INFO NUMIS MONDO - 100

1. Banca națională a statului african Liberia procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă introducerea unor bancnote mai rezistente, cu mai multe elemente de securitate împotriva contrafacerii și cu un design mai atrăgător. 

Deasupra am postat bancnotele veche și nouă de 50 dolari care au designul asemănător, pe aversul acestora fiind reprezentat chipul lui Samuel Kanyon Doe.  

Samuel Kanyon Doe (6 mai 1951 – 9 septembrie 1990) a fost conducătorul Liberiei în perioada 1980 - 1990. A fost primul președinte indigen din istoria modernă a acestui stat. Sub conducerea sa, porturile liberiene au fost deschise comerțului cu Europa, China și Canada. După 1985, începe să devină indezirabil iar în 1990 este alungat de la putere de un grup de rebeli și ucis.

2. Banca națională a statului Bahamas din America centrală procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă introducerea unor bancnote mai rezistente, cu mai multe elemente de securitate împotriva contrafacerii și cu un design mai atrăgător.  

Deasupra am postat bancnotele veche și nouă de 10 dolari care au designul asemănător, pe aversul acestora fiind reprezentat chipul lui Stafford Lofthouse Sands, iar pe revers Farul Elbow Cay.

Sir Stafford Lofthouse Sands (23 septembrie 1913, 23 ianuarie 1972 a fost un fost un avocat și om politic bahamez și chiar ministru de finanțe în guvernul național. A contribuit la crearea turismului din Bahamas fiind creditat ca arhitectul prosperității Bahamasului postbelic. În anul 1967 s-a auto exilat în Spania. 

Farul Elbow Cay este unul dintre doar trei faruri manuale ramase in lume. Are un mecanism de greutate care trebuie să fie manevrat la fiecare câteva ore pentru a menține secvența de cinci străluciri albe la fiecare 15 secunde. Lampa sa funcționează pe bază de kerosen. Lumina lămpii este focalizată atunci când trece prin dreptul unei lentile Fresnel plutind pe un pat de mercur. Farul a fost construit în anul 1862 și a devenit operațional doi ani mai târziu. Luminile sale pot fi văzute de la 43 kilometri depărtare. Elboy Cay este un mic sat (aproximativ 450 locuitori) aflat pe insulele Abaco, districtul bahamez Hope Town.

3. Banca națională a Scoției procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se încearcă introducerea unor bancnote mai rezistente, cu mai multe elemente de securitate împotriva contrafacerii și cu un design mai atrăgător. 

Deasupra am postat bancnotele veche și nouă de 5 lire sterline care au designul aproximativ asemănător, pe aversul acestora fiind reprezentat chipul lui Walter Scott iar pe revers Podul vechi al Doonului și statuia lui Robert Burns din localitatea Dumfries.

Sir Walter Scott (15 august 1771 – 21 septembrie 1832) a fost un scriitor scoțian prolific și un poet popular în Europa în timpul vieții sale. Se poate

spune că Scott a fost primul autor de limbă engleză care a avut o carieră internațională în timpul vieții, cu mulți cititori din întreaga Europa, Australia și America de Nord. Poeziile și proza lui sunt încă citite și multe din scrierile lui rămân scrieri de referință atât pentru literatura engleză, cât și pentru literatura scoțiană. 

Brig o’Donn (Podul Vechi al Doonului), este un vechi pod construit la începutul secolului al XV-lea. Potrivit lui John R. Hume, podul a fost construit de către James Kennedy, care a murit în 1465, dar prima mențiune înregistrată a podului a fost în anul 1512. Podul este situat în apropiere de localitatea Alloway din Scoția și traversează râul Doon. Podul are lungimea de 22 de metri (72 picioare) și înălțimea maximă de 7,9 metri (26 ft).

 

Statuia lui Robert Burns, din Dumfries, a fost sculptată în marmură de o echipă de meșteri italieni. Ea a fost dezvăluită la data de 6 aprilie 1882. Încă din 1877 consiliul local al localității Dumfries a adoptat hotărârea de a ridica o statuie lui Robert Burns, cel mai ilustru locuitor al orașului.

Robert Burns (25 ianuarie 1759 – 21 iulie 1796) a fost un poet scoțian, precursor al romantismului britanic, care a scris în limba engleză dar și în dialectul scoțian.

Deasupra admiri clădirea Băncii Scoției a cărei siluetă este reprezentată pe amble fețe ale bancnotei noi.  

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH 

DE LA ÎNAINTAȘI

__________xxx__________

O PLACHETĂ, 
O MEDALIE ȘI CÂTEVA
INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala). 

Carol II - Regele românilor

Concursul hipic internațional

România - București iunie 1939

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern -Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale, regina Maria.

Vechimea echitaţiei sau a călăriei, care se confundă cu începuturile istoriei poporului român, se explică prin caracterul ei utilitar, militar şi sărbătoresc. Calul a făcut parte indisolubilă din oştirile voievozilor şi domnitorilor care şi-au apărat cu preţul vieţii pământurile strămoşeşti, potrivit. Documentul care atestă preocuparea pentru organizarea de concursuri ecvestre este "Anaforaua Sfântului Cârmuitoru nr. 51" din 1841, care încuviinţa "oarecari regule pentru îmbunătăţirea soiurilor vitelor, prin care să statornicească nu numai Ipodromii la Iaşi, Fălticeni şi Galaţi, ci şi premii pentru caii ce s'ar deosebi în alergări". esfăşurarea a tot mai numeroase întreceri determină apariţia la Iaşi, în 1851, a "Reglementului alergărilor de cai, de unu comitetu de încurajare pentru reproducerea (plodirea) şi îmbunătăţirea rasei cailor", iar în 1862 a unui nou regulament, de data aceasta sub egida Jockey Clubului Român, înfiinţat la 5 ianuarie 1875. În anul 1847, la Iaşi, apare o broşură denumită "Despre ipodromie sau alergări de cai", care conţine informaţii privind organizarea şi desfăşurarea curselor de cai şi despre îmbunătăţirea rasei cailor. Unirea Principatelor, precum şi scăderea numărului de cai de rasă, au dus la deplasarea centrului de greutate al hipismului românesc la Bucureşti, unde, în 1871, ia fiinţă "Societatea Equestră Română", care, după patru ani, îşi va schimba denumirea în Jockey Club, continuând să-şi aducă o substanţială contribuţie la dezvoltarea hipismului nostru, prin organizarea de concursuri, prin editarea unor materiale de popularizare pentru îmbunătăţirea rasei cailor în România. Apariţia primelor societăţi ecvestre în ţara noastră şi organizarea de numeroase concursuri, începând de la jumătatea veacului trecut, au avut consecinţe importante pentru hipismul românesc, susţine 'Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului. În plus, construirea hipodromurilor de la Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Brăila, Craiova, Botoşani, Târgovişte, Giurgiu şi altele a dus la apariţia unor competiţii mai întâi de dresaj, apoi de concurs complet şi sărituri. În apariţia şi dezvoltarea călăriei româneşti, un rol important a revenit şcolilor de cavalerie. Printre cele mai vechi din România se află "Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie" înfiinţată la Bucureşti în 1847 şi "Şcoala Militară de Cavalerie" de la Iaşi (1875). Un moment important de referinţă al istoriei călăriei din ţara noastră îl constituie înfiinţarea, în anul 1872, a "Şcolii Speciale de Cavalerie" din Bucureşti, al cărei sediu se afla la cazarma Malmaison. Din păcate, după patru ani, ea îşi încetează activitatea, până în 1883, când se reînfiinţează, fiind amplasată în clădirea "Şcoalei de Aplicaţie şi Geniu" din Calea Griviţei. Concursurile hipice (naţionale şi internaţionale) din perioada 1909-1912, şi anii 1914, 1915 şi 1919 scot în evidenţă valoarea călăreţilor români în probele de dresaj, sărituri şi sărituri în înălţime, vânătoare călare. După Primul Război Mondial, concursurile hipice se reiau în 1922. În anul următor se amenajează un nou hipodrom la Floreasca, pe lângă cele două de la Băneasa, primul construit în 1906. După 1924, se dispută anual concursul hipic naţional și mai târziu au loc în România și concursuri hipice internaționale. Enumăr mai jos câțiva din cei mai apreciați călăreți români: Cpt. P.Kirculescu (câștigătorul Concursului Micii Antante – Constanța 1934), C.Apostol (locul I – concursul de la Nisa – Franța), I.Tudoran (câștigătorul Cupei orașului Aachen - Germania), Lt.H.Rang (medalie de argint în Premiul națiunilor și Marele Premiu al orașului Aachen), Felix Țopescu (victorie la Viena). Generalul G. Moruzi, inspectorul general al cavaleriei, îi consultă pe conducătorii societăţilor hipice şi, la 12 decembrie 1930, începe Congresul de constituire al Federaţiei Equestre Române (FER). A doua zi erau alcătuite Statutele FER, care cuprindeau o serie de prevederi în spiritul celorlalte federaţii sportive înfiinţate până în acel moment în ţara noastră. România devine cea de a 21-a ţară afiliată la federaţia internaţională de profil, admiterea "de jure" producându-se conform buletinelor forului mondial peste un an, în 1931. 

Râsul carpatin - Linx Linx - 2018

Flora și fauna României

Monetăria Statului a lansat noua emisiune medalistică dedicată popularizării celei mai mari feline din fauna României, una dintre cele mai frumoase vietăți ale Carpaților – Râsul carpatin, denumire științifică Linx lynx. Produsul medalistic s-a bătut în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici tehnic: seria – fauna și flora României, forma – rotundă, diametrul – 6 centimetri, finisajul – patinată (comun), materialul – aliaj argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 155 de grame, tirajul – 40 exemplare, prețul unitar de vânzare (TVA inclus) – 640 lei (medalia de argint), materialul – tombac, tirajul – 60 exemplare și prețul unitar de vânzare (TVA inclus) – 185 lei (medalia de tombac).   

 

Râsul carpatin este monument al naturii, protejat de lege și ocrotit în rezervații și în arealele pe care le ocupă. Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (I.U.C.N.) consideră că specia e pe cale de a fi ameninţată într-un viitor apropiat. În consecință, râsul eurasiatic  trebuie să fie protejat și ajutat să supravieţuiască fiindcă acest superb animal asigură echilibrul ecologic necesar prin reducerea numărului de rozătoare și păstrarea unui mediu curat și nepoluat. Lynxul este o felină de mărime medie, nativă din pădurile Europei, Siberiei, Asiei Centrale și Asiei de Est. Toată populația din această specie este estimată la 55000 de exemplare,  din care majoritatea trăiește în Rusia. În afară Rusiei, cea mai mare populație a lincșilor se găsește în țara noastră, numărul lor atingând 2050 în anul 2001. Râșii au mărimea asemănătoare cu cea a câinelui, au între 70 și 150 cm lungime, cu coada relativ scurtă (5 - 25 cm). Râșii pot cântări și peste 50 kg, pot trăi aproximativ 20 de ani, au gheare ascuțite și retractile care ating lungimea de 4–6 cm. Râșii mici sunt uneori confundați cu pisicile sălbatice, în ciuda faptului că sunt genuri separate. Râșii sunt capabili să se cațăre dar de obicei vânează la nivelul pământului. Râșii se mișcă repede și fără zgomot, ceea ce le permite să atace prada pe neașteptate. Pot și sări la o distanță de 4-6 metri în orice direcție. Auzul și mirosul lincșilor sunt foarte dezvoltate. De asemenea, ca majoritatea pisicilor, râșii pot vedea bine seara și noaptea. 

Insigna - A.C.I.R. 2015 (Asociația colecționarilor de insigne din România)

Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit.  Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist. 

Floarea de colț este o specie de plantă declarată monument al naturii încă din anul 1933. Floarea de colț (Leontopodium alpinum) – o adevarată perlă a munților noștri, de o frumusețe aparte și totodată cea mai rară din întreaga floră montană, crește în munții calcaroși, în pajiștile de pe versanții abrupți și însoriți sau pe stâncării. Întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munții Vrancei, Munții Bucegi, Munții Făgărașului, Munții Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu, floarea de colț este simbolul iubitorilor de drumeție la munte. În tradiția populară românească, reprezintă un simbol al dragostei și se spune că bărbații își demonstrau dragostea, îndemânarea și curajul, culegând o floare de colț de pe stâncile ascuțite ale munților și oferind-o iubitelor. Această ”steluță” este, totodată, simbolul tinereții, al tuturor virtuților și harurilor sufletului omenesc. Din cer, peste crestele munților și peste colții de stâncă aplecați peste văgăuni și prăpăstii, se pornesc ploi de steluțe albe, catifelate. Sunt florile zânelor, care împodobesc munții. Floarea de colț, denumire alternativă Floarea reginei este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium, familia Asteraceae. Planta este înaltă de 5 – 20 centimetri și are inflorescența compusă din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. 

Insigna - A.G.V.P.S. - Fazan

(Asociația generală a vânătorilor și pescarilor sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.   

Fazanul ( Phasianus colchicus ) este una din cele mai mandre si mai maiestre pasari pe care le putem observa la noi. Este greu sa-ti stapanesti reactia de placere si uimire atunci cand il vezi. Fazanul comun este originar din zona Caucazului si din zona de sud-este a Peninsulei Blacanice. Se presupune ca la noi a fost introdus pentru prima data de catre romani. Fazanul comun este mai mic decât fazanul gulerat si cel mongolic si cel mai putin prolific. Are insa o rezistenta la factorii de mediu mult mai buna si de aceea este foarte bine adaptat. Masculul poate ajunge pana la greutatea de 1,5kg iar femela pana la 1kg. Lungimea totala este de 50 - 90 centimetri iar deschiderea aripilor de 70 - 90 centimetri. Culoarea penajului este pestrita,de un rosu-aramiu cu dungi negre. Pe spate are reflexii verzi albastrui iar pe cap si pe gat este negru cu reflexii albastre. Pe obraji este de un rosu aprins. Coada este lunga mai deschisa la culoare, cu dungi transversale negre si de multe ori bifurcata ca limba unui sarpe. Femela este crem-cenusiu punctata pe cap, spate, aripi si coada cu pete de culoare brun inchis. Fazanul este o pasare poligama unde cocosul paote avea 5 sau chiar mai multe gaini. In luna mai femela depune in jur de 10 oua pe care le cloceste singura. Perioada de incubatie este de 21 de zile. 

Insigna - ASIROM - 10 ani

Asirom este o societate de asigurări din România, ce a fost înființată în anul 1991. În anul 2007 compania a fost preluată de Compania Vienna Insurance Group, de la fostul proprietar, Interagro. Astăzi sociatatea practică diverse tipuri de asigurări pentru gospodării individuale și companii: de viață, de accidente, de călătorie, auto, locuințe și bunuri, agricole și animale, răspundere civilă, sănătate, etc.  

_________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

German Pomares Ordonez,

revoluționar din Nicaragua,

a trăit între anii 1937 - 1979

Detaliu vignetă de pe un notgeld austriac

(bancnotă locală de necesitate)

Două detalii vignete de pe bilete spaniole de loterie

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 27.10.2018