C R E D O

VIATA SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA

Aceasta femeie cu adevarat mare si vestita, pe numele ei Parascheva, s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii ei erau din neam mare si bun, bogati, dar cel mai mult îi imbogatea drept cinstirea lui Dumnezeu si mandria de a fi si a se numi crestini.
Dupa implinirea varstei de 10 ani, a inceput sa mearga deseori la biserica unde a ascultat pentru prima data cuvintele: "Cel ce voieste a veni dupa Mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie".
O data, la iesirea din biserica, întâlnind un sarac, ascunzându-se de maica sa, si-a dezbracat hainele stralucite si luminate pe care le purta si i le-a dat lui, ea imbracandu-le pe cele ponosite ale saracului. Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii într-un astfel de chip, s-au îngrozit si au batut-o, ca sa nu mai faca asa. Ea însa nu numai de doua ori, ci de trei ori, si de multe ori, se zice ca dezbracând hainele sale, le-a dat saracilor, întru nimic socotind pentru aceasta, ocarile, îngrozirile si nesuferitele batai ale parintilor.
Apoi fiindca nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fara stirea parintilor si al celor de un sânge cu ea, si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol si apoi la Iraclia din Pont, calatorind numai pe jos. Parintii au cautat-o, dar fara succes.
La Iraclia din Pont, intr-un sfant locas, intrand cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamânt si l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat si prin ruga sa umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu rabdare aici.
Intr-un tarziu i se indeplineste ruga si ajunge la Ierusalim, bucuroasa ca merge pe pamantul unde "si blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au calcat" .
Multi ani rabdând în mânastirea saracacioasa a calugaritelor de la Ierusalim, implinind al douazeci si cincilea an al vârstei, a plecat la Ioppe ca mai apoi sa ajunga la Constantinopol si apoi Calicratia, unde isi gaseste sfarsitul pamantesc.
Dupa ce moastele sale s-au depus la biserica din sat, a inceput a se produce multe minuni. Se vindecau schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli aducatoare de moarte. Neputinta nevindecata se indeparta doar prin atingerea raclei in care erau depuse sfintele moaste.
Sfintele moaste ale cuvioasei Parascheiva au odihnit diferite perioade de timp in cetatea Târnovei, la Belgrad si apoi la Constantinopol. Izvoarele istorice spun ca domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a cumparat de la sultanul Murad al IV-lea al Constantinopolelui, pentru suma de 290 si apoi inca 300 pungi cu aur, sfintele moaste ale cuvioasei, pe care le-a adus la Iasi.
Toata povestirea aceasta a stramutarii este zugravita pe peretele de sud al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla depuse sfintele moaste ale cuvioasei.
In sedinta sa din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea unor sfinti romani, precum si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra. Hotararea respectiva a fost transpusa in fapta in cadrul unor mari festivitati bisericesti in cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a facut in catedrala mitropolitana din Iasi, la 14 octombrie 1955, in prezenta a numerosi ierarhi romani, precum si a unor reprezentanti ai Bisericilor ortodoxe Rusa si Bulgara.
Drept aceea, sa o cinstim si noi si sa ne rugam asa:

"Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia."

***

ORGANIZAREA BISERICII ORTODOXE ROMANE

Biserica Ortodoxă Română este biserică de origine apostolică, întemeiată prin lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei care a predicat cuvântul Evangheliei şi în fosta provincie romană Scythia Minor, teritoriul dintre Dunăre şi vestul Mării Negre, Dobrogea de astăzi (Sud-Estul României).
La 25 aprilie 1885, Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală (de sine stătătoare), iar la 25 februarie 1925 a fost ridicată la rangul de Patriarhie, fiind în comuniune dogmatică, liturgică şi canonică cu celelalte Biserici Ortodoxe Surori.
Potrivit ultimului recensământ (2002), 86.7% din cei 21.794.793 de locuitori ai României s-au declarat creştini ortodocşi.
Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie şi cuprinde:

• în ţară: 6 Mitropolii, împărţite în Arhiepiscopii şi Episcopii, cu un total de 13.527 parohii şi filii, deservite de 14.513 preoţi şi diaconi, ce slujesc în 15.218 lăcaşuri de cult;
• pentru românii ortodocşi din diaspora există 3 Mitropolii (constituite din 3 Arhiepiscopii şi 6 Episcopii) în Europa; o Arhiepiscopie pe continentul american şi o Episcopie a Australiei şi Noii Zeelande.

Biserica Ortodoxă Română are 637 de mănăstiri şi schituri, cu peste 8.000 de monahi şi monahii.
Biserica Ortodoxă Română dispune de:

• 33 de Seminarii Teologice liceale;
• 11 Facultăţi de Teologie şi 4 departamente de teologie, incluse în cadrul altor facultăţi, care fac parte din învăţământul superior de stat, având înscrişi 9.365 de studenţi, la mai multe specializări.

Peste 10.000 de cadre didactice predau religia în şcolile publice.
Pe lângă activitatea curentă din parohii, asistenţa religioasă este asigurată şi în:

• armată, jandarmerie şi penitenciare, de către 143 de preoţi;
• spitale, centre sociale şi unităţi de învăţământ, de către 364 de preoţi.

Instituţii sociale aflate sub directa îndrumare a Bisericii Ortodoxe Române:

• 121 de centre pentru copii;
• 35 de centre pentru vârstnici;
• 106 cantine sociale şi brutării;
• 52 de centre de diagnostic şi tratament, cabinete medicale şi farmacii sociale;
• 23 de centre de consiliere şi asistenţă a familiilor în dificultate;
• 2 centre pentru victimele traficului de fiinţe umane.

Biserica Ortodoxă Română este implicată în derularea unor programe naţionale privind:

• combaterea violenţei domestice;
• prevenirea traficului de persoane;
• prevenirea consumului de droguri;
• prevenirea răspândirii HIV-SIDA;
• integrarea şi incluziunea socială a categoriilor defavorizate (persoane cu disabilităţi, şomeri ş.a.)

Unităţile componente ale Bisericii Ortodoxe Române sunt: parohia, manastirea, protopiatul, vicariatul, eparhia (arhiepiscopia si episcopia), mitropolia.

La Buzau isi are resedinta Episcopia Buzaului si Vrancei, unitate eparhiala subordonata Mitropoliei Munteniei si Dobrogei.

***
EU CE SA CRED?

Nu exista Paste, Craciun, An nou, Boboteaza, sfintirea vreunei biserici sau alt pelerinaj religios unde sa nu ma impiedic de figurile acre si scortoase ale politicienilor. Dar ce este si mai strigator la cer, este faptul ca uneori acestia fac si declaratii politice iar, la trecerea lor, "gloata cea proasta" este obligata, sau se da, de buna voie, la o parte.
Ma ingrozesc nespus de mult chipurile impunatoare ale jandarmilor si politistilor comunitari dar si mai mult masivele garduri de fier care, chipurile, protejeaza multimea, cand ele, de fapt, sunt aduse si montate pentru a proteja pe potentatii vremii, politicieni rotofei si cu ceafa groasa.
Ce sa mai crezi atunci cand si slujitorii Domnului se intrupeaza din cele lumesti, nefiind indiferenti banului sau poftelor trupesti? Dar vorba este, ca noi trebuie sa facem ce zice si, nu, ce face preotul.
Trec prin fata bisericilior si sunt aproape obligat de nevoiasi sau asa zisii nevoiasi sa dau ceva, ca nici nu stiu ce sa mai cred. Vreau sa fac un lucru bun, ii dau un covrig sau mar, dar ma dezgusta atunci cand vad ca arunca pe jos sau la caini. Toata lumea vrea banul, doar banul si numai banul.
In ziua de azi mai are cineva curajul sa spuna ca a discutat probleme de credinta in "ceva" cu practicantii altor culte religioase? Nimeni nu-ti da ragazul sa te explici, te face, dintr-odata, sectant, pocait sau si mai rau.
Stau si ma intreb: Ce-i de facut? Sa-mi strig credinta in gura mare, sa fac pomeni fastuoase sau sa arunc cruci mari si repetate? Ma gandesc ca ar trebui sa-mi fac rugaciunea cu cu voce joasa, poate chiar in gand, alimentand astfel un canal intim de comunicare cu creatorul meu, oricum s-ar chema el. Vreau sa fac fapte bune din tot sufletul si fara a ma lauda in fata altora. Smerenia, umilinta si dragostea de semem sa-mi caracterizeze intreaga activitate.
Iarta-ma, Doamne, daca am gresit cu ceva. Doamne ajuta!

***

Alaturat iti incredintez o noua incercare de poezie, astept parerea ta.

METEORIT

De mii de ani lumină,
M-am învârtit în juru-mi,
Dar a venit o vreme
Când am uitat de mine.

Am încercat să rămân acelaşi,
Dar, încercare, a rămas.
N-am putut să mă opresc
Şi-acuma cad.

Când privirea-mi era înceţoşată
Şi universul se cutremura,
Am văzut un drum desfundat.
Dar a venit un val de apă rece
Care m-a scos din amorţire
Şi mi-a reamintit… de tine.

Nu am reuşit să mă bucur prea mult
Căci iarăşi am fost lovit
De un soare negru
Care m-a plasat pe o orbită nesigură
De pe care-ţi scriu…

***

Am postat, pentru tine cititorule, o bancnota braziliana de 1000 cruzados stampilata cu valoarea de un cruzados nou. Ce sa faci, si la ei a fost devalorizare. In poza este reprezentata personalitatea braziliana Machado de Assis.

Toate cele bune!