Epaminonda's Blog.....: Ro-M-oN 41

Reiau seria articolelor din capitolul

Ro-M-oN (monede româneşti)

cu prezentarea celor mai recente

trei monede comemorative

emise de către

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

Aceasta este moneda de 10 lei emisă de către Banca Naţională a României la data de 23 iulie 2012 pentru a marca Trecerea a 125 de ani de la naşterea Elenei Caragiani - Stoinescu. Moneda este confecţionată din argint cu puritatea de 99,9%, are greutatea de 31,3 grame, diametrul de 37 milimetri, margine zimţată, este de calitate proof şi s-a emis într-un tiraj de 500 de exemplare. Pe avers se prezintă o compoziţie care sugerează zborul şi călătoriile, inscripţia „ROMANIA”, valoarea nominală „10 LEI”, stema României şi anul de emisiune „2012”, iar pe revers portretul Elenei Caragiani-Stoinescu, anii între care a trăit aceasta ,,1887” şi ,,1929”, imaginea parţială a unui avion Blériot şi inscripţia în arc de cerc „ELENA CARAGIANI-STOINESCU”.

Elena Caragiani-Stoinescu s-a născut la data de 13 mai 1887 în oraşul Tecuci, judeţul Galaţi şi a decedat la data de 29 martie 1929 în Bucureşti, fiind prima femeie aviator din România. Fiica medicului de origine macedoneană Alexandru Caragiani şi a Zeniei Radovici şi-a susţinut lucrarea de licenţă în Ştiinţe Juridice, în anul 1903. Îndrăgostită de pilotaj, a început să se intereseze de zbor la cei specializaţi în domeniu, cum ar fi cumnatul său, locotenentul Andrei Popovici. Primul zbor îl face în anul 19012, împreună cu profesorul său de echitaţie, Mircea Zorileanu, posesor al unui brevet de pilotaj eliberat în Franţa. Se înscrie în „Liga Aeriană”, şcoala de pilotaj condusă de prinţul George Valentin Bibescu, fiind singura femeie cursant, fapt care a stârnit indignare. Lecţiile de pilotaj le-a luat cu Constantin Fotescu, căpitanul Nicu Capşa şi Mircea Zorileanu pe avioane de tip „Farman”, „Wright” sau „Santos Dumont”, speciale pentru antrenament. La terminarea cursurilor, cererile pentru obţinerea brevetului de pilot civil adresate ministerelor Învăţământului şi Apărării i-au fost respinse de către spiru Haret şi generalul Crainiceanu, fapt care o determină să plece în Franţa. Se înscrie la Şcoala Civilă de Aviaţie din Mourmelon le Grand, în Champ de Chalon, condusă de Roger Sommer, dă toate examenele şi primeşte, la vârsta de 27 de ani, Brevetul Internaţional de Pilot Aviator, cu nr. 1591, eliberat în 22 ianuarie 1914 de Federaţia Aeronautică Internaţională. Refuzată cu ostentaţie în ţară, s-a angajat, mai întâi ca reporter al unui important cotidian francez, mergând în Caraibe, Mexic sau America de Sud, apoi corespondent de război pentru un trust de presă mexican. După intrarea României în război, în 1916, Elena Caragiani-Stoenescu a solicitat, pe rând, să participe, în calitate de pilot, la apărarea ţării, sau să transporte răniţi în spitale, să aprovizioneze cu medicamente sau materiale punctele sanitare de pe front cu avionul, dar este refuzată. Înscrisă în Crucea Roşie ca infirmieră, participă alături de Maria Ventura la îngrijirea răniţilor români, într-un spital de campanie din Bucureşti şi, după retragerea armatelor şi instituţiilor româneşti în Moldova, organizează, împreună cu sora ei, un punct sanitar la casa părintească de la Tecuci. După încheierea războiului s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu, împreună cu care s-a stabilit la Paris. A profesat ziaristica în Franţa, Mexic, S.U.A., ţări din Africa sau Asia, repartizându-i-se în special evenimente aeriene. Bolnavă grav de ftizie, a revenit în ţară. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu.

Mai sus se prezintă un avion Bleriot cu care Elena Caragiani - Stoinescu a făcut mai multe zboruri.

Aceasta este moneda de 10 lei emisă de către Banca Naţională a României la data de 10 august 2012 pentru a marca Trecerea a 90 de ani de la naşterea lui Marin Preda. Moneda este confecţionată din argint cu puritatea de 99,9%, are greutatea de 31,3 grame, diametrul de 37 milimetri, margine zimţată, este de calitate proof şi s-a emis într-un tiraj de 500 de exemplare. Pe avers se prezintă o compoziţie concentrică, formată din titlurile celor mai cunoscute opere ale scriitorului Marin Preda; în centru, stema României, valoarea nominală „10 LEI“, inscripţiile în arc de cerc „ROMANIA“ şi anul de emisiune „2012“, iar pe revers portretul scriitorului Marin Preda, anii între care a trăit acesta „1922”, „1980“ şi inscripţia „MARIN PREDA“

Marin Preda (născut la data de 5 august 1922 în localitatea Siliştea Gumeşti, judeţul Teleorman şi decedat la data de 16 mai 1980 la Mogoşoaia) a fost un important nuvelist, romancier, scriitor și director de editură român. În anul 1941 devine corector la revista Timpul. În anii 1943 – 1945 îşi face stagiul militar. In anul 1956 primeşte Premiul de stat pentru romanul Moromeţii iar în anul 1957 vizitează Vietnamul şi China. În anul 1968 este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. În anul 1971 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Marele singuratic. În 1974 devine membru corespondent al Academiei Române. In 1980 publică romanul Cel mai iubit dintre pământeni şi tot în 1980 moare în condiţii stranii.

Aceasta este moneda de 100 lei emisă de către Banca Naţională a României la data de 10 septembrie 2012 pentru a marca Trecerea a 200 de ani de la naşterea lui George Bariţiu. Moneda este confecţionată din aur cu puritatea de 9o%, are greutatea de 6,452 grame, diametrul de 21 milimetri, margine zimţată, este de calitate proof şi s-a emis într-un tiraj de 250 de exemplare. Pe avers se prezintă o compoziţie formată din titlurile unor publicaţii editate de George Bariţiu; inscripţia în arc de cerc „Romania“, valoarea nominală „100 Lei“, anul de emisiune 2012, amplasat de o parte şi de alta a stemei României, iar pe revers portretul lui George Bariţiu, anii între care a trăit „1812”, „1893“ şi inscripţia în arc de cerc „George Baritiu“.

George Bariţ, uneori scris Gheorghe Bariţiu, (născut la data de 4 iunie 1812 în localitatea Jucu de Jos, comitatul Cluj şi decedat la 2 mai 1893 la Sibiu) a fost un istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania. Gheorghe Bariț a fost fiul lui Ioan Pop Bariț, preot greco-catolic, și al Anei Rafila. Studiile primare le-a efectuat la școala unitariană din Trascău (azi Rimetea, județul Alba) între 1820-1824. A urmat apoi Gimnaziul la Blaj și studiile liceale la Liceul Piariștilor din Cluj, la secția umanioare și filosofie, iar apoi Facultatea de Teologie la Blaj între 1831-1835. Mediul Bisericii Române Unite cu Roma a jucat un rol hotărâtor în formarea intelectuală a lui George Bariț. Atât tatăl, cât și bunicul său au fost preoți greco-catolici. El a fost pregătit la rândul său pentru cariera ecleziastică, însă s-a decis pentru cariera didactică, începând prin a preda la Liceul Comercial Românesc din Brașov. În anul 1838 a întemeiat, la Brașov, Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, primul ziar literar românesc din toate timpurile. Difuzarea lor peste munți era asigurată de prietenul sau librarul Iosif Romanov. George Bariț fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania. În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra). A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei. Asociația a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889. În această revistă a publicat numeroase articole și studii de istorie și politică. Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904. George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, initulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă. A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române. În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.

***

_____________xxXxx_____________

CÂTEVA MEDALII

DIN TRANSILVANIA

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Mehadia - 1872

Mehadia este o comuna din judeţul Caraş Severin, vestul României, situată pe drumul european E70, pe valea râului Cerna, în apropierea castrului roman Praetorium. În anul 1900 comuna avea 2492 locuitori iar în anul 2002 număra 4474 locuitori. Poza reprezintă o imagine din comuna Mehadia, anul 1835.

Împaratul Franz Josef cu soţia sa Elisabeta

Franz Joseph al Austriei (născut la data de 18 august 1830 în Viena şi decedat la data de 21 noiembrie tot în Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei şi Boemiei, rege al Croaţiei, mare duce al Bucovine, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei şi a principelui Johann al II-lea a Liechtensteinului.

Elisabeta de Wittelsbach, cunoscută mai ales sub numele Sisi, (născută la data de 24 decembrie 1837 la Munchen şi decedată la data de 10 septembrie 1898 la Geneva) a fost soția împăratului Franz Joseph al Austriei.

Pe revers se prezintă Poarta a III-a a Cetatii Alba Iulia. Cel mai reprezentativ element de fortificaţie militară din ansamblul fortificaţiilor militare ce cuprind cetatea bastionară de tip Vauban “ALBA CAROLINA” din municipiul Alba Iulia, este Poarta a III-a a cetăţii. Caracterizată prin monumentalitatea formei arhitecturale şi mulţimea decoraţiei sculpturale, POARTA a fost concepută de către proiectanţii ei atât ca element de fortificaţie, dar mai ales ca simbol al puterii habsburgice în TRANSILVANIA. Situată la mijlocul Curtinei ce desparte bastionul Eugeniu de Savoia de bastionul Capistrano, pe partea de est a cetăţii, Poarta a III-a este cel mai monumental obiectiv turistic de pe traseul porţilor cetăţii. Având forma unui edicul prismatic, construcţia dezvoltă la bază în secţiune orizontală spaţiul central de acces, care conţine şi mecanismul de ridicare a podului mobil, fiind flancat de o parte şi de alta de câte o cameră de gardă. În faţă, peste şanţul central, este amplasat podul ridicător. La partea superioară a Porţii, de la nivelul terasei se dezvoltă pe verticală ansamblul statuar Carol al VI-lea care include şi “Celula lui Horea”. Bogăţia decoraţiei sculpturale îşi găseşte originea pe de o parte în temele iconologice ale barocului Austriac, dar în acelaşi timp glorifică puterea Imperiului austriac şi vitejia împăratului în luptele cu Imperiul Otoman. Monumentul a beneficiat de ample şi deosebite lucrări de consolidare, restaurare, conservare şi punere în valoare. Lucrările de restaurare au cuprins patru obiective respectiv: lucrări de consolidare a construcţiei, izolaţie, refacere a terasei şi a camerelor de gardă; lucrări de consolidare, restaurare, reconstituire şi conservare a componentelor artistice de piatră; lucrări de realizare a podului mobil şi lucrări de restaurare a zidului de la Curtină. Complexitatea lucrărilor de intervenţie pe de o parte, iar pe de altă parte efortul financiar mare al finanţatorului au determinat durata mai mare a derulării lucrărilor pe şantier. Astăzi, Poarta a III-a a Cetăţii este pusă în valoare în cadrul unui traseu turistic deosebit, având funcţionalitate prin serviciul activ al gărzii medievale, care asigură atât serviciul de pază, cât şi spectacolul, culoarea şi viaţa la Poartă prin schimbarea gărzii. Totodată camerele de gardă adăpostesc şi sediul corpului de infanterie al gărzii.. Pe lângă Poarta cu acces pe terasă, se face intrarea pe traseul eroilor neamului românesc. Poarta a III-a a Cetăţii Alba Carolina a fost şi rămâne unul dintre cele mai cunoscute monumente ale ţării.

Kolozsvari Emlek

Maria Therezia

Maria Terezia a Austriei (nume real la naştere: Erzherzogin Maria Theresia Amalia Walpurga von Österreich) , cunoscută și ca Maria Theresia, născută la data de 13 mai 1717 în Viena şi decedată la data de 29 noiembrie 1780 tot în Viena), din Casa de Habsburg, a fost conducătoarea Țărilor Ereditare Austriece între anii 1740 - 1780, fiica lui Carol al VI-lea, împărat romano-german (1685–1740), soția împăratului Francisc Ştefan și mama împăraților Iosif al II-lea şi Leopold al II-lea. A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc.

____________ooOoo____________