Epaminonda's Blog.....: MONEDE POUND CIPRIOT DE COLECȚIE

Moneda de colecție de mai jos a fost emisă pentru a marca a 70-a aniversare a existenței Organizației mondiale “Salvați copiii.” Pe avers moneda prezintă doi copii jucându-se, iar pe revers se prezintă stema statului CIPRU, numele țării în trei limbi și anul emiterii - 1989.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 1 pound, data emiterii – 1989, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 28,28 grame, forma – rotundă, materialul – argint, tirajul – 4000 de exemplare și calitatea – proof.

“Salvați copiii” este o organizație internațională nonguvernamentală a cărei scop este de a acorda sprijin copiilor care au nevoie de ajutor din întreaga lume. A fost înființată în data de 19 mai 1919 la Londra, în Marea Britanie. Scopul principal al asociației este dezvoltarea proiectelor care aduc îmbunătățiri substanțiale și de lungă durată în folosul copiilor.

Moneda de colecție de mai jos a fost emisă pentru a marca a III-a ediție a Jocurilor micilor state europene. Pe avers moneda prezintă imaginea stilizată a unui atlet în alergare, iar pe revers se prezintă stema statului cipriot, numele țării în trei limbi și anul emiterii - 1989.

Competiția sportivă Jocurile micilor state ale Europei (JPEE), reunește delegații din statele europene cu o populație mai mică de 1 milion de locuitori, adică: Islanda, Andorra, Cipru, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Monaco, San Marino şi Muntenegru. Competiția are loc odată la doi ani, începând din anul 1985. Aceste state şi-au creat propriile jocuri, întrucât în întreaga istorie a Jocurilor Olimpice toate cele 9 ţări au obţinut, în total, 8 medalii la competiţia universală. În programul competiției figurează 11 discipline: baschet, volei, volei pe plajă, tenis de masă, nataţie, judo, tir, atletism, gimnastică, tenis de câmp şi ciclism. Ediția din anul 1989 a avut loc în Cipru și s-a bucurat de un real succes.

Moneda de colecție de mai jos a fost emisă pentru a marca a 30-a aniversare a existenței statului Cipru. Pe avers moneda prezintă imaginea stilizată a unei păsări, iar pe revers se prezintă stema statului cipriot, numele țării în trei limbi și anul emiterii - 1990.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 20 pound, data emiterii – 1990, diametrul – 22,05 milimetri, greutatea – 7,99 grame, forma – rotundă, materialul – aur, tirajul – 5000 de exemplare și calitatea – proof.

Cipru este o republică europeană situată pe insula cu același nume din Marea Mediterană, care și-a câștigat independența la data de 16 august 1960 față de Marea Britanie. Suprafața statului este de 9253 kilometri pătrați, populația numără 0,767 milioane de locuitori iar, capitala funcționează în orașul Nicosia. Nu are are o deviză națională unanim acceptată.

xxx

O PASTILĂ DE RÂS

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE

ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Statul major general

Programul NATO - Parteneriatul pentru Pace - România

Statul Major General (S.M.G.) este structura militară de specialitate, prin care şeful Statului Major General exercită conducerea întregii structuri de forţe a Armatei României şi este investit cu competenţe specifice în domeniul militar. Considerat a fi dintotdeauna organismul superior de concepţie şi comandă al Armatei Române, Statul Major General a avut şi are, prin atribuţii legal consemnate, un rol esenţial în pregătirea armatei şi a naţiunii române pentru apărare. Sus am postat logo-ul S.M.G. iar mai jos steagul și fanionul de identificare al Statului Major General al Armatei Române.

De la înfiinţare, Statul Major General / Marele Stat Major (S.M.G. / M.St.M.) - organism cu activitate permanentă, subordonat Ministerului Apărării Naţionale (Ministerul de Război/Ministerul Forţelor Armate) - şi-a desfăşurat activitatea în baza legilor de organizare a acestui minister, precum şi a legilor şi regulamentelor serviciului de stat major, dovedind realism şi sobrietate în deciziile adoptate şi receptivitate la experienţele, tendinţele şi curentele moderne ale epocii istorice. Primele structuri militare cu atribuţii de stat major au apărut în anul 1831, sub denumirea de Ştabul Oştirii, al cărui şef era ajutorul domnitorului în conducerea treburilor ostăşeşti. Atribuţiile acestui organism erau „construirea şi formarea oastei, aplicarea regulamentului, administraţie, recrutare şi echipare.

” După înfăptuirea actului Unirii, în anul 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a luat măsuri pentru crearea unui organ superior de conducere a instrucţiei ostăşeşti. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 din data de 12 noiembrie 1859, a fost înfiinţat un Corp de stat major general al Armatei Principatelor Unite, dependent în atribuţiunile sale de ministerele de Război, existente în fiecare principat. La 6 aprilie 1877, odată cu mobilizarea armatei române, prin Înaltul Decret nr. 491, a fost înființat Marele Cartier General, cu atribuţii în conducerea operaţiunilor militare. Ca urmare a experienţei acumulate în timpul Războiului de Independenţă, prin legea din 10 iulie 1878 s-a creat un Consiliu Superior al Armatei, în compunerea căruia se afla şi un Şef al Statului Major al Armatei. Structura şi atribuţiile Marelui Stat Major au fost stabilite prin Înaltul Decret nr. 2945 din 29 noiembrie 1882, când acest organism a fost reînfiinţat. Aflat în subordinea Ministerului de Război, acesta urma a se ocupa cu „studiul chestiunilor de organizare militară, studiul şi pregătirea lucrărilor relative la război, studiul forţelor militare a diferitelor state”. Sus am postat steagul și fanionul de identificare al S.M.G..

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară, fondată în anul 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, în data de 4 aprilie 1949. Actualmente alianța cuprinde 28 de state din Europa și America de Nord (Albania, Belgia, Bulgaria, Canada, Croația, Cehia, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxenburg, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Anglia, România, Slovenia, Slovacia, Spania, SUA și Turcia). Alianța s-a format din state independente, interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre.

Parteneriatul pentru Pace este o iniţiativă majoră introdusă de N.A.T.O. (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord) la Întâlnirea la nivel înalt a Consiliului Nord-Atlantic, desfăşurată la Bruxelles în ianuarie 1994. Scopul Parteneriatului este acela de a întări stabilitatea şi securitatea din întreaga Europă. Invitaţia la Parteneriatul pentru Pace a fost adresată tuturor statelor participante la Consiliul de Cooperare Nord Atlantic (N.A.C.C.), precum şi altor state prezente la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (C.S.C.E.), care sunt capabile şi îşi doresc să participe la acest program. Cele 22 de ţări participante în prezent la parteneriat un grup divers din punct de vedere geografic, care include state din Europa de Vest, foste republici sovietice din Caucaz, Asia Centrală şi din alte regiuni, precum şi ţări care aspiră la obţinerea statutului de membru al Alianţei. Activităţile pe care şi le asumă fiecare stat partener se bazează pe programe individuale de Parteneriat care sunt elaborate în comun. Programul de parteneriat se axează pe cooperarea în probleme de apărare, dar depăşeşte cadrul dialogului şi cooperării, în scopul consolidării unui parteneriat real între fiecare ţară Parteneră şi N.A.T.O.. Cu timpul a devenit o caracteristică permanentă şi importantă în arhitectura securităţii europene şi ajută la extinderea şi intensificarea cooperării politice şi militare din întreaga Europă. Programul susţine creşterea stabilităţii, diminuarea ameninţărilor la adresa păcii şi constituirea unor relaţii mai strânse de securitate, bazate pe cooperarea practică şi pe angajamentul faţă de principiile democratice, susţinute de Alianţă. Documentul Cadru include sarcini specifice pe care fiecare participant trebuie să şi le asume în cooperarea cu N.A.T.O. în vederea îndeplinirii obiectivelor întregului program. Acestea sunt următoarele:

• să faciliteze transparenţa în procesul de planificare a apărării naţionale şi a bugetului;
• să asigure controlul democratic al forţelor de apărare;
• să-şi menţină capacitatea şi disponibilitatea de a contribui la operaţiunile întreprinse sub autoritatea Naţiunilor Unite şi/sau responsabilitatea O.S.C.E.. (Organizația pentru securitate și cooperare în Europa)
• să dezvolte relaţii militare cooperante cu N.A.T.O., în scopul planificării, instrucţiei şi exerciţiilor comune, pentru a întări capacitatea participanţilor la parteneriat de a desfăşura misiuni de menţinere a păcii, precum cele de căutare şi salvare, operaţiuni umanitare şi altele asupra cărora se va conveni ulterior;
• să dezvolte, pe termen lung, forţe mai bine pregătite, capabile să opereze alături de cele aparţinând membrilor Alianței.

125 de ani de la înființarea

primei companii de pontonieri 1866 - 1991

București, Giurgiu - Brăila, Alba Iulia - Turnu Măgurele

1877 - 1878 * 1913 * 1916 - 1919 * 1841 - 1945

Dunărea, Siret, Prut, Mureș, Nistru, Tisa, Bug,

Hron, Nipru, Morava

Specialitatea militară pontonieri își are originea în compania independentă de pontonieri din cadrul batalionului de geniu specializat, înființat la data de 25 februarie 1866 prin Decretul 259 al Locotenenței Domnești. În noiembrie 1878, după războiul de independenta, compania de pontonieri este dislocată în garnizoana Brăila, unde își continua activitatea în prezent Batalionul 72 Poduri. Compania de pontonieri din Brăila a servit ca bază pentru formarea a încă unei companii de pontonieri, subordonată, însă, Regimentului 1 Geniu. În anul 1913 aceste companii se constituie într-un singur Batalion de Pontonieri, cu reședința în garnizoana Brăila. În primăvara anului 1916, Batalionul se transforma în Regimentul de Pontonieri. Al doilea război mondial găsește trupele de pontonieri organizate pentru a executa și alte misiuni: de fortificații, distrugeri poduri, de forțare a principalelor râuri aflate pe direcțiile de acțiune. Misiunile îndeplinite de către pontonieri au demonstrat cu prisosință rolul deosebit al acestei specialități în cadrul armei geniu, în asigurarea succesului în operație. Subunitățile de pontonieri se prezintă, astăzi, ca o specialitate de bază a armei geniu, al cărei rol în ansamblul armatei a sporit considerabil. Pontonierii sunt militari aparținând armei geniu, specializați în construcția de pontoane și de alte lucrări necesare trecerii (unei armate) peste o apă.

Finalist Cupa României "Timișoreana" - Ediția 2007 - 2008

Federația română de fotbal - fondată în 1909

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”. Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?! Sus am postat o poză cu tineri fotbaliști arădeni care bat la porțile afirmării.

Structura organizatorică conducătoare a fotbalului românesc a luat ființă în anul 1909 sub numele Asociația cluburilor de fotbal din România. În timp aceasta a evoluat primind și alte denumiri după cum urmează; 1912 – Federația societăților sportive din România, 1919 – Uniunea cluburilor de fotbal asociație, 1930 – Federația română de fotbal asociație și 1940 – Organizația sportului de fotbal și handbal. Din 1944 si până în prezent forul conducător al fotbalului autohton se numeste Federația romană de fotbal. Din anul 1930 este afiliată la Federaţia Internaţională de Fotbal Amator (F.I.F.A.) iar din anul 1955 este afiliată şi la Uniunea Europenă de Fotbal Amator (U.E.F.A.).

Cupa României 2007 - 2008 la fotbal a fost a 70-a ediție iar finala sa avut loc pe stadionul Ceahlăul din Piatra Neamț între cluburile CFR Cluj Napoca – Unirea Urziceni încheindu-se cu scorul de 2-1 pentru clujeni.

Fotbal club Unirea - 1954

F.C. (fotbal club) Unirea a fost un club de fotbal din Urziceni, România. De la înființare, în 1954 și până în 2002 echipa a evoluat cu precădere în eșalonul trei, purtând de-a lungul timpului mai multe denumiri: Aurora, Avântul, Ferom, Agricultorul și, în final, Unirea. După preluarea echipei de către un potent om de afaceri, Unirea și-a început ascensiunea în fotbalul românesc promovând în Liga a II-a și mai apoi în Liga I. Cooptarea în sânul echipei a managerului Mihai Stoica și a antrenorului Dan Petrescu a avut rezultate excelente: disputarea finalei Cupei României în sezonul 2007-2008 și câștigarea titlului de campioană a României în sezonul următor. Stadionul folosit de club pentru disputarea meciurilor de acasă se numește Tineretului și se află la ieșirea din orașul Urziceni. A fost inaugurat în anul 1976, în 2002 a fost renovat și extins până la o capacitate de 7000 de locuri iar din 2007 este dotat cu o instalație de nocturnă de 1400 lucși. Culorile echipei sunt alb-albastru, iar porecla ei este Chelsea de Ialomița. La finalul turului sezonului 2010 - 2011 Primăria Chiajna a achiziționat de la Dumitru Bucșaru 50% din acțiunile Unirii. Totuși, Federația română de fotbal (F.R.F.) nu a permis fuziunea celor două echipe, iar tranzacția a căzut. La finalul sezonului 2010 - 2011 a retrogradat în Liga a II-a. Într-un comunicat din data de 6 iulie 2011 se anunță „retragerea clubului din toate competițiile organizate de F.R.F. (Federația română de fotbal)”. Sus am postat logo-ul clubului de fotbal F.C.Unirea din Slobozia.

Al II-lea festival bienal I.L.Caragiale 1960

Premiul I - Laureat

Începând cu anul 1958 în România s-a desfășurat un festival național de teatru ce a purtat numele marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. S-au ținut mai multe ediții ale festivalului, odată la doi ani, cu secțiuni de interpretare dar și de creație. A fost cea mai mare acțiune culturală de popularizare a artei dramatice în România.

Ion Luca Caragiale (născut la 1/13 februarie 1852 în localitatea Haimanale, azi Ion Luca Caragiale din judeţul Dâmboviţa şi decedat la 9 iunie 1912 la Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Insigna - Industria chimică - România

Industria chimică este reprezentată de companii ce au ca profil de activitate producția de substanțe chimice. Ocupând un loc central în economia globală actuală, industria chimică transformă materiile prime (petrol, gaze naturale, apă, metale și minerale) în peste 70000 de produse diferite. Industria chimică românească reprezintă o ramură importantă a industriei și este prezentă printr-o multitudine de companii cu diverse profile de activitate: rafinării de petrol, producători de îngrășăminte chimice, producători de produse sodice, producători de mase plastice, producători de cauciuc,producători de vopsea și alte multe categorii de companii.

Insigna - Security

Insigna Security este purtată la rever de către personalul de pază și protecție al oricărei companii de securitate. Ea dă mai multă autoritate persoanei care o poartă și obligă pe ceilalți oameni să se conformoze indicațiilor venite din partea acesteia.

________________ooOoo________________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Prințul Diponegoro, nume real Bendoro Raden Mas Ontowiryo a fost un luptător pentru cauza independenței naționale indoneziene, care s-a născut în anul 1785 și a decedat în anul 1855, de fel din insula Java.