Epaminonda's Blog.....: MONEDE POUND CIPRIOT DE COLECȚIE

1. Moneda de colecție de mai jos a fost emisă pentru a celebra Jocurile Olimpice de vară de la Sydney din anul 2000. Pe avers moneda prezintă un atlet alergând și purtând în mână flacăra olimpică, sigla Comitetului Olimpic Internațional, profilului Operei din Sydney, simbolul internațional 1 pound și, liniar inscripția SYDNEY 2000, iar pe revers se prezintă stema statului cipriot, numele țării în trei limbi și anul emiterii - 2000.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 1 pound, anul emiterii – 2000, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 28,28 grame, forma – rotundă, materialul – aliaj argint (92,5% argint și 7,5% cupru), tirajul – 2000 de exemplare și calitatea – proof.

A XXVII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Sydney, în Australia, în perioada 15 septembrie – 1 octombrie 2000. La această ediție a jocurilor au participat 10651 sportivi din 199 de state ale lumii, care au concurat în 28 de sporturi diferite.

La această ediție a jocurilor s-a acordat medalia de mai sus ce are următoarele caracteristici tehnice; diametrul – 68 milimetri, grosimea – 5 milimetri și greutatea – 180 de grame. Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul I – S.U.A. cu 97 de medalii, locul II – Rusia cu 88 de medalii și locul III – China cu 59 medalii.

Cel mai medaliat sportiv al acestor jocuri a fost înotătorul australian Ian Thorpe, care a obținut 3 medalii de aur și 2 de argint.

2. Moneda de colecție de mai jos a fost emisă pentru a celebra Pasărea cipriotă Skalifourta. Pe avers moneda prezintă această pasăre stând pe o creangă și simbolul internațional 1 pound, iar pe revers se prezintă stema statului cipriot, numele țării în trei limbi și anul emiterii - 2000.

Pasărea cipriotă Skalifourta, denumirea științifică (Oenanthe cypriaca) este o păsărică migratoare, mică, cu lungimea de doar 14-15 centimetri, care se înmulțește doar în Cipru, iar iarna migrează în sudul Sudanului și Etiopiei. Are culoarea generală a lanului de grâu înainte seceri, cu mici pete negricioase pe coadă, spate și cap. Pasărea are un cântec distincitv aidoma unei serii explozii (țiuituri) înalte.

3. Moneda de colecție de mai jos a fost emisă pentru a celebra Fluturele cipriot, denumirea științifică Apharitis acamas cypriaca. Pe avers moneda prezintă acest fluture stând pe o creangă și simbolul internațional 1 pound, iar pe revers se prezintă stema statului cipriot, numele țării în trei limbi și anul emiterii - 2002.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 1 pound, anul emiterii – 2002, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 28,28 grame, forma – rotundă, materialul – aliaj argint (92,5% argint și 7,5% cupru), tirajul – 2000 de exemplare, calitatea – proof și designer Stelios Karamallakis.

Fluturele cipriot, denumire științifică Apharitis acamas cypriaca, este o subspecie rară fluture, descoperit în Cipru în anul 1925 și care face parte din familia Lycaenide, a doua cea mai mare familie de fluturi. Are dimensiuni mici cu aripi de 25-35mm cu două lungimi caracteristice și inegale. Datorită dungilor maronii pe care le prezintă pe aripile sale, acest fluture se mai numește și Leopardul cipriot. Fluturele zboară în principal din mai până la începutul lunii noiembrie. El depune ouăle direct în cuiburi de furnici și omizi ca să aibă cu ce hrăni. Fluturele poate fi văzut în păduri cu arbuști și terenuri agricole cu plantații rare.

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

________xxx________

O PLACHETĂ,
CĂTEVA MEDALII ȘI
INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - (Școala de aplicație a forțelor navale

"Viceamiral Constantin Bălescu")

Școala de aplicație a sublocotenenților a fost înființată prin înaltul decret nr.1093 din 26.02.1896 și a început să funcționeze începând cu data de de 1 noiembrie 1896 la Galați sub conducerea unui ofițer apreciat de șefii săi ca fiind capabil, instruit, inteligent și studios – maiorul Constantin Bălescu. Înființarea școlii a fost necesară pentru dezvolatrea cunoștințelor sublocotenenșilor provenișți din Școala de ofițeri de artilerie și geniu. Potrivit raportului Ministrului de Război din 21 martei 1897, prima serie de 20 ofițeri-elevi a început cursurile în toamna anului 1896. Până în anul 1900 Școala de aplicație a sublocotenenților de marină a funcționat la Galați, cartierul Țiglina, lăngă Depozitul flotilei. Ofițerii de marină, specializați în flotele străine au fost primii profesori ai școlii, foști sau viitori comandanți ai bastioanelore epocii; căpitanii Atanasiu (de Manevre), Cezar Boerescu (de Electrictate și Torpile), Petre Demetriade (de Navigație), Nicolae Negru (de Artilerie). Durata cursurilor era de doi ani, fiecare an fiind împărțit în câte 6 luni teorie și 6 luni practică pe bastimentele de mare ale flotilei. Cursurile constau în 50 de lecții din materiile; manevre, navigație și hidrografie, artilerie, torpile și electricitate, construcțiuni navale și mașini marine.

Insignă - Școala de aplicație a forțelor navale

"Viceamiral Constantin Bălescu"

În anul 189 se înființează la Constanța Școlile Marinei, sub comanda locotenentului comandor Constantin Bălescu având în compunere; Școala de aplicațiune a sublocotenenților, Școala de marină și de submecanici, Școala de torpile și Bricul Mircea – destinat pentru efectuarea practicii. La data de 29 octombrie 1909 Școala de aplicațiune a sublocotenenților se transformă în Școala navală superioară de marină. În anul 1920 tot la Constanța Școala navală structurată pe 2 secții; Școala pregătitoare și Școala de aplicație, arma marină. Începând cu anul 1924 Școala navală este organizată pe 3 ani de studii: anul 1 – curs pregătitor, anul 2 – curs normal și anul 3 – curs de aplicație. În anul 1930 s-a renunțat la acest sistem înființându-se Școala de aplicație a forțelor navale, cu durata de 2 ani.

Placheta - Școala de aplicație a forțelor navale

"Viceamiral Constantin Bălescu"

Din 1944 școala funcționează în Turnu Măgurelepentru ca în anul 1947 să revină la Constanța. din 1948 sub denumirea Școlile marinei militare regăsim; Școala de ofițeri și Școala de maiștri tehnici. Începând cu anul 1953 s-a trecut la pregătirea pe specialități corespunzătoare unităților de luptă pentru ca în anul 1954 să se desființeze Școlile marinei militare și în 1962 să se înființeze Școala de echipaje nr.12. În anul 1969 Școala de echipaje se transformă în Centrul de instrucție al specialiștilor marinei militare, devenit în 1973 Centru de instrucție al marinei militare. În anul 1990 se înființează Facultatea de comandă stat major și tehnică militară, în cadrul Academiei navale “Mircea cel Bătrân, continuatoarea Școlilor de aplicație.

Pe structura acestei facultăți se înființează Școala de aplicație a forțelor navale. În 2006 Școala de aplicație a forțelor navale primește denumirea onorifică “Viceamiral Constantin Bălescu” iar de la 1 septembrie 2008 se mută în garnizoana Mangalia. Școala are următoarele misiuni principale:

Pregătirea absolvenților Academiei navale pentru prima funcție
Perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor militare din structura forțelor navale
Formarea și dezvoltarea profesională a militarilor voluntary din structura forțelor navale
Elaborarea și perfecționarea actelor normative specifice forțelor navale.

Deviza acestei instituții de învățământ este; “CUNOAȘTEREA ÎNSEAMNĂ PUTERE”.

Deasupra am postat logo-ul, steagul de identificare și o fotografie cu activități din cadrul Școlii de Aplicație a Forțelor Navale - Mangalia

2011 - Sfântul care se va naște din tine,

Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1.35)

Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la data de 25 decembrie în calendarul gregorian sau la data de 7 ianurie în calendarul iulian. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul este sărbătoare legală, iar serbarea se prelungește și în ziua următoare.

De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”.

Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care și-a făcut apariția în secolul I. Pe atunci el era imbracat in verde. El împarte cadouri tuturor copiilor în de Crăciun (24 spre 25 decembrie).

Conform unei legende, tradiția cadourilor în noaptea de 24 decembrie spre 25 decembrie ar proveni de la Martin Luther care ar fi propagat din anul 1535 aceasta datină numită Christkindl ca o alternativă a obiceiului catolic Nikolaustag de pe 6 decembrie. Multă vreme în familiile catolice a fost menținută mai departe tradiția cadourilor de Nikolaus. Scopul lui Martin Luther ar fi fost să trezească interesul copiilor pentru Cristos și să-i îndepărteze astfel de datina catolică a cadourilor de Nikolaus, ea fiind un mod de venerație a catolicilor pentru sfinți, lucru interzis protestanților. Conform unei alte legende, Luther ar fi fost profund impresionat de cerul înstelat, lucru pe care nu l-a putut reproduce în cuvinte pentru familia sa, așa că a tăiat un brad, l-a pus în casă și a pus lumânări în el și le-a aprins. Conform legendei, aceasta ar fi originea bradului de crăciun.

Insigna militară specialist de clasă

N.B.C.- (Nuclear bacteriologic chimic)

Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre, sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire. În baza unor bareme dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3, diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei asemenea distincții, meritorii atrage uneori după ea o promovare în funcție și întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare.

Specialiștii N.B.C. (nuclear – bactereiologic - chimic) sunt o categorie de militari specializați aparținând de arma chimie militară care au misiunea de a proteja personalul și tehnica militară împotriva atacului inamic cu mijloace de distrugere în masă din categoriile nucleare, bacteriologice sau chimice. În cadrul Armatei României, funcţionează la această dată trei batalioane cu acest specific, unul dintre ele fiind Batalionul 72 Apărare C.B.R.N. "NEGRU VODĂ". Pe lângă aceste structuri de tip batalion cu responsabilităţi în cadrul diviziilor în subordinea cărora se află, mai este un centru de perfecţionare a pregătirii militarilor din arma Apărare C.B.R.N., centru care funcţionează în garnizoana Câmpulung Muscel şi care îşi pune o amprentă deosebită şi are o contribuţie importantă la formarea personalului din această armă. Acest centru asigură formarea personalului militar specialist în apărare C.B.R.N., pentru prima etapă din cariera lor, urmând ca pregătirea lor ulterioară să se desfăşoare pe teritoriu, în unităţile de armă şi în celelalte unităţi care au în compunere structuri de apărare C.B.R.N.. Referitor la tehnica specifică pe care o au în dotare militarii din trupele de apărare C.B.R.N., putem spune că dețin tehnică nu mai veche de 25 de ani, dar şi aceasta este supusă amprentei trecerii timpului.

Placheta - Societatea de chimie din România

In anul 1919 un grup de entuziasti chimisti din Romania se intruneau la Laboratorul de Chimie Analitica al Universitatii din Bucuresti pentru a pune bazele unei societati stiintifice care avea sa aiba o rodnica activitate timp de 2 decenii. Au venit apoi anii razboiului si o perioada postbelica in care societatea a avut o lunga perioada de hibernare. Fara a fi nici un moment desfiintata ea nu a existat de facto, autoritatile din acea perioada neagreeand astfel de organizatii. Faptul a fost posibil si pentru ca Academia Romana si-a asumat o buna parte din obiectivele si sarcinile specifice ale unei societati stiintifice.

Abia dupa 1992 viata stiintifica a Societatii de Chimie din Romania a fost resuscitata: au fost definite obiective, au fost intreprinse actiuni organizatorice, au fost stabilite si dezvoltate contacte internationale. Intorcandu-ne la inceputuri, exista insa motive temeinice sa ne asumam ca adevarata origine o data sensibil mai indepartata in timp. Într-adevar, la Bucuresti exista inca din 1890. Societatea Romana pentru Stiinte care avea o puternica Sectie de Chimie. De fapt organizatorul acelei societati, Constantin Istrati, era el insusi unul dintre cei mai renumiti chimisti romani ai secolului. O dovada a pozitiei solide a chimiei in cadrul societatii consta in insasi viabilitatea ei: chiar daca o buna parte dintre membrii sai au aderat la nou infiintata Societate, o alta parte a continuat, in paralel, activitatea traditionala a sectiei de chimie a Societatii Romane pentru Stiinte, cu rezultate remarcabile, pana in anul 1948. Pe de alta parte, la Iasi exista inca de la inceputul secolului XX Societatea de Stiinte si ea infiintata de un eminent chimist, Petru Poni. Intelegand avantajele oferite de faptul ca noua societate avea sa contina in mod specific cuvantul chimie in titlul sau Petru Poni a aderat total la Societatea de Chimie din Romania devenind de altfel Presedinte de Onoare al acesteia. Mergand insa spre originile societatilor stiintifice de pe teritoriul Romaniei istoria ne duce mult mai departe. Probabil ca inceputurile se afla in anii ‘30 –‘40 ai secolului al XIX-lea, cand la Iasi, Bucuresti si Sibiu, in fiecare din provinciile istorice ale Romaniei, existau societati de medicina si stiintele naturii avand remarcabile sectii de chimie. O dovedeste, intre altele, si prezenta intre membrii de onoare ai acestora a unor mari personalitati ale chimiei precum Jacob Berzelius alaturi de naturalisti ca Alexander von Humboldt sau Charles Darwin. Ne-am intrebat atunci unde ar putea fi plasat, in timp, inceputul chimiei in Romania? Un raspuns absolut este greu de dat, dar este sigur ca daca nu primul un moment esential trebuie plasat la sfarsitul secolului al XVII-lea si este datorat lui Dimitrie Cantemir. Intitulat, asa cum ii arata semnatura, Ioanis Dimitrios Constantini Kantemir Princeps Terrarum Moldaviae, acesta a fost nu doar un print al Moldovei ci si un erudit cu preocupari enciclopedice. In lucrarea sa Physices universalis doctrina et cristianae, în care erau prezentate conceptiile stiintifice ale cunoscutului medic si chimist flamand van Helmont (descoperitorul dioxidului de carbon si al acidului clorhidric) gasim pentru prima data in literatura romaneasca termeni si notiuni de chimie: element, apa, aer, mercur. Adevarata nastere a chimiei este clar corelata cu aparitia si dezvoltarea scolilor superioare. În anul 1835 se predau primele cursuri de chimie la Academia Mihăileană. Foarte curand dupa aceea, in 1840 erau organizate - practic concomitent - la Bucuresti si Iasi primele laboratoare de chimie, vadind o corecta intelegere din partea inaintasilor nostri a faptului ca chimia este, prin excelenta, o stiinta experimentala. Un pas important in dezvoltarea chimiei a fost facut o data cu infiintarea primelor universitati, la scurt interval intre ele, la Iasi și București și Cluj. La Bucuresti exista si o scoala superioara inginereasca pentru care - desi are sorgintea inca din 1818 - am notat anul 1868, la care gasim clar mentionate cursuri de Chimie Generala si Chimie Aplicata in Industrie. Pe toata durata existentei sale Societatea de Chimie din Romania, a editat un jurnal intitulat Buletinul Societății de Chimie, care prezenta viata stiintifica, actiunile de promovare a chimiei si cele de organizare. A aparut de asemenea, cu o regularitate remarcabila, un jurnal stiintific (Buletinul de Chimie Pură Aplicată). Demna de remarcat este si initiativa de a semnala in Bibliografia Chimică din România toate lucrarile originale publicate in tara noastra insotite de citarea exacta a lucrarii originale, dupa modelul marilor reviste centralizatoare internationale.

VICTORIE - A V-a aniversare a Revoluției Române

Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârșitul regimului comunist din România, căderea, judecarea rapidă şi execuţia liderului Nicolae Ceauşescu și a soției sale, Elena. Trebuie precizat că înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație.

Dupa succesul revolutiei anti-comuniste din Decembrie 1989, guvernul roman a decis sa instituie cateva distinctii pentru participanti. Prin legea nr. 42/1990, publicata la un an dupa evenimente, au fost create cateva titluri si distinctii: titlul post-mortem de Erou-martir al Revolutiei Romane din Decembrie 1989, titlul de Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, brevetul onorific de Participant la Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, precum si o medalie comemorativa. Alte medalii neoficiale au fost acordate in anii urmatori, cum ar fi medalia comemorativa pentru a 5-a aniversare a revolutiei. Pana la urma, aceste distinctii nu au mai fost incluse in sistemul national de decoratii. Ele au fost inlocuite de Ordinul Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, instituit prin Legea nr. 1/1996. Acest ordin onorific a fost acordat “eroilor martiri precum si persoanelor care s-au remarcat prin fapte deosebite in lupta pentru victoria revolutiei.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII