duminică, 29 octombrie 2017

Ro - M - oN 102


În anii 1884 și 1885 Banca Națională a României a lansat în circuitul economic național o monedă de 1 lei cu chipul regelui Carol I. Aversul monedei prezintă stema mare a Reagtului României, cerc perlat la exterior, un spic de grâu (undeva în dreapta în partea de jos), și inscripțiile B”, 1 L” (valoarea nominală) și „1884” sau „1885” (anul emiterii). 
Reversul monedei prezintă efigia regelui spre stânga, cerc perlat la exterior și inscripțiile CAROL I REGE AL ROMÂNILOR” (circular) și „KULLRICH” (numele gravorului scris undeva sub gâtul regelui).
Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 1 leu, anul emiterii – 1884 (1885), metalul – aliaj (argint – 83,5% și cupru – 16,5%), greutatea – 5 grame, diametrul – 23 milimetri, gravorul – Kullrich și tirajul – 1 milion exemplare (în anul 1884) și 400000 (în anul 1885).
Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.  
În data de 19 iulie 2010 Banca Naţională a României a pus în circuitul numismatic național o monedă comemorativă care omagiază personalitatea Patriarhului Nicodim Munteanu. Aversul monedei prezintă Palatul Patriarhal din Bucureşti; deasupra, inscripţia în arc de cerc „PALATUL PATRIARHAL“, dedesubt, inscripţia „ROMANIA“, valoarea nominală a monedei - „10 LEI“, stema României şi anul de emisiune - „2010“. Reversul monedei prezintă portretul patriarhului Nicodim Munteanu; în stânga, stema Patriarhiei Române şi anii între care a trăit patriarhul - „1864 - 1948“; la exterior, inscripţia circulară „PATRIARHUL NICODIM MUNTEANU“.
Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: metal - argint; puritate – 99,9%, valoare nominală - 10 lei; formă - rotundă; diametru - 37 milimetri; greutate - 31,103 grame; calitate -  proof; margine – zimţată; tiraj – 1000 exemplare și prețul unitar de vânzare fără TVA – 950 lei ai timpului respectiv.
Nicodim Munteanu, pe numele său de botez Nicolae, a fost al doilea patriarh al României, care s-a născut la data de 6 decembrie 1864 în localitatea Pipirig din județul Neamț și a decedat la data de 27 februarie 1948 la București. Se trage din familie de țărani înstăriți care și ei la bătrânețe vor îmbrăţişa viaţa monahală. Nicolae a absolvit şcoala primară în anul 1882, an în care a intrat la Seminarul de la Socola pentru a-şi continua studiile. A absolvit Seminarul ca şef de promoţie, după care a plecat la Kiev, Ucraina, în anul 1890, pentru a urma cursurile Academiei teologice din acel oraş. În vacanţa de vară a anului universitar 1894, aflându-se în Moldova natală, a fost hirotonisit ierodiacon şi a primit numele de monahal de Nicodim. În anul 1895 a obţinut licenţa în teologie şi a fost invitat să rămână la Kiev, dar s-a întors totuşi în România. În ţară a fost hirotonisit ieromonah (preot călugăr), numit mare ecleziarh şi predicator al catedralei mitropolitane din Iaşi, în anul 1896. În anul 1898 a fost ridicat la rangul de arhimandrit şi a preluat funcţia de vicar administrativ. A fost chemat la Galați de episcopul Pimen Georgescu al Dunării de Jos, care l-a numit arhimandrit de scaun, tot un fel de vicar administrativ. Între anii 1903 – 1909 Nicodim a funcţionat la Galaţi ca director al Seminarului "Sf. Andrei" şi tot în acelaşi interval de timp a publicat primele sale predici, în volumele intitulate "Cuvântări liturghice" şi "Călăuza creştinului în Biserică". În anul 1909 a revenit în Moldova alături de protectorul său, Pimen, devenit acum mitropolit al Moldovei. Mitropolitul Pimen îl hirotoniseşte pe Nicodim arhiereu şi îi acordă titlul "Băcăuanul", numidu-l vicar al Mitropoliei. În anul 1912 arhiereul Nicodim este solicitat ca mitropolit primat la București, dar refuză această ofertă, acceptând însă scaunul eparhiei Huți, care i s-a părut mai potrivită pentru sine. Ca episcop de Huşi, pe lângă alte activităţi, a publicat împreună cu colaboratorii săi "Mica Biblie". După Unirea Basarabiei cu patria-mamă, a primit în iunie 1918 funcţia de locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, cu sarcina de a reorganiza Biserica din această provincie românească. Ulterior, Nicodim a revenit la Huşi, unde şi-a continuat activitatea până în anul 1923, când s-a retras la Neamţ, ca stareţ, funcţie ce o va ocupa timp de unsprezece ani. Datorită operei sale cărturăreşti, a fost ales membru de onoare al Academiei Române la data de 15 octombrie 1918. Universitatea din Cernăuţi l-a proclamat "doctor honoris causa". Pe data de 23 ianuarie 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei, cu sediul al Iaşi, ca urmare a morţii mitropolitului Pimen. Aici va tipări în anul 1936 "Biblia ilustrată" şi va traduce 24 cărţi din Vechiul Testament, pentru ediţia sinodală a Bibliei din anul 1936. Textul acestei Biblii va sta la baza ediţiilor Bibliei din anii 1968, 1975 și 1982. În urma morţii patriarhului Miron Cristea, în anul 1939, a fost chemat ca patriarh al României, dar a refuzat să candideze la această funcţie. Pentru că până la urmă Nicodim a fost nevoit să îşi depună candidatura la patriarhie, Marele Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales patriarh al României la data de 30 iunie 1939. În condiţiile grele datorate izbucnirii celui de-al doilea război mondial şi a situaţiei politice instabile din România, patriarhul Nicodim şi-a anunţat hotărârea de a se retrage de pe scaunul patriarhal, invocând vârsta sa înaintată, precum şi o boală a inimii, care îi provoca dificultăţi serioase. Cererea i-a fost însă respinsă, astfel încât va mai solicita în două rânduri să i se aprobe retragerea din funcţie. Nici aceste cereri nu i se vor aproba, astfel încât Nicodim nu va avea de ales şi va rămâne patriarh al României. Pe când se afla la mănăstirea Neamţ, pentru odihnă, în august 1947, patriarhul Nicodim a făcut congestie pulmonară, astfel încât în noiembrie acelaşi an a fost dus la Bucureşti cu un tren special, pentru acordarea de îngrijiri medicale. Cu tot efortul medicilor de a-l salva, patriarhul Nicodim a murit la vârsta de 83 ani. A fost înmormântat în partea dreaptă a pronaosului Catedralei Patriarhale, alături de primul patriarh al României, Miron Cristea. 
Biserica Ortodoxă Română este o biserică de origine apostolică, întemeiată prin lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei care a predicat cuvântul Evangheliei şi în fosta provincie romană Scythia Minor, teritoriul dintre Dunăre şi vestul Mării Negre, Dobrogea de astăzi (Sud-Estul României). La 25 aprilie 1885, Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală (de sine stătătoare), iar la 25 februarie 1925 a fost ridicată la rangul de Patriarhie, fiind în comuniune dogmatică, liturgică şi canonică cu celelalte Biserici Ortodoxe Surori. La recensământul din anul 2002 ponderea ortodocșilor în rândul populației României era de 86,7%.  Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie şi cuprinde: în ţară: 6 Mitropolii, împărţite în Arhiepiscopii şi Episcopii, cu un total de 13527 parohii şi filii, deservite de 14513 preoţi şi diaconi, ce slujesc în 15218 lăcaşuri de cult; pentru românii ortodocşi din diaspora există 3 Mitropolii (constituite din 3 Arhiepiscopii şi 6 Episcopii) în Europa; o Arhiepiscopie pe continentul american şi o Episcopie a Australiei şi Noii Zeelande. Biserica Ortodoxă Română are 637 de mănăstiri şi schituri, cu peste 8 000 de monahi şi monahii. Ea dispune de: 33 de Seminarii Teologice liceale; 11 Facultăţi de Teologie şi 4 departamente de teologie, incluse în cadrul altor facultăţi, care fac parte din învăţământul superior de stat, având înscrişi peste 9000 de studenţi, la mai multe specializări. Peste 10000 de cadre didactice predau religia în şcolile publice. Pe lângă activitatea curentă din parohii, asistenţa religioasă este asigurată şi în: armată, jandarmerie şi penitenciare, de către 143 de preoţi; spitale, centre sociale şi unităţi de învăţământ, de către 364 de preoţi. Instituţii sociale aflate sub directa îndrumare a Bisericii Ortodoxe Române:
  • 121 de centre pentru copii;
  • 35 de centre pentru vârstnici;
  • 106 cantine sociale şi brutării;
  • 52 de centre de diagnostic şi tratament, cabinete medicale şi farmacii sociale;
  • 23 de centre de consiliere şi asistenţă a familiilor în dificultate;
  • 2 centre pentru victimele traficului de fiinţe umane.
Biserica Ortodoxă Română este implicată în derularea unor programe naţionale privind: 
  • combaterea violenţei domestice; 
  • prevenirea traficului de persoane; 
  • prevenirea consumului de droguri;
  • prevenirea răspândirii HIV-SIDA; 
  • integrarea şi incluziunea socială a categoriilor defavorizate (persoane cu disabilităţi, şomeri ş.a.)
Unităţile componente ale Bisericii Ortodoxe Române sunt: parohia, mănăstirea, protopiatul, vicariatul, eparhia (arhiepiscopia si episcopia), mitropolia.
Palatul Patriarhiei, denumiri vechi Palatul Camerei Deputaților sau Palatul Marii Adunări Naționale, este o construcție din Bucureşti, amplasată pe Dealul Mitropoliei. De-a lungul timpului edificiul a fost sediul instituției legislative a statului român, până la trecerea ei în proprietatea Bisercii Ortodoxe Române.  Primele date despre dealul pe care va fi construit viitorul Palat al Camerei Deputaților sunt din jurul anului 1650. În acea perioadă Dealul Mitropoliei, ulterior Dealul Patriarhiei, era acoperit cu viile domnului și viile călugărilor de la Mitropolie. Ideea de a avea în mijlocul mitropoliei sediul forului legislativ nu este pur întâmplătoare, acest aspect este rezultatul unor cutume ale vremurilor. Conform acestor cutume Mitropolitul era de drept președintele boierilor, singurii cetățeni cu drept de vot, reuniți în adunarea deputaților. Necesitatea de a avea sediul legislativului în dealul mitropoliei este și rezultatul faptului că prin tradiție Mitropolitul nu putea să-și părăsească locuința. Prin urmare obiceiul de a organiza adunarea deputaților la mitropolie devine o acțiune firească, în acest sens o parte din chiliile călugărilor fiind transformate într-o construcție care să permită reuniunile oficiale ale legislativului. În anul 1881 are loc repararea și reamenajarea vechii construcții a  Adunării Deputaților, obținute din transformarea chiliilor și este adăugat un amfiteatru, asemănător Palatului Deputaților Germani (Reichstag). Amfiteatrul creat era mare, cochet, spațios și avea două rânduri de loji și o galerie. Deputații își desfășurau ședințele în sala de ședințe, o sală cu scaune dispuse în semicerc, în partea din față a acestuia exista o tribună, iar în dreapta tribunei era amplasată banca miniștrilor. Clădirea era deschisă publicului pentru vizitare doar în afara orelor de ședință, în urma acordului obținut de la unul din funcționarii instituției. Cetățenii români puteau lua parte la lucrările camerei doar dacă aveau semnătura unui deputat pe un tichet de intrare, cetățenii străini având nevoie de semnătura ambasadei țării sale. În locul fostului palat al Adunării Deputaților, în anul 1907 este ridicată actuala construcţie, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu. Fațada construcției realizată în stil neo-claisc, cu o lungime de 80 m, are un parter impozant și este dominată de centrul acesteia, corpul intrării, decroșat având un peristil format din 6 coloane ionice, grupate câte două. Cupola clădirii este asemănătoare cu cea a Ateneului Român din Bucureşti, o altă clădire reprezentativă a capitalei. Marea Adunare Națională a fost organismul legislativ unicameral al Republicii Populare Române şi apoi al Republicii Socialiste România, în perioada anilor 1948 - 1989. Membrii săi erau aleşi prin vot şi se numeau deputaţi. Marea Adunare Națională era aleasă de către oamenii muncii, cetățeni români, pe circumscripții electorale, câte un deputat la 40000 locuitori. Durata unui mandat era de 4 ani.

În data de 4 august 2017 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă dedicată împlinirii a 150 de ani de la înființarea Bibliotecii Academiei Române. Aversul monedei redă o imagine de epocă a sălii vechi de lectură a Bibliotecii Academiei Române, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2017”, reversul prezintă sigla Academiei Române suprapusă peste o compoziție grafică reprezentând colecțiile Bibliotecii Academiei Române; la exterior, inscripția circulară ,,BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE 150 ANI”.
Caracteristicile monedei sunt următoarele: valoare nominală- 10 lei, metal – argint, puritate – 99,9%, formă – rotundă, diametru - 37 milimetri, greutate - 31,103 grame, calitate – proof, cant - zimțat, tiraj – 200 de exemplare, preț unitar de vânzare fără TVA – 380 lei.
Academia Română este cel mai înalt for de știință și de cultură din România. A fost fondată la data de 1 aprilie 1866 sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la data de 1 august 1867  Societatea Academică Română, iar în anul 1879 Academia Română. Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. Academia se compune din membri  titulari, membri corespondenți și membri de onaore, cu toții aleși pe viață. Calitatea de membru poate fi acordată și post-mortem. Academia este o instituție finanțată, în principal, de la bugetul de stat și care funcționează autonom. Surse secundare de finanțare pot fi activitățile proprii sau exploatarea propriului patrimoniu, precum și donațiile. Are 3 filiale, la Iași, Cluj-Napoca și Timișoara. În subordinea sa se află circa 60 de instituții prestigioase și centre de cercetare din România.
Înfiinţată în data de 6 august 1867, la un an dupa fondarea Societaţii Academice Române, Biblioteca Academiei Române a avut dintru început misiunea de a aduna şi conserva în colecţiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, ilustrând istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală. Bibliotecă naţională, colecţiile sale au o structură enciclopedică, începând cu cele mai vechi texte în limba română sau în limbile de cancelarie şi cult care au circulat în interioriul spaţiului românesc, până la ultimele publicaţii de orice tip şi pe orice suport. Biblioteca Academiei Române este ctitoria mai multor generaţii de cărturari care, prin donaţii şi o intensă politică de achiziţii, au contribuit la propăşirea ei. Beneficiară a Depozitului Legal din 1885, are în atribuţiile sale publicarea bibliografiei retrospective a cărţii şi periodicelor româneşti, precum şi a unor bibliografii speciale, cum ar fi Bibliografia Mihai Eminescu sau Bibliografia Războiului de Independenţă, servind documentarea şi cercetarea asupra ştiinţei şi culturii române.  Fondurile sale se cifrează la peste 14 milioane de unităţi, dintre care 3600000 monografii şi 5300000 publicaţii seriale. Colecţiile speciale, aflate în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române, îi asigură acesteia un loc de frunte printre instituţiile de acest fel din România. Dintre ele, colecţia de manuscrise este cea mai bogată din ţară, iar colecţiile Cabinetului de Stampe, cele ale Cabinetului de Numismatică, ale Cabinetului de Muzică şi ale Cabinetului de Hărţi sunt adevărate puncte de referinţă în domeniu. Biblioteca Academiei efectuează schimburi de publicaţii cu alte academii, instituţii ştiinţifice, de învăţământ superior şi biblioteci din străinatate şi coordonează activitatea schimbului de publicaţii a altor unităţi ale Academiei Române, fiind în acelaşi timp nucleul unei vaste reţele formată din bibliotecile filialelor Academiei Române şi ale institutelor de cercetare ale acesteia. De asemenea, Biblioteca Academiei Române este biblioteca depozitară a publicaţiilor ONU. Pentru menţinerea la zi a colecţiilor sale şi pentru a răspunde necesităţilor unei biblioteci moderne, Biblioteca Academiei Române şi-a axat politica de achiziţii a publicaţiilor străine nu numai pe achiziţii directe ci, în primul rând, pe schimbul internaţional. În acelaşi timp, legatele şi donaţiile unor mari personalităţi au constituit o importantă sursă de îmbogăţire a fondurilor bibliotecii.
xxx

O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O PASTILĂ DE UMOR

___________xxx___________

O MEDALIE ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".


INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 
Insigna - Poliția națională - România
I.G.P.R. - (Insspectoratul General al Poliției Române)
Poliția Română face parte din Ministerul Afacerlor Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii.  Activitatea Poliției Române constituie serviciu public specializat și se realizează în interesul persoanei, al comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii. În prezent, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române sunt legiferate de Legea nr. 218 din 23.04.2002. Astfel, articolul 1 al acestei legi, statuează că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă de regulă uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului. Structura de conducere a Poliției Române este Inspectoratul General al Poliției Române.
Inspectoratul General al Poliției Române are următoarele principale atribuții:

  • coordonează şi îndrumă modul de aplicare a măsurilor de menţinere a ordinii şi siguranţei publice, a siguranţei cetăţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii;
  • colaborează cu instituţiile şi autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate din Sistemul de Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională;
  • colaborează cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul  unor instituţii internaţionale pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere şi sprijină constituirea forţelor internaţionale de poliţie;
  • desfăşoară activitatea de management a resurselor umane potrivit competenţelor legale;
  • coordonează activităţi de cooperare şi relaţii internaţionale;
  • coordonează sistemul de control intern – managerial;
  • asigură reprezentarea, la nivel instituţional, în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile publice, colaborează cu şefii celorlalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne pentru îndeplinirea sarcinilor şi măsurilor dispuse de conducerea Ministerului Afacerilor Interne;
  • coordonează şi îndrumă activitatea structurilor, potrivit competenţelor legale;

Insigna - S.R.F.T.M. - Societatea română de
filatelie tematică și maximafilie
Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. 
Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece  funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de  mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black. 
Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.
Maximafilia este pasiunea de a colecționa cărți poștale ilustrate cu timpre și ștampile pe aceiași temă.
Universitatea Hyperion 1990 - 2000
Fundația universitară Hyperion
Alma mater 10 ani 1990 - 2000
Universitatea Hyperion este prima instituție de învățământ privată înfiinţată în România, în  1990, acreditată prin Legea nr. 275 din 15 mai 2002. Universitatea are în structura sa 17 programe de studii de licenţă (specializări) şi 16 programe de masterat acreditate, acoperind o paletă largă de domenii și specializări în concordanță cu cerințele de pe piața muncii. Universitatea Hyperion din Bucureşti beneficiază de contribuţia didactică şi ştiinţifică a unui corp profesoral competent, alcătuit din cadre didactice şi prestigioşi oameni de ştiinţă şi cultură, specialişti în diferite ramuri ale ştiinţelor exacte şi inginereşti, ştiinţelor economice, ştiinţelor juridice, ştiinţelor sociale, politice şi ale comunicării, ştiinţelor psihologiei şi educaţiei, ştiinţelor umaniste şi ale naturii, artelor (artele spectacolului de teatru, cinematografie şi media). Universitatea dispune de un campus universitar modern, poziționat  în zona centrală a Capitalei, cu laboratoare didactice şi de cercetare dotate după cele mai înalte standarde. Studenţii Universităţii Hyperion din Bucureşti participă activ la concursuri de specialitate în ţară şi străinătate unde obţin importante premii, fac specializări în Japonia şi Italia, desfășoară activități în cadrul mai multor proiecte europene și companii private sau în cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare Hyperioncare. Universitatea Hyperion din Bucureşti a promovat şi continuă să promoveze relaţii de colaborare cu instituţii de învăţământ superior şi de cercetare din ţară şi din străinătate ca, de exemplu, cu universităţile: Hirosaki din Japonia, „La Sapienza”, Universita Degli Studi di Reggio Calabria, University of Salerno şi Universitatea din Milano, Universităţile Waseda, University of Science &Technology din Tokyo,  Universitatea Sichuan din China, Universitatea SIAM din Bangkok (Thailanda), HTMI, Hotel and Tourism Institute of Management din Elveţia, Academia Naţională de Telecomunicaţii din Odessa (ONAT)  Ucraina și altele. Datorită activităţii continue şi a rezultatelor notabile pe care le-a obţinut, Universitatea Hyperion din Bucureşti şi-a dobândit un binemeritat prestigiu pe plan național și internațional. 
Set 2 insigne - Uniunea sindicatelor din întreprinderile
miniere, petrol, geologie și energie electrică
In zona Barajului Vidraru, pe muntele Pleasa, se afla Statuia lui Prometeu  sau Monumentul Electricitatii. Statuia a fost realizata de sculptorul Constantin Popovici (1938 – 1995) in anul 1965 si il infatiseaza pe Prometeu cu fulgerul in mana, ca simbol al electricitatii. Statuia lui Prometeu se află în partea de est a barajului Vidraru, iar pentru a urca acolo se parcurge un traseu uşor, de 100 – 150 de trepte, vizitarea fiind gratuită. Evident, de acolo, de sus, se poate admira şi frumuseţea peisajului. In mitologia greaca Prometeu era considerat drept unul dintre binefacatorii oamenilor, deoarece a daruit oamenilor focul. Zeus il inlantuie pe Prometeu de o stanca pe muntele Kazbek din Caucaz, unde un vultur urias ii devoreaza zilnic ficatul, care peste noapte se regenereaza. Heracle ucide vulturul si-l elibereaza pe Prometu, ale carui chinuri se sfarsesc. Intr-o alta varianta, Prometeu nu s-ar fi mulţumit sa le dea oamenilor focul, ci ar fi creat el insusi oameni din huma, insufletindu-i cu ajutorul focului. Statuia lui Prometeu (Monumentul Electricitatii) - Barajul Vidraru este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Muntenia, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere. În paginile celebrei reviste „Lonely Planet”, a fost publicat un articol dedicat „Monumentului Electricităţii” de la Vidraru, intitulat „Clădiri brutale: arhitectura Europei de Est”, în care „Omul de fier” – sau „Statuia lui Prometeu”, aşa cum mai este cunoscut monumentul – este ironizat, fiind considerat una dintre cele mai ironice construcţii comuniste din Europa de Est. 
Sigiliu - Societatea vânătorilor - Vidra 81
Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.  
Insigna - FT Tehncio-ad-tiv
Compartimentul (biroul sau personalul) tehnico-administrativ este o structură aparte din compunerea oricărei, firme, companii, societăți comerciale sau întreprindere, care nu este implicată direct în activitatea de bază a unității economice. De exemplu, într-un spital, tot personalul cu excepția celui medical, este personal tehnico-administrativ, aici intrând inclusiv birourile contabilitate, personal, secretariat, financiar, deservire (instalatori, electricieni, pompieri, paznici, personal bucatării și cantine, personal de curățenie, liftieri, paznici) etc. Pentru a se deosebi de personalul productiv, personalul tehnico administrativ poartă la vedere insigne, precum cea de mai sus, halate, combinezoane sau căști din modele diferite

__________ooOoo__________

DIN INTELIGENȚA 
ȘI SPIRITUALITATEA
POPOARELOR LUMII
JAPONIA
  • Florile frumoase nu aduc roadă gustoasă.
  • Necazul, ca și rochia ruptă, trebuie lăsat acasă.
  • Când există dragostea, și veziculele variolei sunt fel de frumoase ca gropițele din obrăjori.
Detaliu vignetă de pe o bancnotă 
fantezie din Macedonia

Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni olandeze

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 29.10.2017

Niciun comentariu: