport 50
Din 1968 şi până în 1972 au fost produse 44000 de autoturisme având doar câteva modificări cosmetice. România are o tradiţie îndelungată în producţia de autovehicule comerciale. ROMAN a fost o fabrică de autocamioane localizată în Braşov. Fabrica a fost construită după al doilea război mondial având la bază fosta fabrică de automobile ROMLOC înfiinţată în 1921 şi care a fost redenumită Steagul Roşu (SR) în 1948. Până în anul 2000 aceasta a produs aproximativ 750000 autocamioane.
În anul 1964 a început producţia seriei de autocamioane „Bucegi”, care includeau toate tehnologiile curente din occident. În 1967, deoarece modelele Carpaţi şi Bucegi erau „îmbătrânite”, au fost lansate noi tipuri de autocamioane având următoarea specificaţie generală în concordanţă cu standardele internaţionale: sarcina utilă de 12-18 t, motor Diesel, cabină avansată. După analiza mai multor oferte ale unor firme din Europa de Vest, s-a decis semnarea unui contract cu producătorul vest-german MAN. Acest contract a condus la fabricarea sub licenţă a două tipuri de autocamioane, numite ROMAN. Un alt producător de autofurgonete, autobuze şi troleibuze a fost Rocar sau Autobuzul care a fost înfiinţat în 1951 în Bucureşti. În anii ’80 şi începutul anilor ’90, aceste autobuze şi troleibuze au constituit coloana vertebrală a reţelelor de transport public urban din România deoarece companiile de transport public nu aveau permisiunea de a importa vehicule. Începând cu 1968, Rocar a exportat autobuze şi troleibuze în Europa de Est, Africa, America de Sud şi Orientul Mijlociu. După anul 2000 cele mai multe autobuze Rocar au fost retrase din serviciu şi înlocuite cu autobuze modern aduse din străinătate.
Republica Socialistă România
Consiliul Superior al Agriculturii
Al III-lea Concurs național de vinuri * 112 - 1967
Plantațiile de viță de vie de pe teritoriul României sunt cunoscute de pe vremea dacilor (anul 112).
Concursul național de vinuri - Vaslui 1984
Ediția a VII-a a zilelor viei și vinului - martie 1984
Vaslui este un municipiu situat în estul României, reședința
județului Vaslui din regiunea istorică Moldova, aproape de frontiera
cu Republica Moldova. Orașul are o populație de aproximativ 70000 de
locuitori. Se pretinde că orașul Vaslui ar fi fost înființat de bizantini,
în amintirea trecerii lor în Dacia Orientală, ocazie cun care i-au dat numele
de Basilica, după numele Împăratului Basile Bulgaroctonul (o descriere lui Macarie,
în călătoria sa de la Alep la Moscova). La Vaslui s-a constituit de
altfel, în secolul al XV-lea, prima școală de artă post-bizantină, care a
interpretat datele iconografice bizantine în pictură, broderie,
miniatură. Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile
arheologice demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior
(30.000-8.000 Î.E.N.). Deasupra am postat stema interbelică și actuală a
municipiului Vaslui, iar dedesubt o fotografie cu gara din localitate. Precizez că în perioada comunistă reședința județului a
fost orașul Bârlad, asta și deoarece aici s-a născut liderul comunist Gheorghe
Gheorghiu-Dej.
Roșia Montană - Noroc bun! * 131 - 1981
1850 ani de la prima atestare documentară
a mineritului în țara noastră
Roșia Montană (Alburnus Major)
6 februarie 131 E.N - 1981
Roșia Montană (în germană Goldbach,
în maghiară Verespatak, în latină Alburnus Maior)
este o localitate minieră din Munții Apuseni, județul Alba, Transilvania,
România. Pe harta Iosefină a
Transilvaniei din 1769 - 1773 localitatea apare sub numele de „Veres Patak”
(traducere în limba romană „Pârâul Însângerat/Roșu”). Este situată în Valea
Roșiei, străbătută de râul Roșia. Acest râu este bogat în minerale, în special
fier care îi dă o culoare
roșiatică, de unde și denumirea comunei în română și maghiară. Localitatea are
o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei.
Localitatea a fost înființată de către romani în timpul domniei lui Traian, ca oraș minier, sub numele Alburnus
Maior. Primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din
ceară ce datează din 6 februarie a
anului 131. Roșia Montană a cunoscut și a trăit toate evenimentele istoriei
românilor. Sus am postat două fotografii reprezentând o vedere generală din Roșia Montană și gura minei din localitate.
Smaranda Brăiescu - Centenar * 1897 - 1997
Asociația națională a parașutiștilor din România
A.N.P.R. * 21 mai 1997
Smaranda Brăescu,
a fost prima femeie pilot din România, prima femeie
parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism în anul
1931 și campioană mondială în 1932, cu recordul de 7200 m, la Sacramento,
SUA. S-a născut în satul Hănţeşti, comuna
Buciumeni, actualmente în judeţul Galaţi. Între anii 1924 – 1928 a absolvit cursurile
Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică.
La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu paraşuta
de la înălțimea de 600 de metri. A fost una din puținii instructori
de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de
parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în
celebra Escadrilă Albă, de
avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. A semnat, alături de alte 11
personalități militare, culturale şi ştiinţifice ale vremii, a unui memoriu
prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei
Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui
sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie,
nefiind găsită. O versiune acceptată este că a decedat pe data de 2 februarie
1948 şi a fost înmormântată la Cluj.
______________ooo______________
România - Acțiune 100 taleri 1867
Banca Moldovei - Iași
Câteva ornamente decorative marginale
de pe acțiuni belgiene
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 19.05.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu