Epaminonda's Blog.....: BRUNNENTHAL

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea austriacă BRUNNENTHAL, bundeslandu
AUSTRIA SUPERIOARĂ și două vechi trimiteri poștale

Biserica

Gara

Școala

Troița Sank Georgen

Trimiteri poștale

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

________xxx________

CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL PRAHOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Munții Bucegi - Crucea eroilor neamului
Telecabina Bușteni - Babele din 1978 Golden world coin

Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km.p, se află la extremitatea estică a Carpaților Meridionali, desfășurându-se între Valea Prahovei la est și culoarul Branului și Valea Ialomiței la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și spre sud, până la contactul cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 – 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice.

În 1928, la inaugurarea sa, „Crucea de pe Caraiman“, ridicată la altitudinea de 2291 m, era cea mai înaltă structură metalică situată într-o zonă montană. În timp, imaginea acestui monument unic în Europa prin amplasament şi prin dimensiuni a devenit extrem de cunoscută. Istoria „Crucii“ nu e însă atât de clară, numeroase aspecte aflându-se încă sub semnul întrebării. Însuşi numele sub care a rămas cunoscut în memoria colectivă acest simbol al arhitecturii şi tehnicii mondiale din prima jumătate a secolului al XX-lea dă naştere unei controverse. Studiind documentele de arhivă şi lucrările publicate de-a lungul celor 82 de ani care au trecut de la inaugurarea monumentului, cercetătorul descoperă nu mai puţin de trei titulaturi diferite. Cel mai des întâlnit în documentele oficiale aflate în colecţiile Arhivelor Naţionale ale României e numele de „Monumentul Eroilor“, în timp ce în limbajul cotidian s-a păstrat, încă din anul 1933, titlul de „Crucea de pe Caraiman“. O a treia variantă ce şi-a făcut loc în unele surse bibliografice secundare – „Crucea Eroilor Ceferişti“ – pare a fi fost generată de faptul că ridicarea monumentului (între anii 1926-1928) a fost realizată prin eforturile lucrătorilor Direcţiei de Poduri din cadrul Direcţiei Generale C.F.R. Din păcate, majoritatea publicaţiilor editate de-a lungul existenţei „Crucii“ nu au păstrat decât unele date vagi, legate strict de construcţia propriu-zisă a monumentului, fapt care a deschis calea spre un alt punct de controversă, legat de semnificaţia istorică a acestei opere de arhitectură. Luând ca bază de pornire a cercetării înscrisul săpat în piatra plăcii comemorative, „Ridicatu-s-a acest monument întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial 1916-1918 pentru apărarea patriei – construit între anii 1926-1928“, cercetătorul se vede nevoit să considere credibile informaţiile păstrate în memoria colectivă, ce atribuie ideea realizării monumentului „Societăţii Cultul Eroilor“. Aceasta funcţiona încă din anul 1919, sub denumirea iniţială de „Societatea pentru Mormintele Eroilor Căzuţi în Război“ şi sub înalta ocrotire a Prinţesei Maria, cea care avea să fie încoronată Regină a României, în octombrie 1922. Ne sunt cunoscute numele unor personalităţi din domeniile arhitecturii şi construcţiilor din primele decenii ale secolului al XX-le, care s-au implicat în realizarea acestui monument unic în Europa. Astfel, ne este cunoscut faptul că întregul proiect al ansamblului a fost opera arhitecţilor români Georges Cristinel şi Constantin Procopiu. La fel, ne sunt menţionate numele celor doi mari ingineri ce au realizat studiile de rezistenţă ale monumentului:Alfred Pilder şi Teofil Revici, precum şi ale celor care au urmărit ridicarea „Crucii“, dirigintele de şantier Nicolae Stănescu şi şeful de şantier V. Bumbulescu. Nu trebuie trecută cu vederea nici activitatea lucrătorilor din cadrul a două secţii de linii (L1 şi L5) aflate în subordinea Direcţiei Generale C.F.R., ale căror eforturi au făcut posibilă existenţa construcţiei (introdusă în lista monumentelor de patrimoniu, sub codul PH-IV-mon-A-16887). Istoria a reţinut şi sprijinul acordat de fraţii Schiel, care au pus la dispoziţia constructorilor funicularul fabricii de hârtie din Buşteni. Cu ajutorul acestei instalaţii au fost transportate mare parte din elementele metalice necesare ridicării „Crucii“. Comunitatea locală s-a implicat la rându-i;locuitorii Buşteniului şi-au folosit atelajele şi animalele de povară pentru a urca până pe platoul Bucegilor restul materialelor necesare construcţiei soclului pe care se înalţă monumentul. Comuniştii au vrut să-i secţioneze braţele. Neglijată aproape complet de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea, ameninţată chiar cu dispariţia (spre sfârşitul deceniului patru al secolului trecut au existat chiar voci care au cerut secţionarea braţelor laterale ale monumentului şi montarea unei stele roşii în vârful coloanei metalice), devenită un element al cotidianului ultimelor două decenii, „asaltată“ de cei ce îşi găsesc un titlu de glorie efemeră din marcarea numelui prin intermediul diverselor înscrisuri grafitti aşternute pe piatra soclului ori prin slovele scrijelite în grabă pe uşa de acces în interiorul ansamblului, „Crucea de pe muntele Caraiman“ pare să fi redevenit, în sfârşit, un simbol al culturii şi istoriei celor pe care îi veghează din înălţimile munţilor. Astfel, un parteneriat recent încheiat între Consiliul Local al oraşului Buşteni şi Asociaţia Rotary Club „Valea Prahovei“ îşi propune restaurarea completă a „Monumentului Eroilor“ şi introducerea sa în circuitul turistic mondial. (Sursa NET – Revista Historia). Din anul 2014 monumentul este înscris în Guiness World Records ca fiind cea mai cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan. Crucea este situată chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2291 m, fiind unică în lume atât prin altitudinea amplasării, cât și prin dimensiuni: crucea propriu-zisă are o înălțime de 28 m și două brațe de câte 7 m fiecare. Monumentul era cea mai înaltă construcție din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine. Lățimea stâlpului vertical este de 2 m, lungimea brațelor orizontale până în axul stâlpului fiind de 7 m, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 m. Crucea este executată din profile de oțel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 7,5 m. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii.

Telecabina Bușteni-Babele este o complexă lucrare inginerească, prima de acest fel construită în România care leagă orașul Bușteni de platoul Bucegilor, cabana Babel. Constructia a inceput in anul 1973 și dată în folosință în an august 1978. În sezonul de vară telecabina poate transporta chiar și peste 1900 de persoane pe zi (durata medie de funcționare fiind în sezonul de vară în weekend chiar și de 14 ore/zi). Telecabina circulă dacă vântul nu bate mai tare de 15 m/s (52 km/h), iar dacă totuși vântul bate la limită, atunci instalația funcționează în alertă de vânt, cu încetinirea telecabinei la stâlpii de pe platou.

Redau mai jos principalele date tehnice ale acestei grandioase lucrări inginerești:

Proiectant: Compania CERETTI & TANFANI Milano, Italia
Executant: M.M.P.G. București (Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei) prin T.C.M.M (Trust de Constructii Montaje Miniere) Șantier Brașov.
Lungime traseu: 4350 m
Diferență de nivel: 1235 m
Altitudine stație Bușteni: 880 m
Altitudine stație Babele: 2290 m
Număr cabine: 2
Capacitate/cabină: 24+1 persoane (se acceptă maxim 26+1 dacă sunt copii până în 14 ani)
Durată transport: 12 minute, 40 secunde
Viteza maximă de deplasare: 10 m/s
Viteza maximă a vântului pentru funcționarea instalației la limită: 16 m/s
Diametrul cablului purtător: 40 mm
Diametrul cablului tractor: 25 mm
Distanța medie între pilonul 6 și 5; 400 m
Distanța medie între pilonul 5 și 4: 1520 m
Distanța medie între pilonul 4 și 3: 530 m
Distanța medie între pilonul 3 și 2: 1540 m

Conform indicațiilor tehnice din proiectul întocmit de firma italiană, dimensiunile fundațiilor asigurăstabilitatea generală a structurii și toate forțele statice sau mobile sunt preluate de către fundație (care are dimensiunea de 3 x 2,50 m și adâncimea de încastrare de 2 m, fără partea vizibilă care iese din nivelul solului). Bineînțeles că fundațiile dreptunghiulare conțineau și armăturile indispensabile, longitudinale și transversale, practic ca o rețea de bare care conlucrau (diametre de PC 52 ø12-14 mm). Pentru asigurarea transportului cuvei s-a folosit un cablu cu grosimea de 12 mm, care era ancorat lângă șantierul de la baza stâlpului. Structura metalică a fost confecționată în halele uzinei Combinatului Siderurgic Reșița. După ce toate componentele au fost verificate conform proiectului, acestea au fost vopsite, tratate special și pentru testarea îmbinărilor acestora, fațadele laterale ale structurii metalice au fost asamblate acolo, în halele uzinei metalurgice, iar apoi, dezasamblate și trimise pe șantierul de la Bușteni.

Insigna - Colocviu de știință și tehnică - Plopeni 1986

Plopeni, în trecut Mărgineanca și apoi Stejarul, este un oraș din județul Prahova. Localitatea este situată la circa 15 km nord de municipiul Ploiești și este înconjurată de păduri din stejar. Orașul este străbătut de șoseaua județeană DJ102, care îl leagă spre sud de Păulești și Ploiești și spre nord de Vârbilău, Slănic Prahova și Izvoarele. Prin oraș trece și calea ferată Buda-Slănic, pe care este deservit de stația Plopeni. La recensământul din anul 2011 orașul număra 7718 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 95,05%, romi – 1,03% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Plopeni astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,57% și restul – nedeclarată sau altă religie. În imediata vecinătate a orașului a existat o fabrică de armament, fondată în anul 1938, devenită ulterior Uzina Mecanică Plopeni și după 1990 închisă. Singurul obiectiv din orașul Plopeni inclus pe lista monumentelor istorice de interes județean este situl arheologic din poiana „La Cetate” („Cetatea Fetii”), unde s-au găsit urmele unei cetăți din secolele al VI-lea–al V-lea î.e.n.

Prima cursă de coastă - Sinaia -12 august 1934 (automobilism)

Produsul medalistic de mai sus s-a bătut în anul 1934 cu ocazia Cursei automobilistice de coastă de la Sinaia, organizate sun egida A.C.R.R. (Automobil Clubul Regal Român). Medalia are formă circulară, cu diametrul de 50 milimetri, fiind inclusă într-un cadru ornamental. Pe avers sunt reprezentate două automobile, probabil în cursă, și un nor de praf în spatele lor. Pe revers, în partea de jos, este reprezentat un aranjament din frunze de laur și stejar în mijlocul căruia este plasat un scot (probabil pentru inscripționarea locului obținut în cursă). Deasupra aranjamentului vegetal, într-un spațiul generos, este aplicată o inscripție pe trei rânduri, primul rând curbat după marginea medaliei: “Prima Cursă de Coastă / din Sinaia / 12 august 1934”.

Sinaia este un oraș situat în județul Prahova, România, pe valea Pahovei, la poalele Munților Bucegi, cunoscut mai ales datorită importanței sale turistice. Orașul este situat la circa 60 kilometri nord-vest de Ploiești și la 50 kilometri sud de Brașov. Altitudinea medie a orașului este de 880 de metri, orașul numărând aproximativ 10500 de locuitori. În secolul al XVII-lea această zonă era nelocuită. Primii locuitori care s-au stabilit în pădurea virgină de aici au fost călugării mănăstirii Sinaia, ctitorită între anii 1690-1695 de către Marele Spătar Mihail Cantacuzino, precum și niște scutelnici care se ocupau cu paza mănăstirii și cultivarea moșiilor acesteia. Orașul a luat numele mănăstirii, iar mănăstirea a fost denumită astfel după călătoria spătarului în Palestina și Peninsula Sinai. Sus am postat stema orașului iar dedesubt pozele câtorva clădiri interesante din Sinaia.

Insigna - Consilier județul Prahova

Insigna de mai sus s-a bătut în perioada interbelică, pe vremea României Mari, și s-a conferit consilierilor județeni (membri ai Consiliului Județean Prahova) cu scopul de a fi mai ușor identificați de către cetățeni. Consiliu județean (C.J.) a fost și este autoritatea administrației publice locale din România, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Printre atribuțiile consiliului județean se regăsesc stabilirea impozitelor și taxelor județene, elaborarea programelor de dezvoltare economico-socială și de administrare a teritoriului. Șeful unui consiliu județean are nevoie de aprobarea consilierilor pentru a iniția negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emisiuni de titluri de valoare în numele județului. Instituțiile consiliului județean și a prefectului au fost înființate în anul 1864.

Insigna - Expo fotbal Ploiești 1989

Manifestarea numismatică culturală și sportivă “EXPO FOTBAL” s-a permanentizat la Ploiești prin inițiativa și strădania inimosului localnic Manu Nicolae. Acesta era un mare pasionat de sport, în special fotbal, și medalistică, în special insignografie. Și astfel din 26 iunie 1982, în orașul aurului negru românesc – Ploiești, au loc anual întâlniri și expoziții ale iubitorilor de fotbal și de insigne sub genericul EXPO FOTBAL PLOIEȘTI.

Municipiul Ploiești este unul dintre marile orașe ale României și reședință a județului Prahova, fiind situat la 60 de kilometri depărtare de București. Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Orașul Ploiești este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de provinciile istorice Transilvania și Moldova. este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă faptul că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din anul 1567, semnat de către domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Ploieșți precum și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului din vremuri diferite.

Catedrala ortodoxă Sfântul Ioan Botezătorul

Halele

Muzeul de istorie

Colegiul național Mihai Viteazu

Muzeul Ion Luca Caragiale

Muzeul de artă

Palatul de Cultură

Baia municipală

Biserica Sfânta Vineri

Foișorul

Gara de Sud

Liceul Sfinți Petru și Pavel

Stadionul

Strada Franceză

Salutări

Palatul administrativ

Prahova este un județ aflat în regiunea istorică Muntenia din România.Este cel mai populat județ din România (cu excepția capitalei București, oraș aflat în vecinătatea sa, la sud) deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. Județul se întinde pe o suprafață de 4716 km.p., numără aproximativ 830000 de locuitori și își are reședința în municipiul Ploiești. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Ploiești și Câmpina, 12 orașe - Azuga, Băicoi, Boldești - Scăieni, Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlași, Văleni de Munte și 90 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Prahova precum, iar mai jos fotografiile câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura prahoveană, câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite și câteva splendide locuri de vizitat în acest județ.