Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI – LOCALITATEA BOZIORU DIN COMUNA CU ACELAȘI NUME

Bozioru este o comună a județului Buzău formată din satele: Bozioru (reședința comunei), Buduile, Fâșici, Găvanele, Gresia, Izvoarele, Nucu, Scăieni, Ulmet și Văvălucile. O vreme, în regimul comunist, această comună s-a numit Râu. Comuna se află în partea central-nordică a județului, în Subcarpații Curburii, în valea râului Bălăneasa și pe dealurile din jurul lor. Ea este traversată de șoseaua județeană DJ203L, care duce spre sud de-a lungul râului Bălăneasa până la Pîrscov și mai departe pe malul stâng al Buzăului spre Berca, Săpoca și Buzău. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1161 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 97,93% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională a populației se prezintă astfel: ortodcoși – 98,27% și restul – necunoscută sau altă religie. Pe teritoriul comunei Bozioru există două obiective clasificate drept monumente istorice de interes național, ambele din categoria monumentelor de arhitectură. Unul îl constituie schiturile rupestre din Munții Bozioru, din zona satului Nucu, cu 12 puncte: Fundătura, Agatonul Vechi, Agatonul Nou, Fundul Peșterii, Văgăuna I, Văgăuna II, Piatra Îngăurită, Piatra lui Iosif, Peștera lui Dionisie, Piatra Șoimului I și Piatra Șoimului II.

Celălalt monument este fosta mănăstire Găvanele din satul cu același nume, cuprinzând clopotnița și biserica Adormirea Maicii Domnului, construite la 1803.

În zona satului Ulmet există niște pietre mari (stânci), veritabile sculpturi ale naturii sau opere ale unor civilizații de mult apuse, foarte vizitate și fotografiate de către turiști, denumite generic Trovanții de la Ulmet (a se vedea pozele de mai sus).

În centrul civic al comunei Bozioru, străjuit de biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, Primărie și Școală, au început în anul 1924, lucrările pentru ridicarea unui monument al eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Inițiativa a aparținut autorităților comunale în frunte cu primarul Benone Bozioreanu. Monumentul sub formă de obelisc este așezat pe un soclu masiv de formă pătrată și are la partea superioară o sferă pe care este așezată o cruce. Acest monument de aducere aminte a fost construit din piatră de Ciuta, de către sculptorul buzoian Jenică Asimiti, și inaugurat la data de 11 noiembrie 1928. Ca elemente decorative pe fronton sunt reprezentate două săbii încrucișate și o cască militară, încadrate de un chenar cu motive vegetale. Inscripția arată că a fost ridicat drept: “Cinste vouă bravi eroi, morți pentru patrie în campania 1916 – 1918”, pentru că au realizat „România Mare”. Pe plăci de marmură montate pe trunchiul monumentului sunt înscrise numele eroilor căzuți între anii 1916 – 1918 la care s-au adăugat mai târziu numele eroilor „Morți pentru datorie, campania 1941 – 1945”. Monumentul este protejat de un zid de piatră deasupra căruia s-a montat cu gard de fier.

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

CÂTEVA
INSIGNE ȘI PLACHETE
DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Batalionul 2 Jandarmi Special intervenție

Batalionul 2 Jandarmi Special Interventie face parte din cadrul Brigazii de Interventie "Vlad Tepes" a Jandarmeriei Române și este dislocat în București, pe strada Jandarmeriei, la nr.9 -11, în sectorul 1. Această unitate are ca zonă de responsabilitate întreg teritoriul național și îndeplinește următoarele misiuni:

Intervine și restabilește ordinea ordinea publică la nivel național, când structurile de jandarmi competente teritorial sunt insuficiente sau au fost depășite de situația operativă.
Asigură ordinea publică la întruniri și manifestații (mitinguri, marșuri, demonstrații, procesiuni, activități cultural-artistice, sportive, religioase, acțiuni de pichetare, comerciale).
Execută în cooperare cu instituții abilitate ale statului, misiuni de asigurare a ordinii publice pe timpul vizitelor oficiale sau al altor activități la care participă înalți demnitari români sau străini pe teritoriul României, în zona obiectivelor și a locurilor de desfășurare a activităților.
Intervin și restabilesc ordinea publică la nivel național pe timpul desfășurării manaifestațiilor publice, sportive sau altor activități cu partiparea unui public numeros.
Execută acțiuni în zone și locuri cu potențial criminogen ridicat.

Insigna - Expoziția Târgul Moșilor 1930

Începând cu anul 1920 pe Câmpia Moșilor, din apropiere de București, se organizează anual târguri de produse agricole (animale și vegetale). Activitatea intră în limbajul oral ca și Târgul Moșilor - veritabilă expoziție agricolă. La începutul anului 1925, Primăria condusă de Ioan E. Costiniu (primar) dă o ordonanţă prin care permite practicarea comerţului ambulant numai negustorilor olteni, cu autorizaţie după plata unei taxe de 820 de lei. Cel cu fructe, lapte, peşte şi gaz era permis doar dacă era practicat cu coşuri, găleţi sau garniţe, iar folosirea căruţelor sau cărucioarelor trase de animale era interzis. La solicitarea Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, Primăria pune la dispoziţie întreg Câmpul Moşilor pentru organizarea Oborului.

Curs unic de conducere - ingineri - Academia Tehnica Militară

Academia Tehnică Militară a fost formată prin Decretul nr. 371 din 14 septembrie 1949, alături de Academia Militară, Academia Militaro-Politică și Academia Spatelui Armatei, prin reorganizarea Școlii de Război, o instituție de învățământ militar superior înființată de Regele Carol al II-lea în anul 1937. În Decretul 371 scria că Academia Tehnică Militară are ca scop să formeze ofițeri ingineri cu o pregătire corespunzătoare specificului tehnic al diferitelor arme, necesar pentru încadrarea comandamentelor, unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de specialitate. Ulterior, Academia Tehnică Militară a fost comasată cu Academia Militară. În 17 mai 1990, prin Hotărârea de Guvern nr. 550 s-a procedat la reorganizarea Academiei Militare și reînființarea Academiei Tehnice Militare ca instituție de învățământ superior politehnic militar, cu sediul în municipiul București, bulevardul George Coșbuc, numerele 39-49, subordonată Ministerului Apărării Naționale. Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central a Academiei tehnice militare.

Placheta - Consiliul local al sectorului 2 - București România

Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de populaţia comunei sau a oraşului, astfel:

Consilierii validați depun în faţa consiliului local următorul jurământ în limba română: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac, cu bunăcredinţă, tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei ".. (oraşului, judeţului). Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Jurământul poate fi depus şi fără formulă religioasă.

Sectorul 2 este o subunitate administrativ-teritorială a municipiului București, situată în partea de nord-est, între sectoarele 1 și 3 cu următoarele limite:

Limita de vest: P-ța Nicolae Bălcescu, B-dul Nicolae Bălcescu până la Str. C.A. Rosetti, Str. C.A. Rosetti până la Str. Pitar Moși, Str. Pitar Moși până la Str. Pictor Verona, Str. Pictor Verona până la Str. Xenopol, Str. Xenopol (toate exclusiv) până la P-ța Alexandru Sahia, P-ța Alexandru Sahia (inclusiv), Str. Polonă, Calea Floreasca (ambele exclusiv), Șos. Pipera (inclusiv) până la intersecția cu calea ferată București-Constanța.
Limita de nord: linia de cale ferată București-Constanța până la gara Pantelimon (exclusiv).
Limita de est: calea ferată de la Pantelimon-Obor până la lacul Fundeni, urmând apoi spre est cursul râului Colentina până la Șoseaua Pantelimon.
Limita de sud: Șos. Pantelimon până la intersecția cu Șoseaua Vergului, Șoseaua Vergului până la Str. Morarilor, B-dul Muncii de la intersecția cu Str. Morarilor până la intersecția cu Șos. Mihai Bravu, P-ța Muncii (inclusiv), în continuare pe Calea Călărași până la intersecția cu Str. Romulus (toate exclusiv), Str. Romulus până la intersecția cu Str. Mântuleasa, Str.Mântuleasa până la Str. Negustori, Str. Negustori până la B-dul Hristo Botev (toate inclusiv), B-dul Hristo Botev până la B-dul Republicii, B-dul. Republicii până la intersecția cu B-dul 1848 și B-dul Nicolae Bălcescu, P-ța Nicolae Bălcescu (toate exclusiv).

Principalele monumente ale acestui sector sunt: Muzeul Theodor Pallady, Foișorul de Foc, Palatul Ghica, Casa Universitarilor, Casa Lahovary și Spitalul Fundeni

Placheta - Camera de comerț și industrie din București

Bursa de efecte și mărfuri 1868 - 1908

Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti (C.C.I.B.) este o organizatie autonoma, neguvernamentala, apolitica, fara scop patrimonial, cu personalitate juridica, de utilitate publica, destinata reprezentarii, apararii si sustinerii intereselor membrilor sai si a celorlalti operatori economici din municipiul Bucuresti, pentru dezvoltarea comertului si industriei, agriculturii si serviciilor corespunzator cerintelor economiei de piata. Membrii CCIB isi desfasoara activitatea in cadrul a sase sectiuni, respectiv: Servicii, Industrie, Comert, Turism, Cercetare-Dezvoltare-Inovare si Membri Colectivi. Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti este continuatoarea de drept a Camerei de Comert Bucuresti, indiferent de forma de organizare si functionare sau de denumirea avuta in perioada de timp de la constituirea sa in 1868, fiind practic nedesfiintata de-a lungul istoriei sale. Mai jos prezint un istoric al devenirii acestei instituții:

1859 - Comerciantii se preocupa de infiintarea unui sistem cameral, cu „actiune independenta si o autoritate recunoscuta spre a putea apara cu mai multa eficacitate interesele vitale ale tuturor ramurilor de industrie” (C.A. Rosetti, prim-starostele negutatorilor Capitalei).
1860 - Principele Alexandru Ioan Cuza trimite Adunarii legislative din Bucuresti un proiect de lege pentru organizarea unei camere de comert. Initiativa nu se materializeaza.
1864 - Este adoptata legea camerelor de comert.
28 ianuarie 1868 - Este infiintata prima camera de comert si industrie pe teritoriul de atunci al Romaniei, cea din Bucuresti.
Iunie 1868 - Pentru prima data in Romania, se pune problema „intabularii firmelor comerciale”; acesta este certificatul de nastere al Registrului Comertului.
1870 - Camera de Comert si Industrie Bucuresti este autorizata sa publice rata medie de schimb a principalelor valute straine - ca o recunoastere a prestigiului si credibilitatii Camerei.
1886 - Apare o noua lege a camerelor de comert, care scoate aceste organizatii de sub obladuirea guvernului; Camerei i se cere sa sprijine prima bursa din tara.
23 mai 1911 - Este inaugurat Palatul Camerei de Comert si Industrie Bucuresti in prezenta MS Regelui Carol I, a membrilor Casei Regale a Romaniei si a unor inalti oficiali ai statului, precum si a unor membri ai Camerei de Comert.
1926 - La initiativa Camerei Bucuresti, este introdus cecul postal ca instrument de plata fara numerar. CCIB organizeaza Oborul Capitalei, primul targ de interes national, urmat de targuri de marfuri in pietele Bucurestilor. Pana la jumatatea secolului trecut, CCIB sprijina si finanteaza invatamantul comercial si de meserii.
1949 - Camerele de comert sunt desfiintate, cu exceptia Camerei de Comert si Industrie din Bucuresti.
Începând cu 1949 Camera de Comert functioneaza, sub diferite denumiri, in cadrul Ministerului Comertului.
2008 - CCIB se reorganizeaza, in conformitate cu Legea 335/2007.

Camera de Comerț și Bursa, denumirea alternativă Palatul Bursei este o clădire din București, construită între anii 1906 – 1902, pe strada Ion Ghica, la nr. 4, după planurile arhitectului Ștefan Burcuș. Începând cu anul 1955 a devenit sediul Bibliotecii Centrale de Stat. În anul 2008 clădirea a fost retrocedată proprietarului de drept, Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București. Cel care a adus în discuție pentru prima data problema necesității construirii unui sediu pentru Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București într-o zona centrală a fost regele Carol I în 1904, la sugestia lui George G. Assan. Arhitectul ales prin concurs a fost Ștefan Burcuș, iar structura de rezistență a fost proiectată de inginerul Gogu Constantinescu, cărămizile putând suporta o sarcină de 150 kg/cm² iar planșeele urmând a fi realizate din beton armat. Stilul este cel neoclasic francez, cu pilaștri și coloane în stil corintic. În conformitate cu legea 863/25.02.1906 (adoptată la 25 februarie 1906) clădirea a fost construită pe un teren de la intersecția străzilor Doamnei și Vestei (actuala stradă Ion Ghica) rămas viran în urma dărâmării fostei clădiri a clucerului Bărcănescu, unde odinioară fusese Senatul României. Terenul, în suprafață de 2215 metri pătrați, a fost dăruit la 3 martie 1906 de ministrul industriei, Ioan Lahovary, cu condiția ca lucrările sa fie începute în cel mult trei ani și construcția să fie finalizată în cel mult șapte ani. Ceremonia așezării pietrei de temelie a avut loc la data de 11 mai 1908, în prezența reprezentanților Casei Regale. Revista Analele de Arhitectură precizează că licitaţia pentru construcţia clădirii, care a fost evaluată atunci la 800000 lei aur, a fost câştigată de antreprenorii Costa şi Luigi Forabasco, care au oferit o reducere de 3,83%, iar arhitectul Toma Dobrescu a fost numit dirigintele lucrării. Arhitectul Ştefan Burcuş l-a avut ca ajutor pe arhitectul I.G. Mayer pentru supravegherea lucrărilor. Palatul a fost început la 1 august 1907. Valoarea construcţiei s-a ridicat în 1911 la 1300000 lei aur, iar a instalaţiunilor la 500000 lei aur. Este o construcţie cu forme şi proporţii echilibrate, cu o decoraţie elegantă. Parterul şi mezaninul au bosaje, celelalte două nivele fiind ritmate de pilaştrii angajaţi, iar intrările mărginite de câte două coloane masive. Iese în evidenţă intrarea principală aflată la intersecţia străzilor Ion Ghica şi Doamnei, care este accentuată la nivelul etajelor superioare de câte două coloane masive care susţin o arcadă în plin centru. Frontonul semicircular are în centru un cap de leu ce încadrează două personificări stând pe o plintă în poziţii relaxate. În partea stângă este Industria cu ciocanul în mână, iar în dreapta zeul Mercur având în mână dreaptă caduceul şi în cealaltă o ancoră. Acoperişul clădirii, cu dantelăriile sale, a fost realizat de meşterul tinichigiu Alexandru Dimitriu. Astăzi, în clădire au loc expoziţii cu obiecte meşteşugite de diverşi artişti. Clădirea are urgente nevoi de reparare, ea fiind un pericol şi pentru pietoni. Nu te puţine ori, cei care au trecut pe lângă clădire au putut vedea anunţuri cu "Atenţie, cade tencuiala!”. Astăzi edificiul este scos la licitație pentru suma de 8,7 milioane de euro.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele unor importante monumente de cultură și arhitectură bucureștene, din vremuri diferite.