Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează farurile spaniole.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 22 septembrie 2007 prin care se popularizează Farul Nariga.

Farul Nariga este situat lângă localitatea Malpica de Bergantiños, în provincia A Coruña, comunitatea autonomă Galicia, pe o aglomerare de roci stâncoase. Farul are înălțimea de 50 metri și o rază de acțiune de 22 mile marine, fiind proiectat de arhitectul Cesar Portela și inaugurat în anul 1997. Corpul de la baza turnului seamănă cu prova unei nave care intră în mare.

2. În anul 2025 Banca Națională a statului Belize din America Centrală a pus în circulație o nouă bancnotă de 5 dolari, care prezintă mai multe elemente de securitate pentru a împiedica contrafacerea acesteia.

Pe aversul acesteia este reprezentat chipul lui George Cadle Price iar pe revers Curtea Supremă de Justiție din capitala Belmopan și Catedrala anglicană din orașul Belize.

George Cadle Price (15 ianuarie 1919 – 19 septembrie 2011) a fost un om de stat, care a ocupat funcția de șef al guvernului statului Belize din 1961 până în 1984 și din 1989 până în 1993. A fost primul ministru și premier sub stăpânirea britanică până la independența din 1981 și a fost primul prim-ministru al națiunii după independență în acel an. Este considerat unul dintre principalii arhitecți ai independenței statului Belize. Astăzi este numit de mulți „ Părintele Națiunii”. Price a dominat efectiv politica din Belize de la începutul anilor 1960 până la retragerea sa din conducerea partidului în 1996, fiind șef de guvern al națiunii sub diverse titluri pentru cea mai mare parte a acestei perioade. A intrat în politică în 1947, odată cu alegerea sa în Consiliul Local Belize. În 1949, împreună cu un grup de cetățeni, a format Comitetul Popular. Acesta a fost începutul „revoluției pașnice și constructive din Belize”. La 29 septembrie 1950, a co-fondat Partidul Unit al Poporului, pe care l-a condus timp de patru decenii și care s-a dedicat independenței politice și economice a coloniei britanice, cunoscută pe atunci sub numele de Hondurasul Britanic.

Curtea Supremă de Justiție din capitala Belmopan este cea mai importantă instituției din statul Belize însărcinată cu rezolvarea celor mai grele și mai complexe procese de justiție.

Biserica Catedrală Sfântul Ioan Botezătorul este o catedrală anglicană situată în orașul Belize. Ea a fost construită între 1812 și 1820 din cărămizi care fuseseră folosite drept balast la bordul navelor, fiind prima biserică construită în colonia Hondurasul Britanic. Inițial o biserică parohială, Biserica Sf. Ioan a devenit Catedrala Sf. Ioan în 1891, la câțiva ani după înființarea Episcopiei de Belize. Aceasta are numeroase modificări care datează din renovări mai recente. Exteriorul bisericii este din cărămidă, interiorul este placat cu mahon și sapodilă (numele unui arbore locla). Este un reper istoric al Belizei, din cauza influenței coloniale a trecutului țării. Atașat bisericii se află cel mai vechi cimitir din țară, cimitirul Yarborough, acesta fiind construit de britanici folosind munca sclavilor.

3.. În efortul de pregătire a economiei naționale românești și a societății noastre, în general, la aderarea la spațiul monetar european al monedei Euro, Monetăria Statului a emis o serie de monede de 1 și 2 euro de încercare (de probă).

Eu vă prezint aici moneda euro românească de încercare cu valoarea de 2 euro ce prezintă un important monument de cultură și arhitectură din București, fiind vorba despre Ateneul Român.

Ateneul Român este o sală de concerte din Bucureşti, clădire situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu (partea nordică a Pieței Palatului). Tot aici se află şi sediul Filarmonicii George Enescu. Edificiu-simbol al culturii nationale, Ateneul Roman, construit in inima Bucurestilor in perioada anilor 1886-1889, a devenit exponentul arhitectonic si spiritual nu doar al unui oras, al unei Capitale, ci al unei natiuni. Aici au conferentiat marile personalitati si savanti ai Romaniei, aici au concertat toti consacratii si tinerii artisti profesionisti ai tarii, aici au urcat pe podium multe formatii si solisti de nivel mondial, aici s-au lansat “in prima auditie“ capodopere ale literaturii muzicale autohtone, aici s-au organizat primele expozitii ample, retrospective de pictura si sculptura ale maestrilor artei plastice nationale, aici s-au perindat regi si regine, oameni politici si oaspeti de seama de peste hotare spre a participa la evenimente de importanta nationala si universala intr-un cuvant, la Ateneul Roman s-au petrecut momente de anvergura istorica ce s-au inscris in cartea de aur a poporului nostru. Putini stiu astazi ca Palatul Ateneului Roman s-a cladit cu banii dintr-o subscriptie publica, in urma organizarii unei loterii nationale (500.000 de bilete in valoare de un leu), apelul adresat cetatenilor de naturalistul Constantin Esarcu (1836-1898), fondatorul Societatii Ateneul Roman, sunand ca o chemare populara, printr-un slogan de-a dreptul comic si banal: "Dati un leu pentru Ateneu!". Ideea apelului s-a transformat surprinzator intr-o lectie de unitate, de trezire a constiintei nationale. Conceputa de arhitectul francez Albert Galleron, dupa cercetarile stiintifice si indicatiile lui Alexandru Odobescu, revizuite si completate de un manunchi de specialisti romani (Al. Orascu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), cladirea de forma circulara s-a datorat valorificarii fundatiilor deja existente din Gradina Episcopiei ce urmau sa serveasca ridicarii unui circ. Inspirat din vechile temple grecesti, edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonada istorica ce sustine un fronton triunghiular. La parter, impresionantul hol din marmura inglobeaza cele 12 coloane dorice de sustinere a salii de concerte. Patru scari monumentale in spirala de tip baroc din marmura de Carrara, desfasurate cu balcoane la etajul intermediar, fac legatura cu sala si anexele (birouri, sali de repetitii, cabine pentru solisti si dirijor etc.). Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1.000 de locuri (trei zone de parter si doua randuri circulare cu 52 de loji, la mijloc cu o loja centrala) ofera o vizibilitate perfecta din orice colt si o auditie impecabila. Perfectiunea sunetului se datoreaza imensei cupole (bogat decorata) care "absoarbe" fondul instrumental si vocal de pe podium, spre a-l distribui prin reverberatie catre auditori, cu intreaga gama de armonice pana la cele mai fine culori timbrale si nuante. Se pare ca acustica exceptionala a cavitatii sonore, proprii Ateneului Roman, aplasat sala printre cele mai reusite constructii de acest gen nu doar din Europa, ci din intreaga lume. Fresca, evocand istoria poporului roman in 25 de episoade, realizata timp de cinci ani de catre pictorul Costin Petrescu, orga instalata in 1939 in urma ajutorului material al lui George Enescu, numeroasele imbunatatiri tehnice produse dupa cutremurele de pamant si bombardamentul din 1944, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, dar mai ales modificarile din 1966-1967 (introducerea aerului conditionat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, largirea avanscenelor etc.) au transformat Ateneul Roman intr-un complex arhitectural singular in centrul Capitalei. De peste o jumatate de veac, a devenit sediul Filarmonicii "George Enescu", iar din 1958 "Cartierul general" al Festivalurilor Internationale "George Enescu". Templu al artei si culturii romanesti, Ateneul Roman ramane, la cei 120 de ani, nu doar o cladire de patrimoniu universal, reprezentativa ca arhitectura pentru Romania si Balcani (cu trimitere la antichitatea greceasca), ci si un simbol de traditie spirituala a unui popor. Iar daca fundatia circulara initiala, nicicand nu a fost visata de fondatori, arhitecti si constructori ca forma ideala pentru un monument arhitectonic (au existat glasuri in epoca ce au criticat solutia tehnica insolita), iata ca timpul a harazit urmasilor culturii vechii Dacii sa devina o scena turnanta nu doar a istoriei, ci si a artei in contextul Europei. "Calare" pe trei secole (fundatia ecvestra s-a dovedit bazaltica), Ateneul Roman si-a deschis larg portile unor spirite universale luminate, ce si-au dat intalnire la Bucuresti, spre a se infrati cu autohtonii meleagurilor de la gurile Dunarii. Desi ctitorii au visat ca toate artele surori sa-si afle locul sub cupola acestui for cultural, totusi se pare ca putini si-au dat seama ca acustica naturala exceptionala a salii ofera doar muzicii un climat de afirmare plenara, singulara, devenind casa parinteasca pentru marile personalitati si talente ale lumii. A concerta pe podiumul Ateneului Roman din Bucuresti echivaleaza astazi in arta lirica cu aparitia pe scena Teatrului Scala din Milano. Templul din inima Capitalei, zidit in urma cu 120 de ani, s-a transformat in "cartea de vizita" nepieritoare a Romaniei contemporane. (autorul acestei prezentări - muzicolog Viorel Cosma)

Despre Fresca Ateneului Român.

In sfera aceluiasi interes pentru decoratie intra si preocuparea constanta formulata de C. Exarhu si Al. Odobescu inca din 1888, de a se realiza o monumentala fresca pe peretele circular al salii, fresca ce trebuie sa evoce momentele cele mai importante ale istoriei noastre nationale, dar in acelasi timp sa creeze o imagine fidela a specificitatii sufletului romanesc.Propunand in anul 1901, un proiect in spiritul celor aratate mai sus pictorul Stefan Popescu dorea realizarea acestei picturi de 300 mp pe panza, considerand ca astfel nu va trebui sa fie inchisa sala pentru un timp. Dar lipsa de fonduri suficiente face ca proiectul sa taraganeze multi ani. In sfarsit, este acceptat proiectul prof. Costin Petrescu pentru realizarea unei fresce ce reprezinta in 25 de episoade momente importante din istoria romanilor. Fondurile au provenit din subscriptie publica. Lucrarea in lungime de 75 mp si latime de 3 m inceputa in 1933 in tehnica "al Fresco" va fi inaugurata la 26 mai 1938. Consideram ca este interesanta o succinta descriere a scenelor deoarece valoarea lor ideatica este net superioara valorii artistice, fapt ce nu ne surprinde avand in vedere caracterul programatic al lucrarii si necesitatea de a supune compozitia, desenul si culoarea spatiului oferit, intr-un ansamblu cu anumite coordonate plastice si decorative. Dar sa urmarim succesiunea episoadelor:

Traian patrunde in Dacia. Imparatul este prezentat in statul sau major, langa podul peste Dunare de la Turnu Severin.
Colonizarea Daciei. In fundal se vede monumentul de la Adam-Clissi. Legionarii patrund in Dacia.
Contopirea dacilor cu romanii este prezentata prin idila dintre o tanara daca si un soldat roman. Stela funerara reprezinta o piesa gasita in timpul sapaturilor de la Alba Iulia.
La orizont o sentinela romana strajuieste hotarul. Norii negri simbolizeaza apropiatele invazii barbare.
Invazia barbarilor.
Inceputul vietii romanesti patriarhale. Norii se risipesc, iar populatia coboara din munti si ridica locuinte si salas de inchinaciune.
Statornicirea: taranul roman isi pregateste armele: arcul si securea.
Descalecatul: de peste munti se iveste un cavaler calare, pe care populatia il primeste cu paine si sare.
Statul Militar: Mircea cel Batran parlamenteaza cu trimisii turci.
Statul Administrativ: in curtea Manastirii Moldovita, Alexandru cel Bun imparte dregatoriile statului.
Cruciada romanilor: Iancu de Hunedoara, Vlad dracul si Stefan al doilea ridica o oaste pentru izgonirea turcilor. In fundal apare castelul de la Hunedoara si Cetatea Poenari de la Arges. Figura lui Tepes Voda se zareste ca o umbra misterioasa.
Vremea lui Stefan cel Mare. Un taran isi face lance din fierul coasei. Stefan in fata Cetatii Sucevei primeste pe trimisii Papei care ii aduc spada si titlul de "Ostas al lui Christ".
Epoca de pace si credinta. Neagoe Basarab si familia sa ies din Biserica episcopala de la Curtea de Arges (deasupra lojii Romaniei).
Epoca lui Mihai Viteazul. Domnitorul intregitor al neamului se pregateste sa intre in Alba Iulia.
Epocile culturale: Matei Basarab, Vasile Lupu (in fundal Cetatea Targoviste si Biserica 3 Ierarhi), Dimitrie Cantemir si Constantin Brancoveanu (Manastirea Hurezu si mesterul ei Parvu Mutu).
Rascoala lui Horia, Closca si Crisan. Cei trei eroi sunt prezentati in fata bisericii de la Tebea (Tara motilor). Gheorghe Lazar apare ca un personaj de legatura intre acest episod si cel care reprezinta miscarea lui Tudor Vladimirescu.
Domnul Tudor in fruntea pandurilor intra in Bucuresti si primeste din partea politiei, zapis de consfintire a drepturilor cerute de Adunarea poporului. Alaturi apare episcopul Argesului si o cula, indicand originea lui Tudor Vladimirescu.
Anul 1848, in Transilvania cu Avram Iancu care porneste la lupta.
Anul 1848, in Tara Romaneasca si Moldova. Bonjuristii fraternizeaza cu taranii.
Alexandru Ioan Cuza improprietareste taranii. In planul al doilea apare Kogalniceanu.
Unirea Principatelor in 1859. Doua femei in costume nationale deapana acelasi fir.
Carol I si razboiul de independenta. Domnitorul primeste un steag capturat de la inamic. In scena apare si I.C. Bratianu.
Realizarea intregirii nationale: 1918. Pe front soldati intre sarme ghimpate.
Regele Ferdinand I si Romania Mare. La Alba Iulia regele si regina Maria. In suita apare generalul Berthelot. Toti trec prin fata unor femei ce simbolizeaza Vechiul regat, Transilvania, Basarabia si Bucovina.
Ultima scena ar fi trebuit sa-l reprezinte pe Carol al II-lea, fondatorul orasului modern, care alaturi de Mihai I coboara in mijlocul poporului pentru a patrona stiintele, literatura, artele si industria. Varianta aleasa ulterior reprezinta poporul cu steaguri, care sarbatoreste infaptuirea Romaniei Mari. Din punct de vedere plastic aceasta ultima scena este tratata diferit fata de restul frescei, culoarea fiind mai vie si desenul mult mai liber.

4. În 1943 al doilea război mondial este în plină desfășurare. Armata Roșie câștigă bătălia de la Stalingrad și începe ofensiva spre vest. Franța era împărțită din 1940 între regimul de la Vichy, condus de Mareșalul Pétain, stat clientelar al Germaniei, și Franța liberă, condusă din exil de Generalul de Gaulle.

În Franța liberă erau incluse teritoriile africane care aparținuseră Franței și care în august 1940 preferaseră (sau fuseseră convinse) să susțină cauza lui de Gaulle, sub numele Africa Franceză Liberă. Aici era inclusă și zona din Cameroon sub tutela Ligii Națiunilor și administrație franceză. La începutul lui 1943 forțele franceze libere ajung și în Madagascar, insulă care fusese vizată de naziști ca destinație pentru deportarea a patru milioane de evrei. Fostă colonie franceză, Madagascar fusese preluat de englezi în timpul războiului, pentru a preveni o posibilă invazie japoneză. În cele două zone sunt puse în circulație în 1943 monede asemănătoare, de 50 centimes și 1 franc, bătute la Pretoria, gravor fiind Coert Laurens Steynberg.

Toate monedele sunt din bronz, cele de 1 franc cu diametru de 25 mm și 5,5 g. Pe o față apare cocoșul galic, un scut cu monograma RF și numele teritoriului: Madagascar sau Cameroun Française cu mențiunea că în Cameroon au fost emisă și monede cu Libre după numele țării. Reversul, identic pentru toate monedele, are valoarea, inițialele gravorului, anul, sloganul republicii franceze: libertate, egalitate și frăție și încă două valori ale Franței libere: onoare și patrie. Tot pe revers tronează crucea dublă, cunoscută drept "croix de Lorraine", simbol apărut la Constantinopol, adus în zona Lorenei de către dinastia de Anjou, devenită simbol al Franței Libere, ca opoziție a simbolului svasticii utilizat de naziști. Aceste monede emise într-un singur an, sunt identice, singura diferență fiind numele teritoriului în care au fost emise și amplasarea diferită a scutului cu RF pe avers, schimbată pe monedele din Madagascar.

xxx

Bancnota suvenir de 0 Euro, cu reprezentarea Castelului Corvinilor din municipiul Hunedoara este realizată în una din imprimeriile acreditate de către Banca Centrală Europeană, având caracteristici de securitate similare bancnotelor reale și un design unic, atrăgător, asemănător, dar nu confundabil cu acestea. Proiectul de promovarea a obiectivelor turistice și marilor conducători, renumiți în întreaga lume este o inițiativă, marcă înregistrată apărută în Franța în anul 2015.

De-a lungul timpului, pe aceste bancnote suvenir au apărut celebrele obiective precum: Sagrada Familia (Barcelona, Spania), Domul din Köln (Germania), Castelele de pe Valea Loarei, Poarta Brandenburg (Berlin, Germania), Arcul de Triumf (Paris, Franța). În România, mai sunt și alte obiective care apar pe celebrele bancnote: Cetatea de scaun a Sucevei, Palatul Culturii din Iași, Arcul de Triumf din București, Masivul Bucegi, Castelul Carei, Catedrala Unirii din Alba Iulia, etc. Aici prezint bancnota suvenir de 0 euro – ce reprezintă un important monument istorice, de cultură și arhitectură din municipiul Hunedoara. Este vorba despre Castelul Corvinilor. Dacă pe revers sunt prezentate importante monumente europene de cultură și arhitectură (Sagrada Familia – Spania, Colosseumul – Italia, Poarta Brandenmburg – Germania și Turnul Eiffel - Paris) pe avers este reprezentat acest castel, bancnota fiind emisă într-un tiraj de 11000 de exemplare.

Castelul Huniazilor (Corvinilor sau Corvineștilor) din municipiul Hunedoara este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane (fortificații cilindrice sau poligonale, construite de obicei la colțurile unei fortărețe.) și un donjon (turnul principal și cel mai bine fortificat). Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost construit în secolul al XIV-lea pe locul unui vechi castru roman, pe malul râului Zlaști, fiind dăruit de către regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu, tatăl lui Iancu de Hunedoara. Intrând în posesia lui Iancu de Hunedoara, castelul suportă un amplu process de modernizare și amplificare a fortificațiilor în perioada anilor 1440 – 1453. Castelul este lipsit de perimetre secundare de apărare, reieșind de aici concluzia că a fost folosit mai mult ca reședință nobiliară. În cadrul acestei modernizări se include construirea Sălilor Dietei și a Cavalerilor, a Turnurilor Capistrano (după numele unui vestit călugăr) și al Buzduganelor precum și a Bastionului alb. Ulterior castelul intră în posesia lui Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara, care construiește o nouă aripă în stil renascentist – loggia cu picturi ilustrând un aspect din viața nobiliară, respectiv legenda corbului. Pe blazonul familiei Corvinilor este reprezentat un corb care ține în cioc un inel de aur. Legenda spune că Ioan de Hunedoara era fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg (rege al Ungariei la vremea respectivă) care s-a îndrăgostit de o femeie pe nume Elisabeta din Țara Hațegului. Pentru a nu exista discuții pe marginea acestui fapt, regele ar fi aranjat o căsătorie între aceasta și Voicu (un viteaz din zonă). Pentru a fi recunoscut copilul când merge la curtea regală Sigismund de Luxemburg i-a dăruit și un inel de aur. Însă inelul de aur a fost într-o zi furat de un corb. După multe peripeții Ioan de Hunedoara a recuperate inelul, însă povestea a fost aflată și de rege care a hotărât să facă don corbul cu inel în cioc un element al blazonului familiei Corvinilor. În curtea castelului, nu departe de capelă, se află o fântână adâncă de 30 de metri despre care se spune că ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, în schimbul promisiunii că vor fi eliberați dacă vor ajunge la startul de apă. După 15 ani, când s-a ajuns la apă, stăpânii castelului nu s-au ținut de promisiune. Legenda spune că inscripția de pe zidul fântâniiînseamnă “Apă aveți, dar suflet, nu.” În realitate inscripția se traduce astfel “Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”. Matei Corvin lasă castelul lui Ioan Corvin, după care urmează o perioadă în care se succed o serie de proprietari care dețin castelul pentru interval limitate de timp. Unul dintre proprietarii care a făcut transformări majore în aspectul castelului a fost principele transilvan Gabor Bethlen care a construit două etaje pe aripa sudică și unul pe aripa nordică. De-a lungul timpului castelul a fost devastate de mai multe incendii fiind restaurant de mai multe ori; 1870 - 1880 (cu sprijinul arhitecților Steindl Imre și Schulek Frigyes), 1965 – 1970 și 1993 – 1995. Accesul în castel se face pe un pod de lemn, susținut de patru piloni masivi de piatră, plasați în albia râului Zlaști, lăsând în curtea husarilor și nișa care adăpostește statuia Sfântului Ioan de Nepomuk, protectorul podurileo și al trecerilor peste ape. Primul obiectiv major este Turnul nou de poartă, de formă rectangular, turn care impresioanează prin masivitate, în zona parterului având aspectul unui spațiu boltit, fiind remarcată prezența locului de gardă, unde este și o vatră de foc, aici aflându-se astăzi casa de bilete. De aici se ajunge ușor în închisoarea castelului, cu ușa sa masivă din lemn. Loggia Matia se află la ieșirea din Turnul nou de poartă, în partea stângă, fiind considerată cea mai nouă manifestare, în domeniul arhitecturii, a Renașterii. La etajul Loggiei se păstrează unica pictură laică în frescă din Transilvania acelei perioade, precum și Camera de Aur, spațiu ce adăpostește expoziția “Obiecte din colecția Muzeului Castelului Corvinilor - Hunedoara”. Capela este plasată pe latura estică a castelului, accesul aici fiind posibil prin scara interioară a Loggiei Matia, ajungându-se în tribuna capelei. Monumentul are un farmec aparte datorat stilurile diverse de construcție, a prezenței unor inovații în plan militar și civil, precum și vieții tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani. Castelul impresionează prin prezența sa, ce domină municipiul Hunedoara, air pentru cei atrași de Evul mediu, castelul reprezintă un monument singular în România și printre cele mai atractive din spațiul european. Camera domnițelor este plasată la etaj, deasupra turnului nou de poartă și coridorului de intrare în castel. Inițial turnul a avut doar un nivel de apărare și din secolul al XVII-lea s-a realizat camera doamnelor din castel. Aici se poate admira mobile din secolul al XIX-lea, în stil eclectic, compus din masă, servantă și dulap. De aici, traversând Scara Spirală, se intră în Sala Dietei, plasată la etajul Palatului Mare, construită în stil gotic, interiorul ei fiind modificat radical în secolul al XVII-lea de către Gabro Bethlen, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatră și compartimentarea ei cu încăperi mai mici cu funcționalități diverse. Revenind în curtea interioară, circuitul continuă cu vizitarea fântânii, care este însoțită de prezentarea unei inscripții, plasate pe unul dintre contraforții capelei. De aici se vizitează terasa de artilerie, ușor modificată în secolul al XIX-lea, de unde se deschide o frumoasă perspectivă spre groapa urșilor, Palatul Nordic, capela și curtea fântânii, dar și spre oraș. Ultimul obiectiv este Sala Cavalerilor, una dintre cele mai interesante spații laice din Transilvania secolului al XV-lea. Aici funcționează expoziția de tehnică militară, cu piese aparținând perioadei extinse (secolele XV - XIX). Aici se poate citi o inscripție cu referire la momentul construcției acestei săli. Din expoziția de tehnică militară se iese prin expoziția de etnografie, se coboară scara de lemn spre primul nivel al Palatului Sudic, în atelierele meșteșugărești care deserveau administrația minieră. De aici se iese din nou în curtea interioară a castelului, iar în partea dreaptă se intră pe coridorul de la parterul Turnului vechi de poartă, turn de formă rectangular, prevăzut cu două niveluri de apărare. Acest turn a fost pictat în frescă pe vremea lui Matei Corvin, urme ale acestei picture putând fi admirate și azi pe latura nordică a turnului. Acest castel este unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. (Sursa NET – Ofical Media – Stejărel Ionescu)

xxx

În anul 2025 Banca Națională a statului african Burundi a pus în circulație o nouă bancnotă de 10000 franci, care prezintă mai multe elemente de securitate pentru a împiedica contrafacerea acesteia.

Pe aversul acesteia sunt reprezentate diverse animale binecunoscute ale junglei africane (elefant, girafă, leu, rinocer, tigru, etc) iar pe revers Palatul prezidențial Ntare Rushatsi, al șefului statului Burundi.

Palatul a fost inaugurat ăn anul 2019 de președintele de atunci – Pierre Nkurunziza. Denumirea palatului vine de la fondatorul regatului burundian – Ntare. Palatul este realizat în stil arhitectonic contemporan, nefiind accesibil publicului. Edificiul este sediul oficial al președinției Republicii Burundi, dar nu și reședința șefului statului. Construcția palatului a stârnit unele critici din cauza costului ridicat într-o țară în care sărăcia rămâne larg răspândită.

xxx

___________xxx___________

Insigna D.T.C.M. București

(Direcția de tineret a Consiliului Municipal)

Direcția pentru Sport a Municipiului București precum și direcțiile județene actuale de sport au luat ființă prin HG nr.198 / 2022 ele fiind organizate și funcționează ca servicii deconcentrate ale Ministerului Sportului, având personalitate juridică, finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat. Ele asigură implementarea la nivel județean și la nivelul municipiului București a strategiei și politicilor Guvernului în domeniul sportului și îndeplinesc următoarele atribuții specifice:

asigură punerea în aplicare la nivelul județelor, respectiv al municipiului București a Programului de guvernare, a strategiei și programelor Ministerului Sportului în domeniul sportului;
urmăresc aplicarea și controlul respectării actelor normative din domeniul sportului;
colaborează cu celelalte instituții deconcentrate, cu organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale, cu alte instituții publice, cu persoane juridice de drept public sau privat, române sau străine;
elaborează calendarul anual de acțiuni de sport proprii și în parteneriat și îl supun aprobării conducerii Ministerului Sportului;
asigură sprijin de specialitate pentru realizarea de programe și proiecte de și pentru sport de către instituții publice locale;
colaborează, cooperează și dezvoltă parteneriate cu persoane fizice și juridice, în vederea îndeplinirii obiectivelor în domeniul sportului;
oferă informații și acordă consiliere în domeniul sportului;
organizează, participă, monitorizează și evaluează acțiunile în domeniul sportului;
finanțează unele programe speciale pentru sportivi, secții sau echipe din raza unității administrativ-teritoriale.

Banca Comercială Română - 10 ani de succese

1 decembrie 1990 - 1 decembrie 2000

Banca Comercială Română (B.C.R.) s-a constituit în anul 1990 prin preluarea activităților comerciale ale Băncii Naționale a României. În prezent BCR este membră a Erste Group și este cel mai important grup financiar din România, incluzând operațiunile de bancă universală. Sediul central al BCR este opera arhitectului Oscar Maugsch, a fost inaugurat în anul 1906, fiind situat în centrul capitalei, pe bulevardul Regina Elisabeta, la nr. 5. Sus am postat logo-ul și sediul central al BCR. În 2024, BCR avea 317 sucursale, 3 milioane clienți și 5158 angajați. Redau mai jos câteva repere calendaristice din devenirea acestei bănci:

În 1998, BCR se extinde în se înființează filiala de la Chișinău.
1999 – BCR fuzionează prin absorbție cu Bancorex
2001 – BCR Leasing se lansează pe piața românească
2003 – Banca este privatizată prin vânzarea acțiunilor către BERD și UFC
2005 – Se înființează BCR Asigurări de viață
2006 – 61,88% din acțiunile băncii sunt achiziționate de banca austriacă Erste Bank pentru 3,75 miliarde euro.
2007 – BCR își schimbă fața adoptând o siglă nouă, pe modelul celei de la Erste
2007 – BCR Administrare Fond de Pensii intră pe piața românească
2008 – Banca Comercială Română vinde operațiunile de asigurări către Viennna Insurance Group
2008 – BCR Banca pentru Locuințe intră pe piața românească
2009 – BCR adoptă un program de emitere de obligațiuni pe termen mediu – Medium Term Notes (MTN) – în valoare totală de 3 miliarde EUR.
2018 – BCR introduce George ca nouă platformă digitală de banking pentru clienții săi

Redau mai jos câteva din aprecierile băncii:

Banca Anului 2018
George - Serviciul Online al Anului, 2018
Cea mai activă instituție în educație financiară, 2018
Instituția financiară social-responsabilă a anului, 2018
Cea mai inovatoare instituție financiară a Anului, 2018
Cel mai mare număr de clienți în mobile banking, 2019
Cea mai mare lecție de educație financiară din lume, 2018

De-a lungul secolelor, marii artiști ai lumii au lăsat omenirii moșteniri culturale neprețuite. Arta sculpturii a dat naștere unor capodopere care, prin măreția, valoarea și spectaculozitatea lor, au devenit faimoase. Discobolul lui Miron este o capodoperă a Antichității grecești, ce datează din perioada 460 - 450 Î.Hr. Din păcate, originalul grecesc din bronz nu mai există, însă a devenit celebru prin numeroasele copii realizate în marmură de către artiști din Imperiului roman, atât la scară reală, cât și redimensionate. Celebra sculptură exprimă forța și energia atletică în cel mai armonios și echilibrat mod. Deși, în prezent, se consideră că poziția aruncătorului este nefirească și reprezintă o manieră ineficientă de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate în redarea fiecărui mușchi încordat de pe corpul atletului.

A VIII-a Balcaniadă de atletism

București 5 - 8 - 12 septembrie 1937

Odată cu trecerea la comunism a unor state sud-est europene, acestea au început să organizeze organizeze periodic competiții în aproape toate disciplinele sportive, doar între ele, sub genericul Balcaniada, sau Jocurile balcanice ori Cupa balcanică. Mai târziu au fost invitate la aceste competiții și state necomuniste din zona balcanică. Această competiție sportivă zonală se desfășoară și în zilele noastre. Balcani este denumirea istorică și geografică folosită pentru a descrie Europa de Sud-Est. Regiunea are aproximativ 550000 kilometri pătrați și o populație de circa 53 de milioane de oameni. În general se consideră că țările care fac parte din Balcani sunt: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Grecia, Muntenegru, Macedonia, Serbia, Kosovo, Croația, Slovenia, România și Turcia. La unele competiții sportive organizate de către această regiune sunt invitate și alte state vecine precum, Republica Moldova, Ungaria sau Italia.

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la IAAF. Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Agenția B.T.T. București - Ghid 0999

Până la instaurarea comunismului, turismul românesc organizat se desfăşura prin intermediul asociaţiilor şi cluburile de turism existente. Primul Club Alpin a luat fiinţă în Braşov la 10 mai 1873. Cea mai veche asociaţie este S.K.V.– Siebenbürgischer Karpaten Verein, înfiinţată la Sibiu la 28 noiembrie 1880 şi dizolvată în 1944. Această asociaţie a avut cei mai mulţi membri (germani, români, maghiari şi alte naţionalităţi) şi cele mai multe secţii, a construit cele mai multe drumuri şi cabane (59), a editat 56 de Anuare, a înfiinţat un corp de călăuze brevetate şi primele echipe de salvare în munţi. La 2 aprilie 1926 a luat fiinţă Turing-Clubul României, având mai multe secţii în ţară. A construit cabane, a efectuat marcaje turistice şi a publicat Calendar săptămânal, transformat în Enciclopedia Turistică Românească. Sub egida T.C.R. au apărut şi alte publicaţii. Grupul Alpin Brav, transformat în 1937 în Clubul Carpatin Român, a fost înfiinţat de câţiva elevi de la liceul Mihail Viteazul, căpătând personalitate juridică la 18 martie 1936. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman. Asociaţia turistică România Pitorească a luat fiinţă în Bucureşti la 21 mai 1930. A construit cabana Ciucaş, a tipărit un an revista România Pitorească şi apoi Buletinul România Pitorească. Clubul Alpin Român s-a construit la 18 martie 1934. A construit Căminul Alpin – Buşteni, un refugiu la intrarea în Valea Coştilei şi şi-a cumpărat un sediu în Bucureşti. A tipărit Buletinul Alpin şi apoi Buletinul Clubului Alpin Român. A practicat alpinismul şi căţărarea, înfiinţând în 1938 prima şcoală de căţărare modernă în România, fiind organizat pe trei secţii. Asociaţia Piatra Craiului a fost creaţia unui pensionar militar. A închiriat de la călugări cabanele „Decebal” şi „Bucegi”, din apropierea peşterii Ialomiţei. Activitatea acestor asociaţii a fost în general alpinismul. Ele au fondat în 1934 Federaţia Societăţilor de Turism şi Alpinism, iar din februarie 1936, data înfiinţării O.N.T. (Oficiul Naţional de Turism), în parte au fost patronate şi de acesta. În cadrul O.N.T. au existat Birouri județene și Birou național de turism pentru tineret (B.T.T.).

Târgul colecționarilor de numismatică și filatelie

24 mai 2025 - Ediția a 13-a

In copilărie, obiectele exercitau asupra noastră o forţă de atracţie impresionantă. Din acest motiv le strângeam cu grijă şi ne lăudam în faţa prietenilor noştri cu micile noastre comori. Cei mai mulţi au început să strângă obiecte încă din copilărie, influenţaţi de ce au în jur sau de ce văd la persoanele apropiate. Când vine vorba de colecţionat, contează mai puţin vârsta, profesia, veniturile sau sexul. Cel mai mult contează povestea din spatele obiectelor. În spatele fiecarei colecţii, de cele mai multe, ori se află un efort impresionant de selectare, arhivare, îngrijire şi depozitare. Obiectele adunate înseamnă o perioadă lungă de muncă, de căutari prin tot felul de locuri, iar ataşamentul faţă de ele este pe măsură. Din acest motiv, puţini colecţionari ar putea să renunţe la obiectele strânse de-a lungul timpului. Pentru un colecţionar tânăr, o colecţie poate înseamna “mici chestii la care ţine”. Nu este important numărul sau cât de repede creşte colecţia, ci povestea fiecărui obiect. Pentru cei cu mai multă experienţă, de cele mai multe ori, colecţia înseamnă mai mult decât un hobby, înseamnă ceva în care au investit foarte mult timp, energie, venituri şi, aş putea spune, chiar o parte din ei înşişi.O colecţie o faci, în primul rând, pentru tine, dar, cu puţin noroc, poţi să-ţi măreşti veniturile sau să găseşti şi alţi oameni dispuşi să-ţi ducă pasiunea mai departe. Obiectele adunate pot fi de foarte multe tipuri, banale, cotidiene, rare sau cu o istorie impresionantă. Indiferent dacă aduni magneţi de frigider, serveţele, timbre, pixuri, reviste, pantofi, tot colecţionar te numeşti. Unii colecţionari pot fi moderaţi, strâng diverse obiecte din plăcere, dar unii sunt dedicaţi total pasiunii lor. Aceştia din urmă, pentru pasiunea lor, sunt dispuşi să-şi aloce tot timpul, banii şi să sacrifice şi alte aspecte importante ale vieţii lor.De cele mai multe ori, când plecăm în vacanţă, ne gândim la cadourile pe care să le aducem celor rămaşi acasă, dar căutăm şi obiecte care să rămână pe post de amintiri. În vacanţe ne aducem aminte şi de colecţiile noastre de suflet şi mai adăugăm câte un obiect. Unele persoanele strâng pietricile din fiecare loc în care merg, astfel îşi iau o mică părticică din frumuseţea acelui loc. Pentru o asemenea colecţie nu trebuie să investim bani, dar ea ne ajută să păstrăm cât mai clar în minte fiecare colţişor pe unde am mers. Orice colecţie spune o poveste, iar istoria acestui hobby cultural datează de foarte mulţi ani. Colecţiile au avut un puternic impact cultural asupra societăţii înca din antichitate.Se spune că dinastia Ptolemeică, cea care a condus Egiptul între anii 305-30 Î.Hr, a deţinut o impresionantă colecţie de cărţi din întreaga lume, colecţie cunoscută sub numele de “Biblioteca din Alexandria”. O alta colecţie impresionantă care aparţine de această dată perioadei renascentiste a fost cea a familiei De Medici, una dintre cele mai influente familii din Italia secolelelor XV-XVI. Membrii familiei De Medici au fost primii care au încercat să colecţioneze cât mai multe obiecte de artă. Exemplul lor a continuat şi în secolele care au urmat, fapt pentru care foarte multe dintre colecţiile deosebite care se găsesc astăzi în muzeele din întreaga lume reprezintă, de fapt, donaţiile unor astfel de colecţionari. Colecţionarea este o activitate care ajută atât la dezvoltarea intelectuală, deoarece presupune capacitate de analiză şi arhivare, cât şi la dezvoltarea spirituală şi socială, colecţionarii ajungând să cunoască persoane cu aceleaşi pasiuni. Fiecare dintre noi suntem colecţionari, fie că ne dorim asta sau nu, toţi suntem ataşaţi emoţional de părinţi, prieteni sau unele obiecte, iar împreună cu aceştia colecţionăm amintiri. Pe cele triste şi dureroase încercăm să le înlăturăm din memorie, iar pe cele frumoase încercăm să le păstrăm cât mai vii. Sutele de poze de pe calculator care îţi încarcă hardul, mail-urile primite de la prietenii de departe care îţi umplu inboxul, scrisorile pe care le primeai cu ceva timp în urmă şi pe care acum le ţii într-o cutie sub pat, toate răscolesc amintiri şi îţi reamintesc momente plăcute din viaţă. Iată unele caracteristici ale colecţionarului de rând:

Este foarte ataşat de colecţia lui, se “zburleşte” la cunoştiinţe dacă acestea îndrăznesc să îi deranjeze piesele din colecţie.
Deşi foarte grijuliu, nu ratează nici un moment să se laude, sau să îşi expună ât mai la vedere colecţia sau colecţiile.
Poate cheltui sume foarte mari pentru a cumpăra exact acel obiect care “lipsea” colecţiei şi o “împiedica” să fie întreagă.
Cum se naşte pasiunea pentru a colecţiona anumite articole? Poate să fie din pură întâmplare, sau colecţionarul poate să fie atras de ceva conex unui domeniu de care deja este pasionat. La fel de des întâlnită este situaţia în care “iei microbul” de la cineva din anturaj. Nobila ocupaţie de colecţionar este până la urmă o manie.

Sub egida Asociației bucureștene de colecționari – Numismag, condusă de Daniel Suzeanu, au loc periodic Târguri ale colecționarilor numismați și filateliști, în principal, unde oamenii se cunosc, discută, fac schimburi, vând sau cumpără astfel de produse.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

xxx

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului.Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea.Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Clubul Sportiv Municipal (CSM) București

Clubul Sportiv Municipal București, pe scurt C.S.M. București sau C.S.M.B., este o echipă feminină de handbal care evoluează în Liga națională și Liga Campionilor EHF, poreclită “Tigroaicele”. Fondat în 2007, clubul avea să cunoască rapid succesul, prin câștigarea primului titlu național în 2015. În sezonul următor, echipa a debutat în Liga Campionilor EHF, competiție pe care a și câștigat-o în premieră, în urma unei finale disputate împotriva formației maghiare Gyor. CSMB deține în palmares mai multe trofee: titlul național (6), Cupa (5) și Supercupa României (4). „Tigroaicele” au în palmares trofeul Ligii Campionilor EHF (2016), dar și două medalii de bronz (obținute în Final Four-ul din 2017 și 2018). Echipa de handbal este susținută financiar de Consiliul General al Capitalei, însă are parteneriate întocmite și cu sponsori privați: Diangi Bak 2, Electromontaj S.A., respectiv Engie. Printre sponsorii care contribuie cu sume mai mici, produse sau servicii se numără: Borsec, Toyota, RIN Grand Hotel, Novatik, Fratelli Grup, Fiat și Unibet. Începând cu aprilie 2014, CSM București are un parteneriat cu marca germană de echipament sportiv Kempa. Echipa CSM București nu are o sală proprie, prin urmare meciurile din Liga națională sunt găzduite de Sala Rapid, iar cele din competițiile europene se desfășoară la Sala Polivalentă sau la Sala Polivalentă Dinamo. Antrenamentele echipei se desfășoară la Centrul Sportiv Appolo. Au fost numeroase proiecte de realizare a unei săli proprii clubului dar nu s-a realizat nimic.

___________ooOoo__________

In ansamblu, fresca este realizata intr-o maniera oarecum libera, putand vorbi de un stil realist plat. Dominanta cromatica este rece, abundand in cenusiuri. De aici efectul general usor estompat, fara accente plastice deosebite. Aceste caracteristici ale frescei ar putea semnifica la prima vedere ca lucrarea este lipsita de interes artistic. Totusi, in ansamblul salii aceste date devin intr-un fel calitati, lucrarea ocupandu-si locul sau cu discretie, ca un fel de pandant al tonurilor calde de rosu si auriu din luxurianta bogatie decorativa a cupolei. Slujind frumoasei idei ca istoria nationala trebuie prezentata ca o carte deschisa, in care fiecare privitor sa gaseasca ceva din maretia trecutului si astfel sa mediteze la valorile spirituale, morale ale poporului nostru, fresca Ateneului este semnificativa pentru caracterul emblematic al monumentului.

Aleea cu sculpturi:

În perioada antebelică, aleile Grădinii Ateneului erau împodobite cu 16 busturi care reprezentau mari oameni politici, de cultură sau artiști români. Din păcate, acestea nu s-au păstrat, pentru că au fost distruse în anii regimului comunist: Mihai Eminescu de Ion Georgescu, Mihail Kogălniceanu de W.C.Hegel, P.S.Aurelian de W. C. Hegel, Ion Ghica de Iordănescu, Traian Demetrescu de Filip Marin, Dumitru Georgescu Kiriac de Oscar Han, Ienăchiţă Văcărescu de W. C. Hegel, Constantin Esarcu de W. C. Hegel, Gavriil Musicescu de Miliţa Petraşcu, C.A. Rosetti de I. Georgescu, Vasile Urechea-Alexandrescu de W. C. Hegel, generalul Ioan Emanoil Florescu de I. Georgescu, Grigore Tocilescu, Gheorghe Dem Teodorescu de Carol Storck, C. I. Stăncescu de W. C. Hegel și Theodor Şerbănescu de Filip Marin. În prezent, în Grădina Ateneului este amplasată o singură statuie, cea a lui Mihai Eminescu, executată în bronz, în 1963, de sculptorul Gheorghe D. Anghel.

Filarmonica "George Enescu" este instituţia muzicală reprezentativă a României. Fondată în aprilie 1868, "Societatea Filarmonică Română", sub conducerea lui Eduard Wachmann, avea ca scop organizarea unei orchestre simfonice permanente, în vederea propagării culturii muzicale şi popularizării capodoperelor muzicii clasice. Primul concert a avut loc în 15 decembrie acelaşi an, sub bagheta initiatorului sau. După inaugurarea palatului Ateneului Roman, la 5 martie 1889, concertele au inceput sa se desfasoare in aceasta sala, asa cum se intampla si in prezent, Ateneul Roman devenind emblema culturii romanesti si sediu al Filarmonicii. Lui Wachmann, care a condus prima orchestra simfonica permanenta pana in 1907, i-a succedat Dimitrie Dinicu (1868-1936), iar acestuia, din 1920, George Georgescu (1887-1964), dirijor remarcabil, elev al lui Arthur Nikisch. In perioada directoratelor lui George Georgescu (1920-1944; 1954-1964), repertoriul s-a modernizat iar Filarmonica a intrat in circuitul muzical international, prin participarea la primele turnee peste hotare si invitarea unor mari personalitati ale lumii muzicale interbelice, între care Jacques Thibaud, Pablo Casals, Igor Stravinski, Enrico Mainardi, Alfred Cortot, Maurice Ravel, Richard Strauss, Yehudi Menuhin, Herbert von Karajan şi mulţi alţii de calibru universal. Tot lui George Georgescu i se datorează înregistrări discografice de referinţă, ca de pildă integrala simfoniilor de Beethoven. Detalii abundente despre prima sută de ani de activitate apar în volumul „Filarmonica George Enescu din Bucureşti, 1868-1968”, semnat de muzicologul Viorel Cosma. După razboi, instituţia şi-a diversificat activitatea, sub mandatele lui Constantin Silvestri şi George Georgescu: se înfiinţează Corul academic, se constituie un valoros corp de solişti concertişti (instrumentişti şi cântăreţi), diverse ansambluri camerale (de la orchestra pana la trio cu pian). De numele lui George Georgescu se leagă şi concertele memorabile susţinute de Orchestra Filarmonicii, la primele ediţii ale Festivalului Internaţional „George Enescu”. După moartea lui George Enescu, în 1955, Filarmonica iî poartă numele. La conducerea acestei instituţii muzicale s-au mai succedat: Mircea Basarab, Dumitru Capoianu, Ion Voicu, Mihai Brediceanu. După căderea regimului comunist, Filarmonica "George Enescu" a recâştigat din strălucirea de odinioară sub conducerea directorului general Cristian Mandeal şi a directorului artistic Nicolae Licareţ. În timpul mandatului dirijorului principal Cristian Mandeal (1991-2010), Orchestra Filarmonicii a realizat pe disc integrala lucrărilor simfonice de George Enescu şi de Johannes Brahms. Pe lângă concertele simfonice şi camerale curente (aproximativ 300 anual), Filarmonica a înregistrat zeci de discuri LP si CD şi a întreprins turnee de răsunet în Europa, Asia şi Extremul Orient, câştigându-şi astfel un binemeritat renume internaţional.

_________ooOoo_________

AFIȘ - DOCUMENT ISTORIC

PROPAGANDĂ COMUNISTĂ