Epaminonda's Blog.....: HRANICE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, câteva cărți poștale ilustrate, din vremuri

diferite din localitatea cehă HRANICE, denumire germană

ROSSBACH, regiunea KARLOVY VARY, o insignă locală

și o vedere generală.

Gara

Memorialul

Trimiteri poștale

Vedere generală

Insignă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Generalul Alexandru Averescu

Președintele Partidului Poporului

Muncă, legalitate, cinste - Partidul Poporului

Alexandru Averescu (născut la data de 9 martie 1859 în localitatea Babele, azi Ucraina și decedat la data de 3 octombrie 1938 în București) a fost un mareșal și comandant al Armatei Române în timpul primului război mondial, fiind deseori creditat pentru victoria României din acest război. A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a peste 12 opere privitoare la chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. În anul 1918 Averescu înființează Liga Poporului, care în anul 1920 se va transforma în partid (Partidul Poporului), prilej de emitere a medaliei de mai sus. Pe avers este reprezentat bustul lui Averescu orientat spre stânga, cu inscripția circulară: “GENERALUL AL. AVERESCU. PREȘEDINTELE PART.POPORULUI”. În câmpul reversului medaliei este reprezentat simbolul electoral al partidului – rozeta cu șase colțuri și aplicate inscripțiile: “MUNCĂ, LEGALITATE, CINSTE * PARTIDUL POPORULUI*”

Insigna - Carol I - Domn al României 10 maiu 1866

Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Emblemă coifură - Stat major batalion Gărzi Patriotice

Gărzile Patriotice au fost niște formațiuni paramilitare românești înființate în perioada regimului comunist, având scopul de a asigura o apărare suplimentară în cazul unui atac extern. Ideea formațiunilor Gărzilor Patriotice este de sorginte sovietică. Primele grupuri de muncitori comuniști înarmați datează din vara anului 1944. Dezvoltând nucleul muncitorilor care l-au preluat pe mareşalul Ion Antonescu, după arestarea sa din ziua de 23 august 1944. Partidul Comunist din România a decis înființarea, în septembrie 1944, a Gărzilor de Apărare Patriotică. Pregătirea și organizarea acestor formațiuni s-a făcut sub supravegherea serviciilor de securitate sovietice NKGB, iar comanda lor i-a fost încredințată lui Emil Bodnăraş. De câte ori era necesar, Gărzile de Apărare Patriotică primeau sprijin logistic și de la Comandamentul Sovietic. Prin intermediul Gărzilor, comuniștii au preluat curând controlul asupra comitetelor de uzină alese în mod democratic din principalele fabrici din țară, obligându-i prin amenințări pe muncitori să aleagă conduceri noi, alcătuite din reprezentanți ai Frontului Naţional Democrat (F.N.D.). Noile comitete au acaparat apoi cantinele muncitorești și întregul proces de raționalizare a hranei de după război, astfel încât o mare parte a industriei a ajuns în mâinile F.N.D. Gărzile de Apărare Patriotică erau utilizate de comuniști și ca grupuri de bătăuși care aveau rolul să împrăștie manifestările organizate de partidele democrate și să-i terorizeze pe membrii acestora. Marea manifestație organizată la Bucureşti, în 8 noiembrie 1945, de către sprijinitorii democraţiei, monarhiei şi ai regelui Mihai, a fost împrăștiată de către comuniști cu ajutorul camioanelor cu muncitori, printre care se aflau și membri ai gărzilor de apărare patriotică, înarmați cu bâte și alte obiecte contondente. Formațiunile au fost desființate abia după desăvârșirea procesului de sovietizare a României. Gărzile Patriotice moderne au fost fondate în 1968, după discursul de la București, din 21 august, prin care liderul comunist român Nicolae Ceaușescu a condamnat public înăbușirea Primăverii de la Praga, de către U.R.S.S. şi sateliţii săi. În 1989, în Gărzile Patriotice erau înrolați aproximativ 700000 de cetățeni, atât bărbați cât și femei. Ca structură, Gărzile Patriotice colaborau strâns cu Ministerul Apărării Naționale, dar erau subordonate direct P.C.R. şi U.T.C.. Bazându-se mai mult pe cetățenii obișnuiți decât pe militari profesioniști, Gărzile Patriotice serveau ca o potențială contrapondere și control față de puterea și influența forţelor armate regulate. Doar în timpul Revoluției din Decembrie 1989 a existat un moment când cuplul dictatorial ceaușist s-a îndoit de loialitatea subunităților de gărzi patriotice văzând în acestea o posibilă mare forță revoluționară înarmată.

Insigna pionierească - Prieten al pompierilor - fruntaș

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial ia naştere organizaţia „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadraţi în U.A.E.R. – Uniunea Asociaţiilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o şedinţă festivă la care a participat toată conducerea de partid şi stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe-atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949 - 1966 mişcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. C.C. al P.C.R. a adoptat la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătăţirea activităţii Organizaţiei Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pioniereşti la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Naţional al organizaţiei). În luna noiembrie a aceluiaşi an, a avut loc prima conferinţă naţională a Organizaţiei Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităţilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” şi „Regulamentul Consiliilor Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România”. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia." Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului. În 1984, la aniversarea a 35 de ani de la crearea organizaţiei, aceasta avea 2695000 membri. Mai jos admiri alte insigne pionierești; Organizaţia Pionierilor a fost o organizaţie comunistă a copiilor români de vârstă şcolară (8 - 14 ani). Era precedată de apartenenţa la organizaţia Şoimilor Patriei şi succedată de apartenenţa la Uniunea Tineretului Comunist. În oraşele mari s-au constituit case ale pionierilor. La Bucureşti Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949 - 1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor). Organizaţia Pionierilor acorda distincţii individuale şi colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaş în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” şi insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntaşă”, „Detaşament fruntaş” şi „Grupă fruntaşă”. Intrarea în cadrul organizaţiei se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, …(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor.”

Imnul (neoficial al) organizaţiei era „Am cravata mea, sînt pionier”.

Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Flutura in vant, zalog si legamint,
Intaiul meu cuvint de pionier…
II
Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Maine – brigadier si sef de santier,
Chiar daca azi sunt numai pionier…
III
Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Cu tine nu ma joc si n-o s-o fac deloc,
Eu doar decât ma joc cu pionieri…

Deasupra poţi vedea ecuson, şnur, trese, cravată, centură, uniformă şi steaguri pioniereşti.

1 martie 1899

Medalia – medalion 1 Martie 1899 este opera gravorului bucureștean Theodor Radivon. Pe avers este redată o scenă idilică – răsărit de soare, păstor cu oile, rândunele în zbor, iar pe revers un motiv floral des folosit de gravor; în partea stângă, o jerbă cu flori, iar în dreapta, înscrisul pe trei rânduri “1 / MARTIE / 1899”.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII