Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de
cultură și arhitectură din localitatea poloneză CZERSK, județul
CHOJNICKI, voievodatul POMERANIA, din vremuri diferite,
dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.
Școala
Biserica Rytel
Hotelul gării
Gara
Castelul
Biserici
Biserica evanghelică
Arhitectură locală
Trimiteri poștale
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
__________xxx__________
O MEDALIE, O PLACHETĂ ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane
la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată
sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene,
basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă
ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de
recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille)
şi spanioli (edala).
Regele Ferdinand I al României și Regina Maria
În amintirea încoronării
Ferdinand
I este
unul dintre cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns
legată de realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne
aducem aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat,
Regele Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa
înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern.
Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von
Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul
Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui
Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns
la tron printr-o conjuctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și
importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context
politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în
România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale
și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din
Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen.
Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de
moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului
Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la
tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de
flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat
cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a
româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a
fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și
întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului
de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al
Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand
nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh,
nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut
împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a
devenit urmîtorul rege al României, Carol al II-lea.La vârsta de 49 ani, Ferdinand
I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în fața țării
angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a iubit România
și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia națională a
românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează creștin-ortodox.
Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și fermecătoarea, la acea
dată, tara din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menționează
că datorită admirației sale pentru România, Regele Ferdinand avea sa fie
supranumit fie "Lealul", sau "Întregitorul". Visul lui
Ferdinand a fost în egală măsură același cu al românilor - crearea României
Mari. La acea dată Ardealul se afla sub stăpânire austro-ungară, acolo unde
românii nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit
odată cu declanșarea primului război mondial. Deși era german a ales să
acționeze în acel război de partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva
Puterilor Centrale conduse de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia
era mare derută și nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic
al familiei a fost coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor
românilor, situația pe front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și
înarmata înregistra mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și
Bucureștiul a intrat sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a
fost nevoit să se refugieze la Iasi. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și
Oituz, purtate de Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și
eforturile românilor au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În
momentul în care bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut
instituirea păcii (1918), România se afla înconjurata de armatele Puterilor
Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat de Germania să semneze la București un
tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a
refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianței au avansat pe frontul din Salonic
dezmembrnd armata bulgară, România a reintrat în razboi. Imperiile Rus și
Austro-ungar se dezintegrau. Avantul militar al trupelor române nu mai putea fi
stopat, eforturile acestora ducând la mult așteptata unire cu Bucovina,
Basarabia si Transilvania. În urma înfrangerii Republicii Sovietice Ungare
conduse de agentul bolșevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe
Budapesta, iar Ferdinand se întoarcea ca un învingător în fruntea armatei,
într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand
este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul
domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus pe atunci de
frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza
electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926
pentru a forma Partidul Național Țărănesc. Regele a fost cu adevărat un
"bun român" așa cum a jurat. Unii istorici îl consideră ca cel mai
strălucit rege, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și
introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu
provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de Nord. A înfăptuit
reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate având veteranii de război
și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În ciuda
succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se confrunta cu
mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea,
mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa, căsătorindu-se
clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un copil nelegitim.
Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica regelui Constantin al
Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu amanta sa, Elena Lupescu,
la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe
nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea,
tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după
o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României,
Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormantat la Curtea de
Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale
domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit pănă atunci.
Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul
Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor
de petrol, economia țării noastre fiind printre cele mai puternice și stabile
din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele
personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice
și știintei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române
din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927).
Compania națională Căi ferate CFR SA
Reginala CFR Craiova - Pitești - Curtea de Argeș
Un secol de arhitectură feroviară românească
1899 - 27 noiembrie - 1999
Căile
Ferate Române (C.F.R.) este compania națională de
transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura,
transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este
integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii
paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost
fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al
României a fost deschisă în anul 1854. Sus am postat logo-ul Companiei
naţionale CFR. Compania națională CFR se compune din opt Sucursale
Regionale de Cale Ferată, cu sedii în București, Craiova, Timișoara, Cluj,
Brașov, Iași, Galați și Constanța. În cadrul programului de restrucutrarea a
Companiei naționale CFR se are în vedere o organizare nouă, pe patru regionale,
prin desființarea regionalelor CFR Galați, Constanța, Craiova și Brașov. Regionala
CFR Craiova este una dintre cele mai mari din tara, acoperind opt judete -
Arges, Valcea, Gorj, Mehedinti, Dolj, Olt, Teleorman si Sibiu. Sediul central
al regionalei CFR Craiova este situat pe Bulevardul Decebal, numerele 5-7,
Craiova.
Gara din Curtea de Argeș este un monument
istoric aflat pe teritoriul municipiului Curtea de Argeș, județul Argeș.Arhitectul italian giulio
Magni a primit, în același an 1898, o comandă pentru realizarea a două
gări (aproape identice) și a unei halte pe liniile Pitești - Curtea de Argeș și
Adjud - Comănești - Ghimeș, ambele linii executate sub coordonarea inginerului
român Elie Radu. Gările gemene din Curtea de Argeș și Comănești reprezintă
o ilustrare a viziunii lui Magni asupra stilului național, el combinând
elemente cu certe filiații în arhitectura romanică cu motive și materiale de
tip oriental, asimilate pe filieră bizantină. Destinată să servească linia
Pitești – Curtea de Argeș, în lungime de 38,4 kilometri, gara a fost inaugurată
pe 27 noiembrie 1898, dată la care s-a dat în folosință și linia de cale
ferată. Decorațiile exterioare sunt realizate cu brâuri de ceramică smălțuită
executate de meșteri italieni, iar ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt
făcute tot din cărămidă smălțuită. Pentru învelitoarea acoperișului s-au
folosit solzi de ardezie. Dimensiunile mici ale solzilor au permis urmărirea
conturului nervurilor bolților. Din cauza neglijenței autorităților, gara se
găsește într-o avansată stare de degradare. Tencuiala de pe pereți este în
multe locuri căzută, plouă prin acoperiș, ceasul Paul Garnier amplasat pe
fațada dinspre peroane, asemănător celui din Gara Centrală din Paris, nu mai
funcționează, maiestuosul candelabru de cristal care lumina sala de
așteptare, încăpere în care se țineau odinioară cele mai frumoase baluri ale
acelor vremuri, a fost transferat la Regionala CFR Craiova, Gara din Curtea de
Argeș pierzând astfel un element decorativ excepțional.
Elie Radu a fost un
inginer constructor de poduri și șosele, pedagog și academician român care s-a născut
la data de 20 aprilie 1853 la Botoșani și a decedat la data de 10 octombrie
1931. S-a dovedit un luptător pentru drepturile
profesionale ale inginerilor, a stimulat și a îndrumat creația inginerească. A
deținut funcția de președinte al Societății Politehnice în anii 1898, 1903 și
1904. Elie Radu a contribuit la construirea șoselelor transcarpatice, realizate
după Marea Unire cu Transilvania. În Ministerul Lucrărilor Publice a avansat
continuu, ocupâd funcții ca subdirector, director și director general, ajungând
la gradul de inginer inspector general clasa I. A construit 650 km de căi
ferate după concepții proprii. Una dintre cele mai importante trasee de cale
ferată realizate de el este linia Târgu Ocna – Comănești - Palanca. A proiectat
și realizat numeroase poduri din beton armat și tabliere metalice, o realizare
deosebită fiind considerată legarea malurilor Siretului prin opt poduri.
În anul 1889 Elie Radu a realizat o stație de captare a apei subterane
la Bragadiru, unică în Europa, și prima rețea de alimentare a orașului București.
Ulterior a mai realizat și alimentarea cu apă a orașelor Botoșani, Sinaia,
Turnu Severin, Târgoviște și Iași. Lui i se datorează proiectarea și
construirea a 60 de clădiri de gări, remarcabile fiind cele de la Curtea de
Argeș, Comănești și Galați. Sub conducerea sa a fost proiectată si realizată
construcția clădirii Ministerului Lucrărilor Publice, în prezent Primăria
Capitalei.
Campionatul de triatlon - România - 1968
Triatlonul
militar este o probă sportivă complexă, formată la rândul său din
alte trei probe: tragerea cu armamentul de calibru redus "Geco"
(calibrul 5,6 milimetri), aruncarea grenadelor ofensive de exerciţiu de mână la
distanţă şi cu precizie şi alergarea în teren variat pe distanţa de două mii de
metri.
Insigna - Asociația nevăzătorilor din R.S.R. 1955 - 1975
(Republica Socialistă România)
Asociația
Nevăzătorilor din România (A.N.R.) este o
organizație nonguvernamentală, recunoscută ca utilitate publică prin Hotărâre
de Guvern din luna septembrie a anului 2008. Istoria asociației începe la
data de 1 august 1906,când Regina Elisabeta, susținută de Regele Carol I
și de înalți reprezentanți ai clasei politice a vremii, a
fondat Societatea Orbilor din România.
În anul 1949 Societatea
Orbilor din România a fost desființată, de către regimul comunist, prin
decretul care a desființat toate Asociațiile și Fundațiile din România. În
august 1956 a fost înființată Asociația Orbilor din România, iar în
anul 1963 numele a fost schimbat în cel actual - Asociația Nevăzătorilor
din România. Plățile drepturilor financiare ale persoanelor cu handicap erau
distribuite de către A.N.R. până în anul 2003, când au fost preluate de
consiliile județene. În anul 2003, A.N.R .avea 80000 de membri și 212 angajați.
Sediul central al acestei asociații este situat în municipiul București,
Sectorul 2, strada Vatra luminoasă, la nr. 108 BIS.
Insigna - Anul 1999
Anul internațional ala persoanelor vârstnice
Declararea de către
Organizația Națiunilor Unite a anului 1999 drept “Anul internațional al persoanelor vârstnice”
a însemnat tragerea unui
semnal de alarmă și recunoașterea de către toate organizațiile și statele lumii
a nevoii de protejare a persoanelor vârstnice. În cursul anului 1999, au avut
loc acțiuni de conștientizarea a rolului persoanelor vârstnice în societate,
organizate la toate nivelurile și în cele mai izolate locuri de pe planetă.
__________ooOoo___________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Președintele malgaș Philibert Tsiranana,
a trait între anii 1912 - 1978 și a condus între anii 1959 - 1972
Detaliu vignetă de pe un nodgeld austriac
(bancnotă locală de necesitate)
Câteva ornamente decorative periferice de pe
acțiuni franceze
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 31.03.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu