Epaminonda's Blog.....: MEMORIA CĂRȚII POȘTALE - ARHIVELE STATULUI ȘI ALEEA CARMEN SYLVA DIN BUCUREȘTI

Aici admiri câteva vechi cărți poștale dar și poze recente reprezentând Aleia Carmen Sylva din municipiul București.

Aleia Carmen Sylva este fostă stradă bucureșteană, situată foarte aproape de Parcul Cișmigiu, care astăzi se numește Şipotul Fântânilor.

Pe această stradă este situată o frumoasă clădire, denumită pe vremuri Micul Peleș din centrul Bucureștiului, sau Castelul Carmen Sylva, care apare parțial în fiecare trimitere poștală, realizată de aceiași arhitecți ai renumitului Castel Peleș de la Sinaia.

În fața clădirii a existat și există încă o fântână arteziană, care astăzi, din păcate, nu mai funcționează.

Arhivele Naționale ale României, denumite până în anul 1996 Arhivele Statului, reprezintă principala instituție de profil din România și are sediul în București, sectorul 5, bulevardul Elisabeta, nr 49. Instituția se află în subordinea Ministerului de Interne și cuprinde 42 de filiale județene (servicii/birouri), câte una pentru fiecare județ al României și una a Municipiului București. Prezint mai jos câteva interesante informații despre istoria acestei instituții și a vechiului sediu al acesteia.

Arhivele din Țara Românească au luat ființă la 1 mai 1831, iar cele din Moldova la 1 ianuarie 1832, în condițiile în care primele legi administrative moderne, Regulamentul Organic, au intrat în vigoare. După Unirea Principatelor, în 1859, cele două instituții de arhivă s-au unit în octombrie 1862, conducerea lor fiind asigurată de Direcția Generală a Arhivelor Statului cu sediul în București. În ce privește teritoriul Transilvaniei, autoritățile ungare și-au păstrat arhivele până în momentul în care Regatul maghiar a fost desființat ca urmare a bătăliei de la Mohacs din anul 1526. După ce Transilvania a intrat în componența Imperiului habsburgic la 1688, metodele de conservare a documentelor s-au îmbunătățit. Atunci când Arhivele de Stat Maghiare au luat ființă în 1875, multe dintre vechile arhive transilvănene au fost mutate la Budapesta. Astfel, la finele secolului al XIX-lea, documentele referitoare la Transilvania, ca și cele din Banat și Bucovina erau deja concentrate la arhivele statale de la Budapesta și Viena. După primul război mondial, statul român și-a extins substanțial teritoriul și Arhive ale Statului au luat ființă în 3 dintre provinciile noi ale României: la Cluj în 1920 pentru Transilvania, la Cernăuți în 1924 pentru Bucovina și la Chișinău în 1925 pentru Basarabia. În anul 1925 s-a dat o nouă lege referitoare la Arhivele Statului, instituția intrând în subordinea Ministerului Educației Publice. Sediul instituției reprezentat pe cărțile poștale era situat în incinta Mănăstirii Mihai Vodă situată pe vechiul amplasament bucureștean și ridicată în anul 1594. De-a lungul timpului, această mănăstire a avut mai multe destinații precum; reședință domnească, spital militar, școală de medicină și Arhivele statului.

Din întreg ansamblul mănăstirii s-au mai păstrat doar biserica și o clopotniță. Acestea se află amplasate pe Strada Sapienței, nr. 35, din sectorul 5 al municipiului București, în spatele unor blocuri foarte înalte construite în timpul regimului comunist. În anul 1985 biserica mănăstirii a fost propusă pentru demolare și la scurt timp propunerea a fost pusă în practică. Anexele mănăstirii precum și zidul au fost dărâmate și nu mult a mai trebuit ca întregul complex să fie demolat. Datorită protestelor și memoriilor trimise de unii intelectuali ai vremii către mai multe instituții (Patriarhie, Consiliul pentru Cultură din Comitetul Central, etc), Biserica Mănăstirii Mihai Vodă și turnul clopotniței au putut fi salvate. Pentru a face loc simbolului comunismului din România, Casa Poporului, dar și pentru a-i mulțumi pe protestatari, persoanele de decizie ale regimului au ajuns la un compromis și anume mutarea bisericii de pe dealul pe care a fost ctitorită de Mihai Viteazul.

Translatarea în pantă a bisericii, pe o distanță de 289 metri și coborâtă pe verticală cu 6,2 metri, a avut loc în anul 1985. Operațiune în sine de translatare a edificiului, de pe Dealul Mihai Vodă, fosta stradă a Arhivelor nr. 2 și până în locul în care se află și astăzi a fost considerată la vremea respectivă o performanță deosebită.

***

O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL HUNEDOARA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Salvator minier
I.M. Petrila (Întreprinderea minieră)

Activitatea extractivă, atât de suprafaţă dar mai ales cea din subteran, este însoţită întotdeauna de diferite pericole. Schimbarea bruscă a condiţiilor de lucru şi apariţia unor factori de neprevăzut sunt doar câteva dintre elementele ce pot produce acci-dente de muncă cu urmări dintre cele mai grave. Cu toate că sunt luate tot mai multe măsuri de prevenire a acestor evenimente nedorite, totuşi, ele au loc uneori. În aceste situaţii trebuie să se intervină în timpul cel mai scurt pentru a limita pe cât este posibil urmările produse de avarie. Aici este vorba în primul rând de salvarea vieţilor omeneşti şi mai apoi de readucerea locului de muncă la starea de normalitate. Datorită condiţiilor speciale create la locul de muncă avariat, pentru remedierea situaţiei nu se poate interveni cu mineri obişnuiţi, pentru astfel de lucrări se intervine cu grupe speciale de muncitori. Aceşti muncitori specializaţi denumiţi generic „salvatori mineri”, sunt recrutaţi dintre cei mai buni profesionişti ce îşi desfăşoară activitatea în subteran. Începuturile activităţii de salvare minieră sunt strâns legate de inventarea în anul 1860 a primului aparat de salvare care să poată permite intervenţiile în mediu toxic ( în urma unor explozii su focuri de mină se produc degajari masive de monoxid de carbon, gaz deosebit de toxic). Invenţia inginerul minier, francez Benoit Rouqyayrol denumită „Aerophère”, consta într-un recipient cu aer comprimat, un furtun şi un muştiuc pentru respirat. O clemă nazală împiedica aerul contaminat să intre prin nas în sistemul respirator. În anul 1889, germanul Robert Dräeger (un nume rostit şi astăzi cu mult respect de toţi cei care au legătură cu activitatea din subteran), brevetează primul aparat de salvare rudimentar care are în componenţă majoritatea pieselor folosite şi acum la acest tip de aparate, punând astfel bazele unei noi meserii – cea de salvator minier. Paralel cu dezvoltarea mineritului a luat amploare şi activitatea de salvare minieră.

La început pe lângă fiecare mină era un grup de salvatori ce aveau ca bază Staţia de salvare, unde erau păstrate, reparate şi verificate echipamentele şi unde se face instruirea periodică a personalului. În situaţii deosebite urmate de avarii majore şi cu un număr mai mare de accidentaţi se cerea ajutor şi de la grupele de salvatori de la alte mine, pentru a completa numărul de personal necesar într-o astfel de situaţie. La Petroşani, în anul 1949 ia fiinţă o filială a I.C.E.M.I.N. Bucureşti sub denumirea de Staţia de Cercetări pentru Securitate Minieră; de acum, la această unitate, salvatorii minieri sunt testaţi periodic atât din punct de vedere al cunoştinţelor teoretice cât şi al condiţiei fizice. Tot la S.C.S.M. se efectua verificarea periodică a tuturor aparatelor de salvare din dotarea exploatărilor miniere. Din 1965 aceasta secție devine institut departamental de cercetări, organizat pe secții, laboratoare, sectoare, servicii funcționale, corespunzătoare unui institut de cercetari independent. Prin HG nr. 1461/18.10.2006, denumirea institutului este schimbată în INCD INSEMEX (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă) Petroșani, denumire sub care funcționează și azi. Dincolo de tot și toate activitatea acestor oameni este dincolo de închipuirea multora dintre noi pentru că salvarea minieră presupune înainte de toate asumarea riscului de a deveni victime la rândul lor, de aceia nu o singură data s-a întâmplat ca în rândul victimelor să se numere mulți dintre acești oameni curajoși care pun înaintea lor misiunea de a își salva ortacii prinși în iadul subteran.

Petrila este un oraș din județul Hunedoara, format din localitățile Cimpa, Jieț, Petrila, Răscoala și Tirici situat la altitudinea de 675 metri pe malul Jiului de Est. Prima atestare documentară parvine din anul 1493. La recensământul din anul 2011 acest oraș număra 22692 locuitori, dintre care: români – 88%, maghiari – 4,61% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională a populației se prezenta astfel: ortodocși – 75,99%, penticostali – 6,51%, romano catolici – 5,78%, reformați – 2,2%, martorii lui Iehova – 1,23% și restul – necunoscută sau altă religie. Sus am postat stema și o poză cu sediul Primăriei locale.

Insigna - Expo XXXIV - Aninoasa - 1990

Aninoasa este un oraș în judeţul Hunedoara, România. Are o populație puţin peste 5000 de locuitori, fiind declarat oraș în 1989. Orașul Aninoasa este un oraș destul de sărac, foarte aproape de Petroșani. În fapt, Aninoasa poate fi considerată un fel de comună suburbană, un fel de satelit al acestuia, sau al Vulcanului, un alt municipiu vecin. Sus am postat stema actuala şi o poză reprezentând intrarea în Aninoasa.

Insigna - A XX-a întâlnire a colecționarilor

de insigne din România - Petroșani 1975 - 1994

Petroșani (în maghiară Petrozsény, în germană Petroschen) este un municipiu din judeţul Hunedoara, România. Are o populație de aproximativ 34300 de locuitori și este situat la 100 kim sud față de reședința județului - Deva. Aici se află sediul Companiei Naţionale a Huilei, care cuprinde mai multe exploatări miniere, printre care şi Lupeni. Sus am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Petroşani, iar mai jos poza Primăriei locale.

Insigna - A.S. Cetate - Deva
(Asociația sportivă)

A.S. Cetate Deva este o asociație sportivă de tradiție din municipiul Deva. Numele acestei asociații sportive ne conduce cu gândul spre Clubul Sportiv Național “Cetate” Deva – pepiniera de gimnaste a României. Clădirea în care ființeaza aceasta scoala, isi trage obarsia din a doua jumatate a secolului al XVIII -lea, respectiv de pe la 1785 cand se vorbeste despre constructia unei case cazarmale la poalele dealului cetatii, in spatiul cuprins astazi intre parc si arena sportiva. Aceasta cladire destinata a adapostit soldatii ce aveau rolul de a apara vatra orasului, dar si caile de acces spre Inima Transilvaniei. Aceste cazarmi ce faceau parte dintr-un sistem de fortificatii de aparare inca mai erau utilizate, in acest scop, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Dar cand in 1880 din cauza conditiilor insalubre a izbucnit o epidemie, ce a decimat efectivele militare, constructiile au fost demolate, pe acest loc ridicandu-se constructii noi si trainice. In 9 ianuarie, odata cu preluarea administratiei de stat si locale de catre Consiliul National Roman, cu cladirea cazarmei a fost cantonat Regimentul 4 Graniceri, unitate militara de elita ce a stationat aici pina in 1945. Dupa aceasta data destinatia cladirii a fost schimbata rand pe rand, Scoala de Arte si Meserii transformata ulterior in Grup Scolar de Constructii si Scoala Generala nr.7 cu program de educatie fizica(1 septembrie 1978) transformata in Grup Scolar cu program de educatie fizica. Desigur actuala cladire, fata de constructiile initiale mentionate la 1889, a suferit unele modificari atat in interior cat si in exterior(adaugirea unui etaj, demolarea unor constructii anexe ) dar cu toate modificarile suferite, aceasta cladire se constituie ca un monument a carui valoare rezida in primul rand din vechime dar si din monumentalitate.

Insigna - Centrul de librării - Deva - 25

Centrele de librării erau unități ierarhic superioare oricăror librării din județ și aveau ca misiune aprovizionarea sistematică a tuturor librăriilor din județul respectiv cu cele mai diverse titluri de carte. Centrele de librării erau structuri organizatorice implicate direct în munca de culturalizare a maselor, de formare a “omului nou – constructor și apărător conștient a societății socialiste multilateral dezvoltate”.

Deva este un municipiu și reședință a județului Hunedoara, România. Are o populație de aproximativ 57000 de locuitori. S-a presupus că numele Deva este în legătură cu anticul cuvânt dac dava, care însemna „cetate”. Alte teorii susțin că numele s-ar trage de la o legiune romană care s-a transferat pe locul actualului municipiu de la Castrum Deva. Există argumente de ordin lingvistic care arată că toponimul Deva provine din cuvântul slav deva, care înseamnă „fecioară”.Prima atestare documentară a existenței localității Deva datează din anul 1269, fiind menționată prin cuvintele latine castro Dewa. Pe hărțile medievale ea apare fie sub numele de Deva sau Dewan. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Deva, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Deva, din perioade diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Prefectura

Primăria

Cetatea

Oficiul poștal

Piața Unirii

Prefectura

Școala normală de băieți

Strada Dr. Petru Groza

Strada principală și cetatea

Teatrul orășenesc

Casa Dr.Groza

Trimiteri poștale

Județul Hunedoara este situat în provincia istorică Transilvania, România, pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni. Specific acestui județ este faptul că își are reședința în municipiul Deva și nu în Hunedoara. Județul se întinde pe o suprafață de 7063 kilometri pătrați și numără aproximativ 486000 de locuitori. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 7 municipii - Deva, Brad, Hunedoara, Lupeni, Orăștie, Petroșani și Vulcan, 7 orașe - Aninoasa, Călan, Geoagiu, Hațeg, Petrila, Simeria, Uricani și 55 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Hunedoara, dedesubt pozele câtorva monumente de cultură, arhitectură și ale naturii din acest județ, vederi generale și trimiteri poștale ilustrate de acum sau din alte timpuri.

Castelul huniazilor

Monumentul Bem - Simeria

Cetatea dacică Blidaru

Biserica evanghelică reformată - Simeria

Spitalul - Petroșani

Gara - Simeria

Universitatea Petroșani

Cascada Lolaia

Poșta - Simeria

Poșta - Petroșani

Cascada Ciomfu

Cetatea Colț

Sarmisegetuza Regia

Cascada Clocota

Podul peste Cerna - Hunedoara

Cheile Glodului

Piața Ion Huniade și Banca Agricolă - Hunedoara

Cheile Crivadiei

Ștrandul - Geoagiu Băi

Valea Șipot

Gara Brad

Peștera Bolii

Biserica - Petrila

Cheile Buții

Biserica Densuș

Cheile Lazarului

Palatul cultural Minerul - Lupeni

Peștera de Gheață

Vedere generală - Vulcan

Perceptoratul - Petroșani

Trimiteri poștale

__________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII

Prințul Pangeran Antasari a fost un erou național indonezian în lupta de independență, care s-a născut în anul 1809 și a decedat în anul 1892.