Epaminonda's Blog.....: MEDA

Mai jos admiri alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea portugheză MEDA, districul GUARDA.

Ruinele orașului istoric Marialva

Turnul cu ceas

Vederi generale

Arhitectură locală

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII ȘI

INSIGNE DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Expoziția filatelică omagială 23 August 1944 - 40 ani

A.F.R. Timiș - Timișoara (Asociația Filateliștilor din România)

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

23 august 1944 este o zi controversată din punctul de vedere al semnificaţiei politice. Timp de peste patru decenii (1848-1989), 23 august a fost ziua naţională a României, marcată cu serbări de stradă în toate oraşele, pionieri şi muncitori scoşi la defilare, flori şi eşarfe fluturate, cântece patriotice şi revoluţionare. La 23 August 1944 Regele Mihai I, într-o proclamaţie către ţară, anunţa ieşirea României din războiul împotriva naţiunilor unite, în timp ce mareşalul Ion Antonescu şi miniştrii săi erau arestaţi.

La putere era înscăunat un guvern format de noua coaliţie Blocul Naţional Democratic, din care făceau parte ţărăniştii, liberalii, social-democraţii şi comuniştii. La 23 august 1944, România a intrat în sfera de influenţă a URSS, cu urmările ştiute. După război, 23 august a devenit ziua naţională a României fiind sărbătorită cu fast, în fiecare an, de către regimul comunist.

Liceul de construcții Timișoara - XXX 1945 - 1975

Liceul Industrial de Construcții, denumire actuală Colegiul Tehnic de Vest Timișoara s-a înfiinţat în anul 1946 sub denumirea de Şcoală Medie Tehnică de Construcţii Civile Industriale și Agricole, și a cunoscut următoarea traiectorie: 1946 – Şcoala Medie Tehnică de Construcții Civile, Industriale și Agricole; 1956 – Școala Profesională de Ucenici în Construcții; 1963 – Şcoala Profesională de Construcţii; 1965 – Grup Şcolar de Construcţii Timişoara; 1977 – Liceul Industrial nr. 8 Timişoara; 1990 – Grup Şcolar Industrial Construcţii Montaj nr.2; 1997 – Grup Şcolar Industrial Construcţii Montaj și 2006 – Colegiul Tehnic de Vest. Încă de la început, școala s-a axat pe domeniul construcţiilor și, păstrându-şi specificul, a şcolarizat în acest domeniu al construcţiilor zeci de mii de elevi. Având un colectiv foarte bine pregătit, responsabil, dăruit meseriei de dascăl, școala a reuşit să stea la temelia dezvoltării elevilor săi Mulți dintre absolvenţii liceului au ajuns specialişti de renume, fie că sunt muncitori, maiştrii sau ingineri, profesori universitari, arhitecţi, directori de firme de stat şi private. Sediul acestei instituții de învățământ este situat pe Bulevardul Regele Carol I, la nr.11, în Timișoara.

Insigna - Monitor de securitate - Electromontaj Banat

Monitorul de securitate este un aparat (sau dispozitiv) care dirijează, coordonează sau supraveghează o instalație ori un dispozitiv tehnologic.

Insigna - S.N.R. - S. TMS

(Societatea Numismatică Română - Secția Timișoara)

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Insigna - C.S. Politehnica Timișoara 50 ani 1920 - 1970

(Clubul sportiv)

CS Poli Timișoara, denumire alternativă ACS Poli Timișoara este un club profesionist de fotbal din Timișoara. Clubul este succesorul FC Politehnica Timișoara, fondat în anul 1921, care a dat faliment și a fost dizolvat, în urma sezonului 2011-2012. Clubul a fost format prin mutarea echipei ACS Recaș la Timișoara și redenumirea ei în ACS Poli Timișoara. Noua echipă refondată în 2012 are suportul Primăriei Timișoara, a Consiliului Județean Timiș și a Universității Politehnice Timișoara. Echipa joacă meciurile de acasă pe stadionul Dan Păltinișanu (32972 locuri pe scaune), iar culorile tradiționale ale echipamentului de joc ale echipei sunt alb și violet.

Campionatul regional de înot și waterpolo - 1933

Perfecta Timișoara

Înotul este mișcarea de deplasare a oamenilor sau animalelor prin apă, de obicei fără niciun fel de asistență. Tipurile sau stilurile de înot sunt craul, bras, fluture sau spate, dar și anumite derivate ale acestora, de exemplu bras lung, spate dublu etc.

Polo pe apă este un sport nautic pe echipe. Se dispută între două echipe alcătuite din 7 jucători fiecare: 6 jucători de teren și un portar, pe banca de rezerve fiind încă maximum 6 jucători. Portarul este singurul jucător căruia i se permite să atingă mingea cu două mâini, să lovească mingea cu pumnul închis și să atingă fundul piscinei, dar nu i se permite să depășească mijlocul piscinei. Teoretic polo pe apă se aseamănă handbalului. Jocul de polo pe apă are durata a 4 reprize a câte 8 minute fiecare. Lungimea bazinului este de 30 metri pentru bărbați și 25 metri pentru femei, iar lățimea de 20 metri. Adâncimea apei este de cel puțin 1,8 metri. Este cel mai vechi sport de echipǎ jucat la toate edițiile Olimpiadelor sportive de varǎ, din anul 1900, de când a fost introdus ca sport olimpic.Britanicii sunt considerați părinții polo-ului pe apă, primul joc la ei având loc la 14 iulie 1876. În România, primele echipe de polo au apărut la Cluj, Timișoara și Târgu Mureș. În anul 1952, la Jocurile olimpice de la Helsinki, România este prezentă pentru prima dată cu o echipă de polo.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (lb. maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.

Palatul episcopal sârbesc

Opera (Teatrul Mihai Eminescu)

Universitatea de Vest

Catedrala ortodoxă

Casa Huniade

Primăria

Aeroportul internațional Traian Vuia

Bastionul Maria Tereza

Biserica sârbească

Domul și Monumentul Sfintei Treimi

Hotelul Continental

Muzeul Nicolaus Lenau

Banca austro-ungară

Palatul Neptun

Palatul Dauerbach

Palatul Lloyd (Rectoratul Politehnicii)

Palatul Dicasterial

Palatul Loefler

Piața Victoriei (Operei)

Piața Traian

Prefectura

Fabrica de bere Timișoreana

Gara

Hotelul Coroana

Institutul medico-farmaceutic

Liceul de fete

Palatul Weisz

Direcțiunea Poștelor și Telegrafelor

Școala specială de artilerie

Seminarul catolic

Sinagoga

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara.Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură și trimiteri poștale din vremuri diferite, din acest județ, dar și locuri frumoase de vizitat.