Epaminonda's Blog.....: ALELLA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea spaniolă ALELLA, comarca

MARESME, comunitatea autonomă CATALONIA, trimiteri

poștale ilustrate, din vremuri diferite dar și câteva vederi generale.

Piața San Cristo

Clădirea Can Lenonart

Turnul Marques

Casa Parerras

Biserica St. Felix

Turnul Limona

Piața Constituției

Arhitectură locală

Trimiteri poștale ilustrate

Vederi generale

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

În anul 2012 Liga pentru Uniunea Culturală a Românilor de Pretutindeni, filiala Râmnicu Sărat a emis o medalie – aplică din lut ars, pentru a comemora împlinirea a 200 de ani de la pierderea Basarabiei, în urma Tratatului de la București (16/28 mai 1812) consecință a războiului ruso turc (1806 - 1812). Deși țarul Alexandru I a promis în anul 1806 că “această trimitere a oștilor noastre nu numai că nu este întovărășită cu nicio necuviință, de războiul străi, dar încă are temeiu de a întâmpina și a apăra interesurile noastre și ale voastre”în 1812, prin articolul 4 a Tratatului de Pace de la București, a fost răpit Moldovei întregul teritoriu dintre Prut și Nistru, regiune îm care se găseau 17 orașe și 693 de sate cu o populație în 1817 de 482630 locuitori, din care 86% români, un teritoriu care și acum se află granițelor naționale. Prezența aici a chipului poetului Mihai Eminescu își are justificarea prin pozițiile acestuia în problematica Basarabiei, mai ales în perioada cât a fost redactor la ziarul Timpul (1877 - 1883): “Fost-au Basarabia cucerită cu sabia? Nu. Prin Tratatul de la București de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca preț al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia. Napoleon era asupra intrării în Rusia și trupele rusești se întorceau în marș forțat, în ruptul capului, luând fașa pământului românesc pe tălpile lor.” Pe avers se găsesc următoarele reprezentări: în centrul câmpului, în relief bustul poetului Mihai Eminescu, din față cu privirea ușor spre stânga, în stânga bustului este aplicată semnătura poetului, legenda circulară: “MIHAI EMINESCU” – în stânga și “1850 - 1889” - în dreapta și pe marginea de jos dreapta semnatura cursivă scris de mână: “R. Adam”. Pe revers în câmp sunt imprimate două cartușe dreptunghiulare cu inscripțiile: “IANUARIE / 2012 și 200 DE ANI DE LA / PRIMUL RAPT / AL BASARABIEI / 1812 - 2012”. Deasupra cartușelor este confecționată o ureche de prindere. De jur- împrejur este aplicată inscripția circulară: “LIGA CULTURALĂ PENTRU UNITATEA ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI * filiala Rm. Sărat.” Medalia are următoarele caracteristici tehnice: forma – rotundă, diametrul - 14 centimetri, material – argilă și gravor – Romi Adam.

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

La confluenta de secole, evenimente nefiresti au provocat nasterea Ligii pentru Unitatea Culturala a Românilor, denumire actuală Liga Culturală Română, ai carei presedinti au fost, printre altii, Grigore Bratianu, V. A. Urechia, Vasile Lucaciu, Nicolae Iorga, dr. Constantin Angelescu. Scopul central era apararea drepturilor limbii române, asa cum s-a afirmat la 24 ianuarie 1891, zi cardinala pentru Moldova, Tara Româneasca, dar si pentru Transilvania. Intr-un apel-manifest comunicat presei la aceasta data, se spunea raspicat: „Graiul românesc este nu numai alungat din scolile nationale, dar e amenintat de a fi înabusit chiar în vatra familiei române…“ Ce se întâmplase? In 1890, a fost elaborat un proiect de lege prin care se cerea „ca limba maghiara sa fie introdusa si în azilele si gradinitele de copii în vârsta de 3-6 ani“. A fost organizata imediat o conferinta a Partidului National Român din Transilvania (Sibiu, 16/27 octombrie) si s-au initiat proteste ale presei din Bucuresti si din numeroase capitale europene. Cu toate acestea, la inceputul lui 1891, proiectul de lege a fost votat. La Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, în aceeasi zi – 16 oct. -, a avut loc o întrunire a studentilor, dintre care unii au devenit nume sonore în cultura româna: Simion Mehedinti, P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, I. Radulescu-Pogoneanu, Gh. Murnu, Simion Mândrescu s.a. Multi ani la rând Liga s-a dovedit o puternica tribuna pentru mentinerea drepturilor populatiei autohtone, „în marea lupta nationala pentru limba, pentru constituirea deplinei sale individualitati, pentru marirea sa“ (V. A. Urechia, catre filialele din Principatele Unite, în 1893). Un nedorit prilej de a-si arata clarviziunea a fost în 1909: „E vorba de procesul Anei Vlad de la Orastie, sotia deputatului român Aurel Vlad, care, împreuna cu mama acestuia, a fost trimisa în judecata pentru faptul de a fi cerut ca la examenele de la scolile primare comunale elevii a caror limba materna era limba româna, siliti sa învete însa ungureste, sa dea raspunsurile si în româneste, pentru a se constata astfel daca si-au însusit sau nu cunostintele necesare“ Urmarea: Ana Vlad a fost condamnata la o luna de închisoare si la plata unei amenzi de 300 de coroane. Evident, a urmat alt sir de proteste. A fost nevoie de întarirea însemnelor românesti, asa ca pe tricolorul Ligii s-a scris: „Unirea face taria“ (pe albastru), „Liga pentru Unitatea Culturala a Tuturor Românilor“ (pe galben) si respectiv „In hoc signo vinces“/În acest semn vei învinge (pe rosu). Anterior (în 1893), D. Costandache, delegatul sectiei din Bacau, a cerut fixarea unei zile ca sarbatoare nationala pentru românii din provinciile istorice ale Daciei. Propunerea a fost sustinuta entuziast de Barbu Delavrancea si de carturarul I. Bianu. Biruinta de la 1 Decembrie 1918 are si amprenta Ligii pentru Unitatea Culturala a Românilor.

Insigna - C.R.As.Soc. (Crucea Roșie Asistență Socială)

România a devenit Parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din anul 1864 și a ratificat-o în anul 1874. Doi ani mai târziu, la data de 4 iulie 1876, a luat ființă Societatea Crucea Roșie din România și și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București.

Printre semnatarii actului de înființare a Crucii Roșii Române, se regăsesc importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino și Dr. Carol Davila.

Sus am postat logo-ul Societății de Cruce roșie din România precum și un Carnet de membru elev al Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1963.

Primul președinte al Crucii Roșii Române a fost Prințul Dimitrie Ghica, în perioada 1876-1897.

La nici trei săptămâni de la înființare, în ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. Pe baza solidarității ce unește Societățile Naționale surori, prima misiune a Crucii Roșii Române avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care făceau parte.

Sus am postat poza lui Dimitrie Ghica și un Brevet de soră infirmieră voluntară din anul 1942.

Deasupra am postat o Diplomă de Post școlar fruntaș de Cruce roșie, din anul 1960.

Sus am postat o Diplomă "Gata pentru apărarea sanitară" a Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1958.

Sus am postat un Carnet de Medic evidențiat în munca medico-sanitară din anul 1960.

Insigna - C.N.Ap. (Colegiul Național de Apărare)

Prin Hotararea de Guvern nr. 438 din 5 august 1992 s-a hotărât infiintarea Colegiului National de Aparare. Acesta functioneaza, in cadrul Academiei de Inalte Studii Militare, având durat de 6 luni și este subordonat subordonat ministrului apararii nationale. La cursuri se pot inscrie personalitati civile si militare, absolventi ai institutelor de invatamint superior civil sau militar, care ocupa sau pot ocupa, in perspectiva, functii de conducere si decizie in domeniile politicii de securitate si aparare nationala.Studiile in cadrul Colegiului National de Aparare sint echivalente cursurilor postuniversitare din invatamintul civil si postacademice din invatamintul militar. Cursul se incheie prin sustinerea unei lucrari personale, iar absolventilor li se acorda diplome. Decizia Ministerului Apărării Naţionale din 1992 de a înfiinţa Colegiul Naţional de Apărare, idee occidentală, s-a bucurat încă de la început de o largă apreciere. Având ca sursă de inspiraţie instituţii similare din ţări membre NATO, crearea C.N.Ap. venea să răspundă unei duble nevoi. Pe de o parte M.Ap.N. dorea ca, post – 1989, opinia publică din România să înţeleagă corect specificul problemelor de securitate şi apărare naţională. Pe de altă parte şi societatea civilă sau noua clasă politică avea nevoie de educaţie pentru a avea acces la un domeniu care, până atunci, le fusese interzis a-l studia, discuta şi înţelege. Înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare a fost percepută de societatea civilă ca o contribuţie majoră la integrarea organică a instituţiei militare în sistemul social şi politic al statului de drept. Până în acest moment au absolvit cursurile Colegiului Naţional de Apărare 3890 de cursanţi, din care 55 străini, din state membre ale N.A.T.O sau partenere, iar raportul dintre numărul de cursanţi proveniţi din structuri militare şi cel al celor proveniţi din societatea civilă, s-a modificat de la o serie la alta în favoarea creşterii celor din urmă.

Insigna - 30 ani activitate corală

16 februarie 1945 - 1975

Căile Ferate Române (C.F.R.) este compania națională de transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în anul 1854. Sus am postat logo-ul Companiei naţionale CFR. Compania națională CFR se compune din opt Sucursale Regionale de Cale Ferată, cu sedii în București, Craiova, Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Galați și Constanța. În cadrul programului de restructurarea a Companiei naționale CFR se are în vedere o organizare nouă, pe patru regionale, prin desființarea regionalelor CFR Galați, Constanța, Craiova și Brașov.

Insigna - CEC 140 ani (Casa de Economii și Consemnațiuni)

În regimul comunist exista o singură instituție de economisire a banilor, aceasta fiind Casa de Economii și Consemnațiuni, prescurtat C.E.C.. Încă de pe băncile școlii copii erau îndrumați să economisească, din puținul lor, pe formularul Foaie de economii CEC. C.E.C.-ul a promovat mai multe instrumente de economisire pe formularul Libret de economii CEC. Uneori se acordau dobânzi un pic mai avantajoase și câștiguri în bani sau alte bunuri (apartamente, mașini etc) ori se organizau tombole cu câștiguri pentru a atrage populația spre activitatea de economisire. În programele de radio, televiziune ori jurnalele cinematografelor deseori se prezentau reclame publicitare pentru economisire la C.E.C.. Pe coperțile caietelor, pe cutiile cu chibrituri ori pe alt suport material se prezentau interesante reclame grafice pentru activitatea de economisire a banilor prin C.E.C.. Sus am postat logo-ul C.E.C..

Sus am postat un exemplar Foaie de economie C.E.C., mai multe instrumente de economisire pe Librete de economii C.E.C. și câteva reclame grafice pentru activitatea de economisire la C.E.C..

Deasupra este reprezentat un Libret de economii CEC din anul 1935, poză primită prin amabilitatea domnului Septimiu Marinescu, căruia îi mulțumesc și aici. Remarcați stema mijlocie a Regatului României (pe mijlocul carnetului) și stemele provinciilor românești (pe margini).

Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie (cunoscut îndeobște ca Palatul C.E.C., după denumirea ulterioară a instituției), este o clădire din București, situată în Calea Victoriei, față în față cu Palatul Poștelor, construit în aceeași perioadă. Piatra de temelie a Palatului C.E.C. a fost pusă în data de 8 iulie 1897, în prezența regelui Carol I al României și a reginei Elisabeta. Până în 1875, în acel loc se aflaseră mănăstirea și hanul "Sfântul Ioan cel Mare". Realizată după planurile arhitectului Paul Gottereau, cu elemente specifice din arhitectura franceză de la sfârșitul secolului XIX, Palatul C.E.C. a fost terminat în anul 1900. În prezent, palatul găzduiește sediul C.E.C. Bank, urmașa vechiului C.E.C. (Casa de Economii și Consemnațiuni). Palatul, construit în stil eclectic se termină cu o cupolă de sticlă și metal. Intrarea este încununată de un fronton în semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit. Cele patru volume de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în care funcționează diferite ghișee ale instituției. Ornamentația judicioasă a fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură al orașului. În octombrie 2006, Guvernul României a aprobat transferarea Palatului C.E.C. către Primăria municipiului București, clădirea urmând a fi transformată în muzeu de artă, C.E.C. Bank putând să păstreze imaginea Palatului C.E.C. încă 20 de ani. C.E.C.-ul ca instituție a fost înființat în anul 1864 printr-o lege inițiată de către Alexandru Ioan Cuza.

_________ooOoo_________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ