Epaminonda's Blog.....: MEMORIA CĂRȚII POȘTALE – STABILIMENTELE CITROEN ȘI ȘCOALA BĂRĂȚIE DIN BUCUREȘTI

Stabilimentele Citroen (denumire veche Auto Palace Ciclop, denumire actuală Garajul Ciclop) sunt un edificiu situat pe Bulevardul Magheru (denumire veche Take Ionescu), din București, construit în anul 1930 de către unul dintre cei mai mari bogătași ai României – Dumitru Bragadiru, după planurile arhitectului Ernest Doneaud. Dumitru Bragadiru a fost și proprietarul Palatului și Fabricii de bere care poartă numele. La vremea construirii garajului nu existau Hotelul Ambasador sau blocul Scala cu cinematograful său la parter. A fost prima parcare supraetajată a românilor și primul imobil din Europa construit cu sistem anti-seismic pe role, dând tonul clădirilor moderniste din București. Astăzi la parterul edificiului-monument istoirc își desfășoară activitatea următoarele instituții: Cazinoul Mirage, o casă de schimb valutar, societatea Azra și librăriile Nemira și Mihail Sadoveanu. În perioada interbelică, acest edificiu era una dintre cele mai moderne clădiri ale Bucureștiului, ridicată după modelul celor din Statele Unite, în ideea ca Bulevardul Magheru să semene cu 5th Avenue. Aici își parcau mașinile de lux cei mai înstăriți bucureșteni.

Școala Bărăție a fost o școală catolică mixtă situată pe strada Bărăție din București. În anul 1816, episcopul Fortunato Ercolani a deschis în capitală această o școală mixtă, care a funcționat mai întâi sub cerul liber, apoi într-o casă închiriată, urmând ca, peste 7 ani, această școală să fie mutată în incinta mănăstirii franciscane din strada Bărăției (imaginea din cartea poștală).

În anul 184 școala va fi divizată în Școala proprie de băieți (cu sediul la Bărăția) și Școala catolică de fete (cu sediul în Calea Călărașilor nr. 11). Școala Bărăție a stat la originea viitorului gimnaziu, apoi liceu Sfântul Iosif (din timpul episcopului Netzhammer) și la originea actualului Colegiu Romano-Catolic bucureștean Sfântul Iosif. Strada Bărăției este situată în centrul istoric al municipiului București, sectorul 3, are lungimea de 200 metri, este orientată de la nord-vest spre sud-est, între bulevardele Ion C. Brătianu și Corneliu Coposu. Pe strada Bărăției se află biserica cu același nume ridicată în anul 1848, pe locul uneia mai vechi, din lemn, din anul 1716.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL VÂLCEA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Fundația națională pentru civilizație rurală

"Niște țărani" 10 iunie 1998

Simpozionul Niște țărani - Civilizația rurală 2020

Slătioara 25 - 26 octombrie 1998

Discursul lui Dinu Săraru la inaugurarea fundației; „Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani” s-a născut ca un strigăt de durere ce nu mai putea şi nu mai trebuia să rămână înnăbuşit, venind să atragă luarea aminte asupra dramei des-ţărării şi a pierderii identităţii naţionale şi de spirit într-o lume supusă agresiv totalitarismului globalizării nu mai puţin păgubitor, din nefericire, decât reversul lui, fundamentalismul identitar. Integritatea culturală – scop nobil al sfârşitului de veac şi al începutului de mileniu – nu se va putea petrece folositor din perspectiva doctrinei Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani” prin abandonarea identităţii, ci, dimpotrivă, prin asumarea riscului demnităţii şi moralei acesteia, prin apărarea şi cultivarea valorilor fundamentale ale universului spiritual definitoriu şi cu atât mai mult astăzi când drapelele marilor naţiuni nu ostenesc să fluture orgolios, adesea ridicate de mâinile celor încurajaţi în trista aventură a pierderii propriei identităţi. Militând pentru renaşterea civilizaţiei rurale, Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani” vă cheamă astfel să rămâneţi solidari cu izvoarele – vatra şi credinţa – pe care s-au întemeiat şi se vor întemeia întotdeauna şi verticalitatea popoarelor în istorie şi contribuţia lor originală, hotărâtoare, în numele armoniei la progresul social, moral şi cultural al umanităţii.”

Fundația națională pentru civilizație rurală "Niște țărani"

Această fundație și-a fixat următoarele proiecte principale; simpozioane naționale pe tema civilizației rurale, vernisarea de expoziții, crearea unui modul de etnografie la Casa Culturală Țărănească din Slătioara, înființarea unei edituri proprii, editarea unei reviste consacrate civilizației rurale, înființarea Academiei Naționale de Arte Tradiționale dar și a Institutului Național de Cercetare pentru Civilizație Rurală. Membrii acestei fundații și-au propus să contribuie după puteri, prin mijloace și căi specifice, la propășirea civilizației țărănești de pe meridianul românesc.

Slătioara este o comună din județul Vâlcea, compusă din următoarele sate; Coasta Cerbului, Gorunești, Milostea, Mogești (reședința), Rugetu și Slătioara. Slatioara este satul natal al scriitorului Dinu Săraru, sub tutela caruia în fiecare an la sfârșitul lunii august se desfășoară festivalul ECO-ETNO-FOLC-FILM. Tot aici se află Râpile de la Gorunești formate dintr-un pisc de nisip de 50 metri. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3293 de locuitori dintre care; români – 96,78% și restul - necunoscută sau altă etnie. Din punct de vedere confesional populația comunei este astfel structurată; ortodocși – 95,23% și restul – necunoscută sau altă religie. Sus am postat o poză a Primăriei Slătioara.

(Mircea del Bătrân) 1388 - 1988

Asociația filateliștilor din RSR - Filiala Vâlcea

(Republica Socialistă România)

600 de ani municipiul Râmnicu Vâlcea 20.05.1988

Mircea cel Bătrân a fost un domnitor al Ţării Româneşti care s-a născut în anul 1355 și a decedat la data de 31 ianuarie 1418. A condus statul Țara Românească ca voievod între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 sau mai 1935, şi încă odată între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418. El a fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn....”. În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.

20 de ani de la punerea în funcțiune a primului grup

la Unitatea hidroelectrică Lotru-Ciunget 1972 - 1992

RENEL - Regia națională de electrictate

Filiala Electrocentrale - Râmnicu Vâlcea

Hidrocentrala Lotru-Ciunget este o hidrocentrală subterană situată pe râul Lotru, în județul Vâlcea. Este construită la o adâncime de 140 metri sub talvegul râului Latorița. Este proiectată pentru a intra în funcțiune în 4-5 minute în situațiile de criză ale Sistemului Energetic Național, când nevoia de electricitate este mare, contribuind la reglarea puterii și a frecvenței. Se aprovizionează din lacul de acumulare de la Vidra. Centrala a fost pentru prima dată pusă în funcțiune în anul 1972 și are o putere instalată de 510 MW (pentru comparație, un reactor de la Cernavodă are o putere de circa 600 MW), fiind echipată cu trei hidro-agregate cu turbine de tip Pelton a câte 170 MW fiecare. În decurs de aproape un deceniu, potențialul acestui râu a fost pus în valoare prin realizarea derivației principale formată din barajul Vidra, a unei rețele de captări și aducțiuni secundare, a 4 baraje în arc (Galbenul, Petrimanu, Jidoaia, Balindru (3 stații de pompare, etc. și în cele din urma a celor trei centrale, Ciunget (510 MW), Mălaia (18 MW), și Brădișor (115 MW).

Construcția hidrocentralei Ciunget a demarat în anul 1966 și a impus realizarea unor volume mari de lucrări în condiții de izolare, altitudine și acces dintre cele mai dificile. Aceste lucrări au permis punerea în funcțiune a primului grup al centralei Ciunget în noiembrie 1972 și a ultimului grup în august 1975. În anul 2009 hidrocentrala Lotru-Ciunget a fost oprită complet în vederea retehnologizării. Până la acel moment, a produs peste 26 milioane MW, cumulând peste jumătate de milion de ore de funcționare. Centrala a fost repusă în funcțiune în februarie 2011, după un proces de retehnologizare care a presupus investiții de 88 de milioane de euro.

Insigna - Călimănești - Căciulata 125 ani

Călimănești este un oraș stațiune din județul Vâlcea din care mai fca parte și alte localități: Căciulata, Jibșea Nouă, Jiblea Veche, Păușa și Seaca. Orașul se află situat în parte de nord-est al județului Vâlcea la poalele masivelor Cozia și Căpățânii din Carpații Meridionali, pe ambele maluri ale râului Olt, la ieșirea acestuia din defileu, la 20 kiliometri de Râmnicu Vâlcea și 80 kilometri de Sibiu. Localitatea este cunoscută încă din vremea dacilor, care au descoperit efectele benefice ale apelor termale din zonă. Localitatea sub denumirea de Călimănești este atestată documentar pentru prima dată la 20 mai 1388 într-un document semnat - Mircea cel Bătrân. Fiecare epocă și-a pus amprenta asupra localității, mărturiile fiind păstrate și astăzi, constituind prețuirea de care ele s-au bucurat din partea localnicilor. Deasupra am postat stema și poza Primăriei din Călimănești, iar mai jos o vedere cu Hotelul Statului și Parcul stațiunii.

Legenda spune că un cioban se spovedește călugărilor mănăstirii Cozia spunându-le că el s-a vindecat de "metehnele trupului" scăldându-se într-un lac din "câmpul lui Căliman". Crede că acest lac are "puteri cerești din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile rănite s-au vindecat". Călugării au verificat mărturia ciobanului și au găsit chiar în jurul mănăstirii izvoare de unde "cură piatră pucioasă". Meșteri în a vindeca diferite "metehne ale trupului" construiesc pe lângă mănăstire o "bolniță" (un fel de spital) unde oamenii bolnavi vin să se trateze. Însuși ctitorul domnitorul Mircea cel Bătrân a venit și s-a tratat aici la bătrânețe. Mai târziu va veni spre vindecare și urmașul său Matei Basarab. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea doctorul Carol Davila recomandă împăratului Napoleon al III-lea , care suferea de o boală a ficatului, apa actualului izvor nr. 1 de la Căciulata. Apa era îmbuteliată și dusă cu poștalionul la Paris. De asemeni Franz Joseph, împăratul austro-Ungariei, a beneficiat de tratamentul apelor minerale de la Căciulata. Datorită faimei apelor miraculoase stațiunea Călimănești nu a mai parcurs toate etapele dezvoltării de la cătun la sat, comună, oraș, ci a trecut direct la stadiul de stațiune. Frumusețea locurilor este aceea care-i determină pe marii potentați ai începutului de secol XX să-și construiască splendide vile în stil elvețian, un sanatoriu și cazinouri (clădirea actualei biblioteci și unul pe insula Ostrov) pentru petrecerea vacanțelor într-un peisaj încântător a Văii Oltului, plină de verdeață și de aerul curat al munților. Stațiunea, în timp se extinde către Căciulata unde există izvoare termale și minerale din belșug, iar apoi către Cozia, prin construirea de hoteluri și baze de tratament. La recensământul din anul 2011 orașul avea 8605 locuitori dintre care: români – 89,6%, romi – 5,64% și restul – alte etnii sau nedeclarată. Din punct de vedere confesional populația orașului are următoarea structură; ortodocși – 94,43% și restul – altă religie sau nedeclarată.

Insigna - (Județul Vâlcea)

Râmnicu Vâlcea este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vâlcea, România. În anul 2002 avea o populație de 107726 locuitori. Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus - Olt este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din data 20 mai 1388 când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Râmnicu Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului din vremuri diferite.

Camera de comerț

Mallul

Palatul de justiție

Primăria

Prefectura

Casa de cultură

Gara

Monumentul Independenței

Palatul administrativ

Poșta

Județul Vâlcea, localizat în sudul României, provincia istorică Muntenia, se întinde pe o suprafață de 5765 kilometri pătrați, numărând aproximativ 413000 de locuitori. Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii - Râmnicu Vâlcea, Drăgășani, 9 orașe - Călimănești, Brezoi, Horezu, Băile Olănești, Băile Govora, Ocnele Mari, Băbeni, Bălcești, Berbești și 78 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.