Epaminonda's Blog.....: Mo - M

1. În data de 27 martie 2018 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic două monede comemorative (una de aur și una de argint) care omagiază personalitatea lui Alexei Mateevici. Aversul monedei prezintă: în plan central – Stema Republicii Moldova; în partea de sus – anul emisiei „2017”; în partea de jos – inscripția „...LEI”; iar inscripția „REPUBLICA MOLDOVA” este gravată cu majuscule, urmând circumferința monedei. Reversul monedei redă: în plan central – efigia lui Alexei Mateevici și o strofă din poezia „Limba noastră” pe fundalul hărții Republicii Moldova; în partea de sus, urmând circumferința monedei, sunt gravate inscripțiile „ALEXEI MATEEVICI” și anii de viață „1888-1917”.

Moneda de aur are următoarele caracteristici tehnice: seria - Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” din municipiul Chișinău”, valoarea nominală - 100 lei, calitatea – proof, metalul – aur, puritatea – 99,99%, greutatea – 7,8 grame, diametrul – 24 milimetri, forma – rotundă, cant – zimţat și tirajul - 100 exemplare.

Moneda de argint are următoarele caracteristici tehnice: seria - Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” din municipiul Chișinău”, valoarea nominală - 50 lei, calitatea – proof, metalul – argint, puritatea – 99,9%, greutatea – 13 grame, diametrul – 28 milimetri, forma – rotundă, cant – zimţat și tirajul - 200 exemplare.

Alexie (sau Alexei) Mateevici este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, care s-a născut la data de 27 martie 1888 în localitatea Căinari, și a decedat la data de 24 august 1917, la Chișinău. A văzut lumina zilei într-o familie preoțească. A studiat la școala din satul Zaim, la Școala teologică din Chișinău pe care o absolvă în anul 1902 și apoi la Seminarul teologic Chișinău. În anul 1907 îi apar primele poezii în ziarul Basarabia. Împreună cu alți tineri basarabeni, în anul 1908 înființează cercul Deșteptarea. În anul 1910 devine student la Academia teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1914. În aceiași ani, dupa mărturisirea unui coleg, “Mateevici trăia ca într-o beție a cititului”. Traduce mult din literatura rusă clasică și studiază trecutul istoric și cultural al poporului său. La 22 septembrie 1914 se căsătorește și devine profesor de limba greacă la Seminarul unde a învățat. La 17 iulie 1917 plăsmuiește poezia Limba noastră, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române, care devine Imnul Republicii Moldova, (din 1994). La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se stinge din viață la Spitalul nr.1 din Chișinău și este înmormântat la Cimitirul Central din același oraș.

2. În data de 28 martie 2018 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic o monedă comemorativă la tema: Conace boierești. Aversul monedei prezintă: în plan central – Stema Republicii Moldova; în partea de sus – anul emisiei „2018”; în partea de jos – inscripția „50 LEI”; iar inscripția „REPUBLICA MOLDOVA” este gravată cu majuscule, urmând circumferința monedei. Reversul monedei redă: în plan central – imaginea Conacului familiei Ralli din satul Dolna; în partea de sus, în exergă, cu majuscule este gravată inscripția „CONACUL FAMILIEI RALLI DIN SATUL DOLNA”, iar în partea de jos – inscripția „CONACE BOIEREȘTI”.

Moneda de argint are următoarele caracteristici tehnice: seria – Conace boierești, valoarea nominală - 50 lei, calitatea – proof, metalul – argint, puritatea – 99,9%, greutatea – 16,5 grame, diametrul – 30 milimetri, forma – rotundă, cant – zimţat și tirajul - 300 exemplare.

Familia Ralli, o familie de boieri de origine grecească, veniți în Moldova încă din secolul al XVIII-lea, au construit acest conac la începutul secolului următor în satul Dolna. Boierul Zamfirachi Ralli avea o familie numeroasă și locuia în Chișinău, doar vacanțele le petreceau în Dolna, la conac. Aici, vara, organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani. Locul a devenit mai cu seamă cunoscut datorită faptului că a fost vizitat adeseori de cunoscutul poet rus Aleksandr Pușkin, exilat între anii 1821 – 1823 la Chișinău. După primul război mondial conacul a rămas satului. Aici a funcționat o bibliotecă, apoi școala muzicală, abia în anii 70 s-a deschis muzeul care există și astăzi, cu mici modificări, i-au schimbat ușile și ferestrele, i-au refăcut acoperișul și cerdacul. Acum funcționează ca o filială a muzeului Pușkin din Chișinău. Muzeul are două niveluri, pentru public sunt deschise camerele de la etaj, 15 la număr. Camere sunt decorate cu mobilă din secolul al XIX-lea adusă de la diverse muzee din fosta URSS.

Exponatele nu sunt lucruri personale ale familiei, doar câteva scrisori expuse au aparținut anume familiei Ralli. Toate exponatele sunt frumoase, mai ales cele din sufragerie și camera orientală. Că sî vedeți conacul, din Chișinăuți o luați spre Strășeni, mai apoi în direcția Nisporeni, treceți de Vorniceni, de Lozova și la scurt timp veți vedea indicator spre satul Dolna. Casa-muzeu este în imediata apropiere de intrarea în sat, din păcate, nu veți găsi indicator, dar vă veți da seama după curtea și grădina frumos amenajată și îngrijită.

3. În data de 20 decembrie 2019 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial două monede comemorative care marchează trecerea a 200 de ani de la nașterea lui Alecu Russo. Aversul monedelor prezintă în plan central - Stema Republicii Moldova și inscripțiile; în partea de sus – anul emisiunii „2019”; în partea de jos - inscripţia „50 (100) LEI” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule „REPUBLICA MOLDOVA”.Reversul monedei prezintă în plan central – efigia lui Alecu Russo, o pană de scris și o porțiune de carte deschisă și în partea dreaptă cu majuscule fiind gravate inscripțiile „ALECU RUSSO”, anii de viață “1819 - 1859”.

Moneda de 50 lei are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 50 lei; seria – „Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” din mun. Chișinău”, calitate - proof; metal – argint; puritate – 99,9%, greutate – 13 grame, diametru – 28 milimetri, forma – rotundă, cant – zimțat și tiraj – 250 exemplare.

Moneda de 100 lei are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 100 lei; seria – „Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” din municipiul Chișinău”, calitate - proof; metal – aur; puritate – 99,99%, greutate – 7,8 grame, diametru – 24 milimetri, forma – rotundă, cant – zimțat și tiraj – 150 exemplare.

Alecu Russo a fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român, care s-a născut la Chișinău în data de 17 martie 1819 și a decedat la data de 5 februarie 1859 la Iași. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. A participat la Revoluția de la 1848 din Moldova, după care a luat parte la Marea Adunare Națională românească de la Blaj din 3/15 mai 1848 și la adunarea de la Lugoj din 15/27 iunie 1848. A fost arestat la Dej și întemnițat la Cluj. A militat pentru Unirea Principatelor Române. Alecu Russo a început să scrie în limba franceză la vârsta de 20 de ani, dar a publicat numai în limba română între anii 1846 – 1856 și numai în reviste, având de gând să-și termine scrierile sale și să revină asupra lor, lucru pentru care nu a mai avut răgaz. A murit de tuberculoză şi este înmormântat la Biserica Bărboi din Iaşi.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_______xxx________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Studioul cinematografic "Alexandru Sahia" 1953 - 1973

Studioul Cinematografic Alexandru Sahia, denumire actuală Studioul Cinematografic SAHIA-FILM S.A. are sediul social în București, Bulevardul Aviatorilor, nr.106, Sector 1. Sahia-Film a luat ființă în data de 1 decembrie 1952, când societatea de stat Romfilm și-a schimbat denumirea și a devenit Studioul Cinematografic Alexandru Sahia. In anul 1971, Centrul Național al Cinematografiei se transformă în Centrala “România-Film” cu Direcția Rețelei Cinematografice, Difuzării Filmelor (D.R.C.D.F.), Casele de Producție 1, 2, 3, 4, 5, Centrul de producție Cinematografică “București”, preluând și Studioul Cinematografic “Alexandru Sahia”, Studioul “Anima – Film” și Studioul “Ion Creangă”. In data de 29.07.1991, prin Hotărârea Guvernului nr.486/1991, se înființează Regia autonomă de interes național Studioul cinematografic „Sahia-Film”, in subordinea Departamentului de Informatii Publice din cadrul Guvernului Romaniei, prin reorganizarea Studioului Cinematografic „Alexandru Sahia”, care se desființează. Regia Autonomă Studioul Cinematografic „Sahia-Film” a fost constituită ca persoană juridică, a funcționat pe bază de gestiune și autonomie financiară și și-a desfășurat activitatea potrivit legislației române și regulamentului de organizare și funcționare. Regia Autonomă Studioul cinematografic „Sahia-Film” a funcționat ca regie autonomă de interes național, realizând filme documentar-artistice, letopisețul cinematografic și filme documentare finanțate din veniturile provenite de la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor pe baze contractuale referitoare la cuantumul anual al acestei finanțări, precum și prestații pentru diversi beneficiari din tară și străinătate, pe bază de contracte. Patrimoniul net al Regiei Autonome Studioul Cinematografic „Sahia-Film” a fost stabilit la un cuantum de 17632 mii lei, constituit prin preluarea activului și pasivului de la Studioul cinematografic „Alexandru Sahia”. Astfel, R.A. Studioul Cinematografic „Sahia-Film” a funcționat pe bază de gestiune economică, ca regie autonomă de interes național, asigurând realizarea de filme documentar-artistice: reportaje, eseuri cinematografice, filme de ancheta socială, de artă si etnografie, științifice, experimentale, de montaj etc. In data de 22 noiembrie 1996, prin Hotărârea nr. 1268, Regia Autonoma Studioul Cinematografic „Sahia-Film” este transformata in „SC Studioul Cinematografic “Sahia Film-SA“, aflandu-se in subordinea Secretariatului General al Guvernului. Capitalul social inițial al societății nou-infiintată reprezintă patrimoniul preluat de la regia care se reorganizează, înscris în bilantul contabil incheiat la data de 30 septembrie 1996 urmând ca societatea nou-înființată să preia activul și pasivul, Regiei Autonome „Studioul Cinematografic «Sahia-Film, pe baza de protocol de predare-primire. In anul 2003, conform Art. 16 din HG 229/2003, Centrul Naţional al Cinematografiei a preluat, in baza protocolui de predare-primire incheiat la data de 25.06.2003, acţiunile aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului la Societatea Comercială Studioul Cinematografic „Sahia Film” – S.A, acestea fiind apoi predate, la data de 12.12.2003, de catre CNC Ministerului Culturii si Cultelor, tot pe baza de protocol de predare-primire. Conform prevederilor OG 39/2005, incepand cu aul 2005 drepturile de proprietate ale statului român asupra capitalului S.C. Studioul Cinematografic SAHIA-FILM S.A. sunt exercitate de către Ministerul Culturii si Identitatii Nationale (fost Minister al Culturii şi Cultelor). Potrivit statutului, obiectul de activitate al Studioului Cinematografic SAHIA-FILM S.A. cuprinde:

concepe, realizează, multiplică, difuzează şi comercializează filme documentare, documentar-artistice şi artistice pe peliculă şi suport magnetic ;
concepe, realizează şi multiplică, prioritar, contra cost, filme documentare în beneficiul instituţiilor fundamentale ale statului (Preşedenţie, Guvern, Parlament) ;
consemnează pe peliculă şi suport magnetic evenimente din viaţa politică, economică, socială şi culturală, pe baze contractuale, în beneficiul instituţiilor fundamentale ale statului (Preşedenţie, Guvern, Parlament), în vederea conservării şi constituirii patrimoniului naţional de imagini ;
înfiinţează şi exploatează, în nume propriu sau prin asociere, posturi de televiziune şi de televiziune prin cablu, precum şi posturi de radio ;
concepe, organizează şi desfăşoară campanii de publicitate în favoarea societăţilor comerciale româneşti şi străine, fundaţiilor de orice fel, societăţilor bancare, de credit şi asigurări, instituţiilor, organizaţiilor guvernamentale, cluburilor şi asociaţiilor sportive şi altor organisme, precum şi persoanelor juridice de orice fel ;
concepe, produce şi comercializează material cu caracter publicitar, anunţuri cu caracter publicitar, pagini speciale de reclamă pentru ziare şi reviste, postere cu caracter publicitar, pliante, broşuri ;
concepe, realizează, produce şi comercializează casete audio şi video, CD şi CD-ROM ;
încheie, în nume propriu şi în numele beneficiarilor, contracte de publicitate cu posturi de televiziune şi de radio, ziare şi reviste româneşti şi străine, cu alte persoane juridice care pot desfăşura acţiuni de publicitate ;
concepe, realizează, produce şi comercializează produse multimedia ;·
desfăşoară activităţi de import şi de export cu produse şi servicii de publicitate, cu materii prime şi materiale necesare realizării de produse de publicitate ;
desfăşoară activităţi de import şi export cu filme, emisiuni de televiziune şi de radio şi alte produse cuprinse în obiectul de activitate al societăţii ;
concepe, organizează şi produce acţiuni şi campanii publicitare de promovare a imaginii României în lume, a unor firme şi produse româneşti în străinătate, a unor interese specifice ale persoanelor juridice şi fizice româneşti ;
concepe, organizează, produce şi desfăşoară activităţi şi servicii, precum şi produse publicitare pentru promovarea unor interese specifice ale firmelor şi companiilor străine în România ;
desfăşoară activităţi de prospectare a pieţei interne şi externe în domeniul publicitar şi al reclamelor ;
înfiinţează şi exploatează, în nume propriu sau prin asociere, centre de producţie a filmelor documentare, documentar-artistice şi artistice, laboratoare şi fabrici de prelucrare a peliculei, de matriţare şi multiplicare a CD şi a CD-ROM, de producere a unor producţii multimedia.

Alexandru Sahia, pe numele real Alexandru Stănescu, a fost un publicist și scriitor român, de orientare socialist-comunistă, ales post-mortem membru al Academiei Române (anul 1948). El s-a născut în data de 9 octombrie 1908 în localitatea Mănăstirea, județul Călărași și a decedat la data de 12 august 1937. După ce a absolvit clasele primare în localitatea natală, Alexandru Stănescu a fost înscris în 1920 la Liceul Militar „Dimitrie Sturdza” din Craiova. Debutează cu schița “Sculptorul Boamba” în revista Șoimii a Liceului militar din Târgu Mureș (anul 1926). Nefiind făcut pentru viața cazonă, în 1927 a părăsit Liceul Militar, iar în anul 1928 și-a dat bacalaureatul. S-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universității București. Nu a găsit ce căuta nici în viața universitară, astfel că în anul 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Cernica. La mai puțin de un an de la intrarea la mănăstire, însă, s-a retras din comunitate. Între anii 1931 – 1937 a publicat ca gazetar în ziarele și revistele vremii. După dezamăgirea religioasă, Sahia continuă să caute o formă de dreptate pământească: în 1935, efectuează o vizită în URSS, în urma căreia laudă realizările sovietice, fapt apreciat de sovietici, care au nevoie să prezinte o imagine pozitivă a Uniunii Sovietice în lumea occidentală. Cu un an înainte de moarte s-a înscris în PCR. A murit la numai 29 de ani ca urmare a unei tuberculoze netratate.

FAVEB - (Fabrica de ventilatoare București)

Întreprinderea de ventilatoare București - 50 ani 1924 - 1974

Întreprinderea de ventiltoare din București, denumiri alternative SAVEB și Ventilatorul, denumire actuală Compania de ventilatore SA București este o societate comercială ce are ca obiect principal de fabricarea echipamentelor industriale de ventilatie si frigorifice (cu exceptia celor pentru uz casnic). Sediul central al societății este situat în Sectorul 3, pe Bulevardul Basarabia, la nr. 256. Pentru indeplinirea obiectului principal de activitate, societatea comerciala nou creata in noiembrie 2005, a preluat printr-un „contract de vanzare- cumparare a fondului de comert” utilajele specifice, arhiva de proiecte si atributele comerciale (obiectul principal de activitate, sigla/ brandul, portofoliul de clienti, acreditarile, etc) societatii comerciale Ventilatorul SA, care astfel si-a incetat activitatea. In virtutea obligatiilor incumbate prin acelasi contract, noua societate a preluat si personalul societatii Ventilatorul, iar prin aceasta intreaga sa experienta, precum si marca inregistrata SAVEB, astfel incat in piata de profil noua societate este singurul producator, atat de jure, cat si de facto, al ventilatoarelor de uz industrial marca SAVEB, care au o traditie aproape 85 ani in industria grea din Romania si din multe alte tari. Intreprinderea SAVEB-SA a fost infiintata in 1932 pentru a studia si fabrica elice pentru motoarele de avion, sub coordonarea Intreprinderii de Constructii Aeronautice Romane (ICAR). In 1941, datorita rezultatelor remarcabile obtinute in activitatea legata de industria aviatica, ICAR cumpara fabrica si terenul aferent. Activitatea de baza a intreprinderii ICAR a fost repararea si construirea de avioane. Aici s-au lucrat atat avioane romanesti, binecunoscute pe plan mondial cum sunt avioanele ICAR (in variantele universal, comercial si acrobatic), cat si avioane sub licenta ca :MESSERSCHMITT, FLEET si FIESSLER-STORCH. Probele de zbor erau effectuate folosind pistele si terenurile amenajate in acest scop in vecinatatea fabricii. Activitatea in acest domeniu a continuat si pe perioada razboiului, intre 1940-1945, cand in Romania se efectuau reparatii la motoarele de avion MESSERSCHMITT, care erau in dotarea armatei germane. Dupa 1948, ca efect al Tratatului de Pace, Romaniei i s-a interzis sa mai aiba industrie producatoare de avioane sau componente de aviatie. Astfel incat productia de pale pentru elicele motor de avion a fost convertita in ceva asemanator, productia de rotoare de ventilator. De aici pana la proiectarea, fabricarea si asimilarea in productia curenta a ventilatoarelor industriale, axiale si centrifugale, care au echipat intreaga industrie romaneasca ce se construia, nu a mai fost decat un pas… Iar vechiul SAVEB-SA s-a transformat in Intreprinderea de ventilatoare Bucuresti, dar brandul a ramas tot SAVEB. Trecerea la noua productie a avut succes, mai ales datorita experientei acumulate si traditiei in rezolvarea problemelor stiintifice in privinta tehnicii de vehiculare a aerului, de aerodinamica, probleme comune in mare masura atat aviatiei cat si utilajelor pentru tehnica aerului. Din aceste motive, atat proiectantii, cat si personalul de executie din fabrica, datorita experientei, s-au integrat cu usurinta in noul specific al SAVEB. Se poate spune ca desi a fost infiintata relativ de curand, la sfarsitul anului 2005, Compania de ventilatoare are totusi o traditie indelungata in activitatea pe care o desfasoara, datorita preluarii experientei pe care o detine personalul sau productiv, a pietei de desfacere interne si internationale si a marcilor de ventilatoare care, impreuna cu arhiva de proiecte ale tuturor echipamentelor marca SAVEB, sunt proprietatea sa exclusiva. Ventilatoarele SAVEB sunt recunoscute de peste 60 ani ca produse consacrate ale unicului producator roman de ventilatoare specifice si piese de schimb pentru acestea in sectoare industriale „cheie” pentru dezvoltare economica: metalurgie, industria cimentului, chimie si petrochimie, transporturi feroviare, rutiere si navale, industria energetica. Aceste sectoare reprezinta segmente de nisa de piata pe care produsele dedicate marca SAVEB nu au concurent in productia interna. Toate ventilatoarele au fost dezvoltate in ani de experienta in producerea acestora si de proiectare si adaptare la functionarea in cele mai grele conditii impuse de conditiile de utilizare. Calitatea produselor s-a mentinut, iar productia noastra este constituita numai din serii scurte sau unicate, care raspund toate la cerintele individuale exprese ale clientilor. Fiecare solicitare constituie o baza pentru reproiectarea individuala a fiecarui ventilator, reproiectare care se realizeaza in cadrul firmei de catre specialistii nostri, pentru ca ventilatorul standard sa devina unul dedicat, care sa raspunda in uz la toti parametrii tehnici proprii locatiei si conditiilor particulare cerute. Astfel societatea noastra a reusit sa se mentina in piata de profil chiar si in conditiile ultimilor ani. Dupa anul 2000 s-au produs transformari majore in peisajul industrial autohton. Pentru a face fata acestei noi configuratii industriale din Romania si a raspunde unor noi tipuri de cerinte ale beneficiarilor, productia de ventilatoare industriale a fost regandita a fi constituita doar din serii scurte sau unicate, dedicate unor functiuni bine stabilite, toate fabricate doar la comanda, reproiectate/adaptate caz cu caz conform cerintelor exprese ale clientilor, in care variabilele debit- presiune- temperatura de lucru- protectie la agentii corozivi din mediul de lucru sa fie corelate intre ele pentru a obtine o fiabilitate crescuta a produsului. Prin regandirea noii filosofii de adaptare s-a avut in vedere totodata si mentinerea calitatii produselor, ceea ce s-a si obtinut si in noua configuratie de productie.

Insigna - Mihai Eminescu

Cercul militar național București

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română, care s-a născut la data de 15 ianuarie 1850 la Ipotești în județul Botoșani și a decedat la data de 15 iunie 1889 la București. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din data de 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. La data de 28 octombrie 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Palatul Cercul Militar Național este o clădire din Bucureşti care găzduiește instituția centrală de cultură a Armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum și de imagine, reprezentare și protocol. Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Național a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ștefănescu și E. Doneaud. Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București, organizație a ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos.

Insigna - Expoziția filatelică "București - 1958"

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Electronum - Bucharest - Romania

Pe data de 1 noiembrie 1968 s-a înfiinţat Întreprinderea de stat pentru comerţ exterior "Electronum", cu sediul în Bucureşti, sub îndrumarea şi controlul Ministerului Comerţului Exterior. Întreprinderea avea ca obiect de activitate exportul şi importul de: echipamente de calcul, culegere şi prelucrare a datelor; componente electronice profesionale; linii de fabricaţie, utilaje, aparataje, materiale speciale, piese şi subansamble, necesare cercetării, producţiei, exploatării, întreţinerii acestora; licenţe, tehnologii, proiecte şi asistenţă tehnică; asistenţă tehnică şi documentaţie pentru organizarea sistemelor de prelucrare a datelor şi programe de calcul. Sus am postat logo-ul Întreprinderii Electronum - România.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură bucureștene, din vremuri diferite.