***
DOUĂ EPIGRAME
DIN VIAŢĂ
de Ion Moraru -
Galaţi
GUVERNANŢILOR
Aleşii noştri, din ultimii ani,
Cu diplomate pline şi valize,
Aubuzunarul doldora de bani
Şi paşaportul doldora de …vize!
RUGA MURIBUNDULUI
Doamne Sfinte, viză, dă-mi,
Pentru cele şapte vămi!
Unde o să-mpart parai –
Şpagă – să intru în …rai!
________________xxXxx________________
MEDALII ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia,
C.A.R. - "Gata oricând"
Insignă cercetaş - Regatul României
Cercetăşia României
Insignă cercetaş - Regatul României - Carol II - rege
Pe această medalie se remarcă nomograma
regelui Carol II al României
(două litere C, mari, de tipar, întrepătrunse
iar la mijloc cifra II - doi roman)
Primăria oraşului Bucureşti
în amintirea vizitei domnului
burgmaestru Dr.Karl Lueger
şi a delegaţiei oraşuşului Viena
la Bucureşti - 3/16 iunie 1906
Această medalie a fost confecţionată
din bronz şi are diametrul de 55 mm.
Dr. Karl Lueger (născut 24 octombrie 1844 la Viena şi decedat la 10 martie 1910 tot la Viena) a fost un politician austriac și susținător al cauzei românilor din Transilvania - în onoarea sa, în anul 1911, fosta stradă a Fântânii (din 1878),
actuală Berthelot (din 1918), este denumită Karl Lueger. A fost fondatorul și presedintele Partidului Social Creștin, care l-a nominalizat ca primar al Vienei în 1895, după ce partidul câștigase alegerile pentru consiliul local. După trei respingeri, împăratul Franz Joseph a acceptat în final alegerea sa în 1897, astfel că din 1897 până în 1910 a fost primarul oficial al Vienei.
Bucureşti - 500 de ani
Bucureşti * 1459 - 1959
București-ul este capitala României și, în același timp, cel mai aglomerat oraş, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimată la 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al șaselea oraș ca populație din Uniunea Europeană. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mass-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita
bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are
același nivel administrativ ca și un judeţ și este împărțită în șase sectoare.
Casa Presei Libere (cunoscută inițial drept Casa Scânteii) este o clădire localizată în nordul Bucureştiului. A deținut recordul de cea mai mare structură din oraş între anii 1956 - 2007. Clădirea a fost concepută inițial sub denumirea de Complexul Casa Scânteii. Ea a fost ridicată în 5 ani (1952-1957), (între anii 1949 - 1954, șef de proiect a fost prof. univ. emerit ing. Panaite Mazilu), fiind destinată publicării presei de stat și în special a ziarului Scânteia, "organ" al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Antena de pe această clădire a susținut pentru o vreme, începând din anul 1956, emiţătorul Televiziunii Române. După anul 1989, Casa Scânteii este cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere. Clădirea este un ansamblu format din patru laturi ce adăpostesc o
curte interioară mare, plus încă două ansambluri sub formă de U, care
sunt legate de corpul din față, ansambluri ce au rămas deschise pentru a
se construi după aceea un teatru și o casă a sindicatelor. Deoarece
cheltuielile de construcție au fost foarte mari, teatrul și casa
sindicatelor nu au mai fost ridicate. O parte din fonduri s-a colectat prin subscripție publică "benevolă",
salariaților dându-li-se la salariu astfel de tichete, care justificau
lipsa banilor.Casa Scânteii a fost prima lucrare la care constructorul a introdus
calculul de rezistență la un eventual seism, luând în considerare niște
norme mai vechi, italiene din timpul lui Mussolini.
Aceste norme s-au dovedit a fi mai bune chiar decât cele din 1963,
pentru că erau mai simple și se punea mult accent pe intensitatea
cutremurului, și nu pe felul clădirii. Clădirea fost gândită să fie funcțională și s-au realizat multe săli, dar și spații de birouri. Arhitectura a fost inspirată de clădirile înalte din Moscova – Universitatea Lomonosov sau Hotelul
Leningrad. O altă clădire care a avut aceeași sursă de inspirație este
Palatul Culturii din Varsovia. Cu toate acestea, clădirea are și o sursă de inspirație autohtonă.
Pentru documentare în vederea proiectării, s-au vizitat câteva
mănăstiri, Curtea de Argeş, Cozia, Horezu,
și s-au selectat câteva elemente decorative care să fie folosite apoi
la Casa Scânteii. Printre acestea, șiragurile de coloane de la baza
corpurilor joase din stânga și din dreapta corpului central, dar și
așa-numita „ocniță”, cum se numește elementul în arhitectura
tradițională. Adică o ferestruică dreptunghiulară adâncită în zid,
căreia i s-a dat drumul „să urce” de la primul etaj al corpului central
până la ultimul. Alti specialişti susțin că de inspirație
bisericească sunt și cele patru turnuri care fixează limitele exterioare
ale ansamblului, preluate, zice-se, din arhitectura Suceviţei şi Dragomirnei.
O altă deosebire față de sursa de inspirație sovietică este faptul că
la clădirea din București, orizontala este de 5 ori mai mare decât
verticala, în timp ce la cea din Moscova, ea este doar de 2,5 ori mai
mare. Ceea ce înseamnă că la Casa Presei raportul orizontală-verticală
este de două ori mai mare, în favoarea orizontalei. Este o diferență cu
un efect considerabil, nu numai vizual, ci și psihologic.
_______________ooOoo______________
Danemarca - Acţiune - Dampskibsselskabet Jyden
10000 coroane - 20 august 1923
Câteva vignete de pe acţiuni germane
con_dorul@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu