Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FINLANDEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază Catedralele evanghelică luterană și ortodoxă din orașul Helsinki, provincia Uusimaa. Pe aversul monedei sunt reprezentate părți ale turlelor principale ale celor două catedrale și este inscripționat numele țării în limbile finlandeză și engleză. Pe revers este reprezentată stema provinciei finlandeze Uusimaa și simbolul monetăriei finlandeze dar și inscripțiile 5 Euro (valoarea monedei) și 2012 (anul emiterii). Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 5 euro, data emiterii – 13.12.2012, seria – monumente reprezentative ale provinciilor finlandeze, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea – 9,8 grame, compoziția – aliaj (bimetal CuNi, aur nordic), calitatea – proof BU 55000 buc și prof UNC 10000 buc și designer – Nora Tapper.

Uusimaa este una dintre cele 20 de provincii ale Finlandei ce are capitala în orașul Helsinki, care este și capitala statului. În afară de marea metropolă în structura acestei regiuni mai intră 23 de localități. Provincia se întinde pe o suprafață de 6366 kilometri pătrați și numără 1346758 de locuitori.

Catedrala evanghelică luterană Helsinki sau Tuomiokirkko reprezintă una dintre principalele atracții turistice din capitala Finlandei. Construită în perioada 1830 – 1852 de arhitecții Carl Ludvig Engel și Ernst Lohrmann, catedrala a fost ridicată ca omagiu pentru Marele Duce al Finlandei, țarul Nicolae I al Rusiei. Fiind situat în inima orașului Helsinki, lăcașul are o înălțime de 62 de metri, considerat un reper foarte important pentru localnici. Construită în stil neoclasic, impresionanta catedrală este vopsită în alb și are 5 cupole, toate într-o nuanță de verde închis. Anual, Catedrala luterană din Piața Senatului este vizitată de peste 300 de mii de turiști. La exterior atrag atenția coloanele romane și statuetele (Sfântul Petru, Apostolul Toma, Apostolul Ioan, Apostolul Simon, Sfântul Apostol Bartolomeu, etc.), cupolele vopsite în verde și cu steluțe argintii, câteva gravuri pe pereții catedralei executate cu o finețe deosebită și statuia țarului rus Alexandru al II-lea din fața lăcașului. Interiorul catedralei era simplu, cu câteva statuete (M. Agricola, M. Luther, F. Melanchthon), două candelabre impresionante, o orgă foarte frumoasă și un altar însoțit de două statuete îngerași și o icoană ce reprezintă scena biblică când Isus este dat jos de pe cruce, fiind înfășurat într-o pânză de in. Catedrala evanghelică luterană Helsinki se află în partea de nord a orașului, în piața Senatului, pe strada Unioninkatu, la nr. 29.

Catedrala Uspenski este o catedrală ortodoxă rusă din peninsula Katajanokka, Helsinki, considerată cea mai mare biserica ortodoxă din Europa de Vest. Biserica din cărămidă roșie cu influențe orientale și occidentale, are hramul de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Edificiul de cult a fost construit între 1862 și 1868 după planurile lui Aleksei Gornostajev, și inspirată de o biserică din secolul al XVI-lea, situată în apropiere de Moscova. Astăzi, catedrala este sediul Arhiepiscopiei din Helsinki a Bisericii ortodoxă finlandeze. Biserica ortodoxă finlandeză are aproximativ 60000 de membri și este parte a Patriarhiei Ortodoxe Ecumenice cu sediul în Constantinopol. Cu o înălțime de 50 de metri, catedrala are 13 cupole “bulb de ceapă”, specifice stilului bizantin rusesc. Cupola centrală este susținută de patru piloni de granit monolitic. Exteriorul catedralei nu este decorat dar lasă o impresie deosebită datorită contrastului dintre cărămida roșie care a aparținut cetății Bomarsud, cupolelor verzi făcând referire la Sfânta Treime și turlelor aurite. În interiorul bogat decorat printre fresce și icoane valoroase pot fi admirate candelabrele impresionante suspendate de tavanul boltit.

2. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază Podul Jätkänkynttilä de la Rovaniemi, provincia Laponia. Pe aversul monedei este repreentată silueta acestui pod și este inscripționat numele țării în limbile finlandeză și engleză. Pe revers este reprezentată stema provinciei finlandeze Laponia și simbolul monetăriei finlandeze dar și inscripțiile 5 Euro (valoarea monedei) și 2012 (anul emiterii). Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 5 euro, data emiterii – 13.12.2012, seria – monumente reprezentative ale provinciilor finlandeze, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea – 9,8 grame, compoziția – aliaj (bimetal CuNi, aur nordic), calitatea – proof BU 55000 buc și prof UNC 10000 buc și designer – Nora Tapper

Laponia, în limba finlandeză Lappi, este cea mai mare și cea mai nordică

provincie finlandeză, ce se întinde pe o suprafață de 98984 kilometri pătrați. Laponia găzduiește 3,4% din populația Finlandei și este de departe cea mai slab populată zonă din țară. Capitala regiunii este orașul Rovaniemi. În anul 2011 Laponia număra 183484 locuitori.

Podul Jätkänkynttilä de la Rovaniemi este un pod cu cabluri, construit pe Autostrada 78 ce traversează râul Kemijoki. Este cel mai semnificativ și mai ușor de recunoscut reper al orașului. Are o lungime de 320 metri și a fost inaugurat pe 28 septembrie 1989. Pe cei doi stâlpi de fixare a cablurilor, undeva la partea superioară, sunt fixate 36 lămpi fluorescente de sodiu care se aseamănă unor lumânări, de aceea podul se mai numește și Lumânare (în finlandeză Lumberjack). Cei doi stâlpi sunt confecționați din beton armat și fiecare dintre ei are grosimea de 2,3 metri. Partea superioară a stâlpilor este la 47 de metri deasupra tăbliei podului. Tăblia podului este fixată la acești stâlpi prin intermediul a opt perechi de cabluri de oțel, poziționate în formă de ventilator.

3. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază Situl funerar Sammallahdenmäki.Pe aversul monedei este reprezentată o imagine a acestui sit și este inscripționat numele țării în limbile finlandeză și engleză. Pe revers este reprezentată stema provinciei finlandeze Satakunta și simbolul monetăriei finlandeze dar și inscripțiile 5 Euro (valoarea monedei) și 2013 (anul emiterii). Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 5 euro, data emiterii – 01.03.2013, seria – monumente reprezentative ale provinciilor finlandeze, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea – 9,8 grame, compoziția – aliaj (bimetal CuNi, aur nordic), calitatea – proof BU 55000 buc și prof UNC 10000 buc și designer – Nora Tapper.

Satakunta este o provincie finlandeză cu capitala în orașul Pori care mai include încă 18 localități. Provincia se întinde pe o suprafață de 8298 kilometri pătrați și numără 235416 locuitori.

Sammallahdenmäki este numele unui sit funerar ce include 33 de necropole și fost înscris pe patrimoniului mondial UNESCO n anul 1999. Primele săpături arheologice au fost inițiate de Volter Högman în anul 1891. Situl funerar este strâns legat de cultul soarelui,iar în momentul construcției (1500 - 500 E.N.) acesta se afla pe țărmul Golfului Botnic. Datorită faptului că apele mării s-au retras cu aproximativ 15 kilometri, în prezent situl se află pe malul lacului Saarnijärvi. Importanța sitului rezidă în primul rând în vechimea acestuia (28 de necropole sunt datate ca fiind construite la începutul Epocii Bronzului).

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

În amintirea salvării A.S.R. principele

Ferdinand de România, moștenitorul tronului

Medalia de mai sus este dedicată însănătoșirii Prințului Ferdinand, fiind opera gravorului Theodor Radivon. Medalia este confecționată din argint, este rotundă și are diametrul de 26 milimetri. În câmpul central al aversului medaliei este reprezentat bustul Prințului moștenitor Ferdinand, în profil spre stânga, având pe margine aplicată inscripția circulară; ”ÎN AMINTIREA SALVĂRII A.S.R. PRINCIP. FERDINAND DE ROMÂNIA MOȘTENITORUL TRONULUI“. Pe revers este reprezentată o cunună de laur și stejar legată jos cu o panglică, ce încadrează legenda pe patru rânduri, primul în arc: “POPORUL / RECUNOSCĂTOR / SALVATORILOR / 1897”.

Ferdinand I este unul dintre cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns legată de realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjunctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a devenit următorul rege al României, Carol al II-lea.La vârsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și fermecătoarea, la acea dată, tara din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau "Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se refugieze la Iasi. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrând armata bulgară, România a reintrat în razboi. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avantul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma înfrangerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întoarcea ca un învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc. Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa, căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormantat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit pănă atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice și știintei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927).

Colinde românești - Buhaiul - 2018

Sărbători fericite!

Medalia de mai sus face parte din seria “Colinde românești” și este dedicată obiceiului de Anul nou – Buhaiul. Medalia este rotundă și realizată în două variante de material-compoziție – din cupru la preț unitar de vânzare fără TVA – 35 lei / bucata și din argint cu puritatea de 92,5% la preț unitar de vânzare fără TVA – 100 lei bucata. În câmpul central al aversului medaliilor este prezentat un grup de trei copii urători și deasupra inscripția felicitare: “SĂRBĂTORI FERICITE!”. Pe revers medaliile prezintă un copil care trage buhaiul, un fulg de nea (la partea superioară) și inscripția: “COLINDE ROMÂNEȘTI – BUHAIUL - 2018”.

Buhaiul este un instrument muzical popular format dintr-un vas de lemn care poate fi o cofă, o putină sau o putinică, cu gura deschisă și cu fundul acoperit cu piele de capră sau de oaie, care formează o cutie de rezonanță. Pielea este bine întinsă și fixată cu un cerc sau legată cu o frânghie. Prin mijlocul acestei piei trece un smoc de păr de coadă de cal, fixat prin interior, de care se trage cu degetele umezite cu borș, apă cu sacâz sau numai apă. Când părul de cal alunecă printre degete, produce un sunet grav, ciudat și nemuzical, care amintește de mugetul sau răgetul taurului înfuriat.

Insigna - Asociația națională a veteranilor de război

Veteran de război

A.N.V.R. (Asociația națională a veteranilor de război) functioneaza pe baza Legii 49/1991; 44 si 68/1994; 303/2007 si 205/2008 si are personalitate juridica pe baza Hotarârii Judecatoresti nr.392/20.02.1990. Asociatia are filiale în toate judetele tarii si în sectoarele Capitalei, este membra a Federatiei Mondiale a Vechilor Combatanti (F.M.A.C.) cu sediul la Paris si participa la toate activitatile acesteia, iar la structurile sale au aderat: Asociatia Cavalerilor Ordinului "Mihai Viteazul", Asociatia Invalizilor de Razboi, Asociatia "Traditia Cavaleriei", Liga Navala Româna, Asociatia Cavalerilor Ordinului "Virtutea Aeronautica", Uniunea Veteranilor de Razboi, Veteranii de razboi din Ministerul de Interne s.a. Active în plan local, filialele judetene ale A.N.V.R., în colaborare cu organele locale si societatea "Cultul Eroilor", au renovat si ridicat un numar semnificativ de monumente dedicate ostasilor cazuti la datorie în razboaiele purtate de tara pentru libertate si unitate nationala. A.N.V.R. prin Comisia de memorialistica, a publicat 11 volume de memorii sub titlul "Veteranii pe drumul onoarei si jertfei", care s-au bucurat de aprecierea opiniei publice. Bucurându-se de atentia si asistenta Ministerului Apararii Nationale, A.N.V.R. a avut înca de la înfiintare un reprezentant al ministerului pe lânga asociatie, apoi s-a constituit Sectia asistenta pentru veterani de razboi, pentru ca la data de astazi sa fiinteze Directia Calitatea Vietii Personalului, cu activitate distincta si în domeniul veteranilor de razboi.

În anul 1995 Guvernul a legiferat sarbatorirea în fiecare an, la Ziua Înaltarii Domnului Nostru Iisus Hristos, a "Zilei Eroilor", iar prin Hotarârea de Guvern nr. 1222 din 10 octombrie 2007, s-a instituit Ziua Veteranului de Razboi, care se sarbatoreste în fiecare an, la data de 29 aprilie. Cu aproape 20 de ani în urma A.N.V.R. însuma circa 900000 de membri: veterani, invalizi, vaduve de razboi si vaduve de veterani, iar la data prezentei nominalizari - 24 iulie 2012 - mai sunt aproximativ 45000 de veterani de razboi şi 150000 de vaduve de veterani. De la înfiintare si pâna la zi, presedintele asociatiei este generalul de armata în retragere Marin Badea Dragnea, luptator în cel de-al doilea razboi mondial, în ambele fronturi, invalid de razboi, reales în unanimitate la toate cele cinci Conferinte Nationale. De la strămoşii noştri romani am moştenit, printre altele, şi cuvântul ”veteran”, adică ostaş roman care după 25 de ani de serviciu militar era declarat cetăţean roman şi era împroprietărit. Pe teritoriul Daciei Romane aceşti veterani au avut o contribuţie determinantă în procesul etnogenezei poporului român.

În cursul întregii istorii medievale, voievozii români au cinstit vitejia ostaşilor eroi prin împroprietărire şi chiar ridicarea în ranguri boiereşti. La un sfert de veac de la mobilizarea oştirii pentru războiul de independenţă, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58700 care au constituit Armata de Operaţii, regele Carol I, la solicitarea supravieţuitorilor, a promulgat Înaltul Decret prin care s-a creat, în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, titlul de ”veteran de război”. La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea: ” Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”. Se instituie onorantul titlu de ”VETERAN DE RĂZBOI”. Regele Ferdinand I a mobilizat în 1916, la intrarea României în războiul sfânt de reîntregire, 11% din populaţia ţării, mai exact 883601 militari, iar biruinţa finală, care s-a încununat în România Mare, a fost plătită cu jertfa a peste 335000 morţi şi dispăruţi, a 75491 invalizi şi a 650000 morţi din rândul populaţiei civile. În vâltoarea luptelor primului război mondial, Ferdinand I cel Leal, a desenat personal şi apoi a instituit, cea mai înaltă distincţie militară de război, Ordinul ”Mihai Viteazul”, răsplătind eroismul ofiţerilor în lupte, iar ostaşilor din tranşee le-a promis pământ, iar prin reforma agrară din 1921, un milion şi jumătate de familii au primit câte patru hectare din trupul ţării. Veteranii de război îşi strâng rândurile şi se organizează, la fel ca şi cei decoraţi cu ordinul ”Mihai Viteazul”, iar pentru cinstirea şi ridicarea de monumente, sub înaltul patronaj al reginei Maria, ia fiinţă Societatea ”Cultul Eroilor”. Veteranii de război şi-au adus o contribuţie semnificativă, de-a lungul anilor, la cinstirea memoriei celor căzuţi pe câmpurile de bătălii. În cei trei ani, zece luni şi douăzeci de zile cât a însumat participarea armatei României în cel de-al doilea război mondial, ţara a pierdut 794562 militari din care 92620 morţi, 33966 răniţi şi 367966 dispăruţi pe cele două fronturi. La aceştia se adaugă miile de prizonieri care au pierit în gulagul sovietic. La 4 iunie 1945 s-a semnat Decretul – Lege nr. 440 privind acordarea calităţii de ”veteran” foştilor luptători în războaiele din anii 1913, 1916-1919 şi 1941-1945, dar de unele drepturi se bucurau doar cei ce luptaseră în vest, nominalizaţi ca ”antifascişti”, dispărând din peisajul societăţii româneşti ”veteranii de război”. Reforma agrară prin care participanţii la cel de-al doilea război mondial au fost împroprietăriţi cu 1,1 hectare este anulată prin cooperativizarea agriculturii româneşti.

Centenarul Marii Uniri de la Alba Iulia 1918 - 1 decembrie - 2018

Împlinirea unui vis de aur - România

Asociația națională Cultul eroilor "Regina Maria"

Glorie eternă eroilor neamului - Pentru patrie

Jertfele românilor, de-a lungul existenței lor, sunt uriașe. Aproape că nu există palmă de pământ care să nu fi fost apărată prin jertfă de sânge. Prin moartea lor, eroii ne-au apărat ființa, limba, cultura și glia străbună. Iată de ce merită să-i cunoaștem și să-i venerăm. Instituția care și-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei și faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Căzuți în Război. Înființată la data de 12 septembrie 1919 prin Înaltul Decret Lege nr.4106 semnat de către Regele Ferdinand, acest organism era chemat ”să vorbească viitorimii despre jertfele și izbânzile noastre, despre frumusețea virtuților ostășești și despre nezdruncinata tărie a sufletului românesc”.

Societatea a funcționat sub înaltul patronaj al Reginei Maria, ca președinte de onoare, și al I.P.S. Mitropolitului Primat Miron Cristea, ca președinte executiv. În anul 1927 aceasta și-a schimbat numele în Societatea “Cultul Eroilor”, iar în anul 1940 a devenit Așezământul Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. După abdicarea Regelui Mihai I și proclamarea Republicii, prin decretul nr.48 din 29 mai 1948 acesta a fost desființat, patrimoniul și atribuțiunile fiind transferate Ministerului Apărării Naționale. Hegemonia U.R.S.S. adusă de cel de-al doilea război mondial a condus la împânzirea teritoriului țării cu monumente dedicate ostașilor sovietici “eliberatori”, în detrimentul eroilor români. Abia în anul 1975, în condițiile emancipării de sub tutela Uniunii Sovietice, când s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr.117, având ca obiect reglementarea operelor comemorative de război, începe să se manifeste, destul de modest, cultul față de eroii neamului. După decembrie 1989, la inițiativa unui grup de ofițeri, s-a înființat Comitetul național pentru restaurarea și îngrijirea monumentelor și cimitirelor eroilor (C.N.R.I.M.C.E.). Prin Sentința civilă nr.664 din 19 noiembrie 1991, asociația a dobândit personalitate juridică, iar în baza ordinului ministrului apărării naționale, Nicolae Spiroiu, a primit acordul de a funcționa sub patronajul M.Ap.N. și un sediul al comitetului de conducere, în palatul Cercului militar național din București. Prin Hotărârea Sfântului Sinod al BOR, nr.3036 din 19 - 20 iunie 1992 asociația a intrat sub oblăduirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. La Conferința națională din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociația Națională “Cultul Eroilor”, asumându-și misiunea de a prelua obiectivele“Așezământului Național “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor”.

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic, desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

Insigna - Excepțional în autotransport

Nu se știe exact dacă piesa medalistică de mai sus este o piesă finită sau doar un proiect de insignă. Ideea emiterii acesteia a apărut în perioada de cristalizare a comunismului în România. Există informații că această insignă s-a emis prin Decret al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române în scopul încurajării personalului din unitățile Ministerului Transporturilor și din unitățile Societăților de Navigație Sovieto-Română – SOVROMTRANSPORT - și de Transporturi Aeriene Româno-Sovietică – TARS, care se distinge în mod deosebit în muncă. Distincția se conferea de Ministrul Transporturilor, Miniștrii Adjuncți, Consilierii Ministeriali, Directorii Generali, Directorii Centrali și Directorii Regionali. Privind-o atent se deduce că această insignă (proiect de insignă) s-a realizat la începutul perioadei comuniste în România, anii '50 - sovietizarea țării. Atrage atenția modelul de autocamion (pare a fi un ZIL sovietic), steaua în cinci colțuri - simbolul victoriei socialismului (comunismului) în România și marele drapel roșu de deasupra - steagul partidelor comuniste în lume, deci și în România. Câmpul insignei este mărginit de două jerbe de laur înfășurate în panglică roșie. Încărcata simbolistică a insignei anunațu perioada de 40 de ani de comunism "glorios: ce avea să urmeze.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII