Epaminonda's Blog.....: BLEHARIES, ERE, HOWARDRIES, JOLLAIN-MERLIN, LAPLAIGNE, LESDAIN, RONGY, SAINT-MAUR, WEZ-VELVAIN * BELGIA

Mai jos admiri câteva fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din comunele belgiene BRUNEAHUT

și TOURNAI dar și din satele aparținătoare acestor comune,

din provincia HAINAUT, regiunea VALONIA.

Biserica St. Eleuthere - Lesdain

Biserica St.Marie Madeleine - Howardries

Biserica St.Aybert - Blehaires

Biserica St.Brice - Wez Velvain

Memorialul - Jollain Merlin

Strada satului - Lapaigne

Primăria comunei Brunehaut

Primăria comunei Tournai

Biserica St.Martin - Rongy

Biserica St.Maur

Biserica Sf. Amand - Ere

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Am. Petre Bărbuneanu - 260

1983 - 2003

Nava Amiral Petre I. Bărbuneanu (F-260) este una dintre corvetele aflate în serviciul Marinei Militare Române (portul de reședință – Mangalia sud). În terminologia NATO corveta este cunoscută sub denumirea Tetal – I. Nava are următoarele caracteristici tehnice:

Anul dării în folosință – 1983
Tip – corvetă
Deplasament – 1600 tone – încărcătură completă
Lungime – 93 metri
Propulsie – 4 motoare Diesel de 16000 CP
Viteză maximă de deplasare – 24 noduri (44 km/oră)
Armament:

4 tunuri de 76 mm
2 tunuri AA de 30 mm
2 mitraliere AA de 14,5 mm
4 tuburi torpile 533 mm
2 lansatoare rachete RWU 2500

Petre I. Bărbuneanu (născut 6 decembrie 1881, decedat 1979) a fost un amiral român, care a deținut funcția de comandant al Marinei Militare Române (1937-1940 și 1945-1946).

Asociația sportivă "Dinamo Pompierul" Constanța - 2009

Campionatul de minifotbal - Faza subunitate - locul II - 2009

Asociaţia Sportivă "Dinamo-Pompierul" Constanţa își desfășoară activitatea pe lângă Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dobrogea" al judeţului Constanţa. În cadrul asociației se practică cu succes sporturi difeite din care amintesc: atletismul dar și fotbalul cu varianta sa miniofotbalul.

Este cunoscut Plutonierul adjutant Gheorghe Romaşcanu din cadrul I.S.U. Constanța “Dobrogea” și deci membru al acestei asociații, care are rezultate deosebite în atletism (campion național în probele de 1500 metri plat și cros 3000 metri, la categoria de vârstă peste 45 de ani). În cadrul Campionatelor Mondiale ale Poliţiştilor şi Pompierilor de la New York a câştigat titlul de vicecampion mondial la proba de atletism 1500 metri şi s-a clasat pe locul IV la proba 3000 metri obstacole, aceiași categorie de vârstă.

Minifotbalul are o istorie îndelungată în România cât și în întreaga Europă. Cele mai vechi campionate de minifotbal din România datează încă din anii ’70. Minifotbalul a început să se joace în curțile școlilor, în stradă, în parcările dintre blocuri, reprezentând pentru cei mai mulți dintre noi amintiri frumoase fie din copilărie, fie din tinerețe. Din 2007 minifotbalul românesc intră într-o înaltă dimensiune de organizare administrativă, făcând un pas important în ceea ce privește dezvoltarea la nivel național. Din 2007 până în prezent minifotbalul românesc s-a dezvoltat de la an la an, printr-o creștere rapidă a numărului campionatelor locale, a echipelor de minifotbal, dar și a competițiilor organizate la nivel național. Minifotbalul s-a dezvoltat în toată această perioadă ca un sport separat, cu propriile reguli și propriul regulament de joc. Minifotbalul se joacă în format 6 la 6, fiecare echipă are câte 5 jucători de câmp și 1 portar iar suprafața de joc este reprezentată de un gazon artificial special jocului de minifotbal. În martie 2012 s-a produs și cel mai important eveniment pentru minifotbalul european, și anume fondarea European Minifootball Federation (EMF) care reprezintă cel mai amplu proiect destinat dezvoltării sportului de masă pe continent, după căderea comunismului, aducând sub aceeași organizare federațiile de minifotbal din întreaga Europă. Minifotbalul devine prin dezvoltarea sa, mai mult decât un sport care oferă valori educaţionale, beneficii de sănătate, oportunităţi de socializare şi valoare sportivă. Jocul de minifotbal devine treptat o stare de spirit, fiind un sport al nostru, al tuturor, deschis oricui, indiferent de greutate, culoare, vârstă sau credință. Scopul minifotbalului este de a asigura inclusiv o integrare prin sport. Federaţia de Minifotbal din România este o organizaţie născută în anul 2007 din dorinţa de a contribui la promovarea minifotbalului la toate nivelurile prin stimularea participării persoanelor de diferite vârste în competiţii sportive dedicate exclusiv amatorilor. Comitetul Executiv al Federatiei de Minifotbal din Romania este organul de conducere care coordonează activitatea executivă. Acesta este compus din Preşedinte şi alţi 4 membri aleşi de Congresul Adunării Generale şi are un mandat de 4 ani de zile.

Batalionul 341 Infanterie "Rechinii Albi"

Fapte nu vorbe

Misiune de sprijin NATO

Kaf - Afganistan 2016 - 2017

Batalionul 341 Infanterie, supranumit "Rechini albi" a participat cu succes la câteva misiuni internaționale de luptă. Are un efectiv de aproximativ 400 de militari, fiind dislocat efectiv în comuna constănțeană Topraisar. Batalionul 341 Infanterie este o unitate de elită a Armatei României și a executat până în prezent următoarele misiuni externe: „ROFND VIII-X” (2004-2005) în Kosovo, „IRAQI FREEDOM” (2008-2009) în Irak și ISAF (2006, 2011) în Afganistan. Ca semn al recunoașterii valorii profesionale, dar și ca o provocare, începând cu anul 2000, Batalionul 341 Infanterie „Constanța” a fost nominalizat să reprezinte România în cadrul inițiativei regionale SEEBRIG (South Eastern European Brigade), alături de alte șase state partenere: Albania, Bulgaria, Italia, Grecia, Macedonia și Turcia. Pentru profesionalismul dovedit pe timpul participării la numeroase exerciții și misiuni internaționale, drapelul de luptă al Batalionului 341 Infanterie „ Constanța” este decorat cu următoarele distincții și medalii: „Emblema de Onoare a Forțelor Terestre”, „Emblema de Onoare a Statului Major General și medalia „Virtutea Militară în grad de Cavaler cu însemne de război”. Deasupra am postat o fotografie cu Primăria comunei Topraisar din județul Constanța.

Insigna - P (Portul) Constanța

Istoria portului Constanta este strans legata de cea a orasului Constanta. Desi prima atestare documentara a Constantei este tarzie (sec.II d.Hr.) - anticul Tomis se descopera, prin marturii arheologice, inca din sec. VI i.d. Hr. Orasul-port a fost organizat initial ca un emporion - centru de schimb intre comerciantii greci si populatiile bastinase. Tomisul va adopta, cu timpul, toate caracteristicile evolutive ale unui polis grecesc. Influenta greaca se mentine pana in secolul I i.d.Hr., cand teritoriul situat intre Dunare si Marea Neagra intra sub stapanire romana. Primii ani ai guvernarii romane au fost consemnati de poetul Ovidius, exilat la Tomis "inter getesque", din motive ramase inca necunoscute. Portul cunoaste o viata economica prospera in secolele urmatoare, iar orasul preia numele imparatului Constantin. In perioada bizantina, evolutia portului Tomis va fi marcata de numeroasele invazii ale popoarelor migratoare. Comertul este in scadere, negustorii cauta alte piete, dar portul nu este dat uitarii, el fiind inregistrat, in continuare, in portulanele si hartile ragusane, venetiene sau genoveze. De altfel, portul si alte constructii aferente vor pastra multa vreme denumirea de "genovez", in amintirea negustorilor si navigatorilor proveniti din acest oras italian. Dupa o scurta perioada de stapanire romaneasca, "pana la Marea cea Mare", teritoriul dobrogean este ocupat de armatele Imperiului Otoman. Cronicarii turci, calatorii europeni sau din Imperiu vor mentiona activitatea portului Kustendge (denumirea turceasca a orasului), care, desi modesta, va contribui la cresterea comertului zonal.In 1857 autoritatile turce concesioneaza construirea portului Constanta si a caii ferate Cernavoda-Constanta companiei engleze "Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd." Portul Constanta beneficiaza, pentru prima data, de amenajari si dotari relativ moderne.Dupa Razboiul de Independenta, in anul 1878, Dobrogea revine Romaniei si, odata cu aceasta, apar primele preocupari pentru construirea unui port care urma sa fructifice pozitia strategica a Constantei si avantul economic inregistrat de tanarul stat. In opinia Regelui Carol I, portul Constanta "va deveni unul din cele mai insemnate ale Orientului si un izvor de bogatie pentru tara intreaga". Nu fara greutate, Regele a convins politicienii de valoarea inestimabila a proiectului. In aceste conditii, statul roman a rascumparat instalatiile portuare de la compania engleza, a contactat specialisti straini pentru intocmirea unor proiecte de largire a portului si a investit in construirea monumentalului pod de la Cernavoda. La 16 octombrie 1896 a avut loc inaugurarea oficiala a lucrarilor de constructie si modernizare a portului Constanta. In piatra de temelie a fost depus, de catre Regele Carol I, documentul care consfintea "intemeierea unui port la tarmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai indepartate comertul a gasit un loc de adapost, unde atatea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominatie a stramosilor nostri romani si unde s-a sfarsit poetul Ovidiu."Lucrarile de constructie au inceput dupa proiectul inginerului I.B. Cantacuzino si au fost continuate cu modificarile propuse de alti doi ingineri romani de exceptie: Gheorghe Duca si Anghel Saligny. In anul 1899, conducerea lucrarilor portuare a fost preluata de Saligny, constructorul podului de la Cernavoda. Pana in 1909, cand a fost inaugurat oficial portul Constanta, s-au efectuat lucrari de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud si cheurile, au fost construite 6 bazine, rezervoarele de petrol si, nu in ultimul rand, silozurile. Pornind de la aceste dotari, portul Constanta a operat in 1911 peste 1,4 milioane tone marfuri.

Insigna - Costinești

Costinești, în trecut: Mangeapunar este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Constanța ce în anul 2002 avea o populație permanentă de 905 locuitori, care vara se înzecește. Localitatea a evoluat dintr-un mic sat pescăresc (1960) într-o destinație de vară, foarte populară printre cei tineri și în special pentru studenți. Un hotel și o serie de complexe cu vile și bungalouri au fost create în timpul erei comuniste, acestea fiind diferite atât la stil cât și la confort : cele mai luxoase (unde apa curentă mergea permanent iar camerele erau des curățate) erau rezervate elitei uteciștilor și pionierilor, primind și oaspeți comuniști străini, încât unei părți din litoral i-a rămas, de atunci, porecla de „Golful francezilor”. După 1989, o parte din ele au fost modernizate dar au fost construite și altele noi, inclusiv vile, în special în partea de nord a stațiunii, cu standarde europene moderne. Stațiunea are un lac mic în interiorul țărmului, lacul Costinești, care are o suprafață de 7 hectare, și adâncime mică, fiind înainte de inundații, separat de mare printr-un cordon de nisip. Lacul este unicul de pe litoralul României care nu este alimentat subteran. Datorită gradului de salinitate ridicat s-a format un strat considerabil de nămol folosit la tratarea bolilor reumatice. Teritoriul localității Costinești se suprapune pe vechea vatră a unei mici colonii grecești (emporion) numită Parthenopolis. În Evul Mediu localitatea era cunoscută sub denumirea de Stratoni, apoi de Mangeapunar pe vremea turcilor, cu o populație modestă de pescari greci greci (și, mai târziu, lipoveni) și de oieri Mocani și Tătari. În perioda 1840–1940 satul a fost populat și de așa numiții germani dobrogeni, purtând în limba acestora denumirea de Büffelbrunnen (în română Fântâna Bivolilor). Numele de „Costinești” l-a luat de la Emil Costinescu – latifundiar și om politic de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În anii 1960 apare pe hartă sub denumirea de „Dezrobirea”. În Costinești, turismul a debutat în anii 1920, cu amatori de pescuit în mare și de cercetări arheologice (eroziunea falezelor dezgropa în zonă cioburi, bănuți, bucăți de inscripții) dar și-a luat avântul din 1949, o dată cu inaugurarea primei tabere destinate pionierilor. Zece ani mai târziu a fost deschisă tabăra internațională a studenților. În partea de nord a plajei, aproape de țărm, se află epava vasului grecesc Evanghelia, care aducea portocale la Constanța, eșuat în anii 1960, aceastǎ epavă fiind una din atracțiile Costineștiului. Viața de noapte este dezvoltată în mare parte în jurul a trei discoteci în aer liber (Discotecile Ring, Tineretului și Vox Maris). Deoarece este frecventată în mare parte de tineri, stațiunea nu doarme niciodată.

Comuna Costinești din județul Constanța este compusă din două localități: Costinești (reședința) și Schitu. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2866 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 93,61% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională actuală a populației comunei se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 92,77% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședință a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 Î.E.N., când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din orașul Constanța, dar și alte frumoase locuri de vizitat în acest oraș.

Banca Românească

Biserica Adormirea Maicii Domnului

Catedrala ortodoxă

Cercul militar

Delfinariul

Farul Regele Carol I

Cazinoul și farul

Geamia

Grand Hotel

Hotelul Continental

Hotelul Palace

Muzeul de arheologie

Muzeul Marinei Române

Palatul administrativ

Piața Gării

Piața Independenței

Piața Ovidiu

Plaja Domnița Ileana

Primăria

Portul cu silozurile

Statuia lui Ovidiu

Vedere spre Hotel Carol

Vedere

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva locuri de vizitat în acest județ.