Epaminonda's Blog.....: Mo - N

În data de 15 iunie 2009 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă care celebrează trecerea a 650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc. Pe aversul monedei este reprezentată stema statului național Republica Moldova și înscrisurile: “2009” (anul emiterii), “200 LEI” (valoarea) și circular „REPUBLICA MOLDOVA” (numele oficial al statului). Pe revers, în plan central, în interiorul unei rozete medievale se prezintă imaginea cetății Soroca, în partea de sus o coroană deschisă cu cinci fleuroane vizibile, în partea de jos este aplicată inscripția „MOLDOVA” și o panglică cu inscripția „650 ANI”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală – 200 lei, data emiterii – 15 iunie 2009, calitatea – proof, metalul – aur, puritatea - 99,9%, greutatea – 24,9 grame, diametrul 37 milimetri, forma – rotundă, cantul – zimțat și tirajul – 1000 exemplare.

Cetatea Soroca este o cetate moldovenească din secoluil al XV-lea, clădită din lemn de Ștefan cel Mare, în fața vadului peste Nistru, și reconstruită în piatră de Petru Rareș, la mijlocul secolului al XVI-lea. Cetatea se află în bună stare și astăzi, ea putând fi vizitată de turiști. Planul său circular are un diametru de 37,5 m., patru turnuri circulare și un turn de acces de plan rectangular, cu ziduri împrejmuitoare înalte de 15 - 20 metri. Între anii 2013 - 2015 cetatea a fost restaurată în cadrul proiectului transfrontalier „Bijuterii Medievale” finanțat de Uniunea Europeană.

Începând cu secolul XIII teritoriul Moldovei se afla sub dominaţia tătarilor. Prin această zonă trecea importantul drum comercial, care lega Polonia de Marea Neagră. Evoluţia spre cristalizarea unor formaţiuni politice în această zonă este sugerată de un document papal din 1332, care vorbea despre puternicii acelor locuri, care confiscaseră bunurile episcopiei Cumanilor. Constituirea Moldovei s-a aflat în strânsă legătură cu iniţiativele regelui Ungariei Ludovic de Anjou de înlăturare a dominaţiei tătarilor din această zonă. Astfel, regele organizează în 1347 o campanie împotriva acestui popor, la care participă şi voievodul Dragoş din Maramureş. Cu această ocazie regele ungar, creează la est de Carpaţi o marcă de apărare împotriva tătarilor, condusă de voievodul maramureşan. Tradiţia istorică a păstrat amintirea participării românilor de peste Carpaţi la întemeierea Moldovei în legenda descălecatului lui Dragoş. În realitate formaţiunea condusă de Dragoş era dependentă de regatul ungar. Încercarea acestui stat de a desfiinţa autonomia Maramureşului a nemulţumit populaţia românească, condusă de un alt voievod, Bogdan. Acesta se revoltă împotriva Ungariei şi în 1364-1365, profitând de luptele dintre Ungaria şi Ţara Românească, trece înMoldova, unde-i înlătură pe urmaşii lui Dragoş. Prin acest act s-a renunţat şi la suzeranitatea ungară, iar Moldovase constituie ca entitate de sine stătătoare, cu capitala la Baia. Urmaşul lui Bogdan a fost fiul său Laţcu (mort în 1375), care a continuat politica de independenţă faţă de Ungaria, a intrat în legătură directă cu papalitatea şi a întemeiat în 1371 episcopia catolică de Siret. Petru I Muşat (1375-1391) a dus o politică de centralizare a instituţilor statului şi a creat mitropolia ortodoxă de Suceava, nerecunoscută însă de Patriarhia de Constantinopol. Recunoaşterea va veni în 1401, în timpul lui Alexandru cel Bun. În anul 1387 el depune jurământ de credină regelui Poloniei Vladislav Iagiello, pentru a contrabalansa pretenţiile de supremaţie ale Ungariei, inaugurând astfel vasalitatea Moldovei faţă de polonezi şi îi acordă acestuia un împrumut, pe care regele polon îl garantează cu teritoriul Pocuţiei. Petru I a fost cel care a mutat capitala Moldovei la Suceava. Urmaşul său Roman I (1392-1394) este cel care va desăvârşi teritorial Moldova, înglobând gurile Dunării şi va institui domnia autocrată. În anul 1393 el se intitula domn de la munte până la mare. Adoptarea titlului de domn autocrat de Roman I înseamnă dobândirea atributelor suverane de ordin politic.

În data de 3 august 2010 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă care marchează existența de 100 de ani fotbalului moldovenesc. Pe aversul monedei este reprezentată stema statului național Republica Moldova și înscrisurile: “2010” (anul emiterii), “50 LEI” (valoarea) și circular „REPUBLICA MOLDOVA” (numele oficial al statului). Pe revers, în plan central, se prezintă imaginea unui fotbalist cu balonul la picior și inscripțiile „100 ANI” (orizontal) și „FOTBALUL MOLDOVENESC” (circular).

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală – 50 lei, data emiterii – 3 august 2010, calitatea – proof, metalul – argint, puritatea - 99,9%, greutatea – 16,5 grame, diametrul 30 milimetri, forma – rotundă, cantul – zimțat și tirajul – 1000 exemplare.

Data care marchează începutul jucării fotbalului în Republica Moldova este 22 august 1910. Această zi rămâne ca reper în istoria fotbalului de dincolo de Prut deși, cu siguranță, s-o fi jucat fotbal pe aceste meleaguri și mai devreme. Primul joc de fotbal de pe pământ moldav, ne informează Nikolai Biazi în cartea sa „Notițele bătrânului sportiv”, s-a jucat pe platoul de instructie al gimnaziului de baieti din Chișinău selectionata gimnazistilor si liceenilor din Chisinau si cea a gimnaziului nr.2 din Odesa. Gimnaziștii din Odesa au învins cu incredibilul scor de 22 – 0. Partida a fost arbitrată de chișinăuenii O.Zaidl și C.Calatan.

În data de 3 august 2010 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă care celebrează Biserica „Buna Vestire” din Chișinău. Pe aversul monedei este reprezentată stema statului național Republica Moldova și înscrisurile: “2010” (anul emiterii), “50 LEI” (valoarea) și circular „REPUBLICA MOLDOVA” (numele oficial al statului). Pe revers, în plan central, se prezintă imaginea Bisericii “Buna Vestire” din Chișinău, inscripțiile „CHIȘINĂU 1810 - 2010” (orizontal) și „BISERICA BUNA VESTIRE” (circular).

Biserica Buna Vestire este un lăcaș de cult și monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău, la inițiativa Academiei de Științe. Biserica a fost ridicată în anul 1810 pe locul alteia mai vechi, ea posedând caracteristicile arhitecturii bisericilor ieșene din secolul al XVIII-lea, cu influențe clasiciste în decorul plastic. Este o biserică cu planul alcătuit tradițional din trei compartimente: naos, absoda altarului și pronaos, la care a fost adăugat un pridvor exterior. Decorația plastică este tributară clasicismului – cornișă cu denticule, friză, ancadramente. Ctitorul bisericii a fost Gavriil Terentie care a creat o bibliotecă şi o şcoală pe lângă biserică.

xxx

O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI

UN DUEL EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

____________xxx___________

CÂTEVEA INSIGNE
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Carol I - Regele românilor
Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu)
Omagiu marelui căpitan, omagiu armatei române
Țara și dobrogenii recunoscători

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării. În toate reprezentările de artă plastică, regele Carol I este surprins în uniforma de general de corp de armată. A purtat același tip de uniformă pe durata întregii sale domnii simbolizând, prin atitudinea sa, austeritatea prusacă. Alternând mica ținută, o uniformă mai puțin pretențioasă, constituind o ținută de zi, și marea ținută, uniforma de gală, destinată momentelor și evenimentelor importante, Carol I arăta o modestie și o chibzuință duse la extrem. Personalitatea sa conservatoare, precum și simplitatea elitistă, erau cel mai bine reflectate de uniformă. Dintre operele personale ale regelui Carol I, orașul Sinaia și castelul Peleș sunt cele mai mărețe. Castelul mai ales, cu succesivele sale transformări și adăugiri, sintetizează activitatea sa neobosită și trădează aspirațiunile spre perfecțiune care au călăuzit pe suveran în marea sa operă, de creator al României moderne. Pasiunea regelui pentru artă, care va fi mereu aprofundată de-a lungul vieții, era remarcată și de principesa moștenitoare Maria: „(…) ceasuri întregi era el în stare să rătăcească prin mândrele încăperi unde, an de an, îngrămădise comori neprețuite. Picturi de maeștrii vechi, mobile bătrâne, prețioase vase, covoare răsăritene și arme de felul cel mai rar. O viață și-o cheltuise ca să strângă toate aceste neprețuite lucruri, căci era un om care trăia pentru alții, cheltuind numai puțin pentru el însuși.” Bibliotecarul personal al suveranului, elvețianul Louis Bachelin, prezintă un succint portret moral al regelui Carol I, în monografia dedicată castelului regal de la Sinaia, Castel Pelesch. Le Château Royal de Sinaia: „Fire prea dreaptă și prea sinceră pentru a căuta să captiveze privirile și inimile prin aparențe deșarte, acest monarh, care-și cunoaște locul ce i se cuvine în istorie, se face prețuit numai prin extrema sa afabilitate. Carmen Sylva a scris o cugetare care-l cuprinde întreg: «Ca să fii mare, trebuie să dispari sub greutatea operei tale.» Regele Carol e omul misiunii sale și al destinului său.” Modesta sa apariție răspândea o majestate față de care încremenea o lume întreagă. De o sobrietate nedesmințită în vorbă și în port, și de un aspect mai mult rece, Carol I ascundea o inimă din cele mai calde, sensibilă la nevoile omenirii. Umorul său natural agrementa chiar convorbirile cele mai severe, răspândindu-se mai ales în cercul obișnuiților oaspeți ai castelului Peleș, unde suveranul renunța la protocolul așa de rigid al reședinței din București. În măreția naturii de la Sinaia, monarhul se simțea mai liber, fără însă a atenua întru nimic din prestigiul său de monarh.

Monumentul Independenţei de la Tulcea este amplasat pe Colnicul Horei şi a fost ridicat în cinstea militarilor români care au luptat în Războiul de Independenţă (1877-1878) şi pentru a evocă reunirea Dobrogei cu România. Fondurile necesare construirii monumentului au fost adunate prin grija „Ligii pentru propăşirea Dobrogei" conduse de poetul Ion Nenitescu, prefect al judeţului Tulcea. La 17 octombrie 1879, domnitorul Carol I a pus piatra de temelie a monumentului, la ceremonie participând şi Mihail Kogalniceanu, generalul-medic Carol Davila si colonelul Dimitrie Lecca, ministru de razboi. La baza fundatiei au fost ingropate, alaturi de un pergament, si decoratiile lui Carol Davila. Deşi monumental a fost finalizat în anul 1899, inaugurarea a avut loc la 2 mai 1904, tot în prezenţa regelui Carol I. Conceput sub forma unui obelisc înalt de 22 de metri, înălţat pe un soclu cu două trepte, monumentul a fost executat de sculptorii George Vasilescu şi Constantin Bălăcescu. La baza obeliscului, în părţile laterale, sunt fixate două elemente sculpturale: un dorobanţ cu arma pe umărul stâng şi o goarnă în mâna dreaptă, respectiv un vultur impunător, cu aripile deschise. Statuia dorobantului a fost turnata in bronz in atelierul lui E. Manaretti din Frize-Venetia; obeliscul, inalt de 22 m a fost lucrat din granit in atelierul lui Innocentio Pirovano; vulturul a fost turnat tot la Venetia si adus in tara in anul 1900. In timpul primului razboi mondial armata germano-bulgara ce ocupase Dobrogea a demontat statuia dorobantului, vulturul si placile monumentului si le-a transportat in Bulgaria pentru a fi topite. In anul 1932 monumentul a fost refacut partial, prin grija arhitectului G.T.Ionescu. In preajma sarbatorii centenarului independentei de stat a Romaniei, s-a luat hotararea refacerii Monumentului in forma originala, de aceasta data cu contributia sculptorului dobrogean Cristea Grossu. Tot atunci au fost amenajate scarile monumentale si intregul parcul. Pe faţada principală a piedestalului s-a montat o placă cu textul: „Ridicatu-sa acest monument de cetăţenii tulceni ai ţării, în anul MDCCXCIX spre vecinica amintire a readucerii Dobrogei la căminul strămoşesc prin vitejia armatei române sub conducerea Regelui Carol I". La celebrarea centenarului războiului de independenţă s-a montat o nouă placă cu următorul text:„Acest monument a fost/ ridicat de cetăţenii din/ oraşul Tulcea în 1899/ ca simbol al eroismului şi/ vitejiei poporului român/ în lupta pentru eliberarea/ de sub jugul otoman şi/ independenţa României".

Biserica eroilor martiri - hramul "Nașterea Domnului"

Comemorarea a zece de la jertfa eroilor

București - Decembrie 1989

Asociația pentru cinstirea memoriei eroilor - Glorie veșnică!

101, 1330, 1396, 1456, 1477, 1497, 1595,

1598, 1599, 1600, 1877, 1917, 1941, 1989

Asociația culturl eroilor - România

Biserica Eroilor Martiri este ridicata in incinta Cimitirului Eroilor Martiri din Decembrie 1989, prin straduinta "Asociatiei pentru Cinstirea Eroilor Martiri ai Revolutiei din Decembrie 1989", a parintilor si a urmasilor celor disparuti, sub indrumarea duhovniceasca a P.F.P. Teoctist, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane si a I.P.S. Teodosie Arhiepiscop al Tomisului. Complexul inchinat Eroilor Martiri este amplasat in imediata vecinatate a Cimitirului Bellu, in Piata Eroii Revolutiei, strada Șerban Vodă, nr. 273, sector 4, București, avand hramul "Nașterea Domnului". Ctitorirea catedralei Eroilor a inceput in anul 1993, pe baza unui proiect elaborat de "Institutul de Proiectare Bucuresti", in conditii de gratuitate, dupa o idee a arhitectului Diaconu Nicolae si sub coordonarea arhitectului Popescu Greaca. La data de 27 mai 1993, de Inaltarea Domnului, s-a introdus in fundatia Sfantului Altar, un tub cu numele eroilor martiri. Lucrarile de executie au inceput in anul 1993, prin Trustul Energoconstructia. Executarea constructiei a fost incredintata trustului "Energoconstructia", care a incheiat lucrarea "la rosu", la sfarsitul anului 1996. Continuarea lucrarilor de finisare s-a facut de catre trustul "Aedificia Carpati", incheindu-se la sfarsitul anului 1999.

Catedrala Eroilor a fost dotata cu tot mobilierul interior din lemn ce intra in componenta oricarei biserici ortodoxe: catapeteasma, străni, jilțuri arhieresti s.a., pe parcursul ultimilor sase ani, lucrarile fiind executate la Targu Neamt de catre sculptorii din familia Fosălau. Pictura interioara a fost lucrata in tehnica "fresco", incepand din anul 2000, de catre pictorul Vasile Anghelache. In anul 2004, s-au incheiat lucrarile, prin realizarea celor 7 panouri mozaicare ce impodobesc peretii pridvorului, creatie a artistilor firmei "Ambient Studio", director Valentin Tanase. Aceeasi firma a executat si tencuielile decorative de tip "sgraffitto" la boltile pridvorului. Slujba de sfintire a bisericii s-a savarsit la 1 iunie 2003 de catre P.F.P. Patriarh Teoctist, impreuna cu I.P.S. Teodosie – Arhiepiscopul Tomisului, Episcopii Vicari Patriarhali Varsanufie si Ambrozie, precum si Nathanael - Arhiepiscop roman de America si Canada, in prezenta unui numeros public. Catedrala Eroilor are o suprafata proiectata pentru a putea primi circa 300 de persoane la savarsirea sfintelor slujbe, avand o inaltime de 42 de metri, trei turle si o suprafata a picturii de 1800 metri patrati. Biserica, construita dupa un plan triconc, este o incercare de sinteza intre stilul moldovenesc din vremea Ștefan cel Mare si a lui Petru Rares cu stilul muntenesc din secolele al XVI-lea – al XVII-lea si elemente neo-clasice, respectiv pridvorul si cele doua turnuri vestice, caracteristice arhitecturii muntenesti, cu forma invelitorilor si cu silueta generala a lacasului specifice bisericilor din Nordul Moldovei. Structura de rezistenta este din beton armat, dublat cu zidarie de caramida la interior si exterior. Acoperisul bisericii este in patru ape, cu streasina larga, franta. Pridvorul are acoperis separat, intr-o singura panta, ce porneste de sub friza de ocnite care incheie fatadele. Absida Sfantului Altar este poligonala in exterior si semicirculara in interior, fiind acoperita cu o conca de mari dimensiuni. Urmeaza naosul spatios (9,8 x 10 metri), completat de absidele laterale adanci de 3 metri, cu inaltimea de 9,5 metri. Peste naos se ridica turla centrala, descarcata pe patru arce mari in plin centru; diametrul turlei este redus prin intermediul "arcelor moldovenesti", pana la racordul dintre baza turlei si tamburul zvelt al acesteia. Naosul continua cu un spatiu intermediar, acoperit in centru cu o calota semisferica, fiind delimitat de pronaos prin trei arcade in plin cintru, inegale. Pronaosul, are lateral, accesele la scarile intr-o rampa catre subsolul tehnic, cafas si cele doua tumuri-clopotnita. Pardoseala interioara s-a executat din placaje decorative de andezit negru si gri cu marmora alba de Ruschita. Ancadramentele usilor, ferestrelor, soclul, sunt realizate din travertin. Treptele largi ce inconjoara pridvorul sunt placate cu marmora. Un amplu pridvor, inconjurand pronaosul pe cele trei laturi exterioare, se exprima pe fatada vestica prin cinci arcade largi in plin cintru, din beton armat, iar pe fatadele laterale prin trei arcade similare, toate descarcate pe stalpi cruciformi; acestia sunt uniti de peretii exteriori ai pronaosului prin intermediul unor arce dublou in plin cin-tru, pe care reazema "bolti manastiresti".

Prima institutie care si-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei si faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Cazuti in Razboi. Infintata la 12 septembrie 1919, prin Inaltul Decret Lege nr. 4106, semnat de Regele Ferdinand, acest organism era chemat “sa vorbeasca viitorimii despre jertfele si izbanzile noastre, despre frumusetea virtutilor ostasesti si despre nezdruncinata tarie a sufletului romanesc”. Societatea a functionat sub inaltul patronaj al Reginei Maria, ca presedinte de onoare, si al IPS. Mitropolitul Primat Miron Cristea, ca presedinte executiv, devenit ulterior Patriah al Romaniei. Din anul 1927, acesta si-a scimbat denumirea in Societatea “Cultul Eroilor”, iar in 1940 s-a numit Asezamantul National <> pentru Cultul Eroilor. Dupa abdicarea Regelui Mihai I si proclamarea Republicii, prin Decretul nr. 48 din 29 mai 1948. Asezamantul National “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor a fost desfintat, atributiunile si patrimoniul acestuia fiind transferate Ministerului Apararii Nationale. Hegemonia U.R.S.S. adusa de cel de-al Doilea Razboi Mondial a condus la impanzirea teritoriului tarii cu monumente dedicate “Ostasului Sovietic Eliberator”, in detrimentul eroilor romani. Abia din 1975, in conditiile emaniciparii de sub tutela Uniunii Sovietice, cand s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr. 117/1975 avand ca obiect reglementarea operelor comemorative de razboi, incepe sa se manifeste, destul de modest, cultul fata de eroii neamului. Dupa evenimentele din decembrie 1989, la initiativa unui grup de ofiteri, a fost infintat Comitetul National pentru Restaurarea si Ingrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor (C.N.R.I.M.C.E.). Prin Sentinta Civila nr. 664, din 19 noiembrie 1991, data de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, asociatia a dobandit personalitate juridica, iar in baza ordinului ministrului apararii nationale, general locotenent Niculae Spiroiu, a primit acordul de a functiona sub patronajul Ministerului Apararii Nationale, avand sediul Conducerii Comitetului in cladirea Palatului Cercului Militar National din strada str. Constantin Mille, nr. 1, etaj 4. La scurt timp, prin Hotararea Sfantului Sinod Nr. 3036 din 19-20 iunie 1992, Comitetul a primit aprobarea de a functiona sub Obladuirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, avand ca parinte spiritual pe Parintele Patriarh Teoctist. La conferinta nationala din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociatia Nationala “Cultul Eroilor”, asumandu-si misiunea de a prelua obiectivele “Asezamantului National Regina Maria pentru Cultul Eroilor”. Infiintat din necesitatea de a pune capat degradarii si profanarii operelor comemorative de razboi si a cimitirelor de onoare ale eroilor, C.N.R.I.M.C.E. a trecut la reorganizarea filialelor in teritoriu, reusind, in mai putin de un an, sa infinteze 32 de filiale judetene si numeroase subfiliale orasenesti si comunale, in conducerea carora au fost cooptate persoane cu responsabilitati si putere de decizie din cadrul administratilor locale, fosti comandanti de garnizoane si regimente, slujitori ai bisericii, cadre didactice, oameni de cultura, veterani de razboi si cadre militare in rezerva si in retragere. Sus am postat emblema Asociatiei naţionale “Cultul eroilor”.

Euro you olymp fest - Brașov - România 2013

Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului European 2013 (prescurtat FOTE) a fost a unsprezecea ediție de iarnă a evenimentului multi-sportiv organizat de către Comitetele Olimpice Europene.

Olympic România

Brașov - Rpmânia - 2013

Festivalul s-a desfășurat în perioada 17 - 22 februarie 2013, în stațiunile montane din împrejurimile orașului Brașov, România. Au participat 910 sportivi din 45 de țări într-un total de 37 discipline sportive. Clasamentul pe medalii se prezintă astfel; 1.Germania - 4 medalii, 2.Franța - 2 medalii, 3.Ucraina - 2 medalii, 5. România - o medalie de argint. Sus am postat mascota și logo-ul Festivalului Olimpic de iarnă al Tineretului European 2013.

Insigna - Tractor articulat

Tractorul articulat este un tractor special care poate lua virajele în scurt, el neavând o punte rigidă așa cum au tractoarele obișnuite.

Insigna - Universiada Mexico '79

A 10-a ediție a Universiadei de vară s-a desfășurat în perioada 2 - 13 septembrie 1979 în capitala statului Mexic – Ciudad de Mexico. La competiție au participat 2974 sportivi din 94 de țări ale lumii, într-un total de 10 sporturi. Deasupra am postat logo-ul Universiadei iar mai jos un timbru cubanez care celebrează acest eveniment sportiv.

România U.A.S.C.R.

(Uniunea asociațiilor studenților comuniști din România)

U - Mexico '79 - Universiada 2 - 13 septembrie

Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel: locul I – Uniunea Sovietică cu 73 de medalii, locul II – SUA cu 51 de medalii și pe locul III – ROMÂNIA cu 31 de medalii dintre care (14 aur, 4 argint și 14 bronz).

___________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII