Mo - M - oN 17

În data de 21 noiembrie 2008 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care celebrează personalitatea lui Dimitrie Cantemir. Aversul monedei redă în plan plan central - Stema Republicii Moldova; în partea de sus - cifra "2008"; în partea de jos - inscripţia "100 LEI" și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA". Reversul monedei redă în plan central-portretul lui Dimitrie Cantemir la masa de scris, în partea de sus, și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia „DIMITRIE CANTEMIR și în partea stângă – anii “1673”, „1723”.  

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 100 lei, data emiterii – 21 noiembrie 2008, seria – personalități, metalul – aur, puritatea – 99,9%, greutatea –  7,8 grame, diametrul – 24 milimetri, forma - rotundă, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 1000 exemplare.  

Dimitrie Cantemir (născut 26 octombrie 1673 şi decedat 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie - aprilie 1639 şi 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic şi scriitor moldovean. S-a născut într-o familie nobilă, în localitatea Silişteni, comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui. Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk, în Rusia, la 2/13 aprilie 1711 un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă şi precizând integritatea graniţelor şi faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi. După numai un an de domnie (1710-1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce creştinii au fost înfrânţi de turci la Stănileşti, pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei şi Franţei la Înalta Poartă) şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei şi a lucrat în sistem Mercator. Colecţia sa de hărţi, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor, susţinând latinitatea limbii şi a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că limba româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referinţă fundamentală pentru corifeii Şcolii Ardelene. A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în  1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umanişti ai Europei. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent 1723 şi a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, repatriate graţie lui Nicolae Iorga, în 1935.

În data de 15 iunie 2009 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care celebrează Arcul Geodezic Struve. Aversul monedei redă în plan plan central – Stema Republicii Moldova, în partea de sus - cifra "2009"; în partea de jos - inscripţia "50 LEI" și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA". Reversul monedei redă în plan central – harta Republicii Moldova, pe care este plasat Arcul Geodezic Struve, punctul geodezic Rudi și coordonatele geografice, în partea de sus inscripția „RUDI” și în partea de sus, urmând circumferința monedei – cu majuscule, este gravată inscripția “ARCUL GEODEZIC STRUVE”. 

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 15 iunie 2009, seria – monumentele Moldovei, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea –  16,5 grame, diametrul – 30 milimetri, forma - rotundă, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 500 exemplare.  

Arcul geodezic Struve este numele unui lanţ de 258 de triunghiuri gigantice construite între 265 de puncte, ce se întinde de la Hammerfest, în Norvegia, până la Marea Neagră, pe mai mult de 2800 de kilometri. Arcul a fost construit şi utilizat între anii 1816 şi 1855 de astronomul Friedrich Georg Wilhelm von Struve pentru a determina lungimea unui segment de meridian. Cercetările au ajutat şi la stabilirea formei exacte a Pământului. La vremea executării triangulaţiei arcul se afla aproape în întregime pe teritoriul Imperiului Ţarist, numai partea cea mai nordică fiind pe teritoriul uniunii suedezo-norvegiene; azi traseul arcului trece prin nu mai puţin de 10 ţări. Arcul - prin cele 34 de puncte geodezice păstrate pînă în prezent - a fost inclus în anul 2005 în patrimoniul mondial UNESCO. Arcul geodezic Struve are 27 de puncte pe teritoriul Republicii Moldova. 

Cel mai cunoscut este situat lângă satul Rudi de lângă Donduşeni, unde în 2006 a fost ridicat un monument. Punctul de la Rudi a fost ridicat în anul 1847. În secolul al XIX-lea măsurarea unui arc de meridian era o operaţiune foarte grea, potrivită pentru subiectul unei cărţi de ficţiune. Astronomul Friedrich Georg Wilhelm von Struve (1793-1864) s-a născut la Altona, în Danemarca (azi oraşul se găseşte în Germania), într-o familie ce a dat un lung şir de astronomi. Împreuna cu familia a emigrat în Imperiul Ţarist, unde a urmat facultatea şi a ajuns directorul observatorului astronomic din Tartu (din Estonia, pe atunci în componenţa Rusiei; oraşul e cunoscut şi sub numele său german, Dorpat). În 1838 Struve a devenit directorul cunoscutului observator astronomic Pulkovo, de lângă Petersburg.

Deasupra admiri cel mai nordic punct geodezic al Arcului geodezic Struve, cel de la Hammerfest - Norvegia.

În data de 15 iunie 2009 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic internațional o monedă comemorativă care celebrează ocupația tradițională Țesutul. Aversul monedei redă în plan plan central – Stema Republicii Moldova, în partea de sus - cifra "2009"; în partea de jos - inscripţia "50 LEI" și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, gravată inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA". Reversul monedei redă în plan central – imaginea unei țărănci lucrând la războiul de țesut, urmând circumferința monedei – cu majuscule este gravată inscripția „TRADIȚIA POPULARĂ - ȚESUTUL”. 

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 15 iunie 2009, seria – sărbătorile, cultura, tradițiile Moldovei, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea –  16,5 grame, diametrul – 30 milimetri, forma - rotundă, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 500 exemplare.  

Țesutul este una dintre marile descoperiri ale omenirii alături de obţinerea focului, arderea vaselor de lut, confecţionarea uneltelor de muncă, împletitul din materiale vegetale este ţesutul. De ţesături se foloseşte fiecare om, indiferent de starea lui socială, ocupaţie, vârstă sau credinţă. Ţesăturile sunt acele forme intermediare de bază, care îl ajută pe om să-şi satisfacă anumite necesităţi vitale, estetice, sociale etc: de a-şi acoperi corpul, împodobi locuinţa, a-şi aşterne patul, organiza sărbătorile şi ritualurile de familie. În multe sate pentru anumite persoane ţesutul şi alesul covoarelor au devenit ocupaţii meşteşugăreşti, lucrând la comandă şi pentru piaţă. Rolul de bază la confecţionarea ţesăturilor şi a covoarelor l-a avut femeia, care ştia să coopteze membrii familiei pentru anumite procese auxiliare de lucru. Țesăturile de casă înguste, de lână, cânepă, in, bumbac, mătase, de lungimi mari  se produc în sistemul de fire iniţial programate pe stativul orizontal, numit pretutindeni „stative”, iar în sudul Moldovei – „război”. La confecţionarea ţesăturilor participă două sisteme de fire – urzeala şi băteala, care întretăindu-se formează ţesătura. Urzeala apreciază lungimea ţesăturii, iar băteala – lăţimea ei. Ţesăturile lucrate manual în condiţii de casă alcătuiau o parte considerabilă din averea familiei. După categoria ţesăturilor şi numărul lor, după hărnicia femeilor se forma autoritatea şi opinia sătenilor despre familia dată. Conform tradiţiei populare fiecare gospodină trebuia să ştie să ţese, să croşeteze şi să brodeze pentru a-şi îmbrăca membrii familiei, a împodobi casa, a organiza gospodăria, a pregăti zestrea copiilor, atributele ritualice pentru nuntă, înmormîntare. Din grupul ţesăturilor vestimentare s-au lucrat manual: catrinţe (vrâstate, alese, ridicate, ţesute şi alese etc.), fote (vrâstate şi alese), chingi femeieşti şi brâie bărbăteşti, pânzeturi, postavuri, marame, traiste, şorţuri alese, etc.

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL BRĂILA

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea  Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc. 

Matrice sigilară - sub-administrația Plășii Vădeni,

Districtul Brăila - Principatele Unite 1859

Matricea sigilară de mai sus a fost bătută în anul 1866 de către Sub-Administrația Plăsii Vădeni, Districtul Brăila. Ea este de formă rotundă cu diametrul de 33 milimetri și este confecționată din alamă. Matricea este gravată în excizie, având în câmpul sigilar, două scuturi dreptunghiulare, acolate la câte un colţ din partea de sus, în cel din dreapta, capul de bour cu stea între coarne, în cel din stânga, acvila cruciată. Dedesubt este inscripționat anul baterii matricii – 1859. Scuturile sunt timbrate de o coroană închisă, terminată cu glob cruciger. Circular pe marginea matricii este aplicată legenda: PRINCIPATELE UNITE * SUB: ADM: PLASI: VĂDENI: DISTR: BRĂILA. 

Insigna - Festivalul internațional al muzicilor militare Brăila - 2004

Anual în garnizoana Brăila, pe esplanada Dunării și în parcurile orașului, se desfășoară Festivalul Internațional al Muzicilor Militare. Prima editie a Festivalului a avut loc în anul 1996, când s-au reunit muzicile militare din mai multe garnizoane ale fostei Armate a 2-a. Inițial a fost un festival național, însa de la a III-a ediție, din anul 1998, a participat și muzica militară a armatei ucraineene și astfel, festivalul a căpătat caracter internațional. Periodicitatea a devenit bienală și în edițiile următoare și-au prezentat show-urile de fanfară muzici militare din Germania, Turcia, alăturandu-se ulterior muzicieni militari din Austria, Republica Moldova sau suflători din forțele terestre ale Statelor Unite staționate în Europa. 

Insigna vechime 7 ani - Regimentul 4 Artilerie călăreață

Începuturile artileriei se pierd în negura vremurilor, desi notiunea de artilerie a apărut destul de recent la scara istoriei, pe la mijlocul veacului al XV-lea. Termenul "artilerie" derivă din verbul arhaic francez "artiller", care înseamnă arta de a construi si mânui, pe timpul luptelor, diferite masini de război. Dar această masină de război, cum este tunul, nu este o masină oarecare! "În această masină (tun) se razimă toată puterea pedestrimii, toată splendoarea călărimii, cu un cuvânt toată puterea războiului", observa cronicarul polonez L. Gorecki. De aceea, comandantii militari, din toate timpurile, au învătat că Stiinta folosirii acestei arme puternice este o datorie pentru ei. Napoleon o spune direct: "Un comandant care nu stie să folosească această puternică armă din subordine, care nu are consideratii pentru nevoile artileriei nu ar trebui să o comande niciodată". Primele piese de artilerie din dotarea armatei române au fost 4 tunuri cu țeavă de bronz (calibru 80 milimetri), dăruite domnitorului Țării Românești – Gheorghe Bibescu, de către Înalta Poartă, “să slujească întru paza bunei rânduieli şi liniştei obşteşti". La 1835 Moldova avea un singur tun și abia în 1949, domnitorul Grigore Al. Ghica este cadorisit cu 5 tunuri tot de Înalta Poartă. În anii 1853 – 1854 artileria celor două provincii românești a participat la războiul ruso-turc efectuînd trageri de precizie, dar după încheierea conflictului tot materialul de artilerie a fost confiscat de armata rusă. Pentru instruirea artileriștilor moldoveni, sunt aduse la Iași două tunuri scoase din Dunăre, la Galați, în urma războiului ruso-turc. În luna februarie 1857 au fost achiziţionate din Austria 6 tunuri, 2 obuziere, 8 chesoane, precum şi caii cu harnaşamentul necesar. Cu acest material a fost constituită o baterie de artilerie călăreaţă formată din 8 piese, aceasta fiind dealtfel singura baterie existentă în Principatele Române până în anii Unirii. După Unire, în anul 1859, ca urmare a faptului că Rusia a înapoiat principatelor tunurile luate în 1854, s-au constituit încă trei baterii de artilerie: una pedestră în Moldova, şi două în ţara Românească: una călăreaţă și una pedestră. Acesta este începutul artileriei călărețe în România. 

Artileria este arma destinată pentru sprijinul cu foc al operațiilor forțelor luptătoare, constituind mijlocul principal de lovire cu foc a obiectivelor terestre și de la suprafața apei. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forţele militare convenţionale în Europa stipulează că: termenul artilerie înseamnă sistemele de mare calibru capabile să lovească obiective terestre, în primul rând prin executarea de foc indirect. Asemenea sisteme de artilerie asigură sprijinul de bază cu foc indirect pentru formațiunile de arme întrunite. Sistemele de artilerie de mare calibru sunt tunurile, obuzierele, piesele de artilerie combinând caracteristici de tunuri și de obuziere, aruncătoarele și sistemele multiple de lansare proiectile reactive cu calibru de 100 mm și mai mare. 

Insigna vechime 7 ani - Regimentul de pontonieri Brăila  

Istoria şi tradiţiile oricărei armate, incontestabil reprezintă rodul unui proces evolutiv obiectiv, ale căror fundamente definitorii izvorăsc din tezaurul structurilor sale organizatorice, ale armelor şi specialităţilor militare componente. „Armata ţării, care întruchipează întregul popor român, aşa cum sublinia ilustrul general de geniu C.N. Hârjeu, trebuie să-şi cunoască trecutul pentru a-şi face din el biblia credinţei şi călăuza datoriei“. Raportându-ne la istoria şi tradiţiile Armei Geniu - componentă de bază a Armatei României, la loc de cinste şi cu prestigiu de necontestat se situează specialitatea „pontonieri”, înfiinţată în urmă cu 150 de ani, la 25.02.1866. Din punct de vedere al obârşiei etimologice, noţiunea de pontonieri provine din latinescul „pontus / ponti” a cărui semnificaţie, în accepţiunea generală, este înţeleasă ca „punte de traversare / trecere” a obstacolelor din teren. Aceeaşi semnificație a fost însuşită şi de către alte state de origine latină care, în limbajul de specialitate utilizează cuvinte asemănătoare cum ar fi: pont în Franţa, puente în Spania, ponte în Italia şi Portugalia. 

În anul 1941 organizarea Regimentul de Pontonieri din Brăila era următoarea: 2 Batalioane Poduri Fluvii, fiecare cu câte 4 Companii Poduri Fluvii; 2 Batalioane Poduri Șlepuri, fiecare cu câte 2 Companii Construcții Poduri și 4 Companii Poduri Râuri (nr. 3, 12, 21 și 22); Partea Sedentară cu 3 Companii de Instrucţie (pentru podul de fluvii model 1912; podul uşor de râuri, model 1893/1918; podul greu metalic, model M.A.N.) şi 1 Companie Depozit. 

Insigna - Școala cu clasele I-VIII "Al.I.Cuza" - Brăila

De-a lungul anilor Școala Alexandru Ioan Cuza din Brăila a cunoscut mai multe etape in evolutia ei, inceputurile ei conturandu-se cu aproximatie catre data de 1 mai 1876, asa cum reiese din lucrarea lui Nae Vasilescu "Schite, documente si insemnari din orasul si judetul Braila". S-a numit mai intai, asa cum atesta documentele de arhiva, "Scoala comunala de baieti nr. 2" si isi avea sediul pe Ulita Silistra, actuala Calea alarasilor, probabil pe locul unde se inalta acum sediul "Conciviei" si al Institutului de proiectare. Din anul 1880 scoala se muta peste drum de Spitalul Comunal, astazi Spitalul Sf. Spiridon, la inceput intr-o singura clasa, apoi numarul marindu-se la patru. Din data de 31 ianuarie 1890 apare in documente titulatura "Scoala de baieti nr. 6 a Statului". Copiii frecventau scoala, desi starea lor materiala era precara. Inceputul secolului al XX-lea gaseste scoala cu un efectiv de 213 elevi. Din cauza unei epidemii de holera, cladirea devine o anexa a Serviciului Sanitar, in vreme ce scoala va functiona in localul Scolii de baieti nr. 2. Din cauza epidemiilor, in 1914 cursurile incep abia pe 25 noiembrie, cu o noua denumire: "Scoala urbana nr. 6 baieti" din orasul Braila. Urmeaza anii razboiului, perioada in care functioneaza in localul scolii de baieti nr. 2, pentru ca abia in anul 1921 sa revina in primul ei local. Din mai 1940 localul scolii este ocupat de armata germana. Cursurile se tin in localul Scolii de fete nr. 6. In perioada 1945-1950 "Scoala urbana nr. 6 de baieti" devine "Scoala elementara nr. 4, avand ca director un om inimos, bun gospodar - prof. Gh. Pascu, care va conduce scoala pana in 1968. Intre timp scoala se va numi "Scoala de 7 ani nr. 4", "Scoala de 8 ani nr. 4", Scoala cu clasele I-VIII nr. 4". Anul 1995 este anul in care scoala se muta in str. Ghioceilor, nr. 1 intr-un local nou, modern, cu 23 sali de clasa, laboratoare, ateliere, sali de materiale si o moderna sala de sport. In anul urmator, prin decizia nr. 170/ 22 octombrie 1996 a I.S.J. scoala primeste denumirea actuală. 

Alexandru Ioan Cuza (născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor unite şi al statului naţional România. Acesta a  participat activ Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la  Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstireşti, reforma agrară, reforma învăţământului, care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţării. Întâmpinând rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstireşti şi dizolvă Adunarea Legiuitoare. În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi, care azi îi poartă numele, şi cea de la Bucureşti. Tot în această perioadă a fost organizată şi armata naţională. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului. Sus am postat o fotografie a domnitorului, realizată de către fotograful Carol Popp de Szathmary.

Brăila este un municipiu în sud-estul României și reședința județului cu același nume. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populatia orașului era, în anul 2009, de 211884 de locuitori, fiind al 10-lea oraș din țară după numărul de locuitori. Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Sus am postat stemele 1865 - 1918, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale Brăilei, din vremuri diferite. 

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Sfântul Petru

Cascada din Grădina Publică

Monumentul Traian

Casa Verona

Teatrul Pasalaqua

Castelul de apă din Grădina Publică

Ceasul din Parcul central

Teatrul Maria Filotti

Banca Națională

Biserica greacă Buna Vestire

Biserica lipovenească

Berăria și Hotelul Francez

Biserica armeană

Cazarma pontonierilor

Gara

Grădina Publică cea Mare și Pavilionul de Muzică

Liceul Nicolae Bălcescu

Marele Hotel Splendid - azi Sediu bancar

Moara lui Zerman

Monumentul

Proprietatea Dumitru Ionescu

Palatul administrativ - azi Faculatatea de agronomie

Moara de foc (Violatos)

Oficiul telegrafic poștal

Prefectura

Primăria

Brăila este un județ din provincia Muntenia, partea de est a României, care își are reședința în orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 4766 kilometri pătrați și numără aproximativ 373000 de locuitori. Ca subunități administrative județul se compune dintr-un municipiu - Brăila, 3 orașe - Însurăței, Ianca, Făurei și 40 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului, iar dedesubt pozele câtorva obiective arhitectonice ale județului din vremuri diferite, dar și alte locuri frumoase de vizitat pe aceste meleaguri. 

Vila Segărceanu - Lacul Sărat

Sediul administrativ al stațiunii - Lacu Sărat

Parcul Englez - Lacul Sărat

Cazinoul - Lacu Sărat

Vila Regală - Lacu Sărat 

Hotelul Popescu - Lacu Sărat

Tabăra de copii - Lacul Sărat

Vila M.S.Mihăilescu - Lacul Sărat

____________ooOoo____________

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA 

POPOARELOR LUMII

JAPONIA

• Nimeni nu se împiedică stând întins în pat.
• Un cuvânt bun poate încălzi trei luni de iarnă.
• Dacă problema poate fi rezolvată, nu merită să-ți faci griji pentru ea. Dacă însă nu poate fi rezolvată, e inutil să-ți faci griji.

Detaliu vignetă de pe o bancnotă 

de pe obancnotă din Africa de vest - germană

Câteva ornamente decorative periferice

de pe acțiuni poloneze

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 27.10.2017