vineri, 3 octombrie 2008

VICTORIE, EGAL sau INFRANGERE?



In sfarsit.....

Cu ajutorul nepoatei mele scumpe, bob de aur, lacrima de roua sau fir de floare, cum imi place s-o privesc si s-o alint (aici, in poza, in frageda-i pruncie), am depasit primul obstacol, am gasit continuarea comunicarii cu tine, cititorule.
Vine o vreme cand incepi sa recunosti ca anii te doboara, privirea ti se incetoseaza, nu prea mai auzi iar mersul iti devine o povara, cand, la inceput mai rar si, apoi tot mai des, ceri ajutor.


Iti incordezi plamanii si strigi dupa ajutor, adesea raspunde doar ecoul, iar atunci cand cineva iti raspunde te bucuri. Este o bucurie greu de explicat, simti ca nu esti abandonat, simti ca inca vegetezi.
Sa ai oameni langa tine, sa poti comunica, este un mare privilegiu.
Si, pentru ca am comunicare cu tine, iti prezint mai jos PARADOXUL zilelor noastre, in viziunea maestrului Octavian Paler, Dumnezeu sa-l ierte, ca aprig
cuvant avea dar si o gandire lucida si profunda:
"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
avem mai multe accesorii dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult,
cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.
Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu stim cum să ne facem o viaţă,
am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.
Am ajuns până pe lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic dar nu şi pe cel interior.

Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune.

Am curăţat aerul dar am poluat solul.

Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre.

Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin.
Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine.

Am învăţat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm.
Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete;
oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri, case mai frumoase dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte, la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior, vremuri în care tehnologia îţi poate aduce această scrisoare şi în care poţi decide fie să împărtăşeşti acest punct de vedere, fie să ştergi acest mesaj.
Aminteşte-ţi să spui “Te iubesc” partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales sa o spui din inimă.

O sărutare şi o îmbărţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine.

Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei, vă mulţumesc că existaţi.
"

Te mai astept si maine cu impresii, trairi, cugetari...





Aici ai bancnota de 1 ryal din Arabia de Sud (avers si revers). Este reprezentat chipul regelui saudit Faht.


2 comentarii:

Anonymus spunea...

sub bluza de fildeş
sub sânul ce-ntinde-şi
boticuri rotunde de diamant
ea are cosiţe
legate cu liţe
şi coastele ei sunt cu totul de diamant.
dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri.
la etajul patru al colibriului locuiesc eu.
acum stau la fereastră şi mă uit la pomii de muşama.

Epaminonda spunea...

Te iubesc mult, scumpo!