Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

Habitat 67 este un model comunitar complex de locuințe din orașul canadian Montreal, provincia Quebec. Habitat 67 este considerat un reper arhitectonic și una dintre cele mai recunoscute și spectaculoase clădiri din Montreal și Canada. Edificul a fost realizat de arhitectul israelian, naturalizat canadian, Moshe Safdie, ca teză de masterat la Universitatea de arhitectură McGill și apoi construit ca pavilion pentru Târgul mondial Expo 67, care s-a ținut între aprilie și octombrie 1967. Complexul este situat pe Avenue Pierre-Dupuy, nr. 2600, pe malul râului Saint Lawrence. Construirea edificiului a fost finanțată de guvernul federal, iar azi întreținerea sa este făcută de chiriași, care au constituit un parteneriat limitat când au cumpărat clădirea de la compania de credit ipotecar și locuințe canadiană în anul 1985. Proiectantul clădirii, arhitectul Safdie, mai deține și azi un apartament penthouse în clădire. Formatele de interconectare ale Habitat 67, căile de acces conectate și terasele amenajate au fost esențiale pentru atingerea obiectivului lui Safdie de a avea un mediu privat și natural în limitele unui spațiu urban dens. Habitat 67 cuprinde 354 forme identice din prefabricate beton, amenajate în diverse combinații, ajungând până la 12 etaje în înălțime. Împreună, aceste unități creează 146 de locuințe cu diferite dimensiuni și configurații, fiecare format dintr-una până la opt unități de beton legate. Complexul conținea inițial 158 de apartamente dar mai multe apartamente au fost unificate pentru a crea unități mai mari, reducând numărul total. Fiecare unitate este conectată la cel puțin o terasă privată, care poate varia de la aproximativ 20 la 90 de metri pătrați. Structura existentă a fost inițial destinată să fie doar prima fază a unui complex mult mai mare, însă costul ridicat pe unitatea de locuit, aproximativ 140000 de dolari, a împiedicat această posibilitate. În timp Habitat 67 a devenit apoi un pavilion tematic vizitat de mii de vizitatori care au venit din întreaga lume, iar în timpul expoziției a servit și ca reședință temporară a numeroșilor demnitari care au vizitat orașul Montreal. Habitat 67 a câștigat recunoaștere în întreaga lume ca fiind un "experiment fantastic" și "minune arhitectonică".

Casa inversată este un obiectiv arhitectonic și punct de mare atracție pentru localnicii și vizitatorii orașului polonez Szymbark.

Ea este proprietatea omului de afaceri Daniel Chapevski, fiind inițial destinată să servească drept obiect de artă, reflectând sentimentul de incertitudine care a avut loc după sfârșitul erei comuniste. Vizitatorii pot intra în casă, se pot plimba prin camerele răsturnate, deși mulți găsesc această experiență foarte dezorientată pentru percepție. E de la sine înțeles că toate obiectele interioare ale casei sunt fixate în “tavan” pentru a da cât mai multă veridicitate unei case răsturnate.

Casa de timbre este o remarcabilă și atipică clădire sitută în localitatea australiană Cape Tribulation, undeva în nordul statului Queensland. În mediul local edificiul este cunoscut sub numele de Alkira.

Ideea realizării acestei clădiri a aparținut împătimitului filatelist australian Rod Perry. El a fost acela care l-a contactat pe legendarul arhitect australian Charles Wright, pentru a construi "The Stamp House" (Casa de timbre) în Cape Tribulation, o clădire care lasă impresia că pereții exteriori sunt tapetați cu timbre. Edificiul s-a realizat pe durata a cinci ani și a costat o nimica toată, doar 15 milioane de dolari. Complexul arhitectonic este realizat într-un mediu bogat în vegetație și luciu de apă, el constituindu-se într-un futurist proiect de beton suspendat pe un lac, cu șase dormitoare, un helipad, un cinematograf în aer liber, o piscină, etc.

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

___________xxx___________

O PLACHETĂ, O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.

Matrice sigilară - Poliția oraș Cerna-Vodă

Jud. Kiustenge - România

Deasupra este reprezentată matricea sigilară a Poliției oraș Cerna-Vodă, județul Kiustenge, România, de pe vremea Regatului României, care este rotundă, are diametrul de 41 milimetri, este confecționată din alamă, gravată în excizie. Voin încerca să descriu această matrice sigilară cu termeni proprii sigilografiei, sau cu ajutorul DEX-ului. Pe ea este reprezentat în emblemă un scut francez modern, dreptunghiular, cu talpa în acoladă, scartelat, încărcat în cartierul 1, cu acvila cruciată, redată din faţă, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate în jos, flancată în partea stângă superioară de soare, în cartierul 2, cu capul de bour cu stea între coarne, flancat în partea dreaptă superioară de semilună, în cartierul 3, capul de bour cu stea între coarne, în cartierul 4, cu acvila cruciată, redată din faţă, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi orientate în jos. Peste tot sunt aplicate armele familiei de Hohenzollern: scut polonez, dreptunghiular, cu marginea superioară și cea inferioară în acolade orientate cu vârful în sus, respectiv, în jos, sfertuit, având în cartierele 1 şi 4 argint, în cartierele 2 şi 3 negru. Scutul mare, așezat cu vârful pe două arabescur, timbrat de o coroană închisă, fără tocă, compusă dintr-un cerc împodobit cu pietre preţioase, surmontat de opt cruciuliţe (dintre care cinci sunt vizibile), intercalate de perle, din vârful cărora pornesc opt arce ornate cu perle care se reunesc în partea de sus şi se termină printr-un glob crucife, cu cruce labată (cu braţele de formă concavă), are ca tenanţi: la dextra o femeie dacă redată din faţă, cu capul întors spre stânga şi privind la coroana care timbrează scutul, stând pe un arabesc, purtând veşminte lungi, ţinând în mâna dreaptă sica aşezată în pal, cu mâna stângă pe marginea de sus a scutului, iar la senestra un leopard lionat, stând cu piciorul stâng posterior pe un arabesc, cu cel drept sprijină partea de jos a scutului, ţinând cu laba stângă anterioară scutul de flancul stâng, pătrunzând în dreptul liniei orizontale despărţitoare, iar pe cea dreaptă o ţine pe marginea de sus a scutului. Sub scut, deviza „ NIHIL SINE DEO” (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Întreaga compoziţie este inclusă sub un pavilion, căptuşit cu hermină, dotat cu franjuri şi ciucuri, prins, în partea de sus, sub o coroană închisă asemănătoare cu cea care timbrează scutul, dar de dimensiuni mari decât aceasta. În exergă, mărginită de un cerc liniar la exterior este aplicată inscripția: * ROMÂNIA * POLIŢIA ORAŞ CERNA-VODĂ, JUDEȚUL KIUSTENGE.

Cernavodă (în antichitate: Axiopolis , în bulgară: Черна вода (Cerna voda), în turcă: Boğazköy) este un oraș din județul Constanța, situat la o depărtare de 59 de kilometri față de Constanța.Localitatea are o poziție privilegiată prin situarea sa pe malul drept al brațului Dunărea Veche, în punctul de contact cu fluviul Dunărea. Este considerat a fi un nod de transport de interes national, avându-se in vedere magistralele de transport rutier, fluvial si feroviar care trec prin Cernavoda. Orașul are port la Dunăre, iar în apropiere se află Centrașa nucleară, singura centrală de acest tip (CANDU) din România. Orașul a fost fondat de coloniștii greci în secolul al IV-lea d.Hr., ca punct de comerț cu vecinii daci. În anul 1389, sub Mircea cel Bătrân, Dobrogea deci și localitatea Cernavodă se alipesc Țării Românești, dar în anul 1420 pentru patru secole va intra sub administrarea Imperiului Otoman. În urma războiului de independență și a Congresului de pace de la Berlin, provincia, deci și orașul, revin Regatului România. La recensământul din anul 2011 orașul număra 17022 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care; români – 87,58%, turci – 2,7%, romi – 2,23% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională aproximativă a populației orașului astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 88,12%, musulmani – 3,16% și restul – nedeclarată sau altă etnie.

Insigna - Divizionul 50 Corvete (Mangalia)

10 noiembrie 1955 - 10 noiembrie 2010

Această unitate a luat ființă în anul 1955 sub denumirea Divizionul 1061 Vânătoare Antisubmarine Mari, aceasta fiind dotată cu tehnică de proveniență sovietică. Navele de tip Kronstadt aveau drept principală misiune căutarea, descoperirea și atacul submarinelor. În anul 1974 patru nave noi, din aceiași clasă, construite la Mangalia, au mărit capacitatea cobativă a divizionului. De-a lungul timpului unitatea a primit diferite denumiri în funcție de tipul de nave cu care era dotat.

În prezent Divizionul 50 Corvete este dotat cu patru corvete și trei vedete torpiloare mari. Corvetele se numesc astfel: Amiral Petre Bărbuneanu, Viceamiral Eugeniu Roșca, Contraamiral Eustațiu Sebastian și Contraamiral Horia Măcellariu.Unitatea are la activ numeroase misiuni și exerciții de cooperare cu nave din toată lumea, în special cu cele aparținând statelor NATO și statelor riverane Mării Negre. Navele sunt ancorate în „cheiul sulfuros” (denumit așa de la emanațiile de sulf), undeva sub faleza înaltă a lacului Mangalia, în garnizoana Mangalia.

Marina a cheltuit resurse importante pentru transformarea reliefului stancos intr-un loc unde navele sa poata acosta in conditii de siguranta. S-a muncit mult, insa efortul a meritat. Între stanci, se ascunde cea mai galonata unitate a marinei, Divizionul 50 Corvete. Prin aceasta unitate au trecut, de-a lungul timpului, toti amiralii. Aici functioneaza, de peste 20 de ani, singura clasa de nave militare de conceptie 100% romaneasca, corvetele TETAL. Corvetele sunt nave de luptă, cu un deplasament de 500 – 1000 tone, a căror destinație principală o reprezintă lupta antisubmarin. În acest scop, au la bord ca armament de bază torpile și bombe antisubmarin de diferite tipuri. Ele execută căutarea, descoperirea, urmărirea, identificarea și neutralizarea/nimicirea submarinelor inamice pe comunicațiile proprii, apropiate sau îndepărtate, independent sau în cooperare cu aviația antisubmarin sau cu submarinele proprii.

Mangalia (în turcă Mankalya) este un municpiu din județul Constanța, situat pe litoralul Mării Negre, la 40 km sud de orașul Constanța și 14 km față de granița cu Bulgaria. Localitatea este menționată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia). Callatis a fost o colonie a cetății grecești Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea î.Hr.. Portul și jumătate din orașul din antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale perșilor, ale macedonenilor, ale dacilor sau romanilor. Cetatea, însă, este distrusă odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII - IX, din ea rămânând o simplă așezare de pescari. La recensământul din anul 2011 orașul număra 36364 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care; români – 82,4%, turci – 4,05%, tătari – 3,25% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională aproximativă a populației orașului, astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 81,22%, musulmani – 7,52% și restul – nedeclarată sau altă etnie.

Statul major al forțelor navale - Constanța - România

Statul major al forțelor navale (S.M.F.N.) este o structură militară centrală, organizată, cu sediul în municipiul Constanța, care asigură conducerea tuturor unităților militare românești care desfășoară operațiuni militare pe pe Marea Neagră sau pe Dunăre. Având în vedere că litoralul românesc al Mării Negre are o lungime de 245 kilometri și 38% din lungimea totală a Dunării (de 1075 kilometri) udă teritoriul românesc, cu 236 de kilometri pe amble maluri, dimensiunea istorică a Forţelor Navale şi a biruinţelor lor izvorăşte pe aceste meleaguri din vremuri străvechi.

Sediul comandamnetului Statului Major al Forțelor Navale este situat în municipiul Constanța, pe strada Remus Oprean, nr.13. Sediul S.M.F.N., cunoscut și sub denumirile Comandamentul Marinei Militare, Sediul Amiralității sau Comandamentul Flotei este unul dintre multele monumente istorice ale orașului. Impozanta clădire a fost construită de compania engleză “Danube and Black Sea Railway”, condusă de John Trevor Barkley, companie care a construit și linia ferată Constanța – Cernavodă (1858 - 1860). Construcția s-a realizat după planurile arhitectului roman Alexandru Hristea Orăscu, între anii 1879 – 1881, în stil neoclasic, cu frontoane, capiteluri și statui decorative. Clădirea a fost folosită vreme îndelungată ca hotel, inițial denumit “Terminus” și apoi “Carol”. Prima denumire se datorează faptului era capătul liniei ferate care ducea “La vii”, plaja orașului de la sfârșitul secolului trecut. După primul război mondial, imobilul a fost preluat de Liga navală “Yacht Club”, apoi de Cercul Militar, iar între anii 1925 – 1927 devine cămin ofițeresc. În anul 1958 este clădirea devine sediul unor întreprinderi locale și din anul 1978 sediul Comandamentului Marinei Militare. Între anii 1924 – 1927 clădirea este supraetajată, iar între anii 1982 – 1983 se restaurează, păstrându-se stilul neoclasic. În anul 2015 clădirea a intrat într-un nou și amplu proces de renovare-consolidare, care trebuia să se termine până în anul 2017. Ce va ieși? Vom vedea. Deasupra am postat sediul SMFV, logo-ul și steagul de identificare al acestei strcuturi militare.

Al V-lea congres național de chimie - Constanța 1956

Chimia reprezintă una dintre ramurile științelor naturale al cărei obiect de studiu îl constituie compoziția, structura, proprietățile și schimbarea materiei; chimia mai este numită și „știința de mijloc” sau „știința centrală”, întrucât conține elemente combinate din cadrul celorlalte științe ale naturii precum astronomia, fizica, biologia și geologia. Disciplinele cuprinse în chimie sunt grupate tradițional după tipul de materie studiată sau tipul de studiu. Acestea includ chimia anorganică (studiul materiei anorganice), chimia organică (studiul materiei organice), biochimia (studiul substanțelor găsite în organismele biologice vii), chimie fizică (studiile legate de energie despre sistemele chimice la scară macromoleculară, moleculară și submoleculară), electrochimie, chimie analitică (analiza mostrelor de material pentru a dobândi o înțelegere a compoziției chimice și structurii acestuia) etc. Multe alte discipline specializate au apărut în anii recenți, de exemplu neurochimia - studiul chimic al sistemului nervos. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, definiția chimiei este următoarea: „Știință care studiază compoziția, structura și proprietățile substanțelor, transformărilor lor prin regruparea atomilor componenți, precum și combinațiile noi ale substanțelor rezultate în urma acestor transformări.” Definiția generală a chimiei (cea acceptată în mod implicit de marele public) s-a schimbat de-a lungul timpului, pe măsură ce noi ramuri au fost incluse în studiul chimiei.

Placheta - A XXX-a aniversare a rugbyului

în orașul Constanța

C.S.Farul (Clubul sportiv) iulie 1985

Rugby Club Județean Farul Constanța, denumire alternativă C.S. Farul este un club de rugby din municipiul Constanța. Clubul a fost înființat în anul 1955 sub denumirea „Șantierul Naval”.

Este singurul club din România care a participat la Heineken Cup, jucând întâiul meci din competiția cu clubul francez Stade Toulousain. Înainte de începutul sezonului 2015 s-a retras din Super Ligă - campionatul de elită din România. Aceată echipă de rugby a câștigat de șase ori campionatul național (anii: 1975, 1976, 1978, 1986, 1995 și 1997).

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședința judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 Î.E.N., când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și frumoase locuri de vizitat, din municipiul Constanţa, din vremuri diferite.

Delfinariul

Muzeul de istorie naturală și arheologie

Biserica Sf. Mina

Centrul militar județean

Băile din oraș

Băile și Plaja "Trei Papuci"

Comandatura germană

Farul Regele Carol I

Piața Gării

Piața Independenței

Prefectura veche, palatul regal și palatul de justiție

Primăria

Liceul "Domnița Ileana"

(azi Colegiul național "Mihai Eminescu")

Muzeul de artă populară

Statuia poetului latin Ovidiu

Teatrul "Oleg Danovschi"

Universitatea "Andrei Șaguna"

Biserica ortodoxă "Sfinții Petru și Pavel"

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, trimiteri poștale din diferite perioade de timp, dar și alte frumoase de locuri de vizitat în judeţul Constanţa.