Epaminonda's Blog.....: ELBURG

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, o trimitere poștală și o vedere generală

din localitatea olandeză ELBURG, provincia GELDERLAND.

Deasupra am postat o acțiune financiară din această localitate.

Muzeul

Biserica Sfântul Nicolae

Sinagoga

Piața

Poarta Peștelui

Podul

Portul

Arhitectură locală

Trimitere poștală

Vedere generală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

____________xxx____________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Carol I - Rege al României

Asociațiunea română pentru înaintarea

și răspândirea științelor

Congresul și Expozițiunea din Târgoviște 1911

Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării. Medalia postată aici este confecționată din argint, este rotundă, are diametrul de 65 milimetri și este opera gravorului Carniol fiul. În câmpul aversului medaliei este redat bustul regelui Carol I spre dreapta, cu inscripția circulară: ”CAROL I REGE AL ROMÂNIEI”. Reversul redă inscripția circulară: “ASOCIAȚIUNEA ROMÂNĂ PENTRU ÎNAINTAREA ȘI RĂSPÂNDIREA ȘTIINȚELOR” În câmp sus este redată o stea împrăștiind raze, sub care se află inscripția pe șase rânduri: “CONGRESUL / ȘI / EXPOZIȚIUNEA / DIN / TÂRGOVIȘTE / 1911”. Mai este redat un cartuș orizontal pentru ștanțarea numelui premiantului, așezat pe ramuri de stejar și laur.

Cu mai bine de un secol în urmă a luat naştere în ţara noastră, inspirată după modelul asociaţiilor similare din Anglia (British Association for the Advancement of Science, 1831) şi din Franţa (Association française pour l'avancement des sciences, 1872), la iniţiativa dr.C.I.Istrati, Asociaţiunea română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor. Ea s-a constituit în capitala Moldovei - Iaşi - unde s-a ţinut primul ei congres între 2 - 5 iunie 1902, din conlucrarea Societăţii de ştiinţe din Bucureşti cu societăţile surori din Iaşi: Societatea medicilor şi naturaliştilor, Societatea ştiinţifică şi Societatea "Archiva literară şi ştiinţifică". Asociațiunea a ţinut opt congrese în perioada antebelică, având următorii preşedinţi: 1. Iaşi, 2 - 5 iunie 1902, preşedinte: Petre Poni (1841-1925), membru "activ" al Academiei Române din 1879, de 4 ori preşedinte al ei. 2. Bucureşti, 21 - 25 septembrie 1903, preşedinte: dr. Constantin Istrati (1850-1918), membru titular al Academiei Române din 1899, de 3 ori preşedinte al ei. 3. Constanţa, 26 - 30 septembrie 1904, preşedinte: ing. Elie Radu (1853-1931), membru onorar al Academiei Române din 1926. 4. Craiova, 25 - 27 septembrie 1905, preşedinte: Ştefan Hepites (1851-1922), membru titular al Academiei Române din 1902, de 3 ori vicepreşedinte şi o dată secretar general al ei. 5. Bucureşti, 7 septembrie - 1 octombrie 1906, preşedinte: dr. Constantin Istrati. 6. Focşani, 20 - 22 septembrie 1909, (ocazionat de semicentenarul Unirii Principatelor), preşedinte: Petre Poni. 7. Târgovişte, 23 - 25 septembrie 1911, preşedinte: ing. Ion Ionescu (Bizeţ) (1870-1946), membru corespondent al Academiei Române din 1919, unul dintre "stâlpii" Gazetei Matematice. 8. Galaţi, 4 - 7 octombrie 1912, preşedinte: Gheorghe Ţiţeica (1873- 1939), membru titular al Academiei Române din 1913, de 2 ori vicepreşedinte şi de 2 ori secretar general al ei. Statutul Asociaţiunii a fost adoptat la congresul 2, şi el prevedea pe lângă publicaţii şi premii, sprijin bănesc pentru instituţii sau specialişti cu rezultate în cercetare utile ţării, instituirea de conferinţe şi cursuri serale pentru vulgarizarea ştiinţelor şi aplicaţiilor acestora; ţinerea unui congres anual într-un oraş din ţară, între 20 - 30 septembrie, cu organizarea unei expoziţii locale şi prezentarea de conferinţe publice cu caracter vulgarizator; chestiuni organizatorice (biroul Asociaţiunii, calitatea de membru, etc). Asociaţiunea s-a dovedit deschisă faţă de toţi aceia care se ocupau cu o ramură teoretică sau aplicată a ştiinţelor, faţă de alte societăţi (inclusiv Astra). Au văzut lumina tiparului aproape integral lucrările primelor două congrese, şi doar în mică măsură ale ultimelor două.

Insigna - Unitatea militară Boteni - 10 ani

1 august 1980 - 1 august 1990

Localitatea Boteni este situată în comuna Conţeşti din judeţul Dâmboviţa, iar unitatea militară 01842 este o structură militară de paraşutişti. Un grup de militari din această unitate militară, au primit o misiune specială, în dimineaţa zilei de Crăciun (25 decembrie 1989), aceea de a executa cuplul dictatorial Ceauşescu.

Conțești este o comună din județul Dâmbovița care include și satele: Bălteni, Boteni, Călugăreni, Crângași, Gămănești, Heleșteu și Mereni. La recensământul din anul 2011 comuna număra 5123 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 82,51%, romi – 15,24% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Conțești, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,07% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Insigna - Jandarmeria română

Centrul de perfecționare a pregătirii

cadrelor de jandarmi - Ochiuri

Centrul de Perfectionare a Pregatirii Cadrelor Jandarmi Ochiuri (C.P.P.C.J.) a fost înfiintat în baza Ordinului Ministrului Administratiei si Internelor nr. I/0534 la data de 08 aprilie 2005. În anul 2015 Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Ochiuri s-a înfrăţit cu Centrul Naţional de Antrenament al Forţelor Jandarmeriei Naţionale Franceze (CNEFG) Saint Astier. Misiunea generală a CPPCJ este cresterea capacitatii si disponibilitatii de actiune în plan national si international a subunitatilor mobile de jandarmi, pentru asigurarea unui climat de ordine si siguranta publica în conditii crescute de instabilitate economica, sociala, politica, etnica, culturala etc. Pentru îndeplinirea obiectivului, Centrului de Perfectionare a Pregatirii Cadrelor Jandarmi Ochiuri, i-au fost atribuite trei valente principale:

Asigurarea și restabilirea ordinii publice prin:

Antrenarea subunitatilor mobile de jandarmi în vederea îndeplinirii misiunilor specifice de ordine publica;
Cunoasterea concreta a problematicii specifice pentru îndeplinirea misiunilor, în conformitate cu legislatia în vigoare, prin participarea instructorilor militari la misiuni de asigurare a ordinii publice în cadrul structurilor mobile de jandarmi de pe întreg teritoriu tarii si în mod deosebit la misiunile din municipiul Bucuresti;
Participarea acestora în teatrele de operatii la activitati de pregatire si instruire a fortelor politienesti din statele respective ce urmeaza sa se ocupe de gestionarea situatiilor de criza.

Interventie profesionala si actiuni speciale, prin:

Adaptarea si implementarea unor tehnici, tactici si proceduri adecvate combaterii fenomenului infractional;
Pregatirea efectivelor pentru indeplinirea misiunilor cotidiene prin respectarea imperativelor de legalitate, protectie si eficienta;
Pregatirea efectivelor specializate pentru indeplinirea cu succes a misiunilor cu grad mediu si ridicat de risc.

Misiuni internationale:

Prezenta, tot mai activa, a efectivelor Jandarmeriei Române în teatrele de operatii (Kosovo, Afganistan, etc.) impune o pregatire cât mai apropiata de realitatile operative;
Jandarmeria Româna, membra permanenta a Fortei de Jandarmerie Europeana, organizeaza frecvent exercitii cu participare internationala.
Participarea instructorilor la stagii de pregatire internationale alaturi de alte structuri similare din alte tarii.

Ochiuri este un sat al comunei Gura Ocniței din județul Dâmbovița la 17 kilometri depărtare de municipiul Târgoviște.

Gura Ocniței este o comună din județul Dâmbovița care include și satele: Adânca, Ochiuri și Săcuieni. Comuna se află în estul județului fiind străbătută de șoseaua DN72 Târgoviște – Ploiești. La recensământul din anul 2011 comuna număra 7319 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 89,16%, romi – 7,25% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Gura Ocniței astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 95,36% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Insigna - Festivalul concurs interjudețean

al brigăzilor artistice - Târgoviște

Ediția a VI-a 1980

Brigada artistică a fost o formă de manifestare cultural-artistică, cu tentă umoristico-satirică, a unui grup redus de oameni. Manifestarea avea loc pe scenă, în fața unui public și consta într-un colaj de texte și melodii, cu mișcare scenică, decor și vestimentație adecvate dar simple. A fost o formă de manifestare cultural artistică specifică regimului comunist prin care se înfiera atitudinea neconformă propagandei comuniste; lenea, mizeria și în general tot ce ținea de un comportament indecent în societate.

Insigna - Calea ferată Titu-Târgoviște

100 de ani 1884 - 1984

Titu este un oraș din județul Dâmbovița, care include și satele: Fusea, Hagioaica, Mereni, Plopu și Sălcuța. Orașul Titu este situat în partea de sud a României și a județului Dâmbovița, aproximativ la 50 km nord-vest de capitala țării. Gara Titu este un nod feroviar pe liniile secundare de la nord-vest de București. Aici se intersectează linia București – Pitești cu linia ce duce spre Târgoviște și Pietroșița. Orașul Titu este traversat de șoseaua națională DN7 care leagă Bucureștiul de Pitești. La recensământul din anul 2011 orașul număra 9658 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 92,9%, romi – 3,43% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională a populației orașului Titu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,62% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Linia de cale ferată Titu - Târgoviște - Pietroșița este o cale ferată secundară din România, neelectrificată, dublă pe distanța Titu - Teiș Hm., simplă pe distanța Teiș Hm. - Pietroșița. Linia a fost inaugurată în mai multe etape, astfel: la 2 ianuarie 1884 segmentul Titu - Târgoviște, la 27 mai 1894 segmentul Târgoviște - Pucioasa și la 12 noiembrie 1912 segmentul Pucioasa - Pietroșița. În data de 15 mai 2013, segmentul Târgoviște - Pietroșița a fost închis traficului de călători datorită nerentabilității acestuia. La data de 1 octombrie 2015, CFR Călători a reluat cursele de pasageri pe segmentul Târgoviște - Pietroșița. La data de 15 octombrie 2015, operatorul feroviar privat Transferoviar Călători a introdus de asemenea curse pe segmentul respectiv.

Insigna - Târgoviște (stema)

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localității este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște, din vremuri diferite.

Curtea domnească

Școala de cavalerie și Bulevardul Carol I

Mitropolia

Mitropolia nouă

Vechea Mitropolie

Muzeul de istorie

Muzeul Poliției

Poarta București

Primăria

Casa de Cultură

Administrația financiară

Biserica Stelei

Vedere

Hotelul Dâmbovița

Palatul de justiție

Comandamentul Diviziei

Palatul Poștei

Palatul administrativ

Strada Libertății cu Librăria Stănescu

Strada Principală

Turnul Chindia

Gara

Gimnaziul Văcărescu

Magazinul Muntenia

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 metri) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120–125 metri, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva frumoase locuri de vizitat în acest județ, dar și monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite.