Epaminonda's Blog.....: HANDENBERG

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea olandeză HANDENBERG, provincia

OVERIJSEEL, și câteva trimiteri poștale din vremuri diferite,

dar și o insignă locală.

Biserica Sfântu Ștefan

Parc

Podul mobil Sluis

Moara de vânt Celle

Gara

Campingul De Klimberg

Campingul Boslust

Campingul De Kleine Belties

Ruinele cetății

Biserica Sfântu Lambertus

Zidul vechi al orașului

Parcul de vacanță Collendoorn

Trimiteri poștale ilustrate

Atunci și Acum

Arhitectură locală

Insignă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN AFORISM PROPRIU

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Desvelirea statuii poetului Nichita Stănescu

28 septembrie 1999 - Ploiești

Nichita Stănescu a fost unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii române, care s-a născut la data de 31 martie 1933 la Ploiești și a decedat la data de 13 decembrie 1983 la Spitalul Fundeni din București. Absolvent al Facultății de Filologie din București (1957), a debutat, în același an, în revistele Tribuna (Cluj) și Gazeta literară (București). A fost un poet de geniu, prolific din punct de vedere publicistic. Multe dintre volumele sale au primit premii ale Uniunii Scriitorilor, sau Academiei Române. A lucrat în colectivele de redacție ale celor mai importante reviste literare ale timpului. În 1975, Nichita Stănescu a primit prestigiosul premiu internațional Johann Gottfried von Herder. În anul 1980, la propunerea scriitorului suedez Artur Lundkvist, Nichita a fost inclus de Academia Suedeză pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Literatură. Deși nu a câștigat, nominalizarea sa reprezintă un succes pentru literatura română a vremii Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari drept un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost nominalizat membru post-mortem al Academiei Române. Redau mai jos câteva aprecieri critice despre Nichita Stănescu:

Ștefan Augustin Doinaș (1995) - “Nichita Stănescu se mișca într-adevăr într-o sferă superioară, siderată de valori exclusiv artistice. Cât despre gustul său pentru „compromis”, cred sincer că nu prea știa ce înseamnă acest lucru, tocmai pentru că era un ingenuu. Dacă nu mi-ar fi teamă că devin prea ... doct, aș zice că spiritul său ludic îl făcea să plutească pe deasupra situațiilor, pentru a căror substanță tragică cred că nu avea „organ”: tălpile lui nu se atingeau nici de flori, nici de mocirlă. Singurul păcat al lui Nichita Stănescu a fost crima săvârșită față de sine însuși: distrugerea sistematică a carcasei care-i asigura superbul exercițiu al spiritului.....„Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanșa asupra poeților ei.”
Alexandru Condeescu (1999) – Poezia stănesciană reia tradiția liricii interbelice, făcând totodată, printr-o sinteză unică neomodernă, trecerea în literatura autohtonă de la modernismul începutului de secol spre postmodernismul sfârșitului de mileniu. Prin ea s-a petrecut în poezia romanească, după întemeierea ei de către Eminescu, a doua mare mutație a structurilor limbajului și viziunii poetice, prima fiind cea modernistă a interbelicilor.... Cu fiecare volum al lui Nichita Stănescu s-a produs în literatura noastră o perpetuă revoluție a limbajului poetic, în jurul cărților sale dându-se o adevărată „bătălie a (neo)modernități”
Eugen Barbu (1975) – “În acest bâlci al deșertăciunilor care este poezia, peisajul nostru liric ar fi lipsit de unitate fără poezia lui Nichita Stănescu... Defoliată de excese arbitrare cu iz filozofic, de o răceală impusă de teoreticieni ce au denaturat-o, poezia lui Nichita Stănescu... rezistă vremii.”

Poșta română 30655

Poşta Română asigură expedierea și primirea în ţară sau în străinătate scrisori, colete, cărţi, ziare sau reviste, sume de bani, documente şi pachete, în sistem de viteză standard (prioritar sau neprioritar) sau prin intermediul curierului rapid (Prioripost, Ultrapost, EMS). Poșta Română asigură și o gama variată de servicii publicitare care răspund tuturor așteptpărilor și buzunarelor. Astfel cu Postmesager, serviciul de distribuire fluturași și pliante publicitare puteți distribui materiale de diverse dimensiuni atât în zona în care aveți afacerea, cât și la nivelul unui cartier, sector sau chiar oraș. Dacă afacerea este de interes larg puteți distribui chiar și la nivelul unor regiuni sau al României. Dacă vă interesează anumite segmente de clienți, puteți alege din multiplele opțiuni de livarare, urmând a selecta împreună zonele în care doriți să distribuiți materiale publicitare, de fluturași până la pliante. Dacă doriți să atingeți categoriile largi de public care frecventează oficiile poștale, puteți alege Livrarea la Ghișeu, iar materialele publicitare vor fi expuse la ghișeele oficiilor poștale.

Tot acolo, cu ajutorul serviciului Postafiș puteți să expuneți afișe care promovează afacerea dvs., alegând zona și perioada. Poșta Română oferă, pe baza contractelor încheiate cu diverși parteneri, posibilitatea de a efectua operațiuni în numerar, prin subunitățile poștale, pentru plata facturilor/documentelor de plată pentru utilități, telefonie, internet, televiziune prin cablu etc. emise de parteneri. De asemenea, puteți efectua plata polițelor de asigurare, a taxelor și impozitelor și poți achita ratele la credite și împrumuturi sau poți alimenta un cont curent sau card. Mai mult, puteți cumpăra coduri de reîncărcare pentru servicii preplătite (telefonie mobilă, televiziune prin satelit etc.) sau să achiziționați rovinieta. Totodata, poșta pune la dispoziţie şi alte servicii: închiriere căsuţă poştală, contractare abonamente publicaţii, servicii de retail, servicii de schimbare destinaţie, servicii de copiere, poliţe de asigurare, vânzare bilete la concerte, spectacole şi întreceri. Poșta Română vă oferă, pe baza contractelor încheiate cu diverși parteneri, posibilitatea de a efectua operațiuni în numerar, prin subunitățile poștale, pentru plata facturilor/documentelor de plată pentru utilități, telefonie, internet, televiziune prin cablu etc. emise de parteneri.

Despre poșta română în actualul sens al cuvântului se poate vorbi cam de prin secolul al XIV-lea, odată cu constituirea statelor feudale independente Moldova și Țara Românească. Domnitorii români au dus întotdeauna o politică externă activă şi erau la curent cu toate evenimentele internaţionale din acele timpuri. Domnii aveau curieri cunoscuţi sub numele de „călăraşi” şi „lipcani” care străbăteau cu repeziciune distanţe mari. Creşterea numărului călăraşilor a dus la apariţia olacului. Locuitorii satelor şi târgurilor aflate pe traseu erau obligaţi să pună la dispoziţie aşa-numitul „cal de olac”, să întreţină caii şi să se ocupe de procurarea nutreţului. Poşta din acele vremuri satisfăcea doar nevoile statului, ale dregătorilor şi solilor străini şi foarte rar ale particularilor. În secolul al XVI-lea poşta a trecut sub autoritatea marelui postelnic şi nu a cunoscut modificări notabile până la mijlocul secolului al XVII-lea când au fost introduse relee de poştă, cunoscute sub denumirea de menziluri. Cheltuielile necesare întreţinerii şi înfiinţării menzilurilor, procurării furajelor, a olacelor, a cailor şi plata slujbaşilor au fost suportate de ţărani şi de târgoveţi până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat din Moldova, s-a luat hotărârea reorganizării poştelor, statul urmând să preia cheltuielile care până atunci erau suportate de ţărani. Sumele necesare urmau să fie acoperite prin dări puse asupra satelor şi târgurilor. În octombrie 1775, Alexandru Ipsilanti, domnitorul din Ţara Românească, a adus modificări sistemului, hotărând ca statul să preia cheltuielile. La conducerea menzilurilor au fost numiţi căpitani de menzil sau de poştă, iar caii urmau să fie cumpăraţi cu bani din vistieria ţării. Poşta era condusă la nivel central de doi căpitani de poştă cu reşedinţa la Bucureşti. În Ţările Române funcţionau la începutul secolului al XIX-lea şi serviciile poştale ale Austriei şi Rusiei. Poşta austriacă şi-a desfăşurat activitatea pe teritoriile Principatelor Române între anii 1718-1869 cu anumite perioade de întrerupere. Poşta imperială rusă şi-a început activitatea în Principatele Române în urma tratatului de la Kuciuc Kainargi din 21 iulie 1774, care a încheiat războiul ruso-turc din 1768-1774. Rusia a câştigat unele privilegii printre care şi dreptul de înfiinţa consulate şi oficii poştale în Moldova şi Ţara Românească. După revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu şi revenirea la domniile pământene în 1822, a început o perioadă de dezvoltare economică, influenţată de dezvoltarea relaţiilor comerciale.

Au contribuit la îmbunătăţirea şi modernizarea serviciului poştal Grigore Ghica în Ţara Românească în perioada iunie 1822 - aprilie 1828 şi Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova în perioada iunie 1822 -aprilie 1828. S-a mers pe linia concesionării poştelor, iar în urma Păcii de la Adrianopol, a fost ridicat monopolul asupra produselor Ţărilor Române, asigurându-se comerţul liber, lărgirea pieţei interne şi intrarea economiei româneşti în circuitul internaţional. În Moldova şi Ţara Românească au fost înfiinţate serviciile de transport pentru călători, mărfuri şi corespondenţă, s-au organizat licitaţii pentru concesionarea poştelor şi au fost introduse servicii de diligenţă. În luna august 1841, în Țara Românească s-au introdus trăsurile numite „braşovence” pe rutele spre Brăila, Giurgiu, Câineni şi Focşani. În 1846 s-a luat hotărârea ca gropurile (săculeţele sigilate) de bani care aparţineau statului sau particularilor să fie expediate prin poştă pe răspunderea anteprenorilor. În vara aceluiaşi an, la cererea mai multor comercianţi, la Bucureşti s-a înfiinţat primul oficiu poştal. În timpul domniei lui Grigore Alex. Ghica (1849-1853; 1854-1856) în Moldova s-a înfiinţat un serviciu poştal oficial pentru transportul corespondenţei între reşedinţele ţinuturilor şi cele ale plaselor. Între plase şi comune corespondenţa se făcea prin intermediul dorobanţilor călări şi a vătăşeilor speciali ai comunelor. În fiecare judeţ au fost înfiinţate oficii poştale, fapt care a dus la apariţia funcţiei de factor poştal.

Campion R.P.R. (Republica Populară Română) 1957 schi

Schiul colectează diferite discipline de iarnă unite prin utilizarea schiurilor ca instrument pentru deplasarea distanțelor pe suprafețe înzăpezite. În România primele știri despre schi ca sport au apărut în "Revista Automobilă" în anul 1920, unde este menționată Societatea de schi "Karpathia" din Brașov, înființată în anul 1880.Tot în 1880 se înființează "Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor" SKV (Siebenburgische Karpathenverein"), cu sediul la Sibiu, care avea secții regionale în diferite zone ale țării. Una dintre realizările SKV a fost tipărirea unui "Anuar al SKV", apărut între anii 1881-1944, în care erau tratate și problemele specifice muntelui pe timp de iarnă, inclusiv amenajarea unor pârtii de schi, case de adăpost etc. În anul 1893, ia ființă prima societate turistică românească cu activitate efectivă cunoscută: "Societatea Carpatină Sinaia". În statutul său, alături de obiectivele turistice, științifice și culturale, întâlnim și preocuparea pentru activități sportive ca tirul, vânătoarea și sporturile de iarna (schi, bob - sanie). În 1892, se semnalează un grup de schiori condus de Carol Ganzer, care parcurge Clăbucetele Predealului. Un an mai târziu, revista "Hercules" își informa cititorii că "săniușul pe picioare" se practica în multe localități ardelene, mai ales în zona Clujului și Bihorului. În anul 1905 se înființează "Societatea de Schi Brașoveană" aparținând locuitorilor de naționalitate germană - Kronstadter

Ski Vereinigung"), iar în 1909 se organizează primul concurs de schi din România. Doi ani mai târziu s-a disputat și prima cursă de coborâre din Postăvar până în Poiana Brașovului, învingător fiind W. Janesch. Au participat 11 concurenți. Tot în acești ani încep să fie organizate și întreceri feminine pe distanțe scurte. Anul 1913 consemnează construirea primei trambuline de sărituri cu schiurile în Poiana Postăvarului de către KSV. Primul Campionat Național este disputat la Sinaia în 1927. Primul campionat interuniversitar are loc la Predeal în 1930. În 1931, ia ființă FRSB (Federația Română de Schi Biatlon). Astăzi se practică diverse discipline sportive de schi: schi alpin, schi nordic, schi alpinism, schi free style și schifreeride.

Jetonul - Cantina Ciobănuș "A.Coppel" - 5 bani 1905

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

În prezent prin cantină se înţelege locul unde pot veni să primească sau să cumpere mîncare gătită angajaţii sau membrii unei instituţii. În trecut prin cantină se înţelegea şi un spaţiu de unde se cumpăra mîncare, băutură şi diverse obiecte. Denumirea era folosită mai ales în unităţile militare. În Dicţionarul Academiei se precizează că la cantină vînzarea de mîncare gătită şi de băutură se face cu un c\ştig mic sau fără cîştig, plata făcîndu-se, eventual, cu fise. Inscripţia CANTINA CIOBANUS ar putea trimite la un eventual nume de persoană Ciobănuş, sau mai degrabă la localitatea Ciobănuş din judeţul Bacău. Ciobănuş este un sat ce face parte din comuna Asău. După Wikipedia în 2021 satul avea mai puţin de 500 de locuitori. Google ne dă imediat o distanţă de 7-8 km între Ciobănuş şi Comăneşti, şi de 9 km între Comăneşti şi Moineşti. Într-un forum numismatic german se formulează o ipoteză interesantă despre jetoanele Cantina Ciobănuş, şi anume că A. Coppel este de fapt acelaşi industriaş german Arthur Koppel (1851 - 1908). Numele lui Arthur Koppel ar fi fost ortografiat, în afara Germaniei, şi sub forma Coppel. Cantina ar fi funcţionat în timpul construcţiei unei linii ferate, posibil o cale ferată construită special pentru nevoi locale. Din păcate ipoteza nu este susţinută şi de dovezi. În februarie 2024 pe internet putea fi găsit un Avram Copel ce apare pe o listă cu „persónele din judeţul Bacăŭ alegĕtorĭ la camera de comerciŭ pe anul 1891-92”, locuitor în „Moinesci” (Moineşti, judeţul Bacău) în anul 1892. Despre acelaşi Avram Copel din Moineşti aflăm că era veteran al Războiului de Independenţă şi că a încetat din viaţă în anul 1929. Această persoană este un candidat foarte bun pentru emitentul jetoanelor Cantina Avram Copel, caz în care aceste jetoane ar trebui localizate la Moineşti şi nu la Bucureşti. Avînd în vedere apropierea geografică dintre satul Ciobănuş şi Moineşti, acelaşi Avram Copel din Moineşti ar putea fi şi emitentul jetoanelor Cantina Ciobănuş. (Sursa NET = Romanian Coins)

Set 2 insigne: Campion Voința și Campionatul Aociației Voința - locul II

Voința (sinonim – dârzenie, ambiție sau tenacitate) a fost și încă este numele a numeroase echipe, cluburi sau asociații sportive, răspândite pe întreg teritoriul țării. Ele au apărut odată cu instaurarea comunismului în România, constituindu-se într-o cale (mijloc) eficient de formare a omului nou, constructor conștient al societății socialiste multilateral dezvoltate. Aici s-au afirmat generații întregi de sportivi care au ridicat tricolorul pe cele mai înalte catarge din toată lumea. Sub genericul “Voințiada” se organizau competiții cu participare sportivilor din toate aceste cluburi și, firesc se acordau premii, diplome și nelipsitele insigne de campion (vezi piesa de mai sus), toate realizate din metal brut și strident colorate. Baza sportivă Voința din Bucureşti, cea mai veche din țară, s-a născut în anul 1956. Printr-o Hotărîre a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, "terenul situat în Şoseaua Pipera nr. 38 a fost trecut în folosinţă gratuit şi fără termen Asociaţiei de Cultură Fizică şi Sport Voinţa, în vederea construirii unei baze sportive". Pe aceste terenuri s-a edificat doi ani mai tîrziu Clubul Voinţa. Astăzi terenurile și clădirile Bazei sportive Vointa au încăput pe mâinile lui Ilie Năstase și s-a ales praful.

Internațional Masterchef Academy - ROMÂNIA

Produsul de mai sus este o medalie specială realizată de compania privată arădeană Medals Alex Sztankovits pentru a fi conferită participanților la competiția culinară Internațional Masterchef Academy Romania organizată de Asociația Internațională a Maeștrilor Bucătari. Această asociație este descrisă ca o „echipă de aur” și o academie care încurajează pasionații să devină membri și să poarte jacheta academiei la concursuri. Asociația organizează sesiuni de pregătire și participă la diverse evenimente culinare. Pagina proprie de Facebook postează des despre rezultatele echipei și sesiuni de gătit. Asociația este foarte activă în România, primind noi înscrieri.

_________ooOoo_________

O MARCĂ POȘTALĂ

DOCUMENT ISTORIC