Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Banca Națională a statului asiatic Arabia Saudită procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă introducerea în circulației a unor bancnote mai rezistente la uzură și cu mai multe elemente de siguranță împotriva contrafacerii acestora. Aici sunt prezentate bancnotele vechi și noi de 100 de ryali.

Pe aversul bancnotei vechi este reprezentat regele Abdulah al Arabiei Saudite și Domul iar pe revers se prezintă Moscheea Profetului.

Abdullah al Arabiei Saudite sau Abdullah bin Abdulaziz al-Saud (numele complet: Abdullah Bin Abdulaziz Bin Abdulrahman Bin Faisal Bin Turki Bin Abdullah Bin Mohammed Bin Saud, a fost regele Arabiei Saudite ]ntre anii 2005 – 2015. El s-a născut la data de 1 august 1924 și a decedat la data de 23 ianuarie 2015 și a urmat la tron după fratele său Fahd. În martie 2008, regele Abdullah a făcut apel la un dialog sincer și frățesc între credincioșii diverselor religii. La cea de-a doua comemorare a atacului terorist de la 11 septembrie 2001 Abdullah, pe atunci prinț moștenitor adresează o scrisoare președintelui american George W. Bush, care se încheie astfel: "Dumnezeu cel atotputernic, în marea-i înțelepciune, ne pune credința la încercare prin astfel de dezastre care au loc. Dar El, în mila sa, ne întărește voința și hotărârea, dobândite prin credință, care ne permite nouă să prefacem astfel de tragedii în mari realizări, iar crizele care par atât de distrugătoare pot deveni prilej pentru un mare pas înainte al omenirii. Sper că prin colaborarea sub conducerea dumneavoastră, din ruinele World Trade Center va răsări o nouă lume, binecuvântată prin virtuțile libertății, păcii, prosperității și armoniei." Abdullah a plătit din bani proprii operația de separare chirurgicală a doi gemeni siamezi din

Polonia. Operația a avut loc la 3 ianuarie 2005, la King Abd al-Aziz Medical City din Riad. Pentru această faptă a primit cetățenia de onoare a orașului Janikowo, unde s-au născut gemenii. A pus bazele a două biblioteci; Biblioteca Regele Abdulaziz din Riad și alta în Casablanca, Maroc. A donat 50 de milioane de dolari și materiale în valoare de 10 milioane, pentru ajutorarea celor care au suferit de pe urma cutremurului din 2008, din provincia chineză Sichuan. În mai 2008, a donat 10 miliarde de dolari pentru înzestrarea fundației Universitatea Regele Abdullah pentru Știință și Tehnologie. În ultima parte a domniei a fost criticată în străinătate politica pedepselor aplicate de justiția saudită, care includ execuții și biciuiri, mai ales pentru delicte de lezare a religiei, lesmajestate și îmbrăcăminte indecentă. În urma mișcărilor de protest din 2011, în septembrie 2011 regele a anunțat că femeile vor avea drept de vot la alegerile din 2015 pentru consiliile municipale, o primă reformă semnificativă. Averea sa a fost estimată la peste 21 miliarde de dolari. A decedat din cauza unui cancer pulmonar terminal.

În colțul de sud-est al Moscheii Profetului din Medina se află Domul, o cupolă de culoare verde construită deasupra mormântului profetului islamic Muhammad și califilor musulmani timpurii Abu Bakr și Umar. Structura datează din anul 1279, în timpul domniei lui Mamluk Aultan Al Mansur Qalawun, când a fost construită o cupolă din lemn nevopsit peste mormânt. Mai târziu a fost reconstruită și pictată folosind culorile alb și albastru, de două ori la sfârșitul secolului al XV-lea și o dată în 1817. Cupola a fost prima dată pictată verde în 1837 și, prin urmare, a devenit cunoscută sub numele de Domul Verde.După ce un incendiu a lovit Moscheea în 1481, moscheea și cupola au fost arse, iar un proiect de restaurare a fost inițiat de Sultan Qaitbay, care a înlocuit cea mai mare parte din baza de lemn cu o structură de cărămidă pentru a preveni prăbușirea cupolei în viitor , și plăci de plumb folosite pentru a acoperi noua cupolă din lemn. Clădirea, inclusiv Mormântul Profetului, a fost reînnoită pe larg prin patronajul lui Qaitbay. Cupola actuală a fost construită în anul 1818 și pictată în verde pentru prima dată în anul 1837.

Moscheea Profetului este construită de profetul islamic Muhammad în anul 622, și este situată în orașul Medina, regiunea Hejaz din Arabia Saudită. Moscheea este situată în centrul tradițional al Medinei, cu multe hoteluri și piețe vechi în apropiere. Aici sunt înmormântați profetul Muhammad și califii musulmani timpurii Abu Bakr și Umar. Mormintele lor sunt decorate cu aur și bijuterii și protejate cu grilaje metalice. Moscheea poate găzdui un milion de credincioși și are zece minarete de marmură cu înălțimile de câte 105 metri.

Bancnota nouă e cam la fel dar pe avers prezintă chipul regelui saudit Salman bin Abdulaziz Al Saud.

Salman bin Abdulaziz Al Saud (nume complet Salman Bin Abdulaziz Bin Abdulrahman Bin Faisal Bin Turki Bin Abdullah Bin Mohammed Bin Saud, este rege absolut și prim ministru al Arabiei Saudite din data de 23 ianuarie 2015, fiind născut la data de 31 decembrie 1935. El este al șaptelea monarh de la întemeierea acestui regat și custode al locurilor sfinte ale islamului de la Mecca și Medina. Salman este al 32-lea copil al fondatorului Arabiei Saudite, regele Abd al Aziz Ibn Saud, care a fost căsătorit cu 30 de femei și a avut peste 50 de copii. În copilărie a crescut în palatul Murabba din Riyad. A studiat la școala princiară din Riyad, înființată de tatăl său pentru fiii casei regale. Programa de învățământ a inclus studii religioase și de științe moderne, mai ales matematică și geografie. Regele Salman are din trei căsnicii o fiică și 12 fii. Fiul său, Sultan (n. 1956), a fost în 1985 primul cosmonaut saudit. În urma unui accident vascular cerebral, la începutul anului 2014, Salman suferă de o pareză a brațului stâng.

2. Banca Națională a statului asiatic Indonezia procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă introducerea în circulației a unor bancnote mai rezistente la uzură și cu mai multe elemente de siguranță împotriva contrafacerii acestora. Aici sunt prezentate bancnotele vechi și noi de 50000 de rupii.

Pe aversul bancnotei vechi este reprezentat chipul lui I Gusti Ngurah Rai iar pe revers se prezintă templul Pura Bratan.

I Gusti Ngurah Rai a fost un locotenent colonel în armata indoneziană, erou național indonezian, care a condus forțele militare indoneziene din Bali împotriva olandezilor, în timpul războiului indonezian de independență. A fost ucis în lupta de la Margarana. El a trăit în perioada 30 ianuarie 1917 – 20 noiembrie 1946.

Pura Ulun Danu Beratan, sau Pura Bratan, este un important templu din insula Bali, Indonezia. Complexul templu este situat pe malul lacului Bratan, în munții din apropiere de Bedugul. Templul a fost construit în anul 1633 și este templu este folosit pentru ceremonii religioase prin care se aduc mulțumiri lacului Bratan ca principală sursă de irigare în regiunea Bali. Templul are 11 etaje și este dedicat lui Shiva și consortului său Parvathi. Acest templu este, de asemenea, numit templul Bali pe lac, deoarece se pare că plutește atunci când nivelul apelor lacului crește. Lacul Bratan este cunoscut ca Lacul Sfântului Munte, datorită fertilității acestei zone. Situat la 1200 metri deasupra nivelului mării, el are o climă tropicală rece.

Pe aversul bancnotei noi se prezintă chipul lui Djuanda Kartawidjaja.

Djuanda Kartawidjaja (14 ianuarie 1911 - 7 noiembrie 1963) a fost un nobil și politician indonezian (al XI-lea prim ministru), care s-a născut la data de 14 ianuarie 1911 și a decedat la data de 7 noiembrie 1963. În semn de apreciere Aeroportul internațional Juanda din Surabaya i-a preluat numele.

3. Banca Națională a statului african Malawi a pus pentru prima dată în circulație o bancnotă de 2000 de kwacha.

Pe aversul acesteia este reprezentat chipul lui John Chilembwe iar pe revers se prezintă Universitatea națională a statului Malawi.

Reverendul John Chilembwe a fost un pastor și educator baptist, care s-a născut în anul 1871 și a decedat la data de 3 februarie 1915. A fost o figură timpurie în rezistența împotriva colonialismului din Nyasaland (Malawi). A fost împotriva exploatării africanilor pe plantațiile coloniștilor europeni și un critic dur al guvernului colonial ce a neglijat emanciparea africanilor. A fost organizatorul unei revolte eșuate împotriva guvernului colonial. Chilembwe este sărbătorit ca un erou al independenței, iar Ziua – Chilembwe este marcată anual pe data de 15 ianuarie în Malawi.

Universitatea națională este o instituție de învățământ înființată în 1965 la doar câteva luni după obținerea independenței naționale de către statul Malawi fiind compusă din cinci colegii. În primul an de studii au fost înscriși doar 90 de studenți pentru ca ulterior numărul să sporească continuu. În această instituție de învățământ superior se predau următoarele discipline: lingvistică africană clasică, limba engleză. arte fine și de spectacol, competențe limba franceză, limbă și comunicare, filozofie, teologie, biologie, chimie, informatică, geografie și științe ale Pământului, economie la domiciliu, fizică și matematică

4. Loteria națională a Spaniei a emis o serie de bilete de loterie care omagiază pe câștigătorii Premiului Nobel de-a lungul vremii, în toate domeniile de activitate.

Aici se prezintă un bilet de loterie care omagiază personalitatea lui Thomas Huckle Weller.

Thomas Huckle Weller s-a născut la Ann Arbor, Michigan, SUA în data de 15 iunie 1915. A fost educat la școlile publice de acolo și mai târziu la Universitatea din Michigan, unde tatăl său, Carl Vernon Weller, lucra la departamentul de patologie. În anul 1936, totuși, el a intrat la Școala Medicală Harvard din Boston unde a cunoscut renumiti medici din cadrul Departamentului de Patologie Comparată și Medicină Tropicală. Experiențele sale sub conducerea celor doi parazitologi distinși, ale căror descoperiri remarcabile în protozoologie și helminologie sunt bine cunoscute, trebuie să fi fost foarte valoroase. În anul 1942 a fost recrutat în armată, în serviciul medical pentru 32 de luni de zile ca șef Departamentului de Bacteriologie, Virologie și Parazitologie, obținînd gradul de maior. S-a întors apoi la Spitalul de Copii, Boston, pentru ca din 1947 să fie implicat în organizarea noii Divizii de cercetare a bolilor infecțioase la Centrul Medical pentru Copii. În anul 1949 a fost numit asistent director al acestei divizii și ulterior a fost numit instructor, asistent universitar și apoi profesor asociat la Departamentul de patologie comparativă și medicină tropicală din cadrul Școlii medicale din Harvard. În cercetările sale, Weller era interesat de paraziții helminți ai omului și de virologie. În virologie, studiile sale privind varicela și herpesul zoster au condus la izolarea pentru prima dată a virușilor responsabile de aceste boli, precum și la dezvoltarea testelor de diagnosticare și la demonstrarea faptului că același virus provoacă aparent aceste două boli. În anul 1955, el a izolat de asemenea virusul care provoacă boala de incluziune citomegalică la sugari. În plus față de numirile deja menționate, Weller a slujit, din 1953 până în 1959, în funcția de director al Comisiei pentru Boli Parazitare a Comitetului Epidemiologic al Forțelor Armate Americane. Ca o recunoaștere a meritelor sale, în anul 1954 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - 22 Decembrie 1989 - România

În 1989 majoritatea statelor din estul Europei aveau să se debaraseze de comunism – în urma unor ample procese reformatoare în Ungaria şi Polonia, printr-o ,,revoluţie de catifea” în Cehoslovacia, prin înlăturarea paşnică de la conducere a liderilor comunişti (lovituri de stat) în Bulgaria şi RDG sau printr-o revoluţie sângeroasă în România. Revoluţia română din decembrie 1989 a fost declanşată în vederea prăbuşirii regimului lui Nicolae Ceauşescu şi înlocuirea lui cu un regim socialist reformat, după model gorbaciovist. Dar iată o prezentare cronologică a evenimenteleor revoluției anticomuniste românești, fără partipiuri politice, găsită pe net, autor Stela Vasilița, la adresa: http://www.rador.ro/2014/12/12/revolutia-romana-din-decembrie-1989/.

Pe data de 14 decembrie 1989, la Iaşi, organizaţia clandestină „Frontul Popular Român” încearcă să organizeze o adunare în Piaţa Unirii, pentru a protesta împotriva regimului lui Nicolae Ceauşescu şi a condiţiilor grele de viaţă. Intervenţia autorităţilor şi a forţelor de ordine, care au blocat zona şi au arestat liderii, a făcut ca acţiunea să eşueze. Pe data de 15 decembrie, la Timişoara, în Piaţa Maria, enoriaşi ai Bisericii Reformate protestează împotriva deciziei de evacuare din locuinţă şi parohie a pastorului László Tökés. Spre miezul nopţii, manifestanţii care protestau au fost împrăştiaţi de organele de Securitate. La Timişoara, încă din 16 decembrie dimineaţa, enoriaşii lui Laszlo Tökés revin în faţa locuinţei acestuia.

Curând li se alătură tot mai mulţi locuitori ai Timişoarei. Demonstraţia capătă accente împotriva regimului totalitar. Se scandează lozinci precum „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Dreptate!”, „Democraţie!”; se cântă „Deşteaptă-te române”. Mulţimea se întoarce într-un număr şi mai mare în Piaţa Maria, unde au loc ciocniri violente cu forţele de miliţie şi securitate şi numeroşi manifestanţi sunt arestaţi. Protestatarii, în număr de câteva mii, se retrag în faţa Catedralei Mitropolitane din Piaţa Operei. Protestul s-a extins, scandându-se „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!” La Bucureşti, generalul Iulian Vlad, şeful DSS, îi convoacă pe toţi şefii de direcţii din subordine şi decide trimiterea unei grupe informativ-operative la Timişoara. Din echipă fac parte generalul Emil Macri – şeful Direcţiei a II-a (Contrainformaţii Economice), col. Filip Teodorescu – adj. al Direcţiei a III-a (Contraspionaj), lt.-col Dan Nicolici – şeful CID (Centrul de Informaţii şi Documentare), lt. col. Glăvan Gheorghe – şef serviciu informativ în USLA etc. Pastorul László Tökés este evacuat cu forţa din locuinţă pe data de 17 decembrie, ora 4.00. Dimineaţa sosesc la Timişoara grupa operativă din DSS condusă de generalul Emil Macri. Generalul Vasile Milea, ministrul apărării, ordonă, pentru descurajarea manifestanţilor timişoreni, organizarea unei demonstraţii de forţă a unităţilor MApN prin centrul oraşului. Patru coloane compuse din peste 550 militari pornesc (ora 10:00) marşul prin oraş, cu drapel şi fanfară. Mii de demonstranţi se îndreaptă spre centrul oraşului scandând lozinci anticeauşiste şi huiduind forţele de intimidare. La ora 13:30 ministrul apărării naţionale ordonă ca armata să intervină în forţă împotriva demonstranţilor timişoreni. Este atacat şi devastat, de către manifestanţi, sediul Comitetului Judeţean al PCR. Protestatarii au aruncat pe fereastră şi au dat foc documentelor partidului, broşurilor de propagandă şi altor simboluri ale puterii comuniste. Este înălţat primul drapel cu gaură la mijloc. La Bucureşti începe, la ora 16:30, şedinţa Consiliului Politic Executiv al CC al PCR în vederea reprimării de către forţele MApN şi MI a demonstranţilor de la Timişoara. La ora 16:38, soseşte la Timişoara Comandamentul special instituit de Nicolae Ceauşescu şi coordonat de Ion Coman – secretarul CC al PCR pe probleme militare – însoţit de o grupă operativă formată din ofiţeri superiori din MApN şi MI. Grupa operativă este condusă de general Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, din care mai fac parte generalii Victor Athanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Florea Cârneanu, Constantin Nuţă – şeful Inspectoratului General al Miliţiei, Gheorghe Diaconescu – procuror general adjunct. În jurul orelor 17:00, împotriva demonstranţilor sunt folosite tancuri cu apă şi gaze lacrimogene. Are loc o teleconferinţă cu toţi primii secretari ai Comitetelor judeţene PCR, la care participă şi comandanţii de garnizoane militare. Ceauşescu dă ordinul pentru deschiderea focului împotriva demonstranţilor. La ora 18:00, generalul Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major şi prim-adjunct al ministrului apărării naţionale, preia conducerea forţelor aparţinând MapN. Începe să se tragă în mulţime. Sunt construite baricade. Acţiunile violente se extind: sunt atacate obiective militare de către persoane care practic n-au nici o legătură cu manifestaţiile. La ora 18:45 Generalul Vasile Milea transmite ordinul „Radu cel Frumos” pentru judeţului Timiş, care presupunea „alarmă de luptă parţială”. Prin urmare, toate efectivele militare primesc armament şi muniţie de război. Pe 18 decembrie, Nicolae Ceauşescu îi convoacă la reşedinţa sa din strada Primăverii pe oamenii cheie ai conducerii de stat (generalul Marin Neagoe, seful Direcţiei a V-a de securitate şi gardă, generalul Vasile Milea, ministrul apărării, Tudor Postelnicu, ministrul de interne şi generalul Iulian Vlad, şeful DSS) şi obţine de la ei promisiunea că va fi deschis focul asupra demonstranţilor. Ceauşescu pleacă apoi (ora 9:30) pentru o vizită oficială de prietenie de 3 zile în Republica Islamică Iran (îi lasă la conducere pe Elena Ceauşescu, Emil Bobu şi Manea Mănescu). La Timişoara s-a decretat legea martială, care interzice populaţiei să circule în grupuri mai mari de două persoane. Sfidând interdicţiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, fluturând drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Alţi 500 de manifestanţi li se alătură, cântând “Deşteaptă-te române!”. S-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alţii au fost răniţi grav. Generalul Mihai Chiţac a ordonat (la ora 18:30) folosirea grenadelor cu substanţe toxice împotriva demonstranţilor din faţa Catedralei din Timişoara. În faţa Spitalului Judeţean, grupul numeros de cetăţeni care vrea să-şi recupereze morţii este împrăştiat cu grenade lacrimogene (ora 19:15). La morga Spitalului Judeţean, la ora 23:00, sub comanda colonelului Ghircoiaş, începe „Operaţiunea Trandafirul”, de sustragere a cadavrelor (43) şi transportarea lor la Crematoriul Cenuşa de la Bucureşti spre a fi incinerate. În 19 decembrie la Timişoara, marea majoritate a întreprinderilor din oraş îşi încetează activitatea. Muncitorii din întreprinderile “6 Martie”, “Elba”, “Solventul” şi “Azur” declanşează acţiuni de protest. Un angajat de la Uzinele Mecanice din Timişoara porneşte sirena aeriană. A fost semnalul pentru mii de timişoreni să iasă din nou în stradă. Radu Bălan şi Ştefan Guşă au vizitat muncitorii din fabricile timişorene, dar au eşuat în a-i determina să-şi continue munca. La presiunea muncitorilor, generalul Guşă le promite că Armata nu va trage în ei. Manifestanţii scandează „Armata e cu noi!”. Generalul Guşă ordonă trupelor să intre în cazărmi. Pe străzile oraşului, militarii fraternizează cu revoluţionarii. În data de 20 decembrie la Timişoara, 100000 de protestatari au ocupat Piata Operei (astăzi „Piata Victoriei”) şi au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”. În foaierul Operei din Timişoara are loc, la ora 13, constituirea Frontului Democratic Român (FDR). În clădirea Consiliului Judeţean, un Comitet Cetăţenesc redactează primele liste cu revendicări, printre care: destituirea lui Ceauşescu, dizolvarea guvernului, eliberarea arestaţilor, redarea către familii a trupurilor celor ucişi în zilele anterioare, informarea corectă asupra evenimentelor de la Timişoara, alegeri libere. Revendicările sunt înaintate primului-ministru Constantin Dăscălescu şi lui Emil Bobu, sosiţi la Timişoara (ora 14.30) din ordinul Elenei Ceauşescu; Sub presiunea mulţimii, o parte a revendicărilor sunt acceptate (au fost eliberaţi majoritatea deţinuţilor arestaţi în zilele precedente), la celelalte se promite că va răspunde Ceauşescu personal. Pe baza listelor de revendicări, seara este elaborată Proclamaţia FDR, primul program al Revoluţiei Române. După-amiaza şi seara manifestaţiile se extind şi în alte localităţi din judeţul Timiş: Lugoj, Jimbolia, Sânnicolaul Mare, Deta. Reîntors din Iran Nicolae Ceauşescu ţine o teleconferinţă cu prim-secretarii în care afirmă că situaţia din Timişoara se datorează intervenţiei străine (SUA, URSS şi Ungariei). La ora 19:00 Nicolae Ceauşescu se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, şi condamnă manifestaţiile de la Timişoara. El aprobă decretul privind instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş, care intră în vigoare de la ora 23:00. Victor Stănculescu este numit de Ion Coman comandant militar al Garnizoanei Timişoara. Aproape de miezul nopţii, Nicolae Ceauşescu convoacă la sediul CC al PCR din Bucureşti pe reprezentanţii ambasadei URSS pentru a le cere retragerea agenţilor sovietici din Timişoara. În noaptea de 20 spre 21 decembrie muncitori din Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal au fost îmbrăcaţi în uniforme de gărzi patriotice, înarmaţi cu bâte şi trimişi cu trenuri speciale spre Timişoara spre a înăbuşi revolta. Ajunşi acolo şi înţelegând despre ce este vorba, aceştia au fraternizat cu timişorenii. În ziua de 21 decembrie, la Timişoara, la ora 9:00, din balconul Operei se citeşte Proclamaţia Frontului Democrat Român. La Bucureşti, în Piaţa Republicii, la ora 12:00 începe mitingul cerut de Ceauşescu cu scopul de a înfiera tulburările de la Timişoara şi de a vorbi despre nevoia imperativă de a apăra ţara de atentatele cercurilor străine la integritatea şi independenţa ei. La puţin timp după ce ia cuvântul, Ceauşescu este huiduit din mulţime. Transmisia radio-tv este întreruptă. Oamenii s-au regrupat în Piaţa Universităţii. Întreg centrul Bucureştiului, de la Piaţa Unirii la Romană şi până la Piaţa Rosetti, a fost ocupat de manifestanţi. În jurul orei 17:00 mureau primii oameni în apropierea Sălii Dalles. În zona Hotelului Intercontinental se ridică o baricadă în faţa Restaurantului Dunărea (ora 22:00).

Militarii pornesc acţiunea de înlăturare a baricadei cu tancuri şi de reprimare în forţă a demonstranţilor. Soldaţii aveau ordin să tragă. În noaptea dintre 21 şi 22 decembrie, 49 de oameni au murit, 463 au fost răniţi, iar 1245 au fost arestaţi, torturaţi şi bătuţi la Jilava. De asemenea, au loc manifestaţii la Arad, Sibiu şi Târgu Mureş, Braşov, Cluj, Reşiţa, Făgăraş etc. Pe 22 decembrie dimineaţa, la primele ore, mari coloane de manifestanţi provenind de la principalele întreprinderi ale Bucureştiului se îndreaptă spre centrul oraşului. Înaintarea lor este oprită de baraje formate din trupe de miliţie, securitate şi armată în apropierea sediului CC al PCR. Nicolae Ceauşescu organizează o şedinţă cu câţiva generali, în timpul căreia îl acuză pe generalul Milea de trădare, care, mai târziu, este găsit împuşcat. Generalul Victor Atanasie Stănculescu este numit ministru al apărării naţionale, în locul lui Milea şi dă ordin tuturor unităţilor militare aflate în Bucureşti să se retragă în cazărmi. Radioul şi Televiziunea transmit un comunicat prin care anunţă sinuciderea „trădătorului Milea”, precum şi instituirea stării de necesitate pe teritoriul României. În faţa celor peste 100.000 de demonstranţi din faţa Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu mai încearcă să vorbească mulţimii de la balconul clădirii. Se scandează lozinci anti-ceauşiste, iar acesta este huiduit. Manifestanţii ocupă Piaţa Palatului şi forţează intrarea Comitetului Central. În jurul orei 12:06, soţii Ceauşescu părăsesc clădirea Comitetului Central cu un elicopter. În jurul orelor 15:00 sunt arestaţi lângă Târgovişte, iar la ora 18:30 cuplul prezidenţial ajunge în unitatea militară 01417 din Târgovişte, unde vor rămâne sub pază militară până la judecarea şi execuţia lor. Sediile Radioului şi cel al Televiziunii sunt ocupate de manifestanţi. Radioul transmite în direct evenimentele. Televiziunea s-a transformat în canalul de comunicare al revoluţionarilor. Între orele 14:15 şi 16:00, unităţi ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Naţională, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituţii şi unităţi de interes strategic. Conform ordinelor primite, blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore. La ora 19:30, la Televiziune se anunţă arestarea soţilor Ceauşescu, iar după ora 23 este citit de Ion Iliescu la Radio şi Televiziune un ”Comunicat către ţară” – Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale, primul document al Revoluţiei Române. La Bucureşti, după orele 18:00 şi în tot cursul nopţii de 22 spre 23 decembrie unităţi militare şi alte obiective strategice (Televiziunea, sediul Comitetului Central, unitatea militară care păzea Palatul Primăverii etc) sunt atacate de grupuri diversioniste, înregistrându-se numeroşi morţi şi răniţi. În schimbul de focuri din Piaţa Republicii, trăgându-se din clădirea fostului Palat Regal ce adăpostea Muzeul de Artă spre clădirea CC al PCR şi asupra mulţimii din piaţă, este incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare şi distrusă o parte a Palatului Regal. Pe data de 23 decembrie dimineaţa, soldaţi în termen şi ofiţeri de la o unitate militară din Câmpina au fost trimişi, îmbarcaţi în trei autobuze, să apere Aeroportul Internaţional Otopeni unde au fost omorâţi, acţiunea soldându-se cu 39 de morţi şi numeroşi răniţi. La Bucureşti, seara, şapte ofiţeri şi subofiţeri, între care şi col. Gheorghe Trosca, şeful statului-major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, sunt ucişi într-un schimb de focuri cu militarii care apărau sediul MApN. Membrii USLA fuseseră trimişi de generalul Nicolae Militaru, ministrul apărării, la sediul ministerului pentru a întări dispozitivul de apărare. Elicopterul care-i aducea în Bucureşti, în stare de arest, pe generalii Constantin Nuţă, adjunct al ministrului de interne şi şef al IGM şi Velicu Mihalea, adjunct al şefului IGM, este doborât. La Timişoara, sute de mii de oameni sărbătoresc în centrul oraşului căderea lui Ceauşescu. Continuă atacurile asupra obiectivelor apărate de armată. În ziua de 24 decembrie la Bucureşti tancuri, TAB-uri, soldaţi patrulau pe străzi. În zonele centrale ale oraşului, la Universitate, Piaţa Victoriei sau Gara de Nord, încă se trăgea şi se duceau lupte oarbe între presupuşii „terorişti”, militari şi revoluţionari.

Consiliul Frontului Salvării Naţionale proclamă Victoria Revoluţiei şi anunţă încetarea completă şi imediată a focului pe tot teritoriul ţării. Armata este declarată singura instituţie a statului care poate deţine arme de foc, persoanele care intraseră în posesia unor arme urmând să le predea până la 25 decembrie la ora 17:00. Ion Iliescu semnează decretul de înfiinţare a „Tribunal Militar Excepţional”, care urma să-i judece pe Nicolae şi Elena Ceauşescu. În dimineața zilei de 25 decembrie, la radio şi televiziune sunt transmise colinde şi, în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Catedrala Patriarhală.Procesul soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu a început la ora 13:20 şi s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana 01417 din Târgovişte. Soţii Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte şi le-a fost confiscată averea. Sentinţa a fost executată în jurul orei 14:50. La scurt timp după execuţie, pe postul naţional de televiziune s-a citit comunicatul privind execuţia soţilor Ceauşescu. Ostilităţile „teroriştilor” încetează aproape în totalitate. Numărul victimelor revoluţiei a fost de 1142 decedaţi şi 3138 răniţi (conform evidenţelor din anul 2005 întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor), dar s-a estimat de către procurorii militari care au anchetat cazul revoluţiei că numărul lor ar putea fi sensibil mai mare decât cifrele cunoscute oficial. La 25 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 multe întrebări au rămas neelucidate pe deplin. Evenimentele au început ca o revoltă spontană sau au fost provocate de forţe (interne/externe?) care urmăreau înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere? A fost o revoluţie sau o lovitură de stat? A fost un atac terorist provocat de agenturile străine? Cum se explică numărul mare de victime ucise cu gloanţe ţintite direct în cap? Dar faptul că răniţi superficial au murit în mod suspect la spital? România a fost supusă unui război electronic? Generalul Milea s-a sinucis sau a fost asasinat? Generalii Guşe şi Stănculescu sunt eroi sau criminali? De ce parte a baricadei a acţionat misteriosul general Vlad, fostul şef al Securităţii? De ce mulţi din cei care ştiau adevărul despre anumite evenimente au dispărut? etc

Carol al II-lea - 1 Martie 1902

Piesa de mai sus este un mărțișor – pandantiv cu toartă și inel, din argint aurit rotund cu diametrul de 22,5 milimetri gravat de Theodor Radivon. Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern -Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale, regina Maria.

General A. Averescu

Președintele Ligei Poporului * 1919

Muncă, cinste, legalitate

Piesa de mai sus este o medalie de bronz cu toartă de prindere, dedicată comandantului Armatei a II-a Române – Alexandru Averescu. În câmpul central al aversului medaliei este reprezentat bustul lui alexandru Averescu, cu inscripție circulară aplicată la partea superioară: “GENERAL AL. AVERESCU”. În câmpul reversului este reprezentat simbolul structurii politice Liga Poporului – steaua cu șase colțuri - și deviza pe două rânduri: „MUNCĂ, CINSTE / LEGALITATE”. Circular, pe circumferință este aplicată inscripția: “PREȘEDINTELE LIGEI POPOPRULUI * 1919 *”. Alexandru Averescu (născut la data de 9 martie 1859 în localitatea Babele, azi Ucraina și decedat la data de 3 octombrie 1938 în București) a fost un mareșal și comandant al Armatei Române în timpul primului război mondial, fiind deseori creditat pentru victoria României din acest război. A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a peste 12 opere privitoare la chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. În anul 1918 Averescu înființează Liga Poporului, care în anul 1920 se va transforma în partid (Partidul Poporului), prilej de emitere a medaliei de mai sus.

Insigna - A.G.V.P.S.

(Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate. Prezenta insignă a fost comandată de Societatea Numismatică Română și executată la Monetăria Statului. Insigna este confecţionată din aluminiu cu emailare la rece și are forma rotundă. În câmpul central se află drapelul tricolor cu stema comunistă decupată. În exergă, în partea de sus, este scris, cu litere majuscule: ROMÂNIA. În partea de jos a insignei, în exergă, se află înscris cu litere majuscule: 22 DECEMBRIE 1989. Pe revers este aplicat un sistem de prindere este tip agrafă.

Insignă aviație - (Transmisionist de bord)

Piesa de mai sus era purtată de transmisioniștii de la bordul aeronavelor militare pe timpul Regatului României. Transmisionistul de bord primea comenzile de la sol pe care le transmitea verbal pilotului aeronavei sau transmitea la sol răspunsurile pilotului. Deci el nu era implicat în conducerea navei, era un fel de personal tehnic de deservire ce asigura succesul misiunii de zbor.

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII