Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FINLANDEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos marchează trecerea a 150 de ani de la nașterea lui Juhani Aho. Pe aversul monedei, în centrul câmpului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentată o peniță de toc, stilizată, peste care este aplicat un înscris neciteț și monograma gravorului. Undeva în stânga, orizontal pe două rânduri sunt înscriși anii de viață ai personajului “1861 – 1921” iar jos pe marginea monedei – numele personajului – “JUHANI AHO”. Pe revers, în interiorul unui cerc continuu periferic este redat stilizat un colț de hârtie peste care este aplicat un înscris neciteț și monograma monetăriei finlandeze și o virgulă. Sub colțul de hârtie este înscrisă valoarea monedei “10 E” iar jos pe marginea monedei sunt aplicate inscripțiile: “SUOMI – FINLAND” – (numele țării în limbile finlandeză și engleză). În dreapta colțului de hârtie, pe verticală este aplicată inscripția 2011 (anul emiterii monedei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2011, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea 25,5 grame, material compoziție – aliaj argint, tiraje – 8000 buc BU și 7000 buc proof și designer – Reijo Paavilainen.

Juhani Aho, nume real Johannes Brofeldt, a fost un scriitor și jurnalist finlandez, care s-a născut la data de 11 septembrie 1861 și a decedat la data de 8 august 1921. Este considerat unul dintre cei mai reprezentativi scriitori realiști ai literaturii finlandeze. Scrierile sale se remarcă prin finețea observației și pregnanța expresiei și au ca temă principală contradicția dintre natură și cultură. Iată câteva dintre scrierile sale: Calea ferată, Singur, Soția pastorului, Sânge apăsător și Fermierul hellman.

2. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos marchează trecerea a 150 de ani de la nașterea lui Henrik Immanuel Wigström. Pe aversul monedei, în centrul câmpului, în interiorul unui cerc periferic continuu sunt reprezentate o lebădă plutind pe un lac, printre frunze de nufăr și flori de lotus, și monograma monetăriei finlandeze. Undeva în dreapta sus pe două rânduri este aplicată inscripția “10 / EURO” (valoarea monedei), iar jos pe marginea monedei sunt aplicate inscripțiile “SUOMI FINLAND” și „2012” (numele țării în limbile finlandeză și engleză și anul emiterii monedei). Pe revers, în interiorul unui cerc continuu periferic este redat un ornament decorativ reprezentând un ou încondeiat, un ac cu ață și monograma gravorului. În partea de jos, pe marginea monedei, pe două rânduri, sunt aplicate inscripțiile “1862 – 1923” și “HENRIK WIGSTROM” (anii de viață și numele personajului).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2012, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 33 milimetri, greutatea 17 grame, material compoziție – aliaj argint, tiraje – 15000 buc BU și 15000 buc proof și designer – Pertti Makinen.

Henrik Immanuel Wigström a fost unul dintre cei mai importanți meșteri

argintari finlandezi, care s-a născut la data de 2 octombrie 1862 și a decedat la data de 14 martie 1923. Arta lui este similară cu cea a lui Perchin, maestrul său, dar tinde să fie în stilul Ludovic al XVI-lea și în stil neoclasic.

3. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos marchează centenarul

nașterii designerului finlandez Armi Maria Ratia. Pe aversul monedei, în centrul câmpului, în interiorul unui cerc periferic continuu este reprezentat chipul personajului, la partea superioară trei benzi ondulate și mai jos monograma gravorului. În partea din dreapta a monezii sunt aplicate inscripțiile “Armi Ratia” și “1912 – 1979” (numele și anii de viață ai personajului). Pe revers, în interiorul unui cerc continuu periferic sunt reprezentate trei flori din care cea din mijloc este colorată în roșu și negru și monograma monetăriei finlandeze. La partea de jos pe un rând este aplicată inscripția „10 E” (valoarea mondei) iar sus pe marginea monedei sunt aplicate inscripțiile “SUOMI FINLAND 2012” (numele țării în limbile finlandeză și engleză și anul emiterii monedei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2012, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea 25,5 grame, material compoziție – aliaj argint, tiraje – 20000 buc BU și 20000 buc proof și designer – Kari Markkanen

Armi Maria Ratia, născută Airaksinen, a fost un artistă textilistă și unul dintre cei mai cunoscuți antreprenori finlandezi, care s-a născut la data de 13 iulie 1912 și a decedat la data de 3 octombrie 1979. A fost directorul companiei Marimekko Oy până în 1969 și din nou din 1971. Ratia a studiat arta de designer textil la Școala de Artă și Design și a avut propria țesătorie la Vyborg din 1935 până în 1939. În timpul războiului din 1939-1941, a lucrat ca funcționar la Ministerul Apărării. După aceea, a lucrat ca designer de textile pentru agenția de publicitate Erva-Latvala Oy. În 1951, Armi Ratia, împreună cu designerul de îmbrăcăminte Riita Immonen au fondat Marimekkko Oy, care avea ca scop proiectarea și comercializarea țesăturilor Printex. Marimekko s-a ridicat la faima internațională în 1960, când Jacqueline Kennedy, soția președintelui SUA s-a îndrăgostit de produsele acestei companii. În semn de apreciere un parc din Helsinki îi poartă numele și în plus s-a turnat și un film despre viața lui Armi Ratia.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

________xxx________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Insigna - Patrulaterul de gimnastică artistică feminină 1923

România - Iugoslavia - Polonia - Cehoslovacia

F.S.S.R. - (Federația Societăților Sportive din România)

Piesa medalistică de mai sus este o insignă realizată în anul 1923 cu ocazia Patrulaterului de gimnastică feminină ce a avut loc în țara noastră. Insigna este confecționată din cupru, are forma rotundă, cu diametrul de 4,30 centimetri, având greutatea de 25,62 grame. Aversul este un cerc continuu exterior, în relief, şi la 0,4 cm cerc interior continuu formând un cartuş circular fiind întrerupt cercul interior de pătratul cu laturile în arce deschise şi închise, creând patru cartuşe în arc cu denumirea statelor participante, cu litere mari în relief realizate prin matriţă, astfel în cartuşul deschis superior avem trecută: POLONIA; în partea laterală dreapta în cartuş deschis avem JUGOSLAVIA, în partea laterală stângă în cartuş deschis trecut CEHOSLAVIA (inscripţie greşită în loc de SLOVACIA este gravat greşit pe matriţă SLAVIA) şi în cartuşul inferior închis este ROMÂNIA. Între cercul interior şi partea dreaptă a arcului deschis al pătratului avem milesimul 19 (1900, iar în partea stângă a arcului deschis şi cercul interior avem milesimul 23 (anul 23); în partea de jos între arcul închis al pătratului şi cercul continuu interior avem gravat numele gravorului – STEIN. În interiorul pătratului arcuit în colţuri avem literele : în dreapta sus F (Federaţia), în colţul stânga sus S (Societăţilor), în colţul dreapta jos S (Sortive) şi în colţul stânga jos R (din România), nume complet Federația Societăților Sportive din România, în organizarea căreia a avut loc competiție. În mijlocul câmpului central avem o sportivă gravată în relief care face exerciţiul de gimnastică la sol. Reversul insignei, are un sistem eficient de prindere.

Insigna - I.T.T. (Întreprinderea de Transport Timișoara)

La data de 3 noiembrie 1867 din inițiativa primarului Timișoarei, Carol Kutel, se constituie Societatea pe acțiuni, în scopul construirii unei linii ferate pentru transportul călătorilor cu tramvaiul tras de cai, pe traseul Fabric – Cetate – Gara de Nord. Lucrările au început în aprilie 1869 sub conducerea inginerului de origine elvețiană Enric Baader, care va deveni chiar directorul societății. Această linie va fi inaugurată la data de 8 iulie 1869. Treizeci de ani mai târziu, tramvaiul cu cai este înlocuit de tramvaiul electric iar societatea ia numele Tramvaie Comunale Electrice – Timișoara. Consiliul local Timișoara cumpără Uzinele electrice Timișoara și Societatea de tramvaie pentru suma de 200000 florini. În anul 1948 se constituie ITT (Întreprinderea de transport Timișoara). Insigna postată aici reprezintă I.T.T. (Intreprinderea de transport Timișoara), ea fiind specifică transportului timișorean pe linii ferate și rutiere. Câmpul central este ocupat de literele I.T.T. așezate unele sub altele, umplute cu email roșu, străpunse de un fulger și flancate de două aripi stilizate. Câmpul insignei este zimțat și vopsit în email albastru. Dimensiunile insignei sunt 40 x 23,5 milimetri și cântărește 6,05 grame.

Formația corală Lyra C.F.R. 1924 Timișoara

(Căile Ferate Române)

La data de 10 februarie 1924 se întrunește Adunarea generală a angajaților CFR de la depou și atelierele de întreținere și material rulant din Timșoara, ocazie cu care se constituie Reuniunea de cântări, muzică și ajutorare reciprocă LYRA a angajaților din atelierele CFR Timișoara. La data de 27 mai 1924 Ministerul Cultelor și Artelor aprobă statutul Reuniunii. La data de 29 august 1950 Ministerul Justiției dizolvă Reuniunea prin Decizia 79058 transmițând tot patrimoniul Sindicatului CFR Timișoara. Asociațiile sau societățile mari, sau cu posibiltăți materiale consistente au confecționat mai multe feluri de insigne. Una era insigna de prezentare (protocol) care se acorda probabil gratuit oamenilor de seamă sau merituoși, membrilor de onoare, fondatorilor, colaboratorilor externi și chiar membrilor simpli care o cumpărau pentru susținerea materială a reuniunii. A doua insignă se acorda membrilor activi ai societății, susținători sau aspiranți reuniunii, ea fiind purtată cu ocazia diverselor manifestări. Această insignă avea un aspect mai modest (simplu) în comparașie cu cea de protocol. Insigna de protocol Reuniunea de cântări, muzică și ajutorare reciprocă LYRA a angajaților din atelierele CFR Timișoara, are înălțimea de 2,6 centimetri, lățimea de 2,47 centimetri și o greutate de 5,5 grame. Ea consta într-o liră cu patru coarde susținută de două ramuri de măslin care pleacă de la orizontala superioară a simbolului specific căilor ferate (o roată de vagon cu două aripi laterale). Baza insignei este un cartuș semircular cu litere mari galbene în relief de la dreapta în jos și stânga în sus LYRA C.F.R. 1924 și litere amri TIMIȘOARA, cartușul fiind umplut cu email roșu. Pe revers, în poziție orizonatală este sudat un sistem de prindere. Sub acul de prindere se distinge poansonul firmei producătoare PAMER – WIEN 9 – MUSSDORFER STR.11.

Clădirea acestei reuniuni s-a ridicat în perimetrul imobiliar al Căilor Ferate române, a servit pe timpuri ca așezământ cultural și de instruiri, iar după anul 1950 a devenit Casa de cultură a municipiului Timișoara și cinematograf, funcționând și azi ca și Casă de cultură unde se întâlnesc sistematic colecționarii de orice fel (antichități, vechituri, etc.)

Insigna - P. Progresul Timișoara

La data de 3 noiembreie 1867 din inițiativa primarului Timișoarei, Carol Kutel, se constituie Societatea pe acțiuni, în scopul construirii unei linii ferate pentru transportul călătorilor cu tramvaiul tras de cai, pe traseul Fabric – Cetate – Gara de Nord. Lu crările au început în aprilie 1869 sub conducerea inginerului de origine elvețiană Enric Baader, care va deveni chiar directorul societății. Această linie va fi inaugurată la data de 8 iulie 1869. Treizeci de ani mai târziu, tramvaiul cu cai este înlocuit de tramvaiul electric iar societatea ia numele Tramvaie Comunale Electrice – Timișoara (TCT). Consiliul local Timișoara cumpără Uzinele electrice Timișoara și Societatea de tramvaie pentru suma de 200000 florini. Insigna postată aici reprezintă Asociația sportivă Progresul – Timișoara, constituită în anul 1950 și care avea sediul în spatele Casei de cultură a TCT. De la înființare și până în anul 1960 echipa Progresul a jucat pe stadionul Electrica, rebotezat până la urmă Progresul. Insigna are în general o formă rotundă, acoperită din colțul dreapta sus până spre mijloc de un steag desfășurat ce iese din contur. Steagul are cinci benzi emailate alternativ în culorile albastru și negru, peste ele în centru fiind aplicată litera P în email alb. Câmpul central rotund acoperit parțial de bățul steagului și o parte a acestuia este colorat în email alb. Insigna are un sector circular roșu pe care este aplicată inscripția PROGRESUL. Insigna are diametrul de 17 milimetri și o greutate de 2,92 grame.

Insigna - Consilier Timișoara

Insigna de mai sus s-a bătut în perioada interbelică, pe vremea României Mari, și s-a conferit consilierilor locali (membri ai Consiliului Local Timișoara) cu scopul de a fi mai ușor identificați de către cetățeni. Consiliu local (C.L.) a fost și este autoritatea administrației publice locale din România, constituită la nivelul municipiilor, orașelor și comunelor, în vederea realizării eficiente a serviciilor publice de interes local. Consiliul local este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Printre atribuțiile consiliului local se regăsesc; stabilirea impozitelor și taxelor județene, elaborarea programelor de dezvoltare economico-socială și de administrare a localității. Șeful de consiliu are nevoie de aprobarea consilierilor pentru a iniția negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emisiuni de titluri de valoare în numele localității. Instituțiile prefectului, consiliului județean și consiliului local au fost înființate în anul 1864.

Insigna - Consfătuirea O.C.P.Tc. - Timișoara - XI - 1983

(Oficiul Central de Poștă și Telecomunicații)

Insigna de mai sus s-a bătut la comanda (O.C.P.Tc.) Oficiului Central de Poștă și Telecomunicații Timiș cu ocazia Consfătuirii personalului din județul Timiș care lucrează în sectorul Poștă și Telecomunicații și care a avut loc în luna noiembrie a anului 1983. Insigna s-a conferit întreg personalului participant la consfătuire în semn de aducere aminte a sarcinilor trasate cu această ocazie.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană
Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară
Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (limba maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în secolul al X-lea, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.

Universitatea de Medicină și Farmacie

Fabrica Turul

Palatul Baroc

Palatul Lloyd

Cazarma Transilvania

Palatul Dauerbach

Catedrala ortodoxă

Palatul Loffler

Palatul Dicasterial

Palatul Timișiana

Cazarma de pompieri

Liceul piaristic

Hotelul Coroana

Gara

Biserica austro-ungară

Abatorul

Baia comunală

Palatul Mercur

Sinagoga

Piața Sfânta Maria

Prima bancă de economii - Piața Sfântul Gheorghe

Castelul Hunyadi

Palatul Weiss

Banca de economii Josefin

Palatul apelor

Palatul Ancora

Palatul Szechenyi

Banca de economii

Opera

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara. Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului, din vremuri diferite, dar și Câteva trimiteri poștale ilustrate.