Epaminonda's Blog.....: PIETRAMELARA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea italiană PIETRAMELARA,

regiunea CAMPANIA, dar și câteva vederi generale.

Biserica

Hotelul

Arhitectură locală

Vederi generale

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH VALABILĂ

___________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Caius Brediceanu - 1930

Caius Brediceanu (născut 25 aprilie 1879 la Lugoj și decedat în anul 1953) a fost un politician și diplomat român. Este al doilea fiu al marelui avocat și politician lugojan Coriolan Bredicenau. Studiile le-a început la Lugoj, apoi la Gimnaziul german din Sebeș, Liceul german din Sibiu, iar ultimele două clase le-a terminat la București și Iași. În anul 1896 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Viena, dar a abandonat-o rapid în favoarea Facultății de Drept a Universității din Viena, de unde a obținut doctoratul în drept și științe politice. În paralel, a urmat și cursurile de filosofie la Universitatea din Paris. Terminate studiile, tânărul Caius Brediceanu s-a întors în Banat și s-a îmbarcat în cariera politică. S-a înscris mai întâi în mișcarea națională, sprijinind candidatura tatălui său. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde a fost desemnat notar al istoricei ședințe din Sala Unirii. A fost ales membru în Marele Sfat Național Român. În anul 1919 a fost numit subsecretar de stat la Ministerul de Externe și a fost ales delegat al României la Conferința de Pace de la Paris, reprezentând interesele Banatului. În anul 1921 a intrat în guvernul lui Take Ionescu pe funcția de Ministru de Stat pentru Ardeal și Banat. De aici Brediceanu a intrat mai departe în corpul diplomatic, fiind numit ministru plenipotențiar la Rio de Janeiro, în relația cu Argentina, Brazilia și Chile. În anul 1927 a fost numit ministru plenipotențiar la Vatican. Între anii 1930 – 1931 a fost ministru plenipotențiar în Austria. În țară, a fost ales deputat în anul 1919 și între 1926 – 1927. A fost membru al Partidului Național Țărănesc .

A.G.I.R. - 2015

(Asociația generală a inginerilor din România)

25 de ani de la reînființare

Labore et constantia (Energie și persistență)

Primele încercări, în România, de organizare a asociațiilor tehnico-inginerești sunt consemnate în cea de a doua jumătate a secolului al 19-lea, când s-a înființat "Societatea de Ingineri și Arhitecți" (1876). Cea dintâi asociație profesională durabilă a inginerilor a fost Societatea Politehnica, constituita în anul 1881, în prezența Regelui Carol I, cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău – Mărășești, prima cale ferată din România proiectată și executată de ingineri români. Primul președinte al Societății Politehnica a fost Ștefan Fălcoianu, președinte de onoare fiind Dimitrie A.Sturdza. Ulterior, printre președinți s-au numărat personalități ca Anghel Saligny sau Elie Radu. Asociația Generală a Inginerilor din Romania (A.G.I.R.) a fost înființată la Iași, în anul 1918, anul Marii Uniri, având ca scop "organizarea și sporirea cunoștințelor și puterii de muncă a inginerilor(...), pentru a aduce cel mai mare folos în opera de refacere a țării (...), solidaritatea și susținerea intereselor profesionale ale acestora". Primul președinte al A.G.I.R. a fost Gheorghe Bals, iar dintre urmași amintesc pe Nicolae Vasilescu-Karpen. Cele două asociații și-au desfășurat activitatea în paralel până în anul 1949, cand au fuzionat sub denumirea de Asociația Științifica a Tehnicienilor. Aceasta din urmă a purtat, consecutiv, mai multe nume: Asociația Știintifica a Inginerilor și Tehnicienilor, între anii 1951 -1962 și Consiliul Național al Inginerilor și Tehnicienilor, până în decembrie 1989. Prin Hotărârea judecătorească 4/P.J. 1990 a reapărut pe scena societății civile românești Asociația Generală a Inginerilor din Romania, continuatoarea de drept a organizațiilor inginerești care au funcționat în România până la acea dată. În decursul timpului, asociațiile inginerești au fost sprijinite de personalități ca Spiru Haret, Ion I.C.Brătianu, Vintilă C.Brătianu, Constantin F.Robescu, Traian Lalescu, Gheorghe Țițeica, Nicolae Zane, George Nestor și alții.

Astăzi A.G.I.R. scoate: Ziarul Univers ingineresc, bilunar de informare, Buletinul A.G.I.R., apare trimestrial conținând lucrări prezentate de la diferite manifestări științifice și Anuarul A.G.I.R., cuprinzând materiale despre evenimentele legate de AGIR.

Recunoașterea activității în domeniul ingineresc se face de către A.G.I.R. prin: Premiul AGIR, instituit în anul 1995. decernat anual în data de 14 septembrie, de „ziua inginerului”, premiu care se acordă pentru lucrări deosebite, proiecte, realizări sau tratate de înalt nivel tehnico-științific, Medalia Premiul de excelență care se acordă personalităților care au contribuit substanțial la dezvoltarea asociației și Medalia AGIR, care se acordă persoanelor cu activitate deosebită în asociație sau/și în domeniul ingineresc.

Insigna - A.V.R. 1916 - 1919

(Asociația veteranilor de război)

A.N.V.R. (Asociația națională a veteranilor de război) functioneaza pe baza Legii 49/1991; 44 si 68/1994; 303/2007 si 205/2008 si are personalitate juridica pe baza Hotarârii Judecatoresti nr.392/20.02.1990. Asociatia are filiale în toate judetele tarii si în sectoarele Capitalei, este membra a Federatiei Mondiale a Vechilor Combatanti (F.M.A.C.) cu sediul la Paris si participa la toate activitatile acesteia, iar la structurile sale au aderat: Asociatia Cavalerilor Ordinului "Mihai Viteazul", Asociatia Invalizilor de Razboi, Asociatia "Traditia Cavaleriei", Liga Navala Româna, Asociatia Cavalerilor Ordinului "Virtutea Aeronautica", Uniunea Veteranilor de Razboi, Veteranii de razboi din Ministerul de Interne s.a. Active în plan local, filialele judetene ale A.N.V.R., în colaborare cu organele locale si societatea "Cultul Eroilor", au renovat si ridicat un numar semnificativ de monumente dedicate ostasilor cazuti la datorie în razboaiele purtate de tara pentru libertate si unitate nationala. A.N.V.R. prin Comisia de memorialistica, a publicat 11 volume de memorii sub titlul "Veteranii pe drumul onoarei si jertfei", care s-au bucurat de aprecierea opiniei publice. Bucurându-se de atentia si asistenta Ministerului Apararii Nationale, A.N.V.R. a avut înca de la înfiintare un reprezentant al ministerului pe lânga asociatie, apoi s-a constituit Sectia asistenta pentru veterani de razboi, pentru ca la data de astazi sa fiinteze Directia Calitatea Vietii Personalului, cu activitate distincta si în domeniul veteranilor de razboi.

În anul 1995 Guvernul a legiferat sarbatorirea în fiecare an, la Ziua Înaltarii Domnului Nostru Iisus Hristos, a "Zilei Eroilor", iar prin Hotarârea de Guvern nr. 1222 din 10 octombrie 2007, s-a instituit Ziua Veteranului de Razboi, care se sarbatoreste în fiecare an, la data de 29 aprilie. Cu aproape 20 de ani în urma A.N.V.R. însuma circa 900000 de membri: veterani, invalizi, vaduve de razboi si vaduve de veterani, iar la data prezentei nominalizari - 24 iulie 2012 - mai sunt aproximativ 45000 de veterani de razboi şi 150000 de vaduve de veterani. De la înfiintare si pâna la zi, presedintele asociatiei este generalul de armata în retragere Marin Badea Dragnea, luptator în cel de-al doilea razboi mondial, în ambele fronturi, invalid de razboi, reales în unanimitate la toate cele cinci Conferinte Nationale. De la strămoşii noştri romani am moştenit, printre altele, şi cuvântul ”veteran”, adică ostaş roman care după 25 de ani de serviciu militar era declarat cetăţean roman şi era împroprietărit. Pe teritoriul Daciei Romane aceşti veterani au avut o contribuţie determinantă în procesul etnogenezei poporului român.

În cursul întregii istorii medievale, voievozii români au cinstit vitejia ostaşilor eroi prin împroprietărire şi chiar ridicarea în ranguri boiereşti. La un sfert de veac de la mobilizarea oştirii pentru războiul de independenţă, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58700 care au constituit Armata de Operaţii, regele Carol I, la solicitarea supravieţuitorilor, a promulgat Înaltul Decret prin care s-a creat, în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, titlul de ”veteran de război”. La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea: ” Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”. Se instituie onorantul titlu de ”VETERAN DE RĂZBOI”. Regele Ferdinand I a mobilizat în 1916, la intrarea României în războiul sfânt de reîntregire, 11% din populaţia ţării, mai exact 883601 militari, iar biruinţa finală, care s-a încununat în România Mare, a fost plătită cu jertfa a peste 335000 morţi şi dispăruţi, a 75491 invalizi şi a 650000 morţi din rândul populaţiei civile. În vâltoarea luptelor primului război mondial, Ferdinand I cel Leal, a desenat personal şi apoi a instituit, cea mai înaltă distincţie militară de război, Ordinul ”Mihai Viteazul”, răsplătind eroismul ofiţerilor în lupte, iar ostaşilor din tranşee le-a promis pământ, iar prin reforma agrară din 1921, un milion şi jumătate de familii au primit câte patru hectare din trupul ţării. Veteranii de război îşi strâng rândurile şi se organizează, la fel ca şi cei decoraţi cu ordinul ”Mihai Viteazul”, iar pentru cinstirea şi ridicarea de monumente, sub înaltul patronaj al reginei Maria, ia fiinţă Societatea ”Cultul Eroilor”. Veteranii de război şi-au adus o contribuţie semnificativă, de-a lungul anilor, la cinstirea memoriei celor căzuţi pe câmpurile de bătălii. În cei trei ani, zece luni şi douăzeci de zile cât a însumat participarea armatei României în cel de-al doilea război mondial, ţara a pierdut 794562 militari din care 92620 morţi, 33966 răniţi şi 367966 dispăruţi pe cele două fronturi. La aceştia se adaugă miile de prizonieri care au pierit în gulagul sovietic. La 4 iunie 1945 s-a semnat Decretul – Lege nr. 440 privind acordarea calităţii de ”veteran” foştilor luptători în războaiele din anii 1913, 1916-1919 şi 1941-1945, dar de unele drepturi se bucurau doar cei ce luptaseră în vest, nominalizaţi ca ”antifascişti”, dispărând din peisajul societăţii româneşti ”veteranii de război”. Reforma agrară prin care participanţii la cel de-al doilea război mondial au fost împroprietăriţi cu 1,1 hectare este anulată prin cooperativizarea agriculturii româneşti.

Brigada 1 Mecanizată "Argedava"

Hic et ubique (Aici și peste tot)

Ministerul Apărării Naționale - România

Brigada 1 Mecanizată "Argedava", este purtătoarea valorilor şi tradiţiilor militare ale Regimentului 36 Infanterie "Vasile Lupu" cu tradiții de luptă de peste 110 ani. Brigada este o mare unitate de arme întrunite a forțelor terestre românești, din structura Diviziei 2 Infanterie “Getica”, cu comandamentul la Buzău, și este dislocată în garnizoana București. Deasupra admiri logo-ul iar mai jos steagul de identificare a acestei unități militare românești de elită.

Începând cu anul 2010 Brigada 1 Mecanizată “Argedava” are următoarea structură:

Batalionul 2 Infanterie “Călugăreni” – București – supranumit “Tigrii deșertului”
Batalionul 495 Infanterie - Clinceni
Batalionul 114 Tancuri – Târgoviște
Batalionul 113 Artilerie – Slobozia
Batalionul 117 Logistic – Negoiești/Ploiești

Brigada 1 Mecanizată „Argedava” este singura mare unitate din Armata României care are în componență o capabilitate aeropurtată, Batalionul 495 Parașutiști „Căpitan Ștefan Șoverth”!

Insigna - A.C.I. România

(Asociația chinologică internațională)

Fédération Cynologique Internationale (FCI - Federația Canină Internațională), este asociația internațională a crecătorilor de câini cu sediul în Thuin, Belgia. FCI a fost fondată în 1911 de Germania, Austria, Belgia, Franța și Olanda. Société Centrale Canine de France și Société Royale Saint-Hubert au recreat în Belgia FCI în 1921 deoarece dispăruse in timpul celui de-al doilea război mondial. Astăzi FCI are membrii 80 de țări. Sunt 335 rase de câini recunoscute de FCI. Fiecare rasă este deținută de o țară membră. Țara deținătoare scrie standardul rasei. FCI este responsabil pentru traducere și actualizări. Standardele precum si regulile internaționale sunt disponibile în patru limbi (Engleză, Spaniolă, Germană și Franceză). Arbitrajele se bazează pe aceste standarde. Rasele sunt clasificate în 10 grupe. Grupele se bazează pe diverse fapte precum apariție sau utilitate. Cele 10 grupe sunt: Ciobanesti și câini de turmă cu excepția câinilor de turmă elvețieni, Pinscher și Schnauzer - Rase Molossoide - câini de turmă elvețieni de pază și protecție, Terrieri câini de vizuină, Teckeli, Spitz și tipuri primitive, Gonitori pentru vanat, câini de vănatoare, Pontatori, prepelicari Retrievers - Flushing Dogs - Water Dogs și Insoțitori, de agrement. FCI informează despre concursurile de frumusețe si de muncă ce se țin în fiecare țară membră. Rezultatele sunt trimise sediului din Belgia. România este reprezentată în FCI prin Asociația Chinologică Română

(AChR) care a aderat la această federația pentru prima dată in 1933, apoi după o perioadă în care a fost interzisă de regimul comunist, din nou in 1969. FCI recunoaște 3 rase românești: Ciobănescul Românesc Mioritic, Ciobănescu Românesc Carpatin și Ciobănescul Românesc de Bucovina.

Insigna - Campion republican universitar - 1969

Piesa medalistică de deasupra este o insignă masivă, obișnuită, confecționată din metal emailat, vopsit în culori stridente pe care se disting ca simboluri comuniste ramurile de lauri de pe trei laturi (simbolul victorie) și culorile drapelului național. Insigna se conferea de-a valma tuturor categoriilor de campioni naționali din mediul studențesc. Conferirea acestor insigne făcea parte din arsenalul propagandistic al regimului comunist de formare a “omului nou, constructor conștient al societății socialiste multilateral dezvoltate”.

__________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE

ÎN LIMBILE ROMÂNĂ ȘI FRANCEZĂ