Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Siriu este o comună în județul Buzău, care include și satele: Cașoca, Colțu Pietrii, Gura Siriului, Lunca Jariștei și Muscelușa, fiind situată pe Valea Buzăului, în preajma lacului de acumulare al barajului Siriu, în extremitatea nordică a județului, pe șoseaua națională DN10 (Buzău- Brașov). Câteva dintre obiectivele turistice ce pot fi admirate aici sunt:

Barajul și lacul de acumulare
Lacul Vulturilor - lac periglacial (a luat naștere prin acțiunea de nivație și gelivație, precum și prin deplasări masive de teren în condiții periglaciare), situat la o altitudine de 1420 m, acoperind o suprafață de 0,5 hectare, în apele căruia se găsesc păstrăvi.
Un versant stâncos din apropiere este singurul loc din Munții Buzăului unde pot fi văzute capre negre. Colții Babei este o zonă din masivul Siriu cu aspect alpin, populată cu capre negre, aduse din Munții Retezatului.
Tabăra Harțagu este așezată în Munții Buzăului, la coada lacului de acumulare Siriu, chiar pe malul râului Buzău. În vechime s-a numit Cheia Buzăului, fiind fosta vamă a Buzăului, la 100 km de orașul Buzău.

Localitatea a fost o stațiune folosită pentru un sezon scurt (1 iunie -1 octombrie), dispunând de trei izvoare cu ape minerale sulfuroase, ușor bicarbonate, clorurosodice, foarte slab mineralizate, termale. La recensământul din anul 2021 comuna număra 3063 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 3211 locuitori) dintre care: români – 93,67% și restul – alte etnii sau necunoscută. Componența confesională a comunei Siriu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 92,98% și restul – alte religii sau nedeclarată. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei făcea parte din comuna Nehoiașu ce număra 3030 locuitori. În 1931, comuna Siriu s-a desprins din comuna Nehoiașu, având în compunere satele Bonțu, Broasca (reședința), Cașoca, Gura Siriului, Înșelata, Muscelușa și Pițigoiu. În 1950, comuna aparținea raionul Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a devenit subunitate administrativă a județului Buzău, reînființat. Aici s-a născut și a trăit vremelnic renumitul cântăreț de muzică – Benone Sinulescu.

Singurul obiectiv din comuna Siriu inclus în lista monumentelor istorice de interes local din județul Buzău este Cimitirul eroilor din Primul Război Mondial din satul Gura Siriului, ansamblu-monument memorial sau funerar, alcătuit din monumentul eroilor (statuia ostașului) și 34 de cruci de piatră cu un osuar.

Monumentul eroilor de la Siriu, sau Monumentul “Ostașului Erou”, a fost construit intre anii 1936-1938 in cinstea ostasilor romani ai Regimentului 3 Vanatori care au murit in lupta, in anul 1916 pe dealul Soimul Siriului, pentru a opri inaintarea armatei germane. Initiativa ridicarii monumentului s-a datorat confesorului de atunci al Regimentului 3 Vanatori, preotul Nicolaescu din Nehoias. Constructia monumentului s-a facut sub directa indrumare a generalului Traian Epure, comandantul Diviziei 5 Infanterie Buzau si a beneficiat de sprijinul intregii populatii din aceasta zona. In anul 1938 a fost inaugurat Monumentul “Ostasului Erou” de catre Societatea Cultul Eroilor, in cadrul unei mari manifestari si in prezenta mai multor ofiteri supravietuitori care au participat la acele lupte. Statuia “Ostasului Erou” este confectionata din bronz, are o greutate de 3 tone si reprezinta un soldat al armatei romane in pozitie de atac, cu o pusca in mana stanga si o grenada in mana dreapta. Se pare ca statuia ar fi opera celebrului sculptor Frederick Stork si ar fi fost turnata la Uzinele de armament de la Cugir, in anul 1922. Strămutat pe un nou amplasament (puțin deasupra DN 10 Buzău – Brașov) după construirea barajului și lacului de acumulare Siriu, cimitirul Eroilor a fost finalizat, așa cum arată astăzi, de arhitectul Aurel Michnea, în anul 1987. Pe soclul statui se afla o placa comemorativa cu urmatoarea inscriptie: "Pentru proslavirea eroilor morti din Regimentul 3 Vanatori si Divizia 6 si celor care au luptat in 1916 pe aceste meleaguri barand patrunderea armatelor dusmane in spatele frontului armatei romane."

Osemintele ostasilor cazuti in luptele de la Siriu au fost stranse si ingropate intr-o nisa sapata sub soclul de piatra al statuii “Ostasului Erou”. Astfel, a luat nastere Cimitirul Eroilor de la Siriu. La intrarea in Cimitirul Eroilor, chiar deasupra portii, este scris: "Nu-l uitati pe cel cazut in razboi. Lasati-i din cand in cand un loc liber la masa. Ca si cum ar fi viu intre noi. Ca si cum s-ar fi intors acasa."

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

UN DIALOG EPIGRAMATIC

UN CAREU

DEFINIȚII REZOLVAT

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL OLT

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Școala de subofițeri - Slatina 20 ani 1974 - 1994

În 1974, în prima zi a lunii mai, prin ordin al ministrului de interne se înfiinţează Şcoala Militară pentru Pregătirea Subofiţerilor de Miliţie Slatina, iar în august acelaşi an i se acordă drapelul de luptă. Schimbările petrecute în societatea civilă după 1989 s-au repercutat şi asupra denumirii unităţii noastre care de la acea dată s-a numit Şcoala Militară pentru Pregătirea Subofiţerilor de Poliţie – Slatina. În 1994, cu prilejul aniversării a 20 de ani de la înfiinţare, Şcolii Militare i se alătură numele lui Nicolae Golescu, personalitate istorică afirmată în timpul Revoluţiei române paşoptiste, ministru de interne în Guvernul provizoriu de la Bucureşti şi, mai târziu, în perioada domniei lui Cuza. Şcoala devine, în 1996, Centrul de Formare şi Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Ministerului de Interne „Nicolae Golescu” , iar în anul 1997, prin Decret prezidenţial, i s-a acordat noul drapel de luptă. Prin Ordin al ministrului de interne, începând cu data de 1.12.1999, Centrul funcţionează în structura Inspectoratului General al Poliţiei Române. Din data de 1.09.2010, în urma reorganizării Inspectoratului General al Poliţiei Române, denumirea Centrului s-a schimbat astfel: Centrul de Formare şi Perfecţionare a Poliţiştilor „Nicolae Golescu” Slatina. Urmare a Programului de colaborare româno – elvețian, “PROMOVAREA CONCEPTULUI DE POLIȚIE DE PROXIMITATE ÎN ZONELE RURALE, ÎNDEOSEBI ÎN COMUNITĂȚILE DE ROMI ȘI ALTE COMUNITĂȚI DEFAVORIZATE SOCIO-ECONOMIC”, începând cu anul 2014 s-a înființat Centrul de limba și cultura romani. Însemnul heraldic al acestei unităţi de învăţământ conţine deviza emblematică „SEMPER DISCAMUS” – Să învăţăm mereu! În conformitate cu Regulamentul său de organizare şi funcţionare, Centrul este o instituţie de formare profesională continuă nonuniversitară, a personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, subordonat nemijlocit Inspectoratului General al Politiei Române. Toate profilurile de cursanţi sunt instruite şi educate pentru a servi prompt cetăţeanul şi interesele comunităţii locale. Este vizată formarea unei mentalităţi congruente cu valorile europene care cer competenţă şi moralitate, respect pentru drepturile omului şi libertăţile sale fundamentale. Centrul organizează şi desfăşoară pentru întreg personalul M.A.I. următoarele categorii de activităţi cu caracter didactic:

iniţiere în carieră;
perfecţionare a pregătirii pentru profilele ordine publică, crimă organizată, cercetări penale, poliţie judiciară, dispecerat, etc.
formare şi perfecţionare în domeniul limbilor străine;
specializare a poliţiştilor în domeniile: ordine publică, crimă organizată, cercetări penale, etc.
cursuri de capacitate în vederea acordării gradului de subcomisar, comisar şef şi agent şef;
cursuri de schimbare a profilului de muncă.

Sediul acestei instituții de învățământ este situat în Strada Cazărmii, la nr.40, în vechiul local al comandamentului Regimentului 3 Olt Slatina.

Set 3 insigne

Festivalul Călușul românesc Olt 1983 ed. XV

Călușul oltenesc este una din variantele numeroase ale obiceiului străvechi al românilor, numit căluș. Este un obicei extrem de complex, implicând o societate fraternală a călușarilor, care sunt atât membri ai acestei societăți precum și participanți la faimosul dans omonim, călușul. Vatra strămoșească a acestui dans se află în comuna Dobrun, de pe Valea Oltețului. În această zonă călușul se joacă în forma sa inițială și nealterată, numit „călușul greu” sau „călușul de pământ” (căci dansul se joacă în aproape toată Oltenia). Chiar dacă în Dobrun călușul datează de sute de ani, abia în anul 1936 a primit recunoștința națională fiind ales să reprezinte Regatul României în Anglia. Călușul în formele lui atestate în ultimele secole, se practică și este cunoscut ca cel mai reprezentativ obicei, cel mai impresionant spectacol și una dintre cele mai impresionante și valoroase creații populare românești. Acest dans de grup este cea mai importantă manifestare folclorică din cadrul obiceiurilor de românești de Rusalii. Călușul modern este un joc spectaculos, de mare virtuozitate și măiestrie coregrafică. El se dansează în diferite ocazii festive (nu la o anume sărbătoare de peste an) în toată Oltenia și nu numai.

C.S. ALRO - Slatina

C.S. Alro Slatina, denumire actuală - A.C.S. F.C. Olt Slatina a fost un club de fotbal profesionist de fotbal situat din Slatina. Din returul sezonului 2010 – 2011, echipa își desfășoară meciurile de acasă pe stadionul 1 Mai (12000 de locuri), după ce s-a mutat de pe Stadionul Metalurgistul. În vara anului 2012, CS Alro Slatina și-a schimbat denumirea în ACS FC Olt Slatina, neavând nicio legătură cu fosta echipă Olt Slatina (fondată 2009 și desființată 2012). CS Alro Slatina a luat ființă în iunie 2006, în urma fuziunii principalelor două cluburi slătinene, care evoluau în Liga a III-a - FC Oltul Slatina și Alprom Slatina. Sezonul 2009-2010 a adus promovarea în Liga a II-a după o victorie cu 1-0 obținută în ultima etapă pe terenul contracandidatei FCM Târgoviște. Singurul gol al partidei a fost marcat în minutul 60 de Mircea Voicu. Cel mai bun jucător slătinean în sezonul 2009-2010 a fost atacantul Constantin Bârsan care în 25 de meciuri jucate, a marcat 15 goluri. Sezonul 2010-2011 a fost cel mai bun sezon din scurta istorie a clubului. Echipa pornea la drum cu un nou antrenor, Corneliu Papură înlocuindu-l pe Dan Oprescu - tehnicianul cu care Alro obținuse promovarea. De asemenea, și lotul fusese modificat în pauza dintre sezoane. Datorită problemelor financiare clubul a fost desființat în anul 2016. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc ale echipei au fost:

pe teren propriu – roșu complet
în deplasare – alb complet

I.O.B. - Întreprinderea de osii și boghiuri Balș

S.C. S.M.R. S.A. Balş (S.C. Subansambluri Material Rulant S.A.) a fost proiectată şi construită între anii 1965 - 1970 şi a fost cunoscută peste tot în lume până în anul 1990 ca Intreprinderea de osii şi boghiuri Balș (I.O.B.), iar după această dată este înregistrată la Camera de Comerţ Olt cu numărul J28/31 din 1991, sub actuala denumire. Din proiectare a fost prevăzută cu utilaje de mare complexitate tehnologică, posedând în prezent noutăti de ultimă oră în industria producătorilor de material rulant de cale ferată din lume. Deschiderea României după anul 1989, către economia de piată a făcut ca profilul uzinei să fie mult mai complex, să se asimileze noi produse, să se dezvolte activitătile de marketing si management performante. firmă cu capital privat românesc 100%, principalul acţionar fiind M.R. INVESTIŢII INDUSTRIALE SA Bucureşti. Suprafaţa firmei este de 50 hectare, din care circa 60% reprezintă spaţii de producţie, iar restul este reprezentat de reţele interne de căi ferate, drumuri de acces, depozite şi anexe. Obiectivul de activitate al SC SMR SA Balş îl constituie: producţia de subansambluri pentru material rulant: boghiuri, osii, roţi monobloc, osii montate, aparate de rulare, elaborarea de oţel şi turnarea de lingouri şi piese din oţel, execuţia de piese turnate, forjate şi matriţate, construcţii metalice, prelucrări mecanice prin aşchiere și tratamente termice. Prin produsele realizate si prin tehnologiile aplicate, bazate pe o îndelungată experientă, SC SMR SA si-a câstigat de-a lungul timpului un loc de frunte printre producătorii de material rulant de cale ferată din lume. Fiind specializată în producerea de material rulant de cale ferată, SC SMR SA este dotată cu utilaje moderne şi de înaltă productivitate care permit desfăşurarea unui flux de fabricaţie de la materia primă până la produsul finit.

Insigna - Fotbal Club Olt

În judeţul Olt există două cluburi de fotbal cu denumirea - FC Olt, la Scorniceşti şi la Slatina.

FC Olt Scornicești este o echipă de fotbal, fondată în anul 1973 şi care a devenit în scurt timp una dintre cele mai bune echipe din mediul rural românesc. În prezent evoluează în Liga a IV-a Olt. Clubul a reprezentat satul natal al dictatorului Nicolae Ceauşescu, de la care a primit sprijin pentru a ajunge în Divizia A și pentru a nu retrograda. După căderea regimului comunist, clubul și-a pierdut principala susținere și de atunci nu a promovat mai sus de Liga a III-a.

FC Olt Slatina este un club de fotbal rezultat din fuziunea în 2011 dintre FC Piatra Olt și CSM Slatina, echipe ce au terminat pe primele două locuri în seria a IV-a din liga a III-a românească în sezonul anterior. Echipa joacă acum ăn Liga a II-a, disputându-și meciurile pe teren propriu pe stadionul din Piatra Olt.

Uzina de aluminiu ALUROM Slatina - România

Uzina de aluminiu ALUROM (ALRO S.A.) Slatina este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală și de Est (exceptând Rusia) și singurul producător de aluminiu și aliaje de bază din România. Capacitatea de producție a companiei este de peste 260000 tone anual. La data de 1 martie 1961 a fost înființată Uzina de Aluminiu Slatina. ALRO Slatina a fost înființată la data de 31 ianuarie 1991, în baza Legii nr. 15/1990 și Legii nr. 31/1990, ca societate pe acțiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Obiectul de activitate al societății îl constituie producția aluminiului și comercializarea aluminiului la intern și la extern. Compania este deținută în prezent (2007) în proporție de 87% de Vimetco (fostă Marco Group), deținută de miliardarul rus Vitali Matsitski. Fondul Proprietatea maii deține aproape 10% din acțiuni. Restul de acțiuni sunt listate la Bursa de Valori București, categoria I. Grupul Vimteco este acționar majoritar și la producătorul chinez de aluminiu Zhongfu Industry, în China deținând și o termocentrală producătoare de energie electrică. Alro Slatina este cel mai mare consumator de energie electrică din România absorbind 8% din consumul național. Producția de aluminiu a început la Slatina în anul 1966 cu o capacitate 50 mii de tone aluminiu pe an. Până în anul 1989 capacitatea de producție a urcat la 263 mii de tone pe an. Datorită condițiilor economice dificile în România, în anii 1990 – 1991 producția a scăzut la 110 mii tone pe an, ulterior crescând treptat până la 170 mii de tone. În 1996 Alro a fost transformată în societate pe acțiuni și în octombrie 1997 un pachet de sub 49% din acțiuni a fost listat la Bursa de Valori București, astfel încât Guvernul încă deținea pachetul majoritar de acțiuni (51%). În 2002 statul român a vândut pentru suma de 11,5 milioane dolari americani un pachet de 10% din acțiunile Alro investitorului Marco Group, care deținea deja (direct și indirect) 41,85%, acesta devenind astfel acționarul majoritar. În 2006 Alro fuzionează cu Alprom Slatina și Alum Tulcea. În aprilie 2007 Marco Group își schimbă numele în Vimetco. Alro a înregistrat în 2005 o creștere cu 11% a producției de aluminiu turnat și aliaje de aluminiu, până la nivelul de 243600 de tone. În anul 2008, compania a realizat o producție totală de aluminiu primar de peste 288.000 de tone, iar în anul 2009 a realizat 201.000 tone.

Slatina este reședința și cel mai mare municipiu al județului Olt, România. Orașul este situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt în regiunea istorică Muntenia, la contactul cu Oltenia, în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpia Română. Slatina are o populație de aproximativ 79000 de locuitori, fiind un important centru industrial. Având o istorie de 650 de ani și un centru istoric conservat, orașul deține un important rol cultural în regiune. Prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt. Sus am postat stema actuală a municipiului Slatina precum și câteva poze cu monumente de arhitectură și cultură slătinene.

Centrul cultural Eugen Ionescu

Casa tineretului

Palatul administrativ

Moara Olteanca

Gara

Catedrala episcopală

Monumentul eroilor martiri ai

Revoluției din Decembrie 1989

Grădina publică, Palatul administrativ și Banca Uniunii Comerciale

Casa căsătoriilor

Podul de peste râul Olt

Colegiul național Radu Greceanu

Vedere

Olt este un județ situat în provincia istorică Oltenia, România și are reședința în municipiul Slatina. Județul Olt este situat în partea de sud a țării, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele și face parte din categoria județelor riverane fluviului Dunărea. Suprafața este de 5498 kilometri pătrați și numără aproximativ 415500 locuitori. Ca subunități administrative-teritoriale județul Olt este compus din; 2 municipii – Slatina și Caracal, 5 orașe – Balș, Corabia, Scornicești, Piatra Olt și Potcoava, precum și 104 comune. Sus am postat stema și harta județului Olt, iar mai jos fotografiile câtorva locuri de vizitat în acest județ.