C O N G R U E N T E

Că sunt pensionar, o ştii bine cititorule din vizualizarea profilului meu de pe acest blog. Dar cum îmi petrec o zi din viaţă, nu cred că ai

sansa să ghiceşti aşa uşor.

Când am purces să scriu acest blog eram tare speriat, dar acum simt că m-am îndrăgostit de el, pentru că îl visez şi noaptea. Nu am odihnă, vreau să-l ştiu cât mai complet.
Da, sunt pensionar dar, nu am lucrat cu braţele, vreau să spun că nu m-am spetit muncind fizic. Munca mea a constat în lucrul cu oamenii, hârtiile şi cu banii. Am o pensie nici mică, dar nici foarte mare, e bună, slavă Domnului, că mă rog să-mi dea sănătate mie, întregii familii, neamurilor mele şi tuturor semenilor.
Visez că nu mi-am făcut treaba complet, că mai am multe de făcut, că pot să mai fac încă multe.
Dacă îţi vine să crezi, la vârsta mea de 55 de ani, am participat la un interviu de angajare la o mare companie internaţională, alături de alţi 1500 de oameni, în special tineri. Mă şi gândeam ce caut eu acolo, de fapt am fost nevoit să mă şi justific la interviu. Cert e că mi-ar place să mai fac ceva, să mă ştiu util, să lucrez cu, şi alături, de tineri. Stau ca pe ace, aşteptând răspunsul companiei în urma interviului. Mai sunt vreo două săptămâni de aşteptare, şansa de încadrare este sub 10%, dar atât cât există un dram de speranţă, trebuie să sperăm, că doar speranţa moare ultima, nu?
O zi din viaţa mea de pensionar conţine: somn, plimbare, mâncare, uşoară dereticare prin casă, tv, computer, ceva şpriţuri, multă bere şi încă ceva, când şi când, din ce în ce mai rar, constat de-o vreme.
Îmi iau conştiincios listuţa făcută de nevestică decuseară, bănuţii, sacoşa şi fug, aşa vine vorba, în piaţă.
Dacă înainte cumpăram de la prima tarabă şi cu preţul cerut de vânzător, acum mi-a intrat în reflex să fac turul pieţei, să văd ce preţuri sunt şi, parcă simt plăcerea, să negociez preţul mărfii, nu că, neapărat, ar fi cam mare, ci din plăcerea de a comunica cu vănzătorul. Astfel că mi-am făcut şi multe noi cunoştinţe în piaţă.
Dacă la serviciu mânuiam hârtii şi bani, nu mi-e ruşine să recunosc faptul că acum mânuiesc cu dexteritate din ce în ce mai bună, mătura şi mopul, sau vasele murdare din chiuvetă.
Am uitat să-ţi spun că nevestica are două munci: o zi la serviciu şi o zi acasă. Când este acasă îi deleg întreaga răspundere, mai puţin cumpărăturile. În zilele când ea lucrează acasă, eu sunt mai liber, putând să-mi fac de cap lucrând la colecţia de bancnote ori la computerul - frate.
Ca orice om, nu am putut fi indiferent fenomenului politic şi m-am aliniat şi eu într-un partid, nu îţi voi spune care, dar, dacă vei citi sistematic blogul meu, vei descifra partidul din care fac parte.
De ce am făcut acest pas?
Am fost convins că doctrina acestui partid mă reprezintă, am investit încredere în liderii lui, dar, acum o spun cinstit, am fost dezamagit.
De ce mai merg pe acolo?
Pentru că am cunoscut nişte oameni noi, am legat nişte prietenii noi şi simt mare nevoie de comunicare. Dar să vezi ce bine combat cu semeni din alte partide, însă totul se face în mod civilizat şi prin forţa argumentelor.
Toţi vorbesc, toţi au dreptate, dar ţara merge prost. Toţi promit că fac marea cu sarea până să-ţi obţină votul pentru ca, apoi, să uite complet de tine. Simt o puternică dezamăgire şi un gust amar. Am eu o vorbă: "SSS – Silă, Scârbă şi Sictir". Jur că nu o să mai merg la vot dar iarăşi mă întorc şi zic: “De ce să-şi facă ei de cap? Mai bine le dau eu câte o palmă”.
Gândesc şi insist să spun că e mai bine să ieşim la vot. Am ales prost o ducem prost, ne vine mintea la cap, votăm bine, o vom duce mai bine. Dă Doamne românului mintea de pe urmă! Poate se va deştepta şi va şti ce să voteze.

Să ne dea Domnul gândul cel bun!

Şi pentru a îmbogăţi blogul mă gândesc să-i ataşez poze cu mine, ai mei şi bancnotele mele, filmuleţe, înregistrări audio, cugetări, maxime, aforisme, probleme de logică şi câteva epigrame şi poezii alese.

Acum ataşez o poezie scrisă de mine în momente de inspiraţie bolândă:

ADOLESCENTINǍ

Inima mea-i castanul bătut de vânt
Iar sufletul, o nucă spartă-n asfalt.
Mă doare, dar totuşi aş vrea să cânt
Când ştiu că iubesc şi zbor în neant.

Mă bucur când mângâi o floare
Culeasă de vânt sau ruptă de om.
Uit de mine şi cad în visare,
Te văd, te simt, pentru că nu dorm.

De ce mai există şi depărtarea
Când şi tu ai putea fi cu mine acum?
Aş vrea să schimb lumea, mai mică zarea,
Şi să plecăm îmbrăţişaţi la drum.

Dar pentru că nu suntem singuri nici noi,
Răpunem soarta prin muncă şi vrere
Cu gândul la viitor, când amândoi,
Vom fi fericiţi, uitând ce-i durere.

Vară, iarnă, în zori şi-n fapt de seară,
Vreau să te mângâi, cu dulce sărutat,
Vreau să adorm mereu la tine-n poală
Şi să te iubesc, căci prea mult am oftat.

Dragă cititorule, dacă îţi place ori nu această poezie, scrie câteva rânduri, fă orice comentariu şi eu îţi voi mulţumi din suflet.

Până data viitoare… S-auzim de bine!

In medalion dreapta este afisata o bancnota romaneasca de 10 000 de lei din anul 1945 cu vechea stema regala.