Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

ILIE VERDEȚ – P.S.M.:

“Cele publicate este o minciună,

un neadevăr inexact”.

VIOREL CATARAMĂ – P.N.L.:

“Sunt aicea printre noi,
în aceasta sală,

tineri care au murit în revoluția

din decembrie 1989”.

ION ILIESCU – P.S.D.:

“Cioran a fost un tip de reflecție,

pe când eu sunt un tip de acțiune,

încă din tinerețe am ars

pentru activitățile sociale.”

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

________xxx________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Centenar ION BABRU 19 martie 1995

Ion Barbu (Dan Barbilian) poet și matematician 1895 - 1961

"- Nuntaș fruntaș!

Ospățul tău limba mi-a fript-o,

Dar cântecul tot zice-l-aș

Cu Enigel și Ryga Crypto."

Ion Barbu, nume real Dan Barbilian, a fost un poet și matematician român, care s-a născut la data de 19 martie 1895 la Câmpulung Muscel și a decedat al data de 11 august 1961 la București. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publică remarcabile contribuții în revista Gazeta matematică. În tot acest timp, Barbilian își dezvoltă și pasiunea pentru poezie. Între anii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Științe din București, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care își satisface serviciul militar în timpul primului război mondial. În perioada 1921 -1924, și-a continuat studiile la Gottingen, Tubingen și Berlin. Cariera matematică continuă cu susținerea tezei de doctorat în 1929. Mai târziu participă la diferite conferințe internaționale de matematică, cum ar fi Congresele Internaționale de Matematică la Hamburg, Göttingen, Viena, Oslo și Praga. În 1942 este numit profesor titular de algebră la Facultatea de Științe din București. Publică diferite articole în reviste matematice. În 1938 devine membru al asociației Deutsche Mathematische Vereinigung (Uniunea matematică germană). A fost membru titular al Academiei de Științe din România, începând cu 20 decembrie 1936. În anul 1919, Dan Barbilian începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare. Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest "pariu", Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie. Dan Barbilian spunea că poezia și geometria sunt complementare în viața sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaștere și imaginație. Criticul și prietenul său Tudor Vianu îi consacră o monografie, considerată a fi cea mai completă până în ziua de azi. Una din cele mai cunoscute poezii a autorului, După melci, apare în 1921 în revista Viața Românească. Fenomenul artistic barbian s-a născut în punctul de interferență al Poeziei cu Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebită de cea a lui Arghezi și Blaga, mai ales din pricina caracterului ei ermetic. Mai exact spus, înțelegerea poetului asupra a ceea ce trebuie să fie poezia e mai aproape de concepția unor poeți moderni și singulari ca Stephane Mallarme sau Paul Valery, decât de concepția mai generală, impusă de romantism. Apoi nu trebuie uitat că poetul a fost dublat de un matematician și că modul lui de a gândi în spiritul abstract al matematicii s-a impus și în planul reprezentărilor poetice. Ion Barbu însuși afirmă: "Ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență… Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei." Concluzionez că poetul și matematicianul Dan Barbilian (Ion Barbu) a fost și este o vastă personalitate a culturii noastre. Redau mai jos câteva păreri despre Ion Barbu și opera sa aparținând contemporanilor săi:

Tudor Vianu: „Cititorul care străbate paginile volumului Joc secund, nu trebuie să uite niciodată că se găsește în fața unui poet matematician. Chiar o simplă inventariere a vocabularului său arată cât datorește Ion Barbu astronomiei, mecanicii sau geometriei. (…) Viziunea matematicianului este atât de puțin conexată cu activitatea simțurilor, atât de liberă de contingențele care întinerează funcțiunea lor, încât lumea care i se relevează este resimțită de el ca pură. Pe de altă parte, față de lumea experienței, aceea a matematicei este a doua lume, o suprastructură ideală. Într-un asemenea univers ideal dorește să se situeze viziunea lui Ion Barbu și acesta este înțelesul expresiei joc secund, care intitulează volumul său.

Șerban Cioculescu: „Ermetismul său i-a ucis orice spontaneitate și i-a secat vâna. De vocație matematician, Ion Barbu s-a folosit pentru ermetizarea primelor redactări de procesul matematic al substituirii. Se știe că în algebră, cifra cantitativă e înlocuită cu un simbol calitativ. Cuvântul obscur la Ion Barbu este necunoascuta algebrică, prin care se substituie sensul clar, misterul.”

George Călinescu: „Din aceste experiențe care irită curiozitatea ca niște ghicitori, făcând mai acut procesul rațional, se desprinde însă o suavă poezie, remarcabilă pentru tristețea evenimentelor ce vor să se exprime, enunțate prin simple întrebări și evaluări, de calitate pur emotivă, deci inefabilă.”

Basarab Nicolaescu: “Prin asocierea unui concept originar matematic cu un cuvânt afectiv, Ion Barbu declanșează o mulțime de sugestii ce se adresează atât intelectului, cât și sensibilității.”

R 6 Infanterie 1914 - 1915 - 1916

Regimentul 6 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la data de 14/27 august 1916 prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Regimentul Mihai Viteazul No. 6. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 8 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana București. La intrarea în război, Regimentul 6 Infanterie a fost comandat de Locotenent colonelul Mihail Darvari și număra puțin sub 3000 de militari. Regimentul a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 – 28 octombrie / 11 noiembrie 1918. Insignele militare regaliste pentru vechime contineau simboluri ale regalităţii şi se deosebeau de la o unitate la alta, pe când în regimul comunist, dar şi în prezent se emiteau şi se emit insemne (ordine sau medalii) unice, ca reprezentare grafică, pe toata armata, împărţite în trei clase (1, 2 şi 3) pe care se înscria şi se înscrie vechimea neîntrereupă în muncă de 5, 10, 15, 20 de ani sau mai mult. Este necesar de precizat că acordarea acestor insemne de vechime era însoţită şi este însoţită de o mică majorare a retribuţiei lunare sau de o avansare în grad la exceptional (dacă persoana era bine văzută, a se înţelege - apreciată, de către şefi.

Infanteria este o specialitate militară și reprezintă componenta principală a forțelor terestre și este destinată să desfășoare operații decisive, independent sau împreuna cu celelalte arme, în orice zonă si pe orice direcție. În cadrul acestei mari componente a forțelor militare terestre s-au regăsit și se regăsesc următoarele specializări: infanterie călare (pe cai), infanterie mobilă (pedestră), infanterie mecanizată (cu transportoare autoamfibii blindate și mașini de luptă ale infanteriei), infanterie motorizată (cu alte categorii de mijloace tehnice pentru deplasare), infanterie grea (medievală, cu lanci, scuturi, coifuri sau cămăși cu zale), infanterie ușoară (lăncieri, sulițași, cu arbalete sau arme individuale de foc), pușcași marini (luptători infanteriști pentru litoral sau Delta Dunării) și vânători de munte (trupe destinate pentru ducerea acțiunilor de luptă în teren muntos).

30 octombrie 2004 Iulius Mall - In shopping we trust

1 $ Veniți la miezul nopții - In shopping we trust

Iulius Group este o companie activă în domeniul dezvoltării și operării de centre comerciale în România. Compania a fost înființată în anul 1991 de către omul de afaceri Iulian Adrian Dascălu din Iași. Primul obiect de activitate a fost fabricarea și comercializarea de produse vestimentare, accesorii din piele și încălțăminte. Firma s-a extins și și-a creat o rețea de opt magazine, deschise în cele mai importante orașe din țară. În anull 1995 Iulius Group a inaugurat primul centru comercial la Iași. Iulius Group deține cinci mall-uri în Timișoara (anul 2009 – 178500 m.p.), Iași (anul 2012 – 270000 m.p.), Suceava (anul 2008 – 70 000 m.p.) și Cluj Napoca (anul 2007 – 147 000 m.p.). Suprafața închiriabilă a celor cinci centre comerciale deținute de Iulian Dascălu se ridică la aproximativ 250000 de metri pătrați. În Cluj, Iulius Group a realizat proiectul de birouri Iulius Business Center, iar în Iași, în apropierea Centrului Civic, proiectul imobiliar mixt Palas în urma unei investiții de 265 milioane euro.

Insigna - Kiss TV

Kiss TV este un canal TV cu specific muzical, care aparține de ANT1 Group și se adresează tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani. Primul post muzical românesc de acest gen a fost Atomic TV, deschis pe piața în anul 1999. În urma datoriilor acumulate către firma Empire, firmă care a produs o mare parte din clipurile difuzate pe post, marca Atomic a fost pusă sub sechestru și scoasă la vânzare, astfel încât, după o lungă perioadă de procese Atomic TV a fost nevoit să renunțe la propria denumire, transformându-se astfel în TV K Lumea (sloganul cu care postul s-a lansat) - iunie 2004. După integrarea sa în cadrul SBS Broadcasting Group (august 2006), postul a trecut printr-o serie de modificări, ajungându-se până la transformarea numelui, în Kiss TV (noiembrie 2006) și abordarea unui nou stil. La începutul anului 2014, Kiss TV a fost preluat în întregime de trustul grecesc Antenna Group, în urma retragerii de pe piața românească a trustului ProsiebenSat.1 Media, vechiul proprietar al postului. În prezent postul emite și pentru Republica Moldova.

Al III-lea Festival mondial al tineretului și studenților

pentru pace - Berlin 5 - 19 august 1951

La puţin timp după război, în condiţiile în care puterea fusese preluată de Partidul Muncitoresc Român, ţara noastră s-a îndepărat oarecum, pentru un timp, şi de mişcarea olimpică internaţională. Absenţa sportivilor noştri de la Jocurile Olimpice de la Londra, din 1948, a avut mai degrabă explicaţii de natură politică decât economice. Comuniştii începuseră să lichideze tot ceea ce amintea de vechea orânduire. Şi nici sportul nu putea scăpa neatins. În 1949, de pildă, a apărut Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport (CCFS), care funcţiona pe lângă Consiliul de Miniştri. Acest organism avea drept principal scop „realizarea politicii partidului", federaţiile sportive fiind înlocuite de inspecţiile pe ramuri de sport. Atunci au fost fondate şi asociaţiile pe ramuri de producţie, precum Spartac, Constructorul, Progresul, Metalul, Minerul, Recolta, dar şi cele aparţinând de structurile departamentale: Dinamo, Casa Centrală a Armatei (Steaua de mai apoi) şi Voinţa. În anii '50 a apărut şi conceptul de „educaţie sportivă a maselor", care era făcută prin programul „Gata pentru muncă şi apărarea RPR!". Şi s-au organizat tot felul de competiţii ale căror denumiri astăzi stârnesc zâmbete: „Cupa satelor", „Triatlonul popular la atletism", „Spartachiada de iarnă a satelor"...

Pentru a eclipsa importanța jocurilor olimpice s-a găsit și adaptat varianta Festivalurilor internaționale ale tineretului și studenților, denumite ulterior Festivaluri internaționale ale tineretului și studenților pentru pace. Ideea organizării acestor festivaluri a aparținut Federaţiei Mondiale a Tineretului Democratic, în colaborare cu Uniunea Internaţională a Studenţilor și s-a lansat la Praga, în anul 1947. Ediții ale acestor festivaluri s-au organizat din doi în doi ani, în special în orașe ale sistemului comunist (Praga 1947- ed.1, Budapesta 1949 – ed.2, Berlin 1951 – ed.3, București 1953 – ed.4, Varșovia, Moscova, Sofia, Havana) dar și altele capitaliste din Europa și nu numai (Viena, Helsinki, Alger și Caracas.) Propaganda funcţiona: „Pentru pace şi prietenie!" Aparatul propagandistic şi-a făcut treaba în timpul Festivalului de la Bucureşti. Iar principalul mesaj transmis lumii întregi, unul care a fost reluat mai apoi în timpul lui Nicolae Ceauşescu, a fost „Pentru pace şi prietenie!". Tema nu era nouă. Fusese folosită şi la ediţia precedentă, de la Berlin, din 1951, şi avea să fie reluată mai apoi, de-a dreptul obsesiv, şi la Varşovia, în 1955, şi la Moscova, în 1957, inclusiv la Pretoria, e adevărat, într-o formă schimbată: „Pentru o lume a păcii, solidarităţii şi transformării sociale". N-a fost singura lozincă oficială folosită în 1953, la Bucureşti. Ziarele vremii le pomeneau în fiecare zi, cu titluri de-o şchioapă: „Înainte, tineret al lumii!", „Prin unire spre pace, prin pace spre fericire!". ar potrivit unor surse externe, deviza Festivalului ar fi fost „Nu! Generaţia voastră nu trebuie să servească morţii şi distrugerii!". În acest iureş de scandări nu au lipsit nici acelea care atingeau coarda sensibilă a „iluştrilor conducători". Formula "Gheorghiu-Dej luptător, pentru ţară şi popor!" avea să inspire sloganurile de mai apoi... Ziariştii s-au întrecut şi ei în relatări în care cosmetizau tabloul capitalei României din acele timpuri. Mizeria care domnea la marginea oraşului era trecută sub tăcere. Toată lumea era fericită. Ziarul „Scânteia", organism al Partidului Muncitoresc Român, titra: „Niciodată n-a fost Bucureştiul atât de frumos, atât de plin de viaţă!". Şi cum pe atunci nu exista nici televiziune, nici internet, nimeni nu reuşea să contrazică acele spuse.

_________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ