Epaminonda's Blog.....: PICARROU

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea franceză PICARROU,

comuna CINTEGABELLE, departamentul HAUTE-GARONNE,

regiunea OCCITANIA, din vremuri diferite, dar și câteva

vederi generale.

Biserica Nașterea Maicii Domnului

Biserica și Moara de vânt

Cafeneaua Carriere

Intrarea în comună

Piața Primăriei

Podul

Strada mare - jos

Strada mare - sus

Strada Paule

Piața

Școala

Arhitectură locală

Vederi generale

xxx

O FOTO EPIGRAMĂ PROPRIE

DUPĂ FESTIVALUL

"CERBUL DE AUR" 2018

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx_________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Suvenir București 1906 Castelul Țepeș Vodă

Corneliu Apostolescu 27 oct.

Expoziţia Generală Română din Bucureşti din anul 1906 (6 iunie – 23 noiembrie), a fost un eveniment deosebit care, prin amploare, dimensiuni şi oferte, a depăşit toate evenimentele similare organizate de România de atunci. Scopul principal era de a arăta progresul realizat de statul român în timpul domniei lui Carol I. Organizatorii au avut în vedere mai multe obiective: parc de distracţii, muzeu al românilor, spaţiu de cunoaştere a trecutului, dar şi prezentului (industria), glorificarea regelui Carol I. Cu acest prilej erau sărbătorite mai multe evenimente: împlinirea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului, 1800 de ani de la descălecatul Împăratului Traian în Dacia. Cu ocazia expoziţiei au avut loc diverse evenimente. S-a înfiinţat ,,Loteria Expoziţiunii Române” inspirată probabil de loteria prilejuită de Expoziţia Universală de la Paris din anul 1900. Anul jubiliar şi prima expoziţie naţională au beneficiat de o importantă emisiune filatelică. Au fost editate numeroase cărţi poştale ce prezentau pavilioanele expoziţiei. În plan numismatic, acestui eveniment i-au fost dedicate emisiuni de medalii, plachete şi monede. Binecunoscute colecţionarilor sunt monedele de aur şi argint cu milesimul 1906. Printre alte multe ,,noutăţi” prezentate în timpul desfăşurării expoziţiei a fost şi amplasarea unui automat pentru baterea de medalii personalizate. Aceste aparate apăruseră pentru prima dată în jurul anului 1900 în Statele Unite folosindu-se ca material rondele de aluminiu, un metal recent descoperit şi foarte ieftin pentru care se căuta o folosire cât mai largă. Aparatele permiteau, la vizitarea unor obiective turistice sau expoziţii, baterea drept amintire, a unei medalii pe care era gravate elementele personale: numele, data naşterii, ocupaţia, domiciliul, data vizitării obiectivului, etc. Medaliile erau realizate din rondele de aluminiu cu diametrul de 32 milimetri, pe care în centru, pe ambele părţi, se aflau deja imprimate (prebătute) pe o parte imaginea unui obiectiv cunoscut (CASA DE DEPUNERI din Bucureşti, CASTELUL ŢEPEŞ VODĂ sau MĂNĂSTIREA PUTNA), iar pe cealaltă inscripţia SUVENIR BUCURESTI – 1906. Pe marginea medaliei pe o fâşie circulară netedă, vizitatorul putea să decidă ce anume dorea să fie ,,imprimat” pentru medalia personală. Prin introducerea în automat a unei monede, acesta elibera o rondelă prebătută (descrisă mai sus) care pica într-un locaş unde era fixată, pe un dispozitiv care permitea rotirea ei. Acum la libera alegere se căutau literele care imprimau textul dorit . după stabilirea fiecărei litere aleasă, aceasta ,,cădea” lovită de un ciocan şi imprima pe marginea rondelei litera aleasă iar dispozitivul de rotire învârtea rondeaua cu o poziţie mai departe. În aparat se aflau cele 26 de litere din alfabet, cifrele de la 0 la 9 şi un punct la mijlocul rândului. Nu exista posibilitatea pentru alt semn, cum ar fi liniile sau pentru litere semnele diacritice. Întâlnim foarte multe piese cu greşeli ortografice sau cu litere lipsă. Desigur, în faţa acestei noutăţi, mulţi vizitatori, emoţionaţi, nu au mai urmărit cu atenţie procesul de batere al medaliei lor personale, după cum se poate vedea din exemplele de mai jos, unii greşind iar alţii alegând mai multe litere decât numărul permis.

În capitală există, de mai bine de un secol, o construcţie interesantă care a fost botezată Castelul lui Vlad Ţepeş, denumire alternativă Castelul Apelor.
Castelul Ţepeş, situat în imediata apropiere a Parcului Carol I, este una dintre cele mai originale clădiri din peisajul arhitectonic bucureştean, construit în întregime din piatră și având o înălțime de 32 de metri. Edificiul a fost ridicat în anul 1906, cu ocazia organizării, pe fosta Câmpie a Libertăţii, a Expoziţiei Generale Române, prilejuită de împlinirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. La început, construcţia juca rolul unui turn de apă, dar pentru a răspunde pretenţiilor de artă şi stil ale organizatorilor, autorul planurilor de construcţie, arhitectul Scarlat Petculescu a propus ridicarea, în jurul turnului de apă, a unei clădiri ce reproduce, în miniatură, Cetatea Poienari, construită de Vlad Ţepeş în locul numit Cheia Argeşului, de pe plaiul Loviştei. După primul război mondial, castelul a fost transformat în cazarmă destinată corpului de gardă de la Mormântul Ostaşului Necunoscut, aflat în apropiere. După mutarea Ostaşului Necunoscut la Mărăşeşti şi, inaugurarea, la 30 decembrie 1963, a mausoleului din apropiere, clădirea din Parcul Carol I a continuat să fie folosită de militarii destinaţi pazei acestuia. În anii ‘90, clădirea a fost utilizată drept corp de gardă pentru o subunitate de jandarmi, care îndeplinea misiuni de pază la mai multe instituţii bancare din Capitală. Prin Hotărârea de Guvern nr. 1585, Castelul Ţepeş (strada Gl. Candiano Popescu 6, sector 4) a devenit, începând cu 30 septembrie 2004, sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.

Insigna C.M.N. 1976 - Secția numismatică

(Cercul Militar Național)

Activitatea colecționarilor de insigne de la Casa Centrală a Armatei, azi Cercul Militar Național, este indivizibil legată de personalitatea colonelului Ioan Dogaru. La data de 1 august 1976 ia ființă Cercul numismatic, organizație subordonată CCA și creată scopul de a cunoaște și de a populariza tradițiile poporului nostru pe tărâmul numismamticii. La eveniment au participat academician Emil Condurache, arheolog de talie mondială, președintele SNR și vicepreședinții gl.mr.dr.Odiseus Apostol, ing.Octavian Luchian, secretarul general George Buzdugan, precum și șeful CCA – colonelul Matei Maci. La doi ani de la înființare Cercul numismatic CCA organizează a IX-a Reuniune a colecționarilor de insigne – 1978. În anul 1984 acest club devine Secția CCA a SNR, având un număr de 170 membri colecționari. În anul 2000 din inițiativa colonelului în rezervă Ioan Dogaru se înființează sub egida SNR Gruparea colecționarilor de medalii și insigne și alte insemne cu tematică Eminescu, care ăși propunea să aducă un elogiu binemeritat poetului nostru național. Expoțițiile acestei grupări au fost găzduite timp de 9 ani de Cercul Militar Național după care locul de expunere s-a schimbat. Dar Cercul Militar Național nu a rămas departe de mișcarea numismatică. Din inițiativa aceluiași Ioan Dogaru se înființează Clubul colecționarilor de medalii Eminescu – primul club de profil din istoria armatei române. Indiferent cum s-au numit aceste asocieri de colecționari găzduite de Cercul Militar Național, ele au realizat insigne și medalii deosebite ce au contribuit la îmbogățirea patrimoniului numismatic național.

Era la început de veac XX. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România."

În prezent S.N.R. are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Palatul Cercul Militar Național este este o clădire din Bucureşti care găzduiește instituția centrală de cultură a Armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum și de imagine, reprezentare și protocol. Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Național a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ștefănescu și E. Doneaud. Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București, organizație a ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos.

Insigna - Adesgo 50 ani 1926 - 1976

Fabrica Adesgo s-a născut în Bucureștiul anilor ’20, pe vremea când trăsurile completau peisajul chic al Micului Paris. Astăzi, într-un București modern, tumultuos, condimentat de noutate și fervoare, Adesgo, compania mamă, se reinventează, păstrând totodată caracteristici tradiționale precum minuțiozitate și calitate. Astfel, Adesgo a devenit cel mai mare producător de dresuri de damă din România, cu o capacitate de producție de peste un million de perechi pe lună, adaptându-se la cele mai variate cerințe din domeniul producției de dresuri și peste 600000 articole de lenjerie. Diamond by Adesgo este un brand special creat pentru a satisface cele mai exigente gusturi ale clientelor de toate vârstele. Diamond oferă o gamă completă de dresuri create pentru fiecare moment al zilei și fiecare ocazie din viața unei femei, precum și o gamă de lenjerie ce fascinează prin alăturarea de texturi unice cu modele captivante. Și nu în ultimul rând, Diamond oferă femeilor ceea ce vânează în permanență – combinația unică de frumusețe și calitate. Mai mult decât atât, Diamond poate fi identificat cu o femeie provocatoare, feminină, cu o personalitate puternică. Societatea ar caracteriza-o ca fiind o femeie frumoasă, hotărâtă, cu o pasiune înnăscută pentru fashion. Stilul ei vestimentar este adesea elegant, însă se adaptează cu ușurință și știe cum să poarte orice outfit. Englezii o numesc “classy”, românii spun despre ea că are ”focul latin”, iar francezii cred că are acel “je ne sais quoi”. Dresurile sunt un accesoriu feminin esențial, încă din cele mai vechi timpuri. În perioada interbelică, doamnele își desenau o linie de creion fină pe picior, pentru a simula prezența dresurilor greu de găsit în acele vremuri. Diamond by Adesgo a înțeles necesitatea lor constantă în rândul femeilor, astfel că inventează și reinventează în permanență modele în trend, culori armonioase și design-uri savuroase, pentru că dresurile nu sunt doar un obiect vestimentar, ci un fashion statement, o declarație despre stilul și personalitatea fiecărei doamne și domnișoare. De la colecția de dresuri Classic, potrivite oricărei ocazii, până la Star, care emană senzualitate prin fiecare fir de lycra sau Color Sensation, în culori care ies în evidență și întorc privirile tuturor; de la 20 DEN, pentru o seară de vară, până la 100 DEN, pentru o iarnă geroasă, Diamond înțelege complexitatea femeilor și își pliază colecțiile fascinante pe nevoile lor, în continuă schimbare. Deși Diamond by Adesgo pune accentul pe tradiție și rezistența în timp, are și abilitatea extraordinară de a ține pasul cu așteptărilor femeilor, într-o continuă schimbare. Astfel, în 2014 au luat naștere colecțiile de lenjerie modelatoare, din bumbac și cu microfibră.

Ele îmbină confortul cu frumusețea, precum și calitatea cu eficiența. Purtând colecțiile Diamond by Adesgo, doamnele și domnișoarele au acel atu imbatabil și pot face față oricărei provocări.

S.C. Electromagnetica S.A. România

Standard electrica 1930 - 2010

80 ani - Împlinirea a 80 ani de activitate

în industria românească 1930 - 2010

Electromagnetica București este o companie producătoare de aparatură și instrumente de măsură din România.

Compania desfășoară și următoarele activități; injecție a pieselor de masă plastică, fabricarea matrițelor de masă plastică, asamblarea și testarea circuitelor electronice, dar și producția și furnizarea de energie electrică. Acționarii principali ai companiei sunt Asociația salariaților, cu 33,68%, și SIF Oltenia, cu 10,1% din totalul acțiunilor. Titlurile societății se tranzacționează la prima categorie a pieței Rasdaq, sub simbolul ELMA. În anul 2008 compania a avut o cifră de afaceri de 100,5 milioane de euro cu un profit net de 5,1 milioane de euro. Sus am postat logo-ul societății comerciale Electromagnetica - București.

Liceul "Ion Neculce" București 50 ani 1922 - 1972

Liceul Teoretic "Ion Neculce" din București (strada Ion Neculce, nr. 2, sectorul 1) este o unitate scolara de referinta prin inaltul nivel de educatie si instruire, modeland atitudini si personalitati armonioase capabile de a-si dezvolta competente si abilitati intelectuale, sociale, imbinand traditia cu inovatia în spiritul realitatii contemporane. Înfiintat in anul 1922, liceul se numara printre unitatile prestigioase ale Capitalei. Aceasta apreciere este certficata prin rezultatele examenului de Bacalaureat (promovabilitate cu 96,41% in sesiunea 2009), precum si la concursurile scolare (olimpiade, concursul "Cangurul", concursul "Lingvist", concursul international de proiecte "Infomatrix" - medalie de aur), etc.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură bucureștene, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate de acum sau altădată.