marți, 6 februarie 2018

TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE - 97


D'ALE POLITICIENILOR
s-au
CULEGEM CE AM SEMĂNAT

MARIAN VANGHELIE – P.S.D.;
“Eu și când respir, totul este electoral.“

RADU BERCEANU – P.D.L.; 
 “Din câte guverne am făcut parte,
pe mine nu mă mai doare capul deloc.“

CRIN ANTONESCU – P.N.L.;  
“Nu vreau să fiu președintele unui partid care,
ca să zic așa, are un sex incert pe scena politică.“

xxx

D'ALE ROMÂNILOR
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII ȘI
INSIGNE DIN JUDEȚUL BRAȘOV

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 
Societatea pajiștenilor "Crucea Dreptății" - Brașov
Societatea Pajiștenilor — Crucea Dreptății” a fost o societate a tinerilor brașoveni din cartierul Șchei, aflată sub patronajul Junilor Dorobanți ai orașului, care avea ca scop „cultivarea spiritului de societate în tinerime, nobilimea moravurilor și dezvoltarea inteligenței, îndemnul la muncă și economie”. Crucea Dreptatii, numita si Crucea Junilor Dorobanti, se afla in capatul strazii Pajistei/Fantanitei. In perioada interbelica crucea a devenit un simbol al pajistenilor (locuitorii din zona strazii Pajistei) si al Junilor Dorobanti. Este o cruce veche, ridicata pe vechiul drum al Transhumantei, pe care scheienii isi urcau turmele spre Muntenia si spre locurile de iernat din Dobrogea.
A fost restaurata in 1919 de catre un fruntas al șcheienilor, Ioan Peligrad, care, impreuna cu sotia sa Elena (nascuta Pulpaş) si ingrijita apoi de Vasile Baditoiu si ginerele sau Nicolae Barsan (zis Barsănica), decedat in anul 1986. Platoul de langa cruce este unul dintre locurile predilecte pentru desfasurarea unor evenimente traditionale precum jocurile stramosesti si maialele Societatii Junilor Dorobanti, care au loc anual în jurul datei de 15 august – Sfânta Marie Mare sau aruncarea buzduganului din ziua de Paști. Dupa lucrarile de restaurare recente in contextul unui maial al junilor din anul 1998, s-a resfintit crucea si s-a amenajat spatiul de la Fantanita Popii.
La popoarele primitive si in special la indoeuropeni existau la barbati asa-numitele „grupuri de vârste”, de obicei in functie de varsta: copiijuni si casatoriti. La români, grupul junilor cuprindea barbati intre 17 si 46 de ani. La toate popoarele junia era precedata de o perioada de „initiere”, in care tinerii erau pregatiti pentru a deveni juni. Pentru aceasta alegeau un loc retras (fiind despartiti de restul copiilor si femeilor), de obicei in padure, case speciale, numite la greci „andreion” si chiar pesteri. (Asemenea casa aveau si junii brasoveni, cunoscuta sub numele de „gazda”). Pregatirea dura mai mult sau mai puţin, timp in care tinerii erau supusi la diferite probe, post, lipsa de somn, sete, chinuri. Ca joc de initiere figura: alergarea, cataratul pe stanci. Este evidenta asemanarea acestor ritualuri stravechi din lume cu ritualul Junilor brasoveni, care si-au gasit loc de retragere la Pietrile lui Solomon, o poiana inconjurata de cinci stanci imense si o grota atribuita legendarului rege Solomon. La rascruce de drumuri si pe colinele dealurilor care strajuiesc satele, satenii au asezat cate o cruce (troiţa) ingrijita cu sfintenie de localnici. Scheii Brasovului are peste 50 de troite identificate documentar, dar multe dintre troitele de altadata au disparut, altele s-au pastrat ca vai de ele. Alte si alte cruci-troite dispar din cauza nepasarii dar si a lucrarilor de reparatii sau constructii de case, noi amenajari stradale, care nu le ocolesc. 
Hotelul ARO Palace 1 iulie 1939 - since 1939
75 de ani de experiență și succese
Cu o istorie de peste 70 de ani, fiind inaugurat cu mare fast in anul 1939, Hotelul ARO Palace este singurul hotel de 5 stele din Brasov, bulevardul Eroilor, nr.27. Edificiul este opera lui Haralamb H. (Bubi) Georgescu (1908 - 1977), cunoscut și sub numele de Harlan Georgesco, arhitect modernist român din perioada interbelică, discipolul și apoi partenerul lui Horia Creangă (nepotul lui Ion Creangă), care după insturarea comunismului a emigrat în SUA. În anul 1963 hotelul a fost extins prin constructia unui nou corp de cladire, iar in 2005 a fost ridicat la standarde de 5 stele. Hotelul detine o pozitie privilegiata fiind amplasat in centrul istoric al orasului. Datorita experientei acumulate de-a lungul anilor, am reusit sa armonizam intr-un mod exceptional utilul cu placutul, combinand afacerile cu relaxarea si sa oferim garantia unei deserviri care sa raspunda necesitatilor dumneavoastra. Hotelul va pune la dispozitie un numar de 195 camere, din care 188 duble sau in regim single, 3 apartamente, 3 garsoniere, 1 apartament prezidential, 6 restaurante, 4 sali de conferinta, 1 centru spa, toate acestea fiind prevazute cu dotari de o calitate ireprosabila. Iată câteva dintre facilitățile oferite de acest hotel; TV satelit, circuit video; telefon international, internet; seif, room-service, minibar, parcare; închirieri auto, taxi, ziare; curierat, rezervari bilete; schimb valutar, bilete avion, room service; fax, spalatorie, curatatorie, calcatorie; parcare, wellness & SPA (tarife speciale pentru clientii hotelului).
Insigna - Cupa ziarului Steagul Roșu
Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc. 
Steagul roșu a fost numele unor cotidiene teritoriale care făceua apologia socialismului și comunismului. Steagul rosu este considerat, în mod tradițional, un simbol al stângii, fiind mai vechi decât socialismul sau comunismul. Este asociat în principal cu ideologiile mai sus amintite sau cu cele revoluționare de stânga sau de extremă stânga. Se presupune că roșul este simbolul "sângele clasei muncitoare exploatate". Mișcările   socialiste, de stânga, radicale sau comuniste folosesc deseori steagul complet roșu sau uneori steagul roșu cu embleme sau texte care să întărească apartanența la respectiva ideologie. Steagul roșu poate fi văzut deseori arborat în timpul demonstrațiilor de protest, sau cu ocazia unor sărbători muncitorești, precum ziua de 1 Mai.
Insigna - Grupul școlar I.A.R. (Industria Aeronautică Română)
Uzinele „Industria Aeronautică Română” (I.A.R.), este o întreprindere de inginerie, construcție și întreținere a aeronavelor din Brașov. IAR a fost fondată la data de 1 noiembrie 1925, ca societate pe acțiuni. La început acțiunile au aparținut uzinelor Bleriot – Spad, Lorraine-Dietrich și fabricii Astra Arad (care a contribuit cu utilaje și personal de specialitate), precum și statului român (care a contribuit pe lângă terenul pentru construcția uzinelor și amenajarea unui aerodrom, și cu o sumă importantă de bani). În decurs de aproape un deceniu și jumătate, statul român a cumpărat acțiunile deținute de uzinele franceze, astfel că la data de 1 septembrie 1938 uzinele au devenit în întregime proprietate a statului român , devenind regie autonoma de stat. La uzinele IAR au fost construite multe tipuri de avioane cu motoarele respective, de concepție proprie sau în licență, de toate categoriile: de scoală și antrenament, de sport și turism aerian, de mare raid, precum și avioane militare de vânătoare, de asalt, de bombardament în picaj, de observație, de recunoaștere, de bombardament. Prima comandă pentru nevoile aviației militare au constituit-o 30 de avioane Morane-Saulnier M.S.35, serie care a fost terminată în toamna anului 1928. Următoarea comandă a fost pentru 70 de aparate de tip Potez XXV de recunoaștere și bombardament. Cele două tipuri de aparate au fost construite în baza unor licențe de fabricație obținute de la uzinele franceze respective. Primul avion purtând denumirea IAR a ieșit pe porțile uzinei în anul 1930. Era prototipul unui avion de vânătoare IAR-11 CV (sau IAR-CV 11), realizat după proiectul inginerului Elie Carafoli în colaborare cu inginerul francez Lucien Virnoux. Formula constructivă adoptată, precum și calitățile sale de zbor îl plasau printre cele mai bune avioane din lume din categoria respectivă. Dintre cele 21 de tipuri de avioane construite la IAR până la la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, 15 tipuri au fost proiectate în cadrul uzinei. Dintre acestea s-au remarcat în mod deosebit prin performantele lor următoarele: IAR-16 cu care în 1935 s-a stabilit recordul național la înălțime (11.631 m), IAR-39, avion de cercetare; IAR-80, avion de vânătoare; IAR-81, avion de vânătoare-bombardament, precum și proiectul IAR-47, avion de recunoaștere. În perioada 1927-1945, producția de avioane a uzinelor IAR a fost una dintre cele mai prestigioase din România. În afară de avioane și motoare de avion, la IAR s-au mai produs instalații și accesorii pentru armamentul de bord. Raidurile aviației americane asupra României în 1943-1944 au pus problema pentru autoritățile militare a dispersării uzinei aeronautice. Amânată între noiembrie 1942 – aprilie 1944 dispersarea IAR a devenit stringentă datorită bombardamentelor americane asupra uzinei din 16 aprilie și 6 mai 1944. Acestea au determinat finalizarea dispersării fabrici lor și a personalului. În aceste condiții, practic producția uzinei aeronautice a fost oprită timp de câteva luni. Fabrica de celule a fost dispersată la Caransebeș și Topleț, fabrica de motoare la Colibași și Ucea, iar fabrica de armament și accesorii la Câmpulung. Consecințele evenimentelor de la 23 august 1944 s-au repercutat și asupra IAR. Unitățile armatei sovietice au impus uzinei brașovene confiscarea materialului aeronautic importat din Germania și executarea de reparații autovehicule în contul articolului 10 din Convenția de Armistițiu încheiată la 12 septembrie 1944. Aceste abuzuri au produs pierderi financiare care însumau la nivelul anului 1946 peste o jumătate de miliard lei. Nota Subsecretariatului de Stat al Aerului nr. 1431/C secret din 30 septembrie 1944 indica reducerea producției aeronautice la contractul Messerchmitt 109 G și Daimler Benz și profilarea întreprinderii pe reparații autovehicule. Anularea contractelor aeronautice și insuficienta resurselor financiare rezultate din reparațiile de autocamioane au condus la propunerea uzinei de a trece la producția de tractoare. A fost aleasă în final licența tractorului Hanomag de 45 CP. În luna noiembrie a anului 1946 au fost terminate componentele a doua tractoare prototip. La data de 1 august 1948, în locul întreprinderii metalurgice s-a înființat Uzina Tractorul Brașov. Astfel, după 23 de ani, uzina IAR își încheia cariera de fabricant de aeronave. Avea sa revină la viata în 1968 sub denumirea de ICA, mai apoi revenind la numele inițial IAR.
Insigna - U.A.B. - 50 ani 1921 - 1971
Uzina de autocamioane Brașov
Roman S.A., (denumirea veche - Steagul Roşu) cunoscută și sub numele de Autocamioane Brașov este o întreprindere braşoveană specializată în proiectarea și construcția de autocamioane, autobuze şi autoutilitare. În prezent firma este controlată de omul de afaceri Ioan Nicolae, care deține 91,49 % din acțiunile Roman Brașov prin intermediul Pro Roman Brașov. Întreprinderea a fost înființată în anul 1921 sub numele de ROMLOC, producând pe atunci material rulant, mai târziu motoare şi automobile. În anul 1948 firma ia denumirea de „Steagul Roșu”. Sus am postat logo-ul actula iar mai jos logo-urile vechi ale întreprinderii brașovene. 
Linia de producție a Steagului Roșu a fost pornită în anul 1971 cu un model motorizat Diesel sub licență MAN (achiziționată de statul român în anul 1969 din Germania). Cumpărarea acestei licențe a fost urmată de o amplă dezvoltare tehnologică și umană a Uzinei „Steagul Roșu”. În anul 1989 uzina avea 20000 de salariați și producea 12888 de camioane, din care multe la export. În noiembrie 2008 Roman S.A. Brașov a produs şi primul tractor. 
Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură brașovene, din vremuri diferite. 
Biserica Sfântul Nicolae
Banca austro-ungară
Biserica romano-catolică
Biserica săsească din deal
Teatrul dramatic
Muzeul de artă
Primăria și Lupa capitolina
Consiliul Popular Municipal (Primăria)
Gara feroviară
Biblioteca județeană George Barițiu
Biserica Neagră
Fabrica de bere
Biserica catolică Sf. Petru
Cercul militar vechi
Restaurantul Cetate
Cetățuia
Dealul Străjii
După ziduri
Hotelul Coroana (Postăvarul)
Hotelul Carpați
Monumentul Arpad de pe Tâmpa
Palatul de finanțe
Piața 23 August (Sfatului) 
Poarta Ecaterina
Poșta
Sediul Comitetului Județean PCR (Prefectura)
Primăria veche (Turnul Sfatului)
Strada Mihail Vais
Strada Principele Carol
Turnul Alb și Biserica Neagră
Turnurile Zeidner
Vila Kertesch

Brașov este un judeţ din România aflat în sud-estul Transilvaniei, care include regiunile istorice Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului şi Altland-ul săsesc. Situat în partea centrală a țării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului Carpatic, judeţul Braşov deține 2,3% din suprafața țării, adică 5351 km.p., numără aproximativ 630000 de locuitori şi are capitala în oraşul cu acelaşi nume - Braşov. Ca subunităţi administrative judeţul are în compunere 4 municipii - Brașov, Făgăraș, Săcele și Codlea, 6 oraşe - Predeal, Zărnești, Râșnov, Victoria, Rupea, Ghimbav şi 43 de comune. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhirectură dar și trimiteri poștale ilustrate din județul Brașov, din vremuri diferite.
Vedere Hoghiz
Vedere Cristian
Vedere Cincu
Vedere - Zărnești
Bran - Spre Câmpulung
Vedere Codlea
Cetatea Făgăraș
Gimnaziul Făgăraș
Podul peste Olt - Făgăraș
Str. Bethlen - Făgăraș
Vedere Feldioara
Vedere Ghimbav
Masivul Cristianul Mare
Poiana Brașov - Coliba Haiducului
Vedere - Poiana Brașov
Hotelul Sport - Poiana Brașov
Hotelul Poiana - Poiana Brașov
Hotelul Teleferic - Poiana Brașov
Granița - Predeal
Vedere Predeal
Casa funcționarilor Ministerului de Finanțe - Predeal
Gara veche - Predeal
Hotelul Caraiman - Predeal
Hotelul Predeal - Predeal
Școala și Mănăstirea - Predeal
Biserica fortificată - Prejmer
Vedere Râșnov
Cetatea - Râșnov
Vedere - Rupea
Vedere Săcele
Locuințele și prăvălia lui Indig Aron - Teliu
Biserica nouă - Turcheș (Săcele)
Valea Timișului
Vedere - Vașcău
Vederi Zărnești

_________ooOoo_________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Donald Sangster (1911-1967)
om politic și fost prim ministru jamaican

Câteva ornamente decorative periferice 
de pe acțiuni spaniole

Detaliu vignetă de un notgeld austriac
(bancnotă locală de necesitate)

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 06.02.2018

Niciun comentariu: