Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Brăești este o comună a județului Buzău, care include și satele; Brătilești, Goidești, Ivănețu, Pârscovelu, Pinu și Ruginoasa. Aflată în zona montană din nord-vestul județului, în zona masivelor muntoase din Carpații de Curbură, în Munții Buzăului, comuna este dispusă pe cursul superior al râului Bălăneasa. Principala cale de comunicație a comunei o constituie șoseaua județeană DJ203L care o leagă spre sud de DN10 la Pârscov, și mai departe de Buzău; în nordul comunei, această șosea se termină în DJ203K, drum din aceeași categorie ce duce spre Lopătari înspre est și spre Gura Teghii spre vest. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2399 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care; români – 95,83% și restul – necunoscută sau altă etnie. Astăzi structura confesională a populației comunei se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 95,78% și restul - nedeclarată sau altă religie. Primele urme de locuire datează din epoca bronzului. Însă prima atestare documentară este din anul 1538, de la Radu Paisie, „[...] care întărește slugilor Stănilă, Șteful, Neagoe, Badea, Stanislav și Stan stăpânirea moșiei Zărneasca”.

În centrul satului Brăești, lângă biserica cu hramul „Cuvioasa Parascheva” a fost ridicat după anul 1990 un monument al eroilor cu arhitectură modernă, format dintr-o coloană dreptunghiulară, din beton, placată cu gresie neagră, alături de care, în partea dreaptă, se află o cruce de marmură albă, ansamblul fiind susținut de un soclu așezat pe un postament larg, circular, în trepte, placat cu gres, totul sugerând demnitate și măreție. Monumentul l-a înlocuit pe cel ridicat în anul 1977 de meșterul Crastici Ionel din Buzău, care era deteriorat. Inscripția arată că fost ridicat spre “Slava eroilor căzuți pentru libertatea și întregirea pământului românesc în cele două războaie mondiale”, numele acestora fiind săpate pe plăci de marmură fixate pe fața coloanei, fără a se preciza în care dintre cele două războaie mondiale și-au sacrificat viața.

La data de 10 octombrie 1999, a fost sfințită de către preoții Costică Panaite, Remus Necula, Ioan Simion și Florinel Grigore o troiță din lemn, în forma unei biserici în miniatură, ridicată lângă biserica de lemen, cu hramul Sfântul Nicolae, în cimitirul satului Goidești, pentru „Slava eroilor neamului românesc”. Pe o placă de lemn se află încrustată următoarea inscripție: “S-a ridicat această bisericuță de Dedu I.T.Gheorghe cu soția sa Ileana, cu fii lor Valerică, Nicolae și Lincă în memoria eroilor Nae Popescu și Dumitru Găvăneanu, unchii noștri morți în războiul 1916 – 1918 și cei din al doilea război mondial 1941 - 1945”. Pe o altă placă de lemn se află înscrise nume de “Eroi ai războiului de independență 1877 – 1878”, “Eroii primului război mondial 1916 - 1918”, “Eroii celui de-al doilea război mondial “ și a celor “morți în timpul serviciului militar” (caporalul Dumitru Ghiță și soldatul Petrișor Gheorghe).

În curtea bisericii din satul Pinu, s-a înălțat un impunător monument în memoria eroului local Dan Ciubotaru, căzut la datorie pe teatrul de operațiuni militare din Afganistan, în data de 23 iunie 2010. Sergentul major Dan Ciubotaru era promoție 2007, avea 28 de ani și era necăsătorit.

În semn de prețuire eroul a fost avansat postmortem la gradul de sublocotenent și declarat cetățean de onoare al comunei Brăești. Prin înalt decret al Președintelui României, la propunerea Ministrului Apărării Naționale, sublocotenentul postmortem Dan Ciubotaru a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României”, în grad de cavaler, pentru militari, cu însemn de război.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O MEDALIE,

O PLACHETĂ ȘI CÂTEVA
INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna vânătoare - România (mistreți)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Mistrețul, denumire științifică Sus scrofa, este un mamifer sălbatic, în general nocturn. Aria sa de răspândire cuprinde întreaga Europă, nordul Africii și parte din Asia. Este colorat negru – cafeniu și scoate sunete foarte asemănătoare celor ale porcilor domestici. Colindă în turmă pădurile și culturile agricole de la marginea acestora. Produce stricăciuni în special în lanurile de porumb și cartofi. Scroafa fată 4-6 purcei, pe care hrănește cu lapte. Este vânat pentru trofeu și pentru carne. Poate ataca omul, de aceea întâlnirea cu aceste animale trebuie evitată. Dentiția este adaptată modului de hrănire și e formată din incisivi, canini și măsele. Trunchiul său este puternic, îndesat, turtit lateral, mai rotunjit la umeri și mai lat la șale. Râtul lung se termină cu un disc mobil, susținut de un os cu care poate săpa și pământul tare. Mistrețul matur este lung de 1,5 metri, înalt de 1 metru și are o greutate de aproximativ 200 kilograme. Europa se confrunta cu o creștere explozivă a numărului de mistreți, ca rezultat al încălzirii globale și al cultivării pe scară largă a porumbului și rapiței pentru biocombustibili.

Insigna - YR (planorism)

Planorul este un aparta de zbor cu aripi fixe și fără motor. Are o configurație aerodinamică similară cu a unui avion, dar se menține în zbor grație curenților ascendenți din atmosferă. Planorul este proiectat în așa fel încât el sa poată urca folosind o masă de aer ascendent, iar apoi să poată plana pe distanțe foarte lungi până la găsirea următoarei mase de aer ascendent. Acest mod de zbor stă la baza sportului numit planorism - cele mai multe planoare din ziua de azi fiind folosite în acest scop. Planorul zboară în masa de aer, masă în care pot exista local curenți ascendenți (generați de diferențele de temperatură) sau mișcări ascendente ale aerului determinate de anumite forme ale reliefului expuse vântului ori de fronturile atmosferice). Față de masa de aer planorul în zborul liber se află în coborâre permanentă, chiar dacă pătrunde într-un curent ascendent. Dacă viteza ascensională a aerului este mai mare decât viteza de coborâre a planorului, acesta va urca față de sol cu o viteză egală cu diferența dintre viteza ascensională a aerului și viteza sa de coborâre. Într-un curent descendent, planorul se va apropia de sol cu o viteza rezultată din însumarea vitezei sale de coborâre cu viteza aerului descendent. Recordul mondial de înălțime a fost înregistrat la traversarea Anzilor: peste 15000 de metri, aproape de stratosferă. În România, curenții din Carpați au ridicat un planor la recordul național de 11000 de metri. Recordul național de înălțime a fost stabilit în 15 noiembrie 1977 de către Rosch Erwin.

Insigna - Polisportiv gr.II

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor, deci și a tinerilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.” Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, “la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii..

Insigna - Polisportiv 1946

Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, deci și sport, ele fiind confecționate de metal mort, strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insignele Polisportiv făceau parte din acest ansamblu de distincții. De pe insigne nu puteau simbolurile: drapelele partidului și statului, soarele (speranța într-un viitor luminos), laurii (speranța obținerii victoriei finale de realizare a “societății socialiste multilateral dezvoltate” și a “omului nou”), atletul foarte mușchiulos (forța și dârzenia poporului român), spicul de grâu (agricultura intensivă) sau roata dințată (industrializarea socialistă).

Placheta - Pro gloria - Secției numismatice Brașov

Secția numismatică Brașov este una dintre cele mai puternice și apreciate secții numismatice din țară. Ea a fost înființată în anul 1978. Plachetă i-a fost conferită acestei secții numismatice de Societatea Numismatică Română în anul 2013, la jubileul de 35 de ani.

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!
Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Sfintele Paști - Învierea Domnului - România 2007

"Iată mielul lui Dumnezeu,

cel care ridică păcatele lumii" - Ioan 1-29

Învierea lui Isus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină - catolică, ortodoxă și reformată. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepția primilor creștini. Învierea lui Iisus Hristos (Paștele) este cea mai mare sărbătoare a mai multor biserici ale lumii, printre care și Biserica ortodoxă română. Învierea domnului este sărbătorită în prima duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul. Sus am postat o icoană ortodoxă ce redă Invierea lui Isus. Prezint mai jos unele dintre cele mai frumoase obiceiuri de Pași păstrate în anumite zone ale României;

In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele.
In zona Campulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa bine-cuvanteze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.
La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.
O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii mai mici de 9 ani merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor "Sarbatori fericite!". La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.
În Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat "hotii", cat si "pagubasii". Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.
In Moldova, in dimineata urmatoare dupa noaptea Invierii se pune un oua rosu si unul alb intr-un bol cu apa ce trebuie sa contina monezi, copii trebuie sa si clateasca fata cu apa si sa si atinga obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogatii.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII