Epaminonda's Blog.....: MONEDE COROANE CEHE DE COLECȚIE

1. Moneda de mai sus omagiază Centenarul Bătăliei de la Zborov. Pe aversul monedei este reprezentată o scenă din această bătălie și înscrisurile Bătălia de la Zborov (în limba cehă) și anii 1917 – 2017. Pe revers, pe tot câmpul monedei, este reprezentată stema Rusiei și deasupra acesteia stemele legiunilor voluntare de cehosolvaci participante la luptă și inscripțiile: 500 Kc (valoarea monedei) și numele țării în limba cehă. Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 28.06.2017, valoarea – 500 coroane, forma – rotundă, diametrul – 40 milimetri, greutatea – 25 de grame, compoziția – aliaj de argint, calitatea – proof BU (5100 buc) și proof UNC (9400 buc).

Bătălia de la Zborov, în germană Schlacht bei Zborów, azi localitate în Ucraina, a făcut parte din ofensiva Kerensky – ultima ofensivă rusească din primul război mondial care a avut loc în zilele de 1 și 2 iulie 1917. În acest conflict legiuni cehoslovace de voluntari împreună cu trupe rusești (în total 3530 de oameni) au luptat împotriva trupelor austro ungare (3300 militari) pe care le-au respins. Pierderile înregistrate au fost de aproximativ 200 morți și 700 răniți (trupele aliate) și 3300 soldați capturați, 20 tunuri și mari cantități de materiale (de la trupele austro-ungare).

2. Moneda de mai sus omagiază Centenarul Declarației de la Washington. Pe aversul monedei este reprezentat Capitoliul din Washington și înscrisurile Declarația de la Washington (în limba cehă) și anii 1918 – 2018.

Capitolul Statelor Unite este sediul Congresului Statelor Unite și sediul filialei legislative a guvernului federal american. Clădirea originală a fost finalizată în 1800 și a fost ulterior extinsă, în special prin adăugarea domului masiv și a camerelor extinse pentru legislatura bicamerală. Capitolul este construit în stil neoclasic distinctiv și la exterior este vopsit în alb. Părțile laterale ale Capitoliului poartă denumirile de fronturi și doar cel de est destinat primirii vizitatorilor și demnitarilor. Pe revers, pe tot câmpul monedei, este reprezentată veche stemă Cehiei și inscripțiile: 500 Kc (valoarea monedei) și numele țării în limba cehă. Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 17.10.2018, valoarea – 500 coroane, forma – rotundă, diametrul – 40 milimetri, greutatea – 25 de grame, compoziția – aliaj de argint, calitatea – proof BU (500 buc) și proof UNC (9700 buc).

În ajunul proclamării independenței statului cehoslovac și a desprinderii de Imperiul Austro-Ungar care, pe lângă dezastrul militar din 1918 se confrunta și cu mișcările unei întregi serii de popoare ce își închipuiau un viitor independent față de autoritatea vieneză, Tomas Garrigue Masaryk a sintetizat cel mai bine concepția democratizării autodeterminării popoarelor și a organizării viitoarelor state-națiuni pe principiul etnic. În contextul în care președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, a enunțat platforma-program (Declarația de la Washington - 1918) de reorganizare a geografiei teritoriale a centrului și estului Europei odată cu încheierea Primului Război Mondial, politicianul ceh Tomas Garigue Masaryk s-a situat deschis de partea programului politic conturat de Wilson. Principiul naționalităților conținut în acest program politic era exact susținerea de care avea nevoie Coroana Cehă în încercarea de a se desprinde de monarhia dualistă și de a forma un stat independent. La 28 octombrie, la Praga, liderii Comitetul Național au proclamat oficial existența statului cehoslovac. În timp ce la Praga se proclama formarea Cehoslovaciei, la Geneva aveau loc deja discuții între delegația Comitetului Național, plecată de la Praga și condusă de Karel Kramar, și Consiliul Național Ceh, privind organizarea viitorului stat cehoslovac.

3. Moneda de mai sus marchează trecerea a 100 de ani de la apariția monedei naționale cehoslovace – coroana cehoslovacă. Pe aversul monedei este reprezentată o parte a aversului primei bancnote cehoslovace de 100 coroane din anul 1919 și inscripțiile CEHOSLOVENSKA PLATILDA 1919 – 2019. Pe reversul monedei este reprezentată o parte a reversului aceleiași bancnote și inscripțiile 500 Kc (valoarea) și numele țării în limba cehă.

Coroana cehoslovacă, în limba cehă și slovacă - koruna československá a fost moneda Cehoslovaciei din 10 aprilie 1919 pentru mai multe perioade de timp cu întreruperi. O coroană cehoslovacă era formată din 100 de haleri ca submultiplu de monedă. După crearea unei Cehoslovacii independente în 1918, a apărut o nevoie urgentă pentru instituirea unui nou sistem valutar care să se distingă de monedele celorlalte țări nou-născute care suferă de inflație. În anul următor, la 10 aprilie 1919, a avut loc o reformă valutară, definind noua coroană ca valoare egală cu coroana austro-maghiară. Primele bancnote au intrat în circulație în același an, monedele trei ani mai târziu, în 1922. După dezmembrarea Cehoslovaciei (anul 1992) a dispărut și moneda cehoslovacă ca să facă loc coroanei cehe și slovace. Dar și aceste monede au avut viață scurtă deoarece atât Cehia cât și Slovacia au adoptat moneda europeană unică – euro.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

O PLACHETĂ, O MEDALIE
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Timișoara 700

Cetatea Timișoara este cetatea istorică pe locul și în jurul căreia a fost construit actualul oraș Timișoara. Carol Robert de Anjou a construit la începutul secolului al XIV-lea prima cetate de piatră (cetatea angevină). În anul 1443 cetatea a fost distrusă de cutremur și apoi refăcută de către Ioan de Hunedoara. În anul 1552 cetatea a fost cucerită de turci, care au stăpânit-o până în anul 1716, când a fost cucerită de habsburgi și apoi puternic fortificată încât a fost asediată o singură dată, în anul 1848, în timpul revoluției maghiare dar a rezistat cu brio. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea când progresele în domeniul artilerie au făcut ca zidurile să nu mai poată asigura apărarea orașelor, cetatea a fost defortificată, mare parte din ziduri demolate și șanțurile acoperite. Din fosta cetate a Timișoarei astăzi mai sunt în picioare și pot fi admirate următoarele obiective: Castelul Huniade, Bastionul Theresia (poza de deasupra), o cazemată din revelinul porții Vienei, un rest din bastionul Eugeniu și o mică bucată din curtina dintre bastioanele Eugeniu și Elisabetha.

Opera Națională Română Timișoara este o companie națională de operă, operetă și balet, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor din România. Această instituție de cultură a fost înființată prin Decretul regal nr.254, din 30 martie 1946. Clădirea a fost începută în 1871, după planurile arhitecților vienezi Helmer și Fellner, și a fost terminată în 1875. Reprezentațiile inaugurale au avut loc la 22 septembrie 1875 (în limba maghiară) și la 25 septembrie 1875 (în limba germană). Două incendii au devastat de-a lungul timpului clădirea. Primul incendiu s-a produs în 1880, iar clădirea a fost restaurată până în 1882 în stilul original, „Renaissance”. Al doilea incendiu a avut loc în 1920 și în urma sa au rămas intacte doar aripile laterale, fațada trebuind să fie refăcută. Arhitectul Duiliu Marcu, care avea să construiască Palatul Victoria din București, a refăcut fațada și sala de spectacole în stilul neobizantin caracteristic acelui timp. În această clădire își desfășoară activitatea patru instituții de artă: Opera Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar.

Insigna - Festivalului de cântece și muzică - Timișoara 1903.

Insigna de mai sus a fost bătută în amintirea Festivalului de cântece și muzică din Timișoara a avut loc în perioada 20 – 24 augst 1903. La festival au participat peste 1400 de cântăreți și instrumentiști și peste 6000 de oameni ca public. În vederea desfășurării în bune condiții a festivalului, s-a ridicat o mare hală de lemn după proiectul arhitectul orașului - Ladislau Szekely. Hala a fost reprezentată și în două cărți poștale (atașate aici). Ea avea următoarele dimensiuni: lungime – 90,6 metri, lățime – 80,7 metri, înălțimea maximă de 10,4 metri, dimensiunile scenei – 38,4 / 14,1 metri. Costul construcției s-a ridicat la 12845 coroane, biletul de acces în hală fiind de 40 fileri de persoană. Ca să nu se piardă în memorie acest festival s-a emis o medalie și o insignă. Insigna este de formă rotundă, are diametrul de 4 centimetri, greutatea de 10,8 grame și este confecționată din tablă suflată cu aur.

Pe insignă se distinge Cetatea Huniade (azi este Muzeul Banatului) încadrat între o ramură de stejar cu ghinde și o ramură de măslin cu fructe. Sub cetate se distinge o eșarfă ușor ondulată pe care se distinge greu inscripția: Az. O.M.D.E.XV – ORSZ. DALUNEPE – TEMESVAR – 1903 AUGUST. Inscripția se traduce aproximativ: A XV- a sărbătoare a Societății de cântări a statului maghiar – Timișoara – august 1903. Câmpul de jos e împărțit în două de stema în relief a statul maghiar. În stânga stemei este redată o ramură de măslin cu fructe iar în dreapta o liră cu șase coarde.

Castelul Huniade este un monument istoric și cea mai veche clădire din Timișoara, construit între anii 1308 – 1305 de Carol Robert de Anjou și reconstruit după cutremurul din anul 1443 de către Ioan de Hunedoara. Castelul medieval a fost distrus în timpul asediului Timișoarei din anul 1849 și refăcut în forma actuală în anul 1856 Astăzi adăpostește Muzeul Banatului. În contextul frământărilor politice din Regatul Ungariei al secolului al XIV-lea, regele Carol Robert de Anjou a decis, în urma unei vizite în anul 1307, să-și stabilească provizoriu, reședința la Timișoara. S-a impus astfel necesitatea edificării unui castel care să facă față necesităților regelui. Construcția a fost realizată probabil de constructori italieni și terminată cel mai probabil în anul 1315, pentru că, în anul 1936, regele era deja stabilit în noul său castel. Acesta a locuit aici pentru aproape 8 ani. Edificiul s-a dezvoltat în jurul unei curți patrulatere cu turnuri cilindrice de colț. Așezat fiind pe o insulă era legat de orașul Timișoara, fortificat și el de către același rege, printr-o punte mobilă. Castelul a cunoscut refaceri importante în timpul comitelui Pippo Spano. Între anii 1441 – 1446, comite de Timișoara a fost Ioan de Hunedoara. Acesta și-a stabilit aici reședința și a dispus edificarea unui nou castel, pe ruinele vechiului palat-castel regal, grav avariat de un cutremur. O contribuție la edificarea lui a fost adusă de arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, aflat în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara. Atât castelul cât și fortificațiile orașului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular adaptate artileriei. Castelul a servit drept reședință nobiliară pentru toți regii care până în anul 1552 au poposit la Timișoara. În perioada ocupației otomane (1552 - 1716), a servit drept reședință a beglerbegilor Pașalâcului de Timișoara. Datorită asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat, astfel că după 1716 s-a impus renovarea lui. Însă funcția lui a fost schimbată, fiind transformat în cazarmă de artilerie și depozit militar. În anul 1849 revoluționarii maghiari, asediind Timișoara, au distrus castelul din temelii, până la punctul în care a fost nevoie de o reconstruire a edificiului. Lucrările de reconstrucție și renovare s-au terminat în 1856. Edificiul a fost mult modificat, în special în ceea ce privește fațada. În ciuda numeroaselor modificări, castelul și-a păstrat organizarea în jurul unei curți patrulatere, poziția turnului-donjon și "Sala Cavalerilor", detalii care care se regăsesc și la Castelul de la Hunedoara. Fațada principală a fost refăcută într-un stil romantic. Ferestrele, terminate în arc în plin cintru dar cu decorație neogotică deasupra, au luat locul orificiilor pentru piesele de artilerie iar fațada a fost realizată în cărămidă aparentă. Primul etaj, construit pe înălțimea a două caturi normale conține două săli boltite în stil neogotic, una cu trei nave iar cealaltă cu două ce sunt construite din cărămidă și susținute de un șir de coloane masive. Clădirea se termină în plan vertical printr-un etaj mansardă iar din punct de vedere al plasticii exterioare, în partea superioară a fațadei se află un coronament crenelat. Turnul castelului este de formă rectangulară, de mică înălțime, cu ferestre mici și decorat cu creneluri la extremitatea superioară astfel încât acoperișul nu este vizibil. Intrarea principală a fost modificată și este flancată de doi pilaștrii masivi ce au în partea superioară câte o colecție de arme specifice Evului Mediu, care contribuie la aspectul gotic al castelului. Cele doua capete ale fațadei principale sunt prevăzute cu rezalituri, ale căror colțuri sunt accentuate printr-o imitație în tencuială a sistemului constructiv din piatră.

Ziua marinei Timișoara - Locul II - 1931

Produsul medalistic de mai sus este o medalie premiu ce s-a bătut pentru a recompensa pe concurenții victorioși în cadrul serbării Zilei Marinei în Timișoara anului 1931. Deși aceste serbări se desfășoară în mod curent în orașe porturi la Marea Neagră și Dunăre, anual în data de 15 august, când creștinii o serbează pe Sfânta Maria, patroana marinarilor, iată că și la Timișoara, pe vremuri, aveau loc astfel de serbări pe râul navigabil Bega.

Medalia de mai sus este confecționată din bronz, este rotundă și are diametrul de 60 milimetri. Pe avers este reprezentat un călăreț , însoțit de o divinitate feminină care poartă în mâna dreaptă o coroană de laur. În exergă este aplicat înscrisul pe două rânduri: “Ziua Marinei / Timișoara”. Pe revers este reprezentat un competitor cu trup atletic primindu-și trofeele și inscripțiile: “locul II” și “1931” (anul) incizate pe două cartușe laterale aflate în fața unor coronițe de laur și numele gravorului notata foarte mărunt, în exergă.

Insignă - Poli T. (Timișoara)

F.C. Politehnica Timișoara (cunoscut anterior și sub alte nume, printre care FC Politehnica AEK Timișoara, FCU Politehnica Timișoara, Poli Timisoara și FC Politehnica 1921 Știința Timișoara) este un club de fotbal din Romania, fondat in anul 1921, care evoluează în a doua divizie a fotbalului românesc, în urma deciziei Comisiei de Licențiere a Ligii Profesioniste de Fotbal din mai 2011. Sus am postat siglele clubului de fotbal Poli Timisoara, de-a lungul timpului.

Placheta Timișoara

Lupa Capitolina este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în sec al V-lea Î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru. Originalul este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio. Statuia a fost amplasată la Roma încă din antichitate. Monumentul reprezintă o lupoaică de dimensiuni aproximativ reale (75 centimetri înălțime și 114 centimetri lungime), la care sug cei doi copii, ce îi reprezintă pe frații gemeni Romulus şi Remus, întemeietorii legendari ai Romei, concepuți, conform tradiției, în urma unei legături dintre zeul Marte şi o vestală virgină, Rhea Silvia. Intrată în colecțiile Vaticanului, statuia lupoaicei a fost restituită orașului Roma în anul 1471 de Papa Sixtius al IV-lea. Datarea turnării lupoaicei în anii 500-480 î.e.n. a fost apreciată după analize chimice. S-a emis și ipoteza că turnarea s-a făcut în secolul al VI-lea e.n. de sculptorul etrusc Vulca din Veii. Cei doi copii sugând sunt însă mult mai recenți. Se presupune că cei doi prunci originali au dispărut, actualii Romulus și Remus fiind probabil o operă a sculptorului Antonio del Pollaiuolo (1429 - 1498). Procedeul de turnare a copiilor este similar cu cel de turnare a armurilor, folosit într-un atelier din Ferrara. În anul 2006, istoricul de artă italian Anna Maria Carruba și etruscologul Adriano La Regina au contestat datarea tradițională a însăși Lupoaicei și, pe baza analizei tehnicii turnării, au emis ipoteza că statuia a fost turnată, de fapt, în Evul mediu târziu. S-au bazat pe faptul că în figurile antice (bazoreliefuri, mozaicuri, monede) lupoaica apare totdeauna cu botul întors spre cei doi copii, și pe lucrările de restaurare din 1997 executate de Anna Maria Carruba, când acesta a constatat că pentru turnarea actualei statui s-a folosit procedeul în ceară pierdută, aplicat în Evul Mediu pentru turnarea dintr-o singură bucată, în timp ce în antichitate se folosea metoda turnării pe bucăți, urmată de asamblarea acestora. Este așadar posibil ca statuia originală estruscă să fi fost în totalitate pierdută, Lupoaica fiind refăcută în Evul Mediu iar Romulus și Remus fiind adăugați în timpul Renașterii, spre a ilustra legenda întemeierii Romei.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană

Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară

Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni

Timišvár; în traducere (lb. maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.

Fostul palat al Băncii de Scont

Catedrala ortodoxă

Primăria

Aeroportul internațional Traian Vuia

Bastionul Maria Therezia

Biserica sârbească

Castelul Huniade

Domul și Monumentul Sfintei Treimi

Hotelul Continental

Muzeul Nicolaus Lenau

Palatul Dauerbach

Palatul Lloyd (Rectoratul)

Palatul Dicasterial

Palatul Loefler

Piața Victoriei

Piața Traian

Prefectura

Fabrica de bere Timișoreana

Bănăția

Banca Agrară de Economii

Banca Austro-Ungară

Casa bănățeană

Gara Fabric

Gara

Gimnaziul

Hotelul Coroana

Liceul de fete

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara.Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolau Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș,
Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente reprezentative de cultură și arhitectură ale județului, din vremuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.

Hanul Ana Lugojana - Lugoj

Cramele - Recaș

Peștera albastră

Mlaștina - Satchinez

Conacul San Marco - Comloșu Mare

Mănăstirea Săracă - Șemlacul Mic

Mănăstirea Izvorul Miron - Românești

Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă plastică - Lugoj

Izvorul Jozsef - Buziaș

Vedere - Buziaș

Biserica romano catolică - Cenad

Vedere - Cenei

Vedere - Deta

Vedere - Dumbrăvița

Vedere - Făget

Vedere - Jamu Mare

Vedere - Jimbolia

Vedere - Lugoj

Liceul Coriolan Brediceanu - Lugoj

Sinagoga - Lugoj

Vedere - Orțișoara

Vedere - Periam

Vedere - Recaș

Vedere - Șag

Vedere - Satchinez

Castelul - Sânnicolau Mare

Biserica greco ortodoxă - Zgribești

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII

Fost președinte peruan
Jose Nicolas Baltazar Fernandez de Pierola,
supranumit Califul, a trăit între anii 1839 - 1913
și a condus între anii 1879-1881 și 1895 - 1899