Epaminonda's Blog.....: CARTOFILIE: LOCALITĂȚILE AGAPIA ȘI BROȘTENI DIN JUDEȚUL NEAMȚ, DOMENIILE COROANEI, MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ, PALATUL REGAL ȘI TEATRUL SĂTESC “ION CALINDERU” DIN ORAȘUL NEMȚEAN BICAZ

1. Mai jos admiri câteva vechi cărți poștale dar și poze recente reprezentând aspecte din localitatea Agapia, județul Neamț.

Agapia, în trecut Filioara, este o comună din județul Neamț, care include și satele: Filioara, Săcăulești și Văratec. Comuna se află în zona central-nordică a județului, la poalele subcarpaților Moldovei, în depresiunea Ozana-Topolița, la sud de orașul Târgu Neamț, pe malurile râurilor Filioara și Agapia.

În comuna Agapia se află două arii protejate: Codrii de Aramă (pentru goruni) și Codrii de Argint (pentru mesteceni), ambele de tip forestier. La recensământul din anul 2011 comuna Agapia număra 3893 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români - 97,91% și restul – necunoscută sau altă etnie. Actuala structură confesională a populației comunei se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,71% iar restul – nedeclarată sau altă etnie.

În comuna Agapia se află mănăstirile Agapia (secolele al XVII-lea–al XIX-lea) și Văratec (secolele al XVIII-lea–al XX-lea), monumente istorice de arhitectură de interes național, aflate în satele cu aceleași denumiri. Enumăr și alte atracții turistice ale comunei Agapia: Schitul Sihla (secolele al XVIII-lea–al XIX-lea) din satul Agapia; casa scriitorului Alexandru Vlahuță din același sat (1885), casa Lahovary din satul Văratec (sfârșitul secolului al XIX-lea) și desigur, Hanul Agapia, prezentat aici pe câteva cărți poștale.

2. Mai jos admiri o veche carțe poștală reprezentând aspecte de pe fostele Domenii ale Coroanei de la Bicaz, județul Neamț și o poză recentă a barajului de acumulare. Pe 9 iunie 1884, la iniţiativa lui Ion Brătianu, au fost înfiinţate Domeniile Coroanei Române, un fond de proprietăţi care asigurau susţinerea economică a Curţii Regale.

Prin legea privind Domeniul Coroanei votată în Parlament la 5 iunie 1884, şi promulgată prin Decretul Regal al lui Carol I din 9 iunie 1884, se stabilea că dintre cele 1200 de moşii ale statului, au ajuns în Domeniului Coroanei 12 moşii (1% din total). S-a ajuns la această măsură după ce cheltuielile de reprezentare ale Casei Regale crescuseră în ultimii ani (după declararea României ca Regat în anul 1881). Pentru a nu afecta bugetul, s-a găsit soluţia stabilirii unor suprafeţe agricole şi de păduri care să constituie Domeniul Coroanei. Acestea rămâneau în proprietatea Statului, dar erau date în administrarea Casei Regale, beneficiul rezultat urmând să completeze lista civilă. Cele 12 moşii însumau aproape 130000 de hectare, cele mai mari fiind în judeţele Suceava (Mălini 27405 ha), Borca (17871 ha); Dolj: Sadova (19353 ha), Segarcea (11800). În judeţul Neamţ, domeniul Bicaz avea 13224 hectare, şi era aproape exclusiv silvic: pădurea ocupa 11000 de hectare din totalul de 13000 cât măsura suprafaţa totală a domeniului. Domeniile Coroanei nu plăteau impozite statului, ci numai comunelor şi judeţelor. Administratorul lor era numit de rege şi a fost pentru mult timp Ioan Kalinderu. În ce priveşte educaţia, la început de secol al XX-lea , pe domeniul Bicaz erau trei şcoli mixte rurale, la Bicaz, Cârnu şi Taşca, toate construite pe cheltuiala Administraţiei Domeniului Coroanei, cu săli spaţioase, ateliere şcolare şi locuinţe pentru învăţători. Toate aveau suprafaţa trebuincioasă pentru grădina şcolară, unde cultivarea pomilor roditori şi a legumelor dădea ocupaţie recreativă şcolarilor şi pildă bună locuitorilor. Fiecare din aceste şcoli avea câte un atelier pentru exercitarea copiilor la lucrări manuale, unde şcolarii capătau gustul meseriilor, ca în urmă să şi-l poată desvolta la şcoala de meserii, infiinţată la Bicaz de Ministerul Instrucţiunii publice înca din anul 1901. Pe lângă fiecare din şcoli era câte o bibliotecă „relativ bogată”, fiecare cu mai multe sute de volume, donate de Administraţia Domeniului Coroanei. Pe raza Domeniului Bicaz erau trei pepiniere, din care două serveau la creşterea puieţilor de răşinoase, destinaţi repopulărilor, iar cea de-a treia (de la Bicaz) era destinată doar culturii arborilor roditori. În decursul existenței Domeniilor Coroanei, Domeniul Bicaz a făcut progrese vizibile în toate privinţele.

3. Mai jos admiri o veche carte poștală dar și o poză recentă a Monumentului eroilor din Războiul de independență națională situat în orașul Bicaz, județul Neamț.

Prin contribuția bănească a cetățenilor din această localitatea s-a ridicat acest monument pentru a reaminti generațiilor viitoare despre sacrificiul de sânge al înaintașilor din localitatea Bicaz, pe câmpurile de onoare din Bulgaria, pentru confirmarea câștigării independenței naționale, proclamate de autorități la București în data de 9 mai 1877. Monumentul a fost inaugurat în anul 1904, el fiind situat pe Dealul Dodan, azi cartier al orașului Bicaz. Glorie eternă eroilor din Bicaz căzuți în Războiul de independență!

4. Aici admiri câteva vechi cărți poștale dar și poze mai recente reprezentând Palatul regal din orașul nemțean Bicaz.

Construit acum mai bine de 100 de ani, după proiectul unui arhitect străin, Palatul Regal din Bicaz nu a fost restaurat absolut niciodată. În perioada în care a fost folosit drept reședință regală, arăta foarte bine și nici nu ar fi avut nevoie, însă mai târziu, după naționalizare, a servit ca sediu administrativ pentru specialiștii care au construit barajul, iar în anii 1961-1962 a fost sediul primăriei, de fapt, sediu al Consiliului Popular și al Comitetului orășenesc de partid, cum era pe vremea aceea. În afară de un var dat pe pereți din când în când, nimeni n-a făcut nimic.

Mai târziu, în epoca „modernă”, au mai apărut niște termopane pe ici, pe colo, asortate „artistic” cu o grămadă de fire spânzurate pe o latură exterioară. Inevitabil, au apărut și modificări făcute în interior, pentru că funcționarii nu aveau unde să-și așeze fișetele, așa că au mai spart câte un perete care le diminua spațiul de lucru. După toate „îmbunătățirile”, acum clădirea este comparabilă cu un șvaițer, din punct de vedere al rezistenței. La fel ca în cazul altor clădiri de patrimoniu, și în cel al Palatului Regal din Bicaz informațiile despre construire și despre istoric sunt destul de puține. Într-o referire de doar câteva rânduri pe un site de specialitate se menționează: „Lucrările la Palatul Regal de la Bicaz au început în 1909 și s-au finalizat în 1912, în timpul domniei lui Carol I. Pe lângă o moară, uzina electrică și daracul de lână, domeniul mai avea încă 11000 de hectare de pădure.

Înainte de naționalizarea din 1948, palatul a fost locuit de Ignacy Moscicki, președintele Poloniei, care s-a refugiat aici între 19 septembrie și 4 noiembrie 1939”. În rest, tăcere și doar un pic de agitație când un muncitor, care făcea săpături în vederea extinderii unui magazin, a fost la un pas de a cădea într-o catacombă. Jurnaliștii au fost singurii interesați de subiect, au umblat prin oraș și au vorbit cu cei mai bătrâni dintre locuitori. Unii și-au amintit că, odată cu ridicarea Palatului Regal, s-a construit și o rețea de galerii subterane, care făcea legătura atât între reședința regală și teatrul de peste drum, cât și între palat și malul Bistriței. Ideea era, ca în cazul tuturor tunelurilor subterane, să existe o cale de salvare într-o situație de pericol. „Primele prospecțiuni arată că galeriile sunt armate cu beton, având 2,5 metri înălțime și 1,5 metri lățime”, se arată într-un articol publicat de Evenimentul Zilei în ianuarie 2007. „De asemenea, au fost descoperite și câteva camere de zece metri pătrați. La începutul secolului trecut, Bicazul a fost Domeniu Regal al Coroanei României, iar bătrânii spun că tunelurile ar fi fost ridicate odată cu Palatul Regal.

Peste o porțiune din rețeaua de tunele se află clădirea unei foste cooperative meștesugărești, fundația acesteia fiind legată de structura de rezistență a galeriilor subterane. Autoritățile nu au reușit până acum să afle unde duc acestea, deoarece, din loc în loc, sunt acoperite cu pământ, ajuns aici, cel mai probabil de la lucrările făcute pentru ridicarea actualei arhitecturi a orașului. Totuși, pe unele porțiuni ale labirintului se pot vedea tencuiala zidită acum zeci de ani și urmele instalației electrice, palatul și teatrul regal fiind conectate la un generator pe bază de apă”.

Clădirea are structura de rezistență compromisă și acoperișul „permeabil”, astfel că, la fiecare ploaie, apa ajunge în interior. A existat un proiect pe granturi norvegiene, cu finanțare de două milioane de euro. Cota românească de cofinanțare era de 1,7%, adică în jur de 34000 de euro. Consiliul local, însă, nu a fost de acord și l-a picat pe motiv că ar putea să-l revendice regele.

5. Aici admiri câteva vechi cărți poștale dar și fotografii recente reprezentând aspecte din localitatea Broșteni, județul Neamț.

În prezentarea mea aici fac referire la satul Broșteni, din comuna Bahna, județul Neamț. Netul nu mi-a oferit niciun fel de informații scrise despre satul nemțean Broșteni.

Comuna nemțeană Bahna (denumire veche V.G.Morțun) este situată în partea de sud-est a județului Neamț, la limita cu judeul Bacău și se compune din următoarele localități: Arămești, Bahna (reședinșa), Băhnișoara, Broșteni, Izvoare, Liliac, Țuțcanii din Deal și Țuțcanii din Vale.

Comuna numără 3174 locuitori (anul 2011) din care; români – 80,05%, romi – 15,5% și restul – altă etnie sau necunoscută. Din punct de vedere confesional populația acestei comune are următoarea structură; ortodocși – 95,52% și restul – altă religie sau necunoscută.

6. Mai jos admiri o veche carte poștală dar și o poză recentă reprezentând Teatrul sătesc “Ion Calinderu” din orașul Bicaz, județul Neamț. Teatrul sătesc „Ion Calinderu”, azi muzeul orașului Bicaz este o clădire monument istoric construită între anii 1908 – 1912 ce este situată pe Strada Barajului, la nr.1.

Clădirea s-a ridicat pe Domeniile coroanei regale, vis a vis de Baia populară. În perioada interbelică aici a funcționat Teatru sătesc care a preluat numele administratorului regal al Domeniilor – Ion Calinderu. După război și până în anul 1966 clădirea a avut alte destinații intrând într-un grad avansat de degradare. Din anul 1966 clădirea găzduiește Muzeul orășenesc – Bicaz (înființat în anul 1958, odată cu începerea cercetărilor întreprinse de Academia Română în zona lacului de acumulare). Expoziția permanentă a Muzeului de istorie si etnografie-Bicaz este structurată pe trei spații distincte care ilustreaza istoria monografică a Văii Bistriței, dar și cele 102 picturi donate orasului de pictorita Iulia Hălăucescu.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx_________

O PLACHETĂ,

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Ghe. Dima

Gheorghe Dima, cunoscut ca şi George Dima (28 septembrie 1847, Braşov - 4 iunie 1925, Cluj Napoca) - compozitor, dirijor, cântăreţ, pianist şi profesor. A fost cântăreţ de operă la Klagenfurt şi Zurich (1873-1874); profesor de muzică la Şcoala reală şi comercială din Braşov (1874-1878); dirijor la corul bisericii „Sf. Nicolae” (1873-1878), Reuniunea Română de Gimnastică şi Cântări din Braşov (1873-1878, 1899-1914), dirijor şi director muzical la Reuniunea română de muzică din Sibiu (1881-189?), dirijor al corului Catedralei ortodoxe din Sibiu (1881-189?), profesor de muzică vocală şi instrumentală la Institutul Pedagogic-Teologic din Sibiu (1883-1889); dirijor al corului „Hermannstadler Mannergesang-Verein” din Sibiu (1885-1888); profesor de muzică la Şcoala civilă de fete „Astra” din Sibiu (1892-1899), profesor de ansamblu coral şi director la Conservatorul din Cluj Napoca (1919-1925), membru de onoare al Academiei Romîne din anul 1919 şi primul director al Conservatorului din Cluj (1919-1925), care mai târziu avea să-i poarte numele.

Insigna - P.E.R. (Partidul Ecologist Român)

Partidul Ecologist Român (P.E.R.) este un partid de centru - dreapta modern, cu vocație europeană de orientare ecologista, creștin - democrata, care promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic și militează pentru respectarea suveranității naționale, a independenței statului, a integrității teritoriale, a ordinii de drept și a principiilor democrației constituționale. A fost înființat la data de 16 ianuarie 1990, sub conducerea lui Adrian Manolache. Sus am postat logo-ul Partidului Ecologist Român.

Insigna - Gențiana 3

Gențiana este o planta declarata monument al naturi aflată pe cale dispariție. Ea creste spontan din zona de campie pana la cea subalpina, la marginea padurilor. Se adapteaza greu daca este scoasa din mediul sau. De aceea e de preferat daca va doriti o Gentiana sa cumparati plante produse in pepiniere. Gentiana infloreste frumos pe timpul verii daca are conditiile necesare. Are nevoie de multa apa pentru a creste bine. Asigurati-va ca nu lasati pamantul sa se usuce intre doua udari. In perioada de inflorire, trebuie fertilizata o data la doua saptamani. Se simte bine la soare, dar tolereaza si semiumbra. Are nevoie de soluri argiloase sau argilo-nisipoase, bogate in humus. Exista si specii cum e Gentiana angustifolia care prefera ternurile calcaroase. Majoritatea speciilor au o rezistenta buna la iernare. Se inmulteste prin semințe dar acestea germineaza greu. Au nevoie de o perioada de frig inainte de a fi semanate. De aceea este recomandabil sa fie puse in pamant toamna tarziu, afara, pentru ca frigul iernii sa le ajute sa rasara in primavara. Exista specii foarte mici, de doar 10 cm cum este Gentiana acaulis si Gentiana verna, dar si unele care ajung la o jumatate de metru cum e Gentiana asclepiadea.

Paștele 2017 - Învierea lui Isus Hristos

Învierea lui Isus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină - catolică, ortodoxă și reformată. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepția primilor creștini. Învierea lui Iisus Hristos (Paștele) este cea mai mare sărbătoare a mai multor biserici ale lumii, printre care și Biserica ortodoxă română. Învierea domnului este sărbătorită în prima duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul. Sus am postat o icoană ortodoxă ce redă Invierea lui Isus. Prezint mai jos unele dintre cele mai frumoase obiceiuri de Pași păstrate în anumite zone ale României;

In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele.
In zona Campulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa bine-cuvanteze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.
La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.
O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii mai mici de 9 ani merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor "Sarbatori fericite!". La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intâi de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.
În Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat "hotii", cat si "pagubasii". Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.
In Moldova, in dimineata urmatoare dupa noaptea Invierii se pune un oua rosu si unul alb intr-un bol cu apa ce trebuie sa contina monezi, copii trebuie sa si clateasca fata cu apa si sa si atinga obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogatii.

Insigna - Fruntaș la culesul viilor - 1955

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insigna “Fruntaș la culesul viilor” face parte din acest ansamblu de distincții. Ca simboluri comuniste insigna conține:

două panglici în culorile tradiționale ale tricolorului românesc – valori ale patriotismului național
abundența și frumusețea strugurilor care încadrează înscrisul central – dovada agriculturii intensive din România

Insigna - C.P. (?)

Deși am căutat insistent pe net, nu am găsit niciun fel de informații cu referire la insigna de mai sus la semnificația literelor CP. Culorile albastru, galben și roșu, de pe fundal, îmi dau de înțeles că avem de-a face cu o insignă românească. Dacă cineva ar putea să ma ajute cu vreo informație certă în acest sens i-aș fi sincer recunoscător. Vă stă la dispoziție rubrica “comentarii” de la subsolul acestui articol.

_______ooOoo_______

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII