vineri, 2 februarie 2018

DRUTEN - OLANDA


Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură, trimiteri poștale ilustrate, din localitatea olandeză 
DRUTEN, provincia GELDERLAND, dar și o medalie locală.
Deasupra am postat o obligațiune emisă de primăria acestui oraș. 
Biserica
Poșta
Primăria
Sala sporturilor
Piața
Trimiteri poștale
Medalie locală

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
O PASTILĂ DE UMOR

________xxx________

O PLACHETĂ, O MEDALIE
ȘI CÂTEVA INSIGNE 
DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).  
Insigna - Speotimiș
Asociația speologică Speotimiș” s-a înființat în data de 2 aprilie 1975, iar de-a lungul timpului a descoperit, explorat și cartat peste 300 de peșteri din Munții Banatului, (în special în Munții Poiana Ruscă, Aninei și Locvei). Organizează cu începere din anul 1984 concerte în Peștera Românești, județul Timiș, unde au concertat nume sonore ca: Filarmonica Banatul, Ștefan Ruha, Kathleen Evans, Alexandra Gutu, Gabriel Croitoru, Corala “Sabin Drăgoi, grupurile “Bega Blues Band”, “Survolaj”, “Nightlosers”, “Cargo”, “Celelalte Cuvinte”, “Implant Pentru Refuz” și nu în ultimul rând “Zdob și Zdub” care au adus în Peștera Românești un număr record de 2000 de spectatori. Organizează acțiuni de amenajare și protecție la peșterile: Cloșani,  Cetățile Ponorului, Pietroasa și Izbucul Bigăr. Latura explorativa a carstului banatean este sustinuta constant in cei peste 30 de ani si se pot aminti cateva rezultate notabile. Explorează in Premieră si cartează: a doua pestera ca dezvoltare din Poiana Ruscă, Pietroasa, al doilea , respectiv al treilea aven ca denivelare din M-ții Banatului, Avenul de sub Culmea Neagra, respectiv Avenul Rosu , Peștera Vidra, fenomen carstic unic în Munții Aninei, Peștera Buhui, cea mai lungă din Munții Aninei. A explorat în premieră Peștera Galcaciu fenomen carstic unic în Munții Poiana Ruscă. A inițiat explorările subacvatice în sifoane de peșteri din M-ții Aninei, a realizat Joncțiunea Plopa Ponor, după depășirea a trei sifoane și a mai realizat prima pătrundere în sistemul subacvatic Izbucul Bigăr. 
Insigna - Institutul de medicină Timișoara
Universitatea de Medicina şi Farmacie "Victor Babeș" din Timişoara, denumire veche Institutul de Medicină, desfaşoara de peste cinci decenii o activitate complexa de invatamant medical superior, de cercetare şi asistenţa medicala de inalta calificare. Realizarile din aceasta jumatate de secol sunt fireşte rezultatul muncii staruitoare desfaşurate de cadrele didactice, studenţii şi personalul tehnic-administrativ. Facultatea de Medicina din Timişoara a luat fiinţa in anul 1945, intr-un moment de cotitura politica, economica şi sociala pentru ţara, cand Romania a intrat sub conul de umbra al lagarului comunist. Este bine cunoscuta situaţia sanitara precara a Romaniei in perioada interbelica. Boli aşa-zise sociale: tuberculoza, pelagra, malaria şi altele aveau mare raspandire, mortalitatea infantila ridicandu-se pana la 180%, iar cea generala pana la 20-22%. Necesitatea stringenta de formare a unor cadre medicale a solicitat marirea capacitaţii de şcolarizare a celor trei facultaţi de medicina existente. In decembrie 1944 a fost emis Decretul lege nr. 660 pentru infiinţarea Universitaţii de Vest, care la 30 decembrie ale aceluiaşi an, a fost semnat de Regele Mihai I. Acest act a fost precedat de Raportul 2414 din data de 30.12.1944, semnat de Ştefan Voitec, Ministrul Educaţiei Naţionale, M. Romniceanu, Ministerul de Finanţe, A.Leucutia, Ministerul Economiei Naţionale şi D. Danielopol, Ministerul Sanataţii şi Asistenţei Sociale. In articolul 1 al Decretului Lege, Universitatea de Vest din Timişoara cuprindea facultaţile de : Drept, Litere si Filozofie, Ştiinte, Medicina Umana, Medicina Veterinara, Farmacie şi Teologie. Primul document care consemneaza infiinţarea Facultaţii de Medicina din Timişoara este Decretul nr. 104 din 17 ianuarie 1945, semnat de Dr. Dumitru Bagdesar, ministrul sanataţii din acea vreme, personalitate proeminenta a vieţii noastre medicale. Dar documentul fundamental care a condus de drept şi de fapt la infiinţarea Facultaţii de Medicina a fost Legea nr.361 din 4 mai 1945, care modifica prevederile Decretului-Lege de infiinţare a Universitaţii de Vest, in sensul necesitaţilor obiective impuse de formarea in aceasta parte a ţarii a unor specialişti in domeniul ocrotirii sanataţii. Facultatea de Medicina din Timişoara incepe sa funcţioneze in mod efectiv la 15 iulie 1945 cu primii doi ani de studiu: in anul I cu 412 studenti, iar in anul II cu 76.  Deschiderea festiva a facultaţii, la 18 iulie 1945, eveniment asteptat cu nerabdare de catre studenţi, a fost primita cu vie satisfacţie. In cuvantul inauguaral rostit de decanul facultaţii, Prof. Dr. Şerban Bratianu, s-a subliniat importanţa infiinţarii acestui lacaş de invatamant medical superior, vechi deziderat al Banatului şi atat de necesar sanataţii publice. In primele trei luni (iulie-septembrie 1945) s-au ţinut doar cursuri teoretice: anatomie, fiziologie, chimie, in sala mare şi alte incaperi din cladirea actualei Case a Studenţilor de pe B-dul. Tinereţei (fostul liceu "Notre Dame"). O substanţiala schimbare a desfaşurarii procesului de invaţamant medical s-a produs in octombrie 1945, cand facultaţii i s-a atribuit actualul local - fosta "Banatia", spital militar sovietic inca din toamna anului 1944, evacuat in acest scop, la cererea guvernului. (Bănăția sau Școala Banatului a fost din 1926 până în 1944 o instituție de învățământ în limba germană din Timișoara. Clădirea cu trei etaje este caracterizată de un stil neo-ellenist, Clădirea a fost construită de arhitecții Mathias Hubert și Michael Wolf, între 1924 și 1926.) S-a trecut atunci la o activitate febrila de creare a bazei de invaţamant. Universitatea de Medicina şi Farmacie din Timişoara se prezinta astazi ca o prestigioasa instituţie de invaţamant superior, cu un trecut care ne onoreaza, cu numeroase realizari in condiţii socio-politice grele. Exista toate premizele ca şi in viitor Universitatea de Medicina şi Farmacie din Timişoara sa obţina rezultate valoroase şi sa ofere satisfacţii mari atat in instruirea şi educarea generaţiilor de tineri care se pregatesc sa devina medici, farmacişti dentişti, cat şi tehnicieni dentari şi in asistenţa medicala a populaţiei.
Insigna sportivă - Politehnica Timișoara 50 * 1920 - 1970
F.C. Politehnica Timișoara (cunoscut anterior și sub alte nume, printre care FC Politehnica AEK TimișoaraFCU Politehnica TimișoaraPoli Timisoara  și FC Politehnica 1921 Știința Timișoara) este un club de fotbal  din Romania, fondat in anul 1921, care evoluează în a doua divizie a fotbalului românesc, în urma deciziei Comisiei de Licențiere a Ligii Profesioniste de Fotbal din mai 2011. Sus am postat siglele clubului de fotbal Poli Timisoara, de-a lungul timpului.
Timișoara (Opera) - Civitas Temesiensis
Opera Națională Română Timișoara este o companie națională de operă, operetă și balet, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor din România. Această instituție de cultură a fost înființată prin Decretul regal nr.254, din 30 martie 1946. Clădirea a fost începută în 1871, după planurile arhitecților vienezi Helmer și Fellner, și a fost terminată în 1875. Reprezentațiile inaugurale au avut loc la 22 septembrie 1875 (în limba maghiară) și la 25 septembrie 1875 (în limba germană). Două incendii au devastat de-a lungul timpului clădirea. Primul incendiu s-a produs în 1880, iar clădirea a fost restaurată până în 1882 în stilul original, „Renaissance”. Al doilea incendiu a avut loc în 1920 și în urma sa au rămas intacte doar aripile laterale, fațada trebuind să fie refăcută. Arhitectul Duiliu Marcu, care avea să construiască Palatul Victoria din București, a refăcut fațada și sala de spectacole în stilul neobizantin caracteristic acelui timp. În această clădire își desfășoară activitatea patru instituții de artă: Opera Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar.
Cetatea Timișoara, în limba latină Castrum Temesiensis sau Castrum Temesvariensis este o cetate istorică storică pe locul și în jurul căreia a fost construit actualul oraș Timișoara. Se presupune că a existat o cetate de pământ avară, dar primele mențiuni datează din secolul al XIII-lea. Carol Robert de Anjou a construit la începului secolului al XIV-lea prima cetate de piatră (cetatea angevină). Ioan de Hundeoara a refăcut cetatea distrusă în urma unui cutremur din anul 1443. În anul 1552 cetatea a fost cucerită de turci, care au stăpânit-o până în anul 1716, când a fost cucerită de habsburgi. Cetatea habsburgică a fost așa de puternică încât a fost asediată o singură dată, în anul 1849, în timpul Revoluției Maghiare din anul 1848, asediu la care a rezistat. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea progresele în domeniul artilerie au făcut ca zidurile să nu mai poată asigura apărarea orașelor. Zidurile și spațiul liber din jurul lor împiedicau dezvoltarea orașului, astfel că Timișoara a fost defortificată, zidurile fiind demolate și șanțurile umplute. Actual, din fortificațiile cetății habsburgice mai există Castelul Huniade, bastionul Therezia - important punct turistic, o cazemată din ravelinul porții Vienei, un rest din bastionul Eugeniu și o mică bucată din curtina dintre bastioanele Eugeniu și Elisabetha.

Placheta - Societatea Numismatică Română
Secția Timișoara 1903 - 1970
Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilorÎn acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”,  referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.  
Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.  
Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris. 
Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos! 
Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial,   bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.  
Lupoaica de pe Capitoliu (lupa capitolina) este o statuie de bronz din secolul al VI-lea î.e.n., actualmente păstrată la Muzeul Conservatorilor din Roma. Romulus şi Remus (fondatorii mitici ai Romei, copiii zeului războiului Marte şi ai vestalei Rhea Silvia) au fost adăugaţi de Antonio del Pollaio, în anul 1509. Lupoaica împreună cu Romulus şi Remus simbolizează originea legendară a Romei şi totodată caracterul sacru şi etern al oraşului şi al puterii sale. Imaginea lupoaicei apare pe multe monede romane antice. Statul italian a făcut cadou României cinci copii ale grupului statuar, între 1906 şi 1926. Acestea au fost instalate la Bucureşti (1906), Cluj (1921), Chişinău (1921), Târgu Mureş (1924) şi Timişoara (1926) ca simboluri ale latinităţii şi unităţii românilor din toate provinciile româneşti.
Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă  Темишвар/    Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (limba maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România.   Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în secolul al X-lea, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat  comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.
Catedrala ortodoxă
Casa Huniade
Primăria
Aeroportul internațional Traian Vuia
Bastionul Maria Therezia
Domul și Monumentul Sfintei Treimi 
Hotelul Continental
Liceul piariștilor
Muzeul de artă
Muzeul Nicolaus Lenau
Palatul Dauerbach
Palatul Lloyd (Rectoratu)
Palatul Dicasterial
Palatul Loefler
Piața Victoria
Piața Traian
Prefectura
Fabrica de bere Timișoreana
Baia centrală
Biserica Fabric
Fabrica de încălțăminte
Gara
Hotelul Coroana
Hotelul Regal
Palatul reformat și Statuia Maria
Piața Scudier
Poarta de Est
Poarta Viena
Podul Mitroplitul Șaguna
Sinagoga
Politehnica
Școala superioară de fete
Splaiul Muller și Hotelul Splendid
Teatrul Franz Jozsef
Piața Coronini
Piața Prințul Eugen
Piața Sfântul Gheorghe
Turbinele electrice

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România.  Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara. Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.  
Biserica ortodoxă Învierea Domnului - Balinț
Peștera albastră
Biserica catolică - Gătaia
Biserica romano catolică - Teremia mare
Gara - Gătaia
Căminul cultural - Teremia Mare
Gara - Teremia Mare
Mănăstirea săracă - Gătaia
Mănăstirea Izvorul Miron - Românești
Muzeul de istorie, etnografie și artă plastică - Lugoj 
Primăria - Jimbolia
Școala - Gătaia
Poarta și Drumul Andrașului - Banloc
Izvorul Jozsef - Buziaș
Cazinoul - Buziaș
Grand Hotel - Buziaș
Biserica romano catolică - Cenad
Hotelul Bellavista - Deta
Școala - Deta
Strada principală - Deta
Vedere - Făget
Primăria - Jimbolia
Palatul Justiției - Lugoj
Strada Kiraly - Lugoj
Vedere - Periam
Vedere - Sânnicolaul Mare
Sinagoga - Sânnicolaul Mare
Vedere - Tapia
Vedere - Clopodia
Vedere - Tomești
Vedere - Tomnatic
Gara - Vâlcani

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Wake no Kiyomaro (733 - 799)
înalt funcționar și consilier al împaratului japonez Kammu

Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni olandeze

Detaliu vignetă de pe un notgeld austriac
(bancnotă locală de necesitate)

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 02.02.2018

Niciun comentariu: