Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură, trimiteri poștale ilustrate, din localitatea olandeză
DRUTEN, provincia GELDERLAND, dar și o medalie locală.
Deasupra am postat o obligațiune emisă de primăria acestui oraș.
Biserica
Poșta
Primăria
Sala sporturilor
Piața
Trimiteri poștale
Medalie locală
xxx
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
O PASTILĂ DE UMOR
________xxx________
O PLACHETĂ, O MEDALIE
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL TIMIȘ
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le
Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte
variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent
metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin
imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată
sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene,
basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă
ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de
recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille)
şi spanioli (edala).
Insigna - Institutul de medicină Timișoara
Universitatea de Medicina
şi Farmacie "Victor Babeș" din Timişoara,
denumire veche Institutul de Medicină,
desfaşoara de peste cinci decenii o activitate complexa de invatamant medical
superior, de cercetare şi asistenţa medicala de inalta calificare. Realizarile
din aceasta jumatate de secol sunt fireşte rezultatul muncii staruitoare
desfaşurate de cadrele didactice, studenţii şi personalul tehnic-administrativ.
Facultatea de Medicina din Timişoara a luat fiinţa in anul 1945, intr-un moment
de cotitura politica, economica şi sociala pentru ţara, cand Romania a intrat
sub conul de umbra al lagarului comunist. Este bine cunoscuta situaţia sanitara
precara a Romaniei in perioada interbelica. Boli aşa-zise sociale: tuberculoza,
pelagra, malaria şi altele aveau mare raspandire, mortalitatea infantila
ridicandu-se pana la 180%, iar cea generala pana la 20-22%. Necesitatea
stringenta de formare a unor cadre medicale a solicitat marirea capacitaţii de
şcolarizare a celor trei facultaţi de medicina existente. In decembrie 1944 a
fost emis Decretul lege nr. 660 pentru infiinţarea Universitaţii de Vest, care
la 30 decembrie ale aceluiaşi an, a fost semnat de Regele Mihai I. Acest act a
fost precedat de Raportul 2414 din data de 30.12.1944, semnat de Ştefan Voitec, Ministrul
Educaţiei Naţionale, M. Romniceanu, Ministerul de Finanţe, A.Leucutia,
Ministerul Economiei Naţionale şi D. Danielopol, Ministerul Sanataţii şi
Asistenţei Sociale. In articolul 1 al Decretului Lege, Universitatea de Vest
din Timişoara cuprindea facultaţile de : Drept, Litere si Filozofie, Ştiinte,
Medicina Umana, Medicina Veterinara, Farmacie şi Teologie. Primul document care
consemneaza infiinţarea Facultaţii de Medicina din Timişoara este Decretul nr.
104 din 17 ianuarie 1945, semnat de Dr. Dumitru Bagdesar, ministrul sanataţii
din acea vreme, personalitate proeminenta a vieţii noastre medicale. Dar
documentul fundamental care a condus de drept şi de fapt la infiinţarea
Facultaţii de Medicina a fost Legea nr.361 din 4 mai 1945, care modifica
prevederile Decretului-Lege de infiinţare a Universitaţii de Vest, in sensul
necesitaţilor obiective impuse de formarea in aceasta parte a ţarii a unor
specialişti in domeniul ocrotirii sanataţii. Facultatea de Medicina din
Timişoara incepe sa funcţioneze in mod efectiv la 15 iulie 1945 cu primii doi
ani de studiu: in anul I cu 412 studenti, iar in anul II cu 76. Deschiderea festiva a facultaţii, la 18 iulie 1945, eveniment
asteptat cu nerabdare de catre studenţi, a fost primita cu vie satisfacţie. In
cuvantul inauguaral rostit de decanul facultaţii, Prof. Dr. Şerban Bratianu,
s-a subliniat importanţa infiinţarii acestui lacaş de invatamant medical
superior, vechi deziderat al Banatului şi atat de necesar sanataţii publice. In
primele trei luni (iulie-septembrie 1945) s-au ţinut doar cursuri teoretice:
anatomie, fiziologie, chimie, in sala mare şi alte incaperi din cladirea
actualei Case a Studenţilor de pe B-dul. Tinereţei (fostul liceu "Notre
Dame"). O substanţiala schimbare a desfaşurarii procesului de invaţamant
medical s-a produs in octombrie 1945, cand facultaţii i s-a atribuit actualul
local - fosta "Banatia", spital militar sovietic inca din toamna
anului 1944, evacuat in acest scop, la cererea guvernului. (Bănăția
sau Școala Banatului a fost
din 1926 până în 1944 o instituție de învățământ în limba germană
din Timișoara. Clădirea cu trei etaje este
caracterizată de un stil neo-ellenist, Clădirea a fost construită de arhitecții
Mathias Hubert și Michael Wolf, între 1924 și 1926.) S-a trecut atunci la o activitate
febrila de creare a bazei de invaţamant. Universitatea de Medicina şi Farmacie
din Timişoara se prezinta astazi ca o prestigioasa instituţie de invaţamant
superior, cu un trecut care ne onoreaza, cu numeroase realizari in condiţii
socio-politice grele. Exista toate premizele ca şi in viitor Universitatea de
Medicina şi Farmacie din Timişoara sa obţina rezultate valoroase şi sa ofere
satisfacţii mari atat in instruirea şi educarea generaţiilor de tineri care se
pregatesc sa devina medici, farmacişti dentişti, cat şi tehnicieni dentari şi
in asistenţa medicala a populaţiei.
F.C. Politehnica Timișoara (cunoscut
anterior și sub alte nume, printre care FC Politehnica AEK Timișoara, FCU
Politehnica Timișoara, Poli Timisoara și FC
Politehnica 1921 Știința Timișoara) este un club de
fotbal din Romania, fondat in anul 1921, care evoluează în a doua
divizie a fotbalului românesc, în urma deciziei Comisiei de Licențiere
a Ligii Profesioniste de Fotbal din mai 2011. Sus am postat siglele
clubului de fotbal Poli Timisoara, de-a lungul timpului.
Timișoara (Opera) - Civitas Temesiensis
Opera Națională Română Timișoara este o companie
națională de operă, operetă și balet, instituție publică cu personalitate
juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor din România.
Această instituție de cultură a fost înființată prin Decretul regal
nr.254, din 30 martie 1946. Clădirea a fost începută în 1871, după
planurile arhitecților vienezi Helmer și Fellner, și a fost terminată în 1875.
Reprezentațiile inaugurale au avut loc la 22 septembrie 1875 (în limba
maghiară) și la 25 septembrie 1875 (în limba germană). Două incendii au
devastat de-a lungul timpului clădirea. Primul incendiu s-a produs în 1880, iar
clădirea a fost restaurată până în 1882 în stilul original, „Renaissance”. Al
doilea incendiu a avut loc în 1920 și în urma sa au rămas intacte doar aripile
laterale, fațada trebuind să fie refăcută. Arhitectul Duiliu Marcu, care avea
să construiască Palatul Victoria din București, a refăcut fațada și
sala de spectacole în stilul neobizantin caracteristic acelui timp. În
această clădire își desfășoară activitatea patru instituții de artă: Opera
Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat și Teatrul
Maghiar.
Cetatea Timișoara, în limba latină Castrum Temesiensis sau Castrum Temesvariensis este o cetate istorică storică pe locul și în jurul căreia a fost construit actualul oraș Timișoara. Se presupune că a existat o cetate de pământ avară, dar primele mențiuni datează din secolul al XIII-lea. Carol Robert de Anjou a construit la începului secolului al XIV-lea prima cetate de piatră (cetatea angevină). Ioan de Hundeoara a refăcut cetatea distrusă în urma unui cutremur din anul 1443. În anul 1552 cetatea a fost cucerită de turci, care au stăpânit-o până în anul 1716, când a fost cucerită de habsburgi. Cetatea habsburgică a fost așa de puternică încât a fost asediată o singură dată, în anul 1849, în timpul Revoluției Maghiare din anul 1848, asediu la care a rezistat. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea progresele în domeniul artilerie au făcut ca zidurile să nu mai poată asigura apărarea orașelor. Zidurile și spațiul liber din jurul lor împiedicau dezvoltarea orașului, astfel că Timișoara a fost defortificată, zidurile fiind demolate și șanțurile umplute. Actual, din fortificațiile cetății habsburgice mai există Castelul Huniade, bastionul Therezia - important punct turistic, o cazemată din ravelinul porții Vienei, un rest din bastionul Eugeniu și o mică bucată din curtina dintre bastioanele Eugeniu și Elisabetha.
Cetatea Timișoara, în limba latină Castrum Temesiensis sau Castrum Temesvariensis este o cetate istorică storică pe locul și în jurul căreia a fost construit actualul oraș Timișoara. Se presupune că a existat o cetate de pământ avară, dar primele mențiuni datează din secolul al XIII-lea. Carol Robert de Anjou a construit la începului secolului al XIV-lea prima cetate de piatră (cetatea angevină). Ioan de Hundeoara a refăcut cetatea distrusă în urma unui cutremur din anul 1443. În anul 1552 cetatea a fost cucerită de turci, care au stăpânit-o până în anul 1716, când a fost cucerită de habsburgi. Cetatea habsburgică a fost așa de puternică încât a fost asediată o singură dată, în anul 1849, în timpul Revoluției Maghiare din anul 1848, asediu la care a rezistat. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea progresele în domeniul artilerie au făcut ca zidurile să nu mai poată asigura apărarea orașelor. Zidurile și spațiul liber din jurul lor împiedicau dezvoltarea orașului, astfel că Timișoara a fost defortificată, zidurile fiind demolate și șanțurile umplute. Actual, din fortificațiile cetății habsburgice mai există Castelul Huniade, bastionul Therezia - important punct turistic, o cazemată din ravelinul porții Vienei, un rest din bastionul Eugeniu și o mică bucată din curtina dintre bastioanele Eugeniu și Elisabetha.
Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România
prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi
principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale
frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de
frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor
naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza
au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în
România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre
mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă
spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual
românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”,
referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A.
Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi
alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei
numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica
din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28
decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei
discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.).
Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a
ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte
de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al.
Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G.
Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D.
Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al
Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în
România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus
am postat logo-ul Societății Numismatice Române.
Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a
istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede,
descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele
confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O
ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au
apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe
rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea
ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!
Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și
studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă
de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru
încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația
chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune
occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco
Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din
Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.
Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în
germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar,
în maghiară Temesvár, în sârbă Темишвар/
Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere
(limba maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare
oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul
României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș,
ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul
Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit
de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub
dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane
Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile
Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani,
bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil
construita în secolul al X-lea, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă,
fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea
completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani,
care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității
Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în
anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul
Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ
al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și
actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și
arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.
Catedrala ortodoxă
Casa Huniade
Primăria
Aeroportul internațional Traian Vuia
Bastionul Maria Therezia
Domul și Monumentul Sfintei Treimi
Hotelul Continental
Liceul piariștilor
Muzeul de artă
Muzeul Nicolaus Lenau
Palatul Dauerbach
Palatul Lloyd (Rectoratu)
Palatul Dicasterial
Palatul Loefler
Piața Victoria
Piața Traian
Prefectura
Fabrica de bere Timișoreana
Baia centrală
Biserica Fabric
Fabrica de încălțăminte
Gara
Hotelul Coroana
Hotelul Regal
Palatul reformat și Statuia Maria
Piața Scudier
Poarta de Est
Poarta Viena
Podul Mitroplitul Șaguna
Sinagoga
Politehnica
Școala superioară de fete
Splaiul Muller și Hotelul Splendid
Teatrul Franz Jozsef
Piața Coronini
Piața Prințul Eugen
Piața Sfântul Gheorghe
Turbinele electrice
Biserica ortodoxă Învierea Domnului - Balinț
Peștera albastră
Biserica catolică - Gătaia
Biserica romano catolică - Teremia mare
Gara - Gătaia
Căminul cultural - Teremia Mare
Gara - Teremia Mare
Mănăstirea săracă - Gătaia
Mănăstirea Izvorul Miron - Românești
Muzeul de istorie, etnografie și artă plastică - Lugoj
Primăria - Jimbolia
Școala - Gătaia
Poarta și Drumul Andrașului - Banloc
Izvorul Jozsef - Buziaș
Cazinoul - Buziaș
Grand Hotel - Buziaș
Biserica romano catolică - Cenad
Hotelul Bellavista - Deta
Școala - Deta
Strada principală - Deta
Vedere - Făget
Primăria - Jimbolia
Palatul Justiției - Lugoj
Strada Kiraly - Lugoj
Vedere - Periam
Vedere - Sânnicolaul Mare
Sinagoga - Sânnicolaul Mare
Vedere - Tapia
Vedere - Clopodia
Vedere - Tomești
Vedere - Tomnatic
Gara - Vâlcani
_________ooOoo_________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Wake no Kiyomaro (733 - 799)
înalt funcționar și consilier al împaratului japonez Kammu
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni olandeze
Detaliu vignetă de pe un notgeld austriac
(bancnotă locală de necesitate)
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 02.02.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu