Epaminonda's Blog.....: MO - M

În data de 15 iunie 2009 Banca Națională a Republicii Moldova a emis o monedă comemorativă care celebrează Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni. Aversul monedei redă în plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus - cifra "2009"; în partea de jos - inscripţia "20 LEI" și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA". Reversul monedei redă în plan central-imaginea Biserciii “Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, inscripția “SEC. XVII” și urmând circumferinţa monedei-cu majuscule este gravată inscripţia BISERICA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI” DIN CĂUŞENI”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 20 lei, data emiterii – 15 mai 2009, seria – „650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc”, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 8 grame, diametrul – 22 milimetri, forma - rotundă, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 1000 exemplare.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Căușeni este un monument arhitectonic, construit în secolele XVII – XVIII. Ea este ctitorită de către domnitorul Moldovei – Grigore Callimachi și mitropolitul Daniil al Proilaviei. Este un monument unicat în spațiul est-carpatic prin amplasarea sa sub nivelul solului (biserică semiîngropată), spre a fi cat mai discreta si mai putin stanjenitoare inainte paganilor necredinciosi. In acea vreme, se pedepsea cu moartea ridicarea oricarui lacas mai mare decat un ostean pe cal. Pentru aceasta, bisericuta a fost zidita pe jumatate ingropata in pamant. Lucrarile la biserica se faceau noaptea, iar ziua locul era acoperit cu lemne si iarba, iar aspectul exterior a fost lucrat asemeni unui hambar. Forma actuala a bisericii dateaza din anii 1763-1767, cand aceasta a fost partial reconstruita. Deasupra intrarii in biserica se afla si astazi o lespede de piatra, scrisa in limba greaca, marturie a randuielilor din vremea atarnarii bisericii de Constantinopol.

Biserica, in aparenta mica si timida, se arata a fi, dupa coborarea celor cateva trepte spre interorul acesteia, drept o foarte incapatoare biserica, avand coloane, bolti si abside. Din loc in loc, zidurile si pietrele bisericii pastreaza inscriptii vechi, grecesti, pisanii, lei heraldici si pesti. In interior, biserica este in intregime zugravita in fresca. Catapeteasma acesteia este zidita din piatra. Boltile infatiseaza istoria mantuirii. Acustica bisericii este incredibil de autentica si vie. Din loc in loc, in boltile bisericii, arhitectii au zidit oale de lut, ca niste vechi secrete ale acusticii. Cand tatarii au descoperit biserica, plini de manie, au transformat-o in grajd de vite. Aceeasi soarta va avea biserica si in vremea comunistilor, ba inca a juns si grajd de porci si hambar de cartofi. Picturile murale din interior reprezinta ultima etapa in dezvoltarea frescei medievale in Moldova.

Frescele sunt semnate de trei zugravi de la Hurez: "Stanciul, Radu si Voicul, la anul 1763". Pictura este lucrata pe mai multe registre: registrul cel de jos este decorat cu ornamente, registrul de la mijloc infatiseaza sfinti in piciore, iar registrul de sus infatiseaza medalioanele cu sfinti. Registrele sunt despartite prin fasii ornamentate cu motive caracteristice artei bizantine. În octombrie 2016, a fost anunțat un proiect de restaurare a monumentului, finanțat de către Fondul Ambasadorilor SUA pentru Conservarea Culturală. Proiectul urmează să fie implementat de Centrul de Cercetări Arheologice al Republicii Moldova, fiind prevăzute consolidări ale zidurilor și a picturii.

În data de 15 iunie 2009 Banca Națională a Republicii Moldova a emis o monedă comemorativă care celebrează Pravila lui Vasile Lupu – Primul cod de legi al Țării Moldovei. Aversul monedei redă în plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus - cifra "2009"; în partea de jos - inscripţia "50 LEI" și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA". Reversul monedei redă în plan central-stema Moldovei din Pravila lui Vasile Lupu, în partea de jos – imaginea unei cărţi și urmând circumferinţa monedei-cu majuscule este gravată inscripţia „PRAVILA LUI VASILE LUPU – PRIMUL COD DE LEGI AL ŢĂRII MOLDOVEI”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 15 mai 2009, seria – „650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc”, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 14,5 grame, diametrul – 28 milimetri, forma - rotundă, calitatea – proof, marginea – zimțată și tirajul – 1000 exemplare.

Pravila lui Vasile Lupu este o culegere de legi cunoscută sub numele de Carte românească de învățătură, ce a fost tipărită la Iași în anul 1646. A fost scrisă de mitropolitul Varlaam Moțoc, având ca izvoare legea agrară bizantină de la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului a VIII-lea și o lucrare a lui Prospero Farinacci. Fiind o legislație caracteristic feudală, conținea norme prin care, apărându-se în general proprietatea și interesele feudalilor, se consfințea aservirea țăranilor și legarea lor de pământ, precum și inegalitatea împricinaților în fața legilor. În afară de numeroase dispoziții cu caracter general, Pravila conținea norme de drept civil, vamal, fiscal, medicină legală și de drept canonic.

Vasile Lupu, (1595 – 1661) a fost domnitor al Moldovei în perioadele; aprilie 1634 - 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 – 16 iulie 1653. Vasile Lupu era de origine din Albania, dar cu educație moldovenească, mama lui fiind, se pare, româncă. Tatăl său, Nicolae al lui Coci, a ajuns agă, iar el a ajuns vornic. Tronul l-a ocupat, ca și Matei Basarab al Munteniei, prin răscoala provocată împotriva grecilor noi veniți în țară, dar în timpul domniei tot grecii i-au fost cei mai buni prieteni. Era bogat, ambițios, mândru, chiar numele de Vasile și l-a dat după împărații bizantini. Date fiind împrejurările favorabile externe, ar fi avut o domnie linistită dacă n-ar fi avut ambiții mari, gândindu-se și la stăpânirea Munteniei și chiar a Transilvaniei. Sprijinindu-se pe turci, a început intrigile împotriva lui Matei Basarab încă de la începutul domniei. Pe motivul că Matei nu voia sa plătească jumătate din suma cheltuită pentru uciderea grecului Kurt Celebi, care contribuia decisiv la numirile domnitorilor, a intrat în Muntenia în 1637 unde a ars și jefuit până la Râmnicu Sărat. Matei, ajutat de oștile principelui Gheorghe Racoczi I, l-a învins la Teleajen și l-a alungat din țară.

În data de 15 iunie 2009 Banca Națională a Republicii Moldova a emis o monedă comemorativă care celebrează Letopisețele moldovenești. Aversul monedei redă în plan central – stema Republicii Moldova, în partea de sus - cifra "2009", în partea de jos - inscripţia "100 LEI" și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei redă în plan central - imaginea unui cronicar medieval, în partea de sus, pe cerc-cu majuscule, este gravată inscripţia „LETOPISEŢELE MOLDOVENEŞTI” și în partea de jos-pe dreapta, inscripţia „secolele XV-XVIII”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 100 lei, data emiterii – 15 mai 2009, seria – „650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc”, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 22,5 grame, diametrul – 34 milimetri, forma - rotundă, calitatea – proof, marginea – zimțată și tirajul – 1000 exemplare.

Grigore Ureche a fost un cronicar moldovean care a trăit între anii 1590 – 1647 ce a descris în opera sa evenimentele istorice de la descălecatul lui Dragoș în Moldova (aproximativ anul 1300) până la inclusiv domnia lui Aron Vodă (anul 1594).

Ioan Neculce a fost un cronicar moldovean care a trăit între anii 1672 – 1745 ce a descris în opera sa evenimente istorice începând cu domnia lui Dabija Vodă (anul 1661) până la inclusiv domnia lui Constantin Mavrocordat (anul 1745).

Miron Costin a fost un cronicar moldovean care a trăit între anii 1633 - 1691 ce a descris în opera sa evenimente istorice începând cu domnia lui Aron Vodă (anul 1594) până la inclusiv domnia lui Ștefăniță Lupu (anul 1691).

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

___________xxx___________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Școala de aplicație pentru logistică

"General Constantin Zăgănescu"

Școala de aplicație pentru logistică “General Constantin Zaharia” este dislocată în localitatea Chitila, din județul Ilfov și are indicativul numeric U.M. 02238. La data de 01.07.1969, în baza ordinului ministrului Forţelor Armate, comunicat de Marele Stat Major, ia fiinţă Centrul de instrucţie al Serviciilor Forţelor Armate, în garnizoana Bucureşti-Chitila, subordonat Serviciilor Forţelor Armate. Centrul avea ca rol perfecţionarea pregătirii cadrelor din serviciile armatei, în specialităţile intendenţă, finanţe şi carburanţi-lubrifianţi, precum şi a celor de căi ferate, până în anul 1971, când aceştia din urmă au trecut într-o altă subordonare. Competenţa, tenacitatea, pregătirea continuă, exigenţa de care au dat dovadă cadrele didactice, rezultatele obţinute, au făcut ca din anul 1972, centrul să primească aprobarea să desfăşoare examene pentru acordarea gradului de maior, maistru militar principal şi plutonier major. Pentru a cuprinde toate segmentele de pregătire pentru serviciile armatei, începând cu anul 1975, în cadrul centrului începe pregătirea cadrelor de rezervă, prin înfiinţarea batalionului „Şcoală ofiţeri de rezervă de intendenţă, finanţe şi carburanţi-lubrifianţi” care va funcţiona până în anul 1983. Lărgirea gamei de pregătire a cadrelor de servicii s-a făcut în anul 1978, când centrului i s-a stabilit ca sarcină organizarea de cursuri pentru maiştri militari bucătari şi subofiţeri casieri. În 1981, tot pe această linie, are loc şi înfiinţarea cursurilor de pregătire a subofiţerilor din alte arme, încadraţi pe funcţii de gestionari de bunuri materiale. În anul 1986 încep cursurile de pregătire a ofiţerilor din alte arme pentru specializare pe funcţii de ofiţeri cu aprovizionarea materială (intendenţă, C.L., etc.). Aceste succese obţinute în cadrul centrului au dus la o recunoaştere pe măsură, ceea ce s-a concretizat în organizarea, începând cu anul 1991, a examenului de colonel în specialităţile: conducere servicii, intendenţă, finanţe şi carburanţi-lubrifianţi. Începând cu 01.08.1991, conform Dispoziţiei Marelui Stat Major, Centrul de Instrucţie îşi schimbă denumirea, devenind Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor din Serviciile Armatei. La a 25-a aniversare a existenţei Centrului de Perfecţionare desfăşurată în data de 15.06.1994, conform aprobării ministrului apărării naţionale, instituţia a primit denumirea de Centrul de perfecţionare a pregătirii cadrelor de logistică „General Constantin Zaharia”. În urma reorganizării, în baza Ordinului ministrului apărării naţionale, Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor de Logistică „General Constantin Zaharia” îşi schimbă denumirea în „Şcoala de Aplicaţie pentru Logistică”, iar în anul 2006 aceasta se completează cu „General Constantin Zaharia”. În şcoală se desfăşurau cursuri de pregătire pentru ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri din specialităţile intendenţă, finanţe şi carburanţi-lubrifianţi, dar şi pentru cadre militare din alte arme, care se specializau pe linie de logistică. În anul 1998 în cadrul „Şcolii de Aplicaţie pentru Logistică” începe Cursul de formare al ofiţerilor în rezervă, specialitatea intendenţă. În perioada 2003-2008, şcoala a avut în subordine, ca state anexă, Centrul de Pregătire a Cadrelor Militare în Domeniul Educaţiei Fizice şi Sportului în Armată ”General Emil Bădulescu” şi Centrul de Pregătire a Muzicilor Militare „Iacob Mureşianu”, iar la data de 01.10.2003, în garnizoana Chitila, îşi începe activitatea Centrul Secundar de Învăţare a Limbii Engleze al Comandamentului Logistic Întrunit. Începând cu anul de învăţământ 2005-2006, s-a mărit paleta cursurilor pe linia aprovizionării pe toate clasele de materiale. Astfel, au fost preluate de la Centrul de instruire pentru artilerie terestră „Ioan Vodă”, Sibiu, cursurile de specializare ofiţeri şi subofiţeri de A.T.A.M, sub denumirea de Curs de specializare ofiţeri şi subofiţeri cu asigurarea de bunuri materiale din clasele II.II şi V de aprovizionare. Începând cu anul de învăţământ 2006-2007, s-au preluat de la Centrul de instruire pentru geniu „Panait Donici”, cursurile de formare, carieră şi perfecţionare pentru ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri de transporturi, căi ferate şi construcţii. La data de 01.09.2008 intră în vigoare un nou stat de organizare al şcolii, iar obiectivul principal îl constituie formarea şi dezvoltarea profesională a competenţelor personalului de logistică din Armata României, astfel încât să fie capabil să-şi asume responsabilităţile îndeplinirii funcţiilor pentru care se asigură pregătirea, corespunzător schimbărilor esenţiale a locului, rolului şi misiunilor ce revin armatei, ca membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii-Europene, derularea actului educaţional în conformitate cu noile concepte care definesc domeniile de referinţă ale logisticii militare româneşti. De la 1 octombrie 2008, au fost organizate şi desfăşurate în şcoală cursuri de formare şi de carieră pentru următoarele arme şi specialităţi: justiţie militară, construcţii, ingineri de instalaţii pentru construcţii şi psihologie militară. Începând cu anul de învăţământ 2012-2013, au fost preluate de la Universitatea naţională de apărare „Carol I”, cursurile de carieră pentru subofiţeri în domeniul gestionării resurselor umane. Urmare a necesităţii perfecţionării personalului militar şi civil de logistică din Armata României, în domeniul sistemelor informatice logistice, începând cu anul 2009, s-a organizat şi desfăşurat primul curs de specializare operatori LOGREP pentru ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri de toate armele. Această activitate a fost posibilă în urma înfiinţării primului laborator de sisteme informatice logistice din Armata României. in nevoia verificării viabilităţii procesului de planificare a sprijinului logistic, începând cu anul de învăţământ 2011-2012, în cadrul şcolii s-au organizat şi desfăşurat, cu sprijinul Centrului de instruire prin simulare, din cadrul Universităţii naţionale de apărare „Carol I”, exerciţii de instruire prin simulare/asistate de calculator, cu participanţii din cadrul cursurilor de stat major pentru ofiţeri de sprijin logistic al acţiunilor de luptă, fiind prima şcoală de aplicaţie care a executat acest tip de activităţi. Începând cu anul 2012, s-au pus bazele învăţământului distribuit la distanţă, prin organizarea şi desfăşurarea Cursului de iniţiere în logistica NATO pentru ofiţeri de logistică.

Sfântul Gheorghe, Sfinții împărați Constantin și Elena

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (275 sau 280 – decedat 303 D.Hr.) este un sfânt pomenit de aproape toate bisericile tradiționale, anual în data de 23 aprilie. Patron al unui important număr de țări, regiuni și orașe ale lumii, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadochia, regiune a Turciei de astăzi, într-o familie creștină. Legenda spune că s-a înrolat în armata romană, parcurgând ierarhia militară și remarcându-se prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de către împăratul Dioclețian în anul 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.

Sfintii împărați Constantin si Elena, sunt pomeniti in Biserica Ortodoxa annual, în data de 21 mai . Sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este strans legata de taina si puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei crestine. Această sărbătoare îi evocă pe împăratul Constantin cel Mare și pe mama sa, Elena. Aceasta este sărbătoarea de hram a Catedralei Patriarhale din București. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, născut în anul 272 sau 274 și decedat în anul 337, cunoscut sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost împărat roman între anii 306 și 337, devenind conducător al întregului Imperiu Roman după înfrangerea lui Maxentiu și a lui Liciniu. Legenda spune că în toamna anului 312, în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a zărit pe cer, în plină zi, o cruce strălucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscriptia: “in hoc signo vinces” – “prin acest semn vei birui”; iar pe timpul nopții i s-a arătat în vis însusi Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerându-i să pună acest semn sfânt pe steagurile soldaților săi, urmând sa fie protejat în focurile bătăliei. Constantin a procedat întocmai după aceste semne și a câștigat bătălia. Împarateasa Elena – Flavia Iulia Helena (aproximativ 248 – 329) a fost căsătorită cu generalul roman Constantinus Chlorus, fiind mama împaratului Constantin cel Mare. A fost o femeie deosebit de credincioasă și cunoscută pentru piosenia ei. A înfăptuit pelerinajul în Palestina și în provinciile răsăritene, fiindu-i atribuite găsirea moaștelor Sfintei Cruci a lui Hristos și aflarea rămășitelor celor trei magi. Legenda spune ca in timp ce era in pelerinaj, a vazut niste oameni ce duceau un mort pe o colina unde erau 3 cruci. Acestia il apropiau de fiecare dintre ele. Ajungand la ultima cruce, mortul a înviat și astfel s-a descoperit crucea pe care a fost rastignit Hristos.

Insigna militară specialst clasă - Educație fizică

Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre, sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire. În baza unor bareme dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3, diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei asemenea distincții, meritorii atrage uneori după ea o promovare în funcție și întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare.

Practicarea educaţiei fizice este o activitate deliberat constituită şi desfăşurată în principal pentru perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice. Educaţia fizică este activitatea de interes naţional care, desfăşurată organizat sau independent, contribuie la realizarea condiţiei fizice şi confortului psihic al celor care le practică, stabilesc relaţii sociale civilizate şi conduc la obţinerea de rezultate bune în competiţii de orice nivel. De această activitate constituită ca arie curriculară distinctă şi materie prevăzută cu ore pentru trunchiul comun şi pentru curriculumul diferenţiat beneficiază, în special, elevii colegiilor militare liceale. Educaţia fizică militară în instituţiile militare de învăţământ aparţinând forţelor terestre este categorie de disciplină obligatorie, prevăzută în planurile de învăţământ, ce se desfăşoară sistematic şi continuu, pe întreaga perioadă a procesului de învăţământ şi este condusă de personal militar şi civil, cu pregătire de specialitate. Condusă pe baze ştiinţifice şi solide, desfăşurată sistematic şi continuu, educaţia fizică militară reprezintă baza de plecare a întregului proces de pregătire pentru luptă, pivotul celorlalte componente ale instruirii/educaţiei. Sfera de cuprindere a acesteia, determinată de amploarea procesului instructiv-educativ, include multiple activităţi didactice de învăţare, consolidare şi perfecţionare a deprinderilor şi priceperilor motrice care sunt fundamentale pentru formarea calităţilor de luptător. În acelaşi timp, educaţia fizică militară este o activitate instructiv-educativă construită şi desfăşurată în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi sex, cu solicitările fizice specifice diferitelor arme şi specialităţi militare sau cu specificul locului de desfăşurare. Cuprinzând discipline înrudite prin finalităţi şi obiective diferenţiate prin structuri şi metodologii, subsistemul educaţie fizică militară, parte integrantă a sistemului educaţiei fizice, urmăreşte respectarea următoarelor cerinţe:

să aibă un caracter prospectiv şi dinamic în concordanţă cu idealul educaţional, cu tendinţele generale de evoluţie ale societăţii şi ale armatei, în strânsă legătură cu comanda socială şi militară, cu starea actuală a armatei;
să asigure prin performanţele superioare vizate o linie ascendentă pentru tânăra generaţie şi cadrele militare în activitate, performanţa fiind pentru personalul armatei române scopul iniţial şi final al profesionalizării;
să fie subordonată concepţiei generale de pregătire pentru luptă, dar şi principiilor, metodelor şi mijloacelor specifice educaţiei fizice şi sportului pentru capacitatea fizică a militarilor, în scopul formării luptătorilor moderni, folosind un conţinut propriu şi un domeniu de activitate specific.

Insigna - (Victoria Revoluției Române)

Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârșitul regimului comunist din România, căderea, judecarea rapidă şi execuţia liderului Nicolae Ceauşescu și a soției sale, Elena. Trebuie precizat că înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație.

Dupa succesul revolutiei anti-comuniste din Decembrie 1989, guvernul roman a decis sa instituie cateva distinctii pentru participanti. Prin legea nr. 42/1990, publicata la un an dupa evenimente, au fost create cateva titluri si distinctii: titlul post-mortem de Erou-martir al Revolutiei Romane din Decembrie 1989, titlul de Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, brevetul onorific de Participant la Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, precum si o medalie comemorativa. Alte medalii neoficiale au fost acordate in anii urmatori, cum ar fi medalia comemorativa pentru a 5-a aniversare a revolutiei. Pana la urma, aceste distinctii nu au mai fost incluse in sistemul national de decoratii. Ele au fost inlocuite de Ordinul Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, instituit prin Legea nr. 1/1996. Acest ordin onorific a fost acordat “eroilor martiri precum si persoanelor care s-au remarcat prin fapte deosebite in lupta pentru victoria revolutiei.

Societatea științifică literară "Tinerimea română"

Labor improbus omnia vincit (Prin muncă obții orice)

Medalia elevului drept distincție pentru desen după natură - 1898

Societatea "Tinerimea Română" a fost înființată în București, în anul 1878, la ințiativa câtorva elevi interni ai Liceului Matei Basarab. Aceștia s-au înțeles să formeze o societate literar-științifică sub directa îndrumare a școlii, care să se preocupe de creșterea tineretului român în spirit patriotic, cultural și creștin și s-au decis să-i dea numele "Tinerimea Română". Societatea "Tinerimea Română" a avut drept scop descoperirea și promovarea tinerilor talentați, din diverse domenii de activitate (muzică, dans, poezie, istorie, desen etc.) și stimularea elevilor merituoși prin concursuri pe diferite ramuri de activitate, câștigătorilor acordându-li-se premii și medalii. Din anul 1882 s-a tipărit și distribuit Revista Societății Tinerimea Română. În anul 1912, Primăria București a oferit Societatății "Tinerimea Română" un teren cu o suprafață de 547 metri pătrați pentru a-și construi un sediu propriu. La 25 mai 1924 a fost pusă piatra de temelie a clădirii din str. Schitu Măgureanu nr. 4, ce avea să poarte denumirea de Palatul Societății Tinerimea Română.

Palatul Societății Tinerimea Română este un monument istoric bucureștean, opera arhitectei Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect din lume, care include o sală de spectacole cu 1200 locuri. De construcția palatului s-au ocupat arhitectul Raul Negru și inginerii Aurel A.Beleș și Valer Paler. Din motive financiare, clădirea a fost finalizată abia în anul 1935 și inaugurată de Nicolae Iorga. Clădirea are un regim de înălțime de S + P + 7 E. La inaugurarea sa, edificiul era multifuncțional. La subsol exista o tipografie și o sală de restaurant, la parter o bancă proprie și spații de închiriat. Etajul I cuprindea sala de festivități și anexele sale. La etajul al II-lea erau camere de dormit, iar la al III-lea, administrația revistei. Etajul al IV-lea era compus din sala mare, un muzeu etnografic, biblioteca și administrația societății.

După ultima renovare, compunerea clădirii este următoarea:

o sală de spectacole cu trei rânduri de balcoane; decorația interioară a sălii este de factură renascentistă, cu ușoare influențe baroce. Adiacent sălii de spectacole, se află foaierele, la fiecare nivel, de la parter și până la etajul 4.
săli de repetiție cu spațiile auxiliare necesare (grupuri sanitare, vestiare cu duș) pentru colectivele artistice.
birouri, magazii și spații tehnice pentru personalul administrativ.

La exteriorul clădirii, la nivelul etajului 4, sunt prezentate diverse scene din momente reprezentative ale istoriei României (Războiul de Independență, Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia - poza de jos - și Încoronarea Regelui Ferdinand), executate în altorelief.

Ca succesoare a Societății Tinerimea Română, în prezent funcționează Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”, care a fost înființat în baza Hotărârii Guvernului nr. 527/1992. Acest centru are misiunea de a contribui în mod fundamental la dezvoltarea culturii românești prin promovarea, valorificarea și conservarea a tot ce este autentic și de valoare atât în țară cât și în lume și integrarea valorilor românești în patrimoniul universal. Această misiune se realizează printr-o deschidere către tot ce este nou în plan cultural, prin atragerea cât mai largă a unui public de toate vârstele – cu accent pe tineri – către produse culturale performante. Obiectul său de activitate este organizarea de spectacole și turnee pentru toate genurile artistice, cu scop cultural, educativ și de divertisment. Pentru îndeplinirea obiectului său de activitate, Centrul Național de Artă „Tinerimea Română" are următoarea structură a activității artistice: