În anii 1884 și 1885 Banca Națională a României a lansat în
circuitul economic național o monedă de 1 lei cu chipul regelui Carol I.
Aversul monedei prezintă stema mare a Reagtului României, cerc perlat la
exterior, un spic de grâu (undeva în dreapta în partea de jos), și inscripțiile
“B”, “1 L” (valoarea nominală) și „1884” sau
„1885” (anul emiterii).
Reversul monedei
prezintă efigia regelui spre stânga, cerc perlat la exterior și inscripțiile “CAROL I REGE AL ROMÂNILOR” (circular) și
„KULLRICH” (numele gravorului scris undeva sub gâtul regelui).
Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 1 leu,
anul emiterii – 1884 (1885), metalul – aliaj (argint – 83,5% și cupru – 16,5%),
greutatea – 5 grame, diametrul – 23 milimetri, gravorul – Kullrich și tirajul –
1 milion exemplare (în anul 1884) și 400000 (în anul 1885).
Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe
numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von
Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10
octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus
Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza.
Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914
a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de
ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti),
Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a
redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul
Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării.
După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus
ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua
provincie de restul ţării.
În data de 19 iulie 2010 Banca Naţională a României a pus în
circuitul numismatic național o monedă comemorativă care omagiază
personalitatea Patriarhului Nicodim Munteanu. Aversul monedei prezintă Palatul Patriarhal din Bucureşti;
deasupra, inscripţia în arc de cerc „PALATUL PATRIARHAL“, dedesubt, inscripţia
„ROMANIA“, valoarea nominală a monedei - „10 LEI“, stema României şi anul de
emisiune - „2010“. Reversul monedei prezintă
portretul patriarhului Nicodim Munteanu; în stânga, stema Patriarhiei Române şi
anii între care a trăit patriarhul - „1864 - 1948“; la exterior, inscripţia
circulară „PATRIARHUL NICODIM MUNTEANU“.
Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: metal -
argint; puritate – 99,9%, valoare nominală - 10 lei; formă - rotundă; diametru
- 37 milimetri; greutate - 31,103 grame; calitate - proof; margine – zimţată; tiraj – 1000 exemplare și prețul unitar
de vânzare fără TVA – 950 lei ai timpului respectiv.
Nicodim Munteanu, pe numele său de
botez Nicolae, a fost al doilea patriarh al României, care s-a născut la data
de 6 decembrie 1864 în localitatea Pipirig din județul Neamț și a decedat la
data de 27 februarie 1948 la București. Se trage din familie de țărani
înstăriți care și ei la bătrânețe vor îmbrăţişa viaţa monahală. Nicolae a
absolvit şcoala primară în anul 1882,
an în care a intrat la Seminarul de la Socola pentru
a-şi continua studiile. A absolvit Seminarul ca şef de promoţie, după care a
plecat la Kiev, Ucraina, în anul 1890, pentru a urma cursurile Academiei
teologice din acel oraş. În vacanţa de vară a anului universitar 1894,
aflându-se în Moldova natală, a fost hirotonisit ierodiacon şi a primit numele
de monahal de Nicodim. În anul 1895 a obţinut licenţa în teologie şi a fost
invitat să rămână la Kiev, dar s-a întors totuşi în România. În ţară a fost
hirotonisit ieromonah (preot călugăr), numit mare ecleziarh şi predicator al
catedralei mitropolitane din Iaşi, în anul 1896. În
anul 1898 a fost ridicat la
rangul de arhimandrit şi a preluat funcţia de vicar administrativ. A fost
chemat la Galați de
episcopul Pimen Georgescu al Dunării de Jos, care l-a numit arhimandrit de
scaun, tot un fel de vicar administrativ. Între anii 1903 – 1909 Nicodim a funcţionat la Galaţi ca director
al Seminarului "Sf. Andrei" şi tot în acelaşi interval de timp a
publicat primele sale predici, în volumele intitulate "Cuvântări
liturghice" şi "Călăuza creştinului în Biserică". În anul 1909 a revenit în Moldova alături
de protectorul său, Pimen, devenit acum mitropolit al Moldovei. Mitropolitul
Pimen îl hirotoniseşte pe Nicodim arhiereu şi îi acordă titlul
"Băcăuanul", numidu-l vicar al Mitropoliei. În anul 1912 arhiereul Nicodim este
solicitat ca mitropolit primat la București, dar refuză această ofertă,
acceptând însă scaunul eparhiei Huți, care
i s-a părut mai potrivită pentru sine. Ca episcop de Huşi, pe lângă alte
activităţi, a publicat împreună cu colaboratorii săi "Mica Biblie".
După Unirea Basarabiei cu
patria-mamă, a primit în iunie 1918 funcţia
de locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, cu sarcina de a
reorganiza Biserica din această provincie românească. Ulterior, Nicodim a
revenit la Huşi, unde şi-a continuat activitatea până în anul 1923, când s-a retras la Neamţ, ca
stareţ, funcţie ce o va ocupa timp de unsprezece ani. Datorită operei sale
cărturăreşti, a fost ales membru de onoare al Academiei Române la data de 15
octombrie 1918. Universitatea din Cernăuţi l-a proclamat "doctor honoris
causa". Pe data de 23 ianuarie 1935 a
fost ales mitropolit al Moldovei, cu sediul al Iaşi, ca urmare a morţii
mitropolitului Pimen. Aici va tipări în anul 1936 "Biblia
ilustrată" şi va traduce 24 cărţi din Vechiul Testament, pentru ediţia
sinodală a Bibliei din anul 1936. Textul acestei Biblii va sta la baza
ediţiilor Bibliei din anii 1968, 1975 și 1982. În urma morţii patriarhului Miron Cristea, în anul 1939, a fost chemat ca patriarh
al României, dar a refuzat să candideze la această funcţie. Pentru că până la
urmă Nicodim a fost nevoit să îşi depună candidatura la patriarhie, Marele
Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales patriarh al României la data de 30 iunie 1939. În condiţiile
grele datorate izbucnirii celui de-al doilea război mondial şi a situaţiei
politice instabile din România, patriarhul Nicodim şi-a anunţat hotărârea de a
se retrage de pe scaunul patriarhal, invocând vârsta sa înaintată, precum şi o
boală a inimii, care îi provoca dificultăţi serioase. Cererea i-a fost însă
respinsă, astfel încât va mai solicita în două rânduri să i se aprobe
retragerea din funcţie. Nici aceste cereri nu i se vor aproba, astfel încât
Nicodim nu va avea de ales şi va rămâne patriarh al României. Pe când se afla
la mănăstirea Neamţ, pentru odihnă, în august 1947, patriarhul Nicodim a făcut
congestie pulmonară, astfel încât în noiembrie acelaşi an a fost dus la
Bucureşti cu un tren special, pentru acordarea de îngrijiri medicale. Cu tot
efortul medicilor de a-l salva, patriarhul Nicodim a murit la vârsta de 83 ani.
A fost înmormântat în partea dreaptă a pronaosului Catedralei Patriarhale,
alături de primul patriarh al României, Miron Cristea.
Biserica Ortodoxă Română este o biserică de origine apostolică,
întemeiată prin lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei care a predicat
cuvântul Evangheliei şi în fosta provincie romană Scythia
Minor, teritoriul dintre Dunăre şi vestul Mării Negre, Dobrogea de astăzi
(Sud-Estul României). La 25 aprilie 1885, Biserica Ortodoxă Română a
devenit autocefală (de sine stătătoare), iar la 25 februarie 1925 a
fost ridicată la rangul de Patriarhie, fiind în comuniune dogmatică,
liturgică şi canonică cu celelalte Biserici Ortodoxe Surori. La recensământul din anul 2002 ponderea ortodocșilor în rândul
populației României era de 86,7%. Biserica Ortodoxă Română este
organizată ca Patriarhie şi cuprinde: în ţară: 6 Mitropolii,
împărţite în Arhiepiscopii şi Episcopii, cu un total de 13527 parohii şi filii,
deservite de 14513 preoţi şi diaconi, ce slujesc în 15218 lăcaşuri de cult;
pentru românii ortodocşi din diaspora există 3 Mitropolii (constituite din 3
Arhiepiscopii şi 6 Episcopii) în Europa; o Arhiepiscopie pe continentul
american şi o Episcopie a Australiei şi Noii Zeelande. Biserica Ortodoxă
Română are 637 de mănăstiri şi schituri, cu peste 8 000 de monahi şi
monahii. Ea dispune de: 33 de Seminarii Teologice liceale; 11 Facultăţi de
Teologie şi 4 departamente de teologie, incluse în cadrul altor facultăţi, care
fac parte din învăţământul superior de stat, având înscrişi peste 9000 de
studenţi, la mai multe specializări. Peste 10000 de cadre didactice predau
religia în şcolile publice. Pe lângă activitatea curentă din parohii, asistenţa
religioasă este asigurată şi în: armată, jandarmerie şi penitenciare, de către
143 de preoţi; spitale, centre sociale şi unităţi de învăţământ, de către 364
de preoţi. Instituţii sociale aflate sub directa îndrumare a Bisericii Ortodoxe
Române:
- 121 de centre pentru copii;
- 35 de centre pentru vârstnici;
- 106 cantine sociale şi brutării;
- 52 de centre de diagnostic şi tratament,
cabinete medicale şi farmacii sociale;
- 23 de centre de consiliere şi asistenţă a
familiilor în dificultate;
- 2 centre pentru victimele traficului de fiinţe
umane.
Biserica
Ortodoxă Română este implicată în derularea unor programe naţionale
privind:
- combaterea violenţei domestice;
- prevenirea traficului de persoane;
- prevenirea consumului de droguri;
- prevenirea răspândirii HIV-SIDA;
- integrarea şi incluziunea socială a categoriilor
defavorizate (persoane cu disabilităţi, şomeri ş.a.)
Unităţile componente ale Bisericii Ortodoxe
Române sunt: parohia, mănăstirea, protopiatul, vicariatul, eparhia (arhiepiscopia
si episcopia), mitropolia.
Palatul Patriarhiei, denumiri vechi Palatul Camerei Deputaților sau Palatul Marii Adunări Naționale, este o construcție din Bucureşti,
amplasată pe Dealul Mitropoliei. De-a lungul timpului edificiul a
fost sediul instituției legislative a statului român, până la trecerea ei în
proprietatea Bisercii Ortodoxe Române. Primele date despre dealul pe care
va fi construit viitorul Palat al Camerei Deputaților sunt din jurul anului
1650. În acea perioadă Dealul Mitropoliei, ulterior Dealul Patriarhiei,
era acoperit cu viile domnului și viile călugărilor de la Mitropolie. Ideea de
a avea în mijlocul mitropoliei sediul forului legislativ nu este pur
întâmplătoare, acest aspect este rezultatul unor cutume ale vremurilor. Conform
acestor cutume Mitropolitul era de drept președintele boierilor, singurii
cetățeni cu drept de vot, reuniți în adunarea deputaților. Necesitatea de a
avea sediul legislativului în dealul mitropoliei este și rezultatul faptului că
prin tradiție Mitropolitul nu putea să-și părăsească locuința. Prin urmare
obiceiul de a organiza adunarea deputaților la mitropolie devine o acțiune
firească, în acest sens o parte din chiliile călugărilor fiind transformate
într-o construcție care să permită reuniunile oficiale ale legislativului. În
anul 1881 are loc repararea și reamenajarea vechii construcții a Adunării
Deputaților, obținute din transformarea chiliilor și este adăugat un
amfiteatru, asemănător Palatului Deputaților Germani (Reichstag). Amfiteatrul
creat era mare, cochet, spațios și avea două rânduri de loji și o galerie.
Deputații își desfășurau ședințele în sala de ședințe, o sală cu scaune dispuse
în semicerc, în partea din față a acestuia exista o tribună, iar în dreapta
tribunei era amplasată banca miniștrilor. Clădirea era deschisă publicului
pentru vizitare doar în afara orelor de ședință, în urma acordului obținut de
la unul din funcționarii instituției. Cetățenii români puteau lua parte la
lucrările camerei doar dacă aveau semnătura unui deputat pe un tichet de
intrare, cetățenii străini având nevoie de semnătura ambasadei țării
sale. În locul fostului palat al Adunării Deputaților, în anul 1907 este
ridicată actuala construcţie, după planurile arhitectului Dimitrie
Maimarolu. Fațada construcției realizată în stil neo-claisc, cu o lungime
de 80 m, are un parter impozant și este dominată de centrul acesteia, corpul
intrării, decroșat având un peristil format din 6 coloane ionice, grupate câte
două. Cupola clădirii este asemănătoare cu cea a Ateneului Român din Bucureşti,
o altă clădire reprezentativă a capitalei. Marea Adunare Națională a fost organismul legislativ unicameral
al Republicii Populare Române şi apoi al Republicii Socialiste România, în
perioada anilor 1948 - 1989. Membrii săi erau aleşi prin vot şi se numeau
deputaţi. Marea Adunare Națională era aleasă de către oamenii muncii,
cetățeni români, pe circumscripții electorale, câte un deputat la 40000
locuitori. Durata unui mandat era de 4 ani.
În data de 4 august 2017 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă dedicată împlinirii a 150 de ani de la înființarea Bibliotecii Academiei Române. Aversul monedei redă o imagine de epocă a sălii vechi de lectură a Bibliotecii Academiei Române, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2017”, reversul prezintă sigla Academiei Române suprapusă peste o compoziție grafică reprezentând colecțiile Bibliotecii Academiei Române; la exterior, inscripția circulară ,,BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE 150 ANI”.
Caracteristicile monedei sunt următoarele: valoare nominală- 10 lei,
metal – argint, puritate – 99,9%, formă – rotundă, diametru - 37 milimetri, greutate
- 31,103 grame, calitate – proof, cant - zimțat, tiraj – 200 de exemplare, preț
unitar de vânzare fără TVA – 380 lei.
Academia Română este cel mai înalt for de știință și
de cultură din România. A fost fondată la data de 1 aprilie 1866 sub denumirea
de Societatea Literară Română, devenită la data de 1 august 1867 Societatea
Academică Română, iar în anul 1879 Academia Română.
Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și
literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii
române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai
importante domenii științifice. Academia se compune din membri titulari,
membri corespondenți și membri de onaore, cu toții aleși pe viață. Calitatea de
membru poate fi acordată și post-mortem. Academia este o instituție finanțată,
în principal, de la bugetul de stat și care funcționează autonom. Surse
secundare de finanțare pot fi activitățile proprii sau exploatarea propriului
patrimoniu, precum și donațiile. Are 3 filiale, la Iași, Cluj-Napoca și
Timișoara. În subordinea sa se află circa 60 de instituții prestigioase și
centre de cercetare din România.
Înfiinţată în data de 6 august 1867, la un an dupa
fondarea Societaţii Academice Române, Biblioteca
Academiei Române a avut dintru început misiunea de a aduna şi conserva în
colecţiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, ilustrând istoria
şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia
universală. Bibliotecă naţională, colecţiile sale au o structură
enciclopedică, începând cu cele mai vechi texte în limba română sau în limbile
de cancelarie şi cult care au circulat în interioriul spaţiului românesc, până
la ultimele publicaţii de orice tip şi pe orice suport. Biblioteca Academiei
Române este ctitoria mai multor generaţii de cărturari care, prin donaţii şi o
intensă politică de achiziţii, au contribuit la propăşirea ei. Beneficiară a
Depozitului Legal din 1885, are în atribuţiile sale publicarea bibliografiei
retrospective a cărţii şi periodicelor româneşti, precum şi a unor bibliografii
speciale, cum ar fi Bibliografia Mihai Eminescu sau Bibliografia Războiului de
Independenţă, servind documentarea şi cercetarea asupra ştiinţei şi culturii
române. Fondurile sale se cifrează la peste 14 milioane de unităţi,
dintre care 3600000 monografii şi 5300000 publicaţii seriale. Colecţiile
speciale, aflate în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române, îi asigură
acesteia un loc de frunte printre instituţiile de acest fel din România. Dintre
ele, colecţia de manuscrise este cea mai bogată din ţară, iar colecţiile Cabinetului
de Stampe, cele ale Cabinetului de Numismatică, ale Cabinetului de Muzică şi
ale Cabinetului de Hărţi sunt adevărate puncte de referinţă în
domeniu. Biblioteca Academiei efectuează schimburi de publicaţii cu alte
academii, instituţii ştiinţifice, de învăţământ superior şi biblioteci din
străinatate şi coordonează activitatea schimbului de publicaţii a altor unităţi
ale Academiei Române, fiind în acelaşi timp nucleul unei vaste reţele formată
din bibliotecile filialelor Academiei Române şi ale institutelor de cercetare
ale acesteia. De asemenea, Biblioteca Academiei Române este biblioteca
depozitară a publicaţiilor ONU. Pentru menţinerea la zi a colecţiilor sale şi
pentru a răspunde necesităţilor unei biblioteci moderne, Biblioteca Academiei Române
şi-a axat politica de achiziţii a publicaţiilor străine nu numai pe achiziţii
directe ci, în primul rând, pe schimbul internaţional. În acelaşi timp,
legatele şi donaţiile unor mari personalităţi au constituit o importantă sursă
de îmbogăţire a fondurilor bibliotecii.
În data de 4 august 2017 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă dedicată împlinirii a 150 de ani de la înființarea Bibliotecii Academiei Române. Aversul monedei redă o imagine de epocă a sălii vechi de lectură a Bibliotecii Academiei Române, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2017”, reversul prezintă sigla Academiei Române suprapusă peste o compoziție grafică reprezentând colecțiile Bibliotecii Academiei Române; la exterior, inscripția circulară ,,BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE 150 ANI”.
xxx
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O PASTILĂ DE UMOR
___________xxx___________
O MEDALIE ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le
Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte
variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent
metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin
imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insigna - Poliția națională - România
I.G.P.R. - (Insspectoratul General al Poliției Române)
Poliția Română face parte din Ministerul Afacerlor
Interne și este instituția specializată a statului, care exercită
atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea
infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile
legii. Activitatea Poliției Române
constituie serviciu public specializat și se realizează în interesul persoanei,
al comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza
și în executarea legii. În prezent,
organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române sunt legiferate de Legea nr. 218
din 23.04.2002. Astfel, articolul 1 al acestei legi, statuează că poliţistul
este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă de regulă
uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca
instituţie specializată a statului. Structura de conducere a Poliției Române
este Inspectoratul General al Poliției Române.
- coordonează şi îndrumă modul de aplicare a măsurilor de menţinere a ordinii şi siguranţei publice, a siguranţei cetăţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii;
- colaborează cu instituţiile şi autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate din Sistemul de Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională;
- colaborează cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor instituţii internaţionale pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere şi sprijină constituirea forţelor internaţionale de poliţie;
- desfăşoară activitatea de management a resurselor umane potrivit competenţelor legale;
- coordonează activităţi de cooperare şi relaţii internaţionale;
- coordonează sistemul de control intern – managerial;
- asigură reprezentarea, la nivel instituţional, în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile publice, colaborează cu şefii celorlalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne pentru îndeplinirea sarcinilor şi măsurilor dispuse de conducerea Ministerului Afacerilor Interne;
- coordonează şi îndrumă activitatea structurilor, potrivit competenţelor legale;
Insigna - S.R.F.T.M. - Societatea română de
filatelie tematică și maximafilie
Filatelia poate fi definită ca
studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar
filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare,
informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia
dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani,
colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor
de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa
publică.
Maximafilia este pasiunea de a colecționa cărți poștale ilustrate cu timpre și ștampile pe aceiași temă.
Universitatea Hyperion 1990 - 2000
Fundația universitară Hyperion
Alma mater 10 ani 1990 - 2000
Universitatea Hyperion este prima instituție de învățământ privată
înfiinţată în România, în 1990, acreditată prin Legea nr. 275 din 15 mai
2002. Universitatea are în structura sa 17 programe de studii de
licenţă (specializări) şi 16 programe de masterat acreditate, acoperind o
paletă largă de domenii și specializări în concordanță cu cerințele de pe piața
muncii. Universitatea Hyperion din Bucureşti beneficiază de contribuţia
didactică şi ştiinţifică a unui corp profesoral competent, alcătuit din cadre
didactice şi prestigioşi oameni de ştiinţă şi cultură, specialişti în diferite
ramuri ale ştiinţelor exacte şi inginereşti, ştiinţelor economice, ştiinţelor
juridice, ştiinţelor sociale, politice şi ale comunicării, ştiinţelor
psihologiei şi educaţiei, ştiinţelor umaniste şi ale naturii, artelor (artele
spectacolului de teatru, cinematografie şi media). Universitatea dispune de un
campus universitar modern, poziționat în zona centrală a Capitalei, cu laboratoare
didactice şi de cercetare dotate după cele mai înalte standarde. Studenţii
Universităţii Hyperion din Bucureşti participă activ la concursuri de
specialitate în ţară şi străinătate unde obţin importante premii, fac
specializări în Japonia şi Italia, desfășoară activități în cadrul mai multor
proiecte europene și companii private sau în cadrul Institutului de
Cercetare-Dezvoltare Hyperioncare. Universitatea Hyperion din Bucureşti a
promovat şi continuă să promoveze relaţii de colaborare cu instituţii de
învăţământ superior şi de cercetare din ţară şi din străinătate ca, de exemplu,
cu universităţile: Hirosaki din Japonia, „La Sapienza”, Universita Degli Studi
di Reggio Calabria, University of Salerno şi Universitatea din Milano,
Universităţile Waseda, University of Science &Technology din Tokyo,
Universitatea Sichuan din China, Universitatea SIAM din Bangkok (Thailanda),
HTMI, Hotel and Tourism Institute of Management din Elveţia, Academia Naţională
de Telecomunicaţii din Odessa (ONAT) Ucraina și altele. Datorită
activităţii continue şi a rezultatelor notabile pe care le-a obţinut,
Universitatea Hyperion din Bucureşti şi-a dobândit un binemeritat prestigiu pe
plan național și internațional.
Set 2 insigne - Uniunea sindicatelor din întreprinderile
miniere, petrol, geologie și energie electrică
Sigiliu - Societatea vânătorilor - Vidra 81
Asociaţia Generală a Vânătorilor şi
Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) este
persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în
plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi
peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau
rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi
pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă
momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922,
data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă
de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la
formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în
acest domeniu de activitate.
Insigna - FT Tehncio-ad-tiv
Compartimentul (biroul sau personalul) tehnico-administrativ este o structură aparte din compunerea
oricărei, firme, companii, societăți comerciale sau întreprindere, care nu este
implicată direct în activitatea de bază a unității economice. De exemplu,
într-un spital, tot personalul cu excepția celui medical, este personal
tehnico-administrativ, aici intrând inclusiv birourile contabilitate, personal,
secretariat, financiar, deservire (instalatori, electricieni, pompieri,
paznici, personal bucatării și cantine, personal de curățenie, liftieri,
paznici) etc. Pentru a se deosebi de personalul productiv, personalul tehnico
administrativ poartă la vedere insigne, precum cea de mai sus, halate, combinezoane
sau căști din modele diferite
__________ooOoo__________
DIN INTELIGENȚA
ȘI SPIRITUALITATEA
POPOARELOR LUMII
JAPONIA
- Florile frumoase nu aduc roadă gustoasă.
- Necazul, ca și rochia ruptă, trebuie lăsat acasă.
- Când există dragostea, și veziculele variolei sunt fel de frumoase ca gropițele din obrăjori.
Detaliu vignetă de pe o bancnotă
fantezie din Macedonia
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni olandeze
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 29.10.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu