Moneda dolar canadian de colecţie de mai jos celebrează nava militară de război HMS Shannon, participantă la războiul americano - britanic din anul 1812. Moneda prezintă pe avers o navă cu pânze, iar pe revers chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 2 dolari canadieni, data emiterii – anul 2012, forma - rotundă, diametrul – 28 milimetri, greutatea – 7,3 grame, metalul – aliaj nichel, cupru și aur nordic, calitatea – necirculat și designer Bonnie Ross.

Conflictul militar din anul 1812 s-a declanșat între Statele Unite ale Americii și Imperiul Britanic, din dorința de expansiune a americanilor înspre Teritioriile de Nord Vest. Nava militară HMS Shannon a fost un crucișător blindat al marinei regale britanice construit în anul 1900 ce a primit misiuni de patrulare. Nava a avut următoarele caracteristici tehnice; deplasament - 14600 tone, lungime - 158,2 metri, puterea motoarelor – 27000 C.P., viteza – 23 noduri (43 kilometri/oră), echipaj – aproximativ 800 oameni, cost – 1415135 lire, armament – tunuri și mitraliere de calibre diferite, mine și torpile. Nava a fost dată la fier vechi în anul 1922.

Moneda dolar canadian de colecţie de mai jos celebrează faptele de eroism ale militarilor canadieni săvârșite pe câmpurile de luptă în istorie. Moneda prezintă pe avers o coloană de militari mărșăluind, un copil care scapă din mâinile mamei și aleargă spre tatăl său care mărșăluia, strigându-i “Așteaptă-mă, tati!”, iar pe revers chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 2 dolari canadieni, data emiterii – 2014, forma - rotundă, diametrul – 28 milimetri, greutatea – 7,3 grame, metalul – aliaj nichel, cupru și aur nordic, calitatea – necirculat și designer Claude Dettloff.

Este probabil cea mai faimoasa fotografie făcută în Canada, în timpul celui de-al doilea război mondial: un băiat în vârstă de cinci ani, scapă din strânsoarea mamei și aleargă după tatăl, său care pleca la luptă. Poza rezonează ca un instantaneu al impactului războiului asupra canadienilor și sacrificiilor personale pe care le-au făcut. Fotografia a fost realizată de fotoreportetul Claude Dettloff, la data de 1 octombrie 1940.

Moneda dolar canadian de colecţie de mai jos celebrează animalul sălbatic Lupul. Moneda prezintă pe avers un lup, iar pe revers chipul suveranei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5 dolari canadieni, data emiterii – 2011, seria – animale sălbatice, forma - rotundă, diametrul – 38 de milimetri, greutatea – 31,1 grame, metalul – argint, puritatea – 99,9%, calitatea – necirculat și tirajul – 1 milion de exemplare.

Lupul, denumire științifică - Canis lupus, este un animal sălbatic care trăiește pe întinse teritorii geografice, cunoscându-se mai multe specii de lup. Lupul, deși nu este nici pe departe cel mai mare sau mai puternic dintre carnivorele europene, s-a impus încă din cele mai vechi timpuri, fiind considerat un animal care inspiră teamă dar și admirație. Deși circulă nenumărate legende despre oameni mâncați de lupi, nu se cunoaște nici un caz concret în care un adult să fi fost atacat și mâncat de lupi. Deși s-au înregistrat cazuri de urmărire și schițare a atacului, acesta nu a fost niciodată finalizat. Se cunosc însă cazuri în care lupii, iarna, în teritoriul lor, au încercat să mănânce sau au mâncat trupurile celor înghețați. Lupul este un animal robust și suplu, lung de până la aproximativ 1,5 metri la care se adaugă o coadă de până la circa 0,8 metri. Greutatea este variabilă, de obicei între 30 și 50 kg, dar depășind în unele cazuri 70 kg. Blana este de o culoare brun-cenușie cu variații multiple. Ea se compune, de fapt, din două rânduri de peri: unul foarte des, lânos, lângă piele, de culoare gălbui-cenușie și un al doilea, mai lung, numit spic, având vârful negru. Performanțele fizice ale lupilor sunt cel puțin impresionante. În căutarea hranei ei pot parcurge peste 100 km într-o singură noapte. Viteza de alergare a lupului poate depăși 60 km/oră. Simțurile sale sunt extraordinare. Nu doar mirosul este deosebit de fin, dar și auzul și văzul, lupul putând vâna foarte bine atât noaptea - timpul său preferat de vânătoare - cât și ziua sau în perioadele de amurg și dimineață. Are o mare rezistență la durere și un mare curaj în luptă. Dar, mai mult decât performanțele fizice, lupul are și o inteligență deosebită. La vânătoare folosește felurite tactici, de la strategia de învăluire pe flancuri a prăzii la mânarea treptată către zone închise. De multe ori izbutește să observe și să ocolească capcanele puse pentru el. Lupii atacă turmele de oi de obicei în haite atunci când iarna este grea iar nu-și pot găsi altă hrană.

Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL TELEORMAN

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc.

Matricea sigilară de mai sus a fost turnată de Subprefectura Plășii Teleorman din județul Teleorman. Ea este confecționată din alamă, are form rotundă, cu diametrul de 38 milimetri și este gravată în incizie. În câmpul central al matricii este reprezentat un scut francez modern, despicat. În cartierul din dreapta al scutului este reprezentată acvila cruciată, cu capul conturnat, iar în cartierul din stânga este reprezentat capul de zimbru cu stea între coarne. Scutul este timbrat de o coroană închisă, cu glob cruciger, dedesubt fiind inscripționat anul turnării - 1866. În exergă, în interiorul unui cerc continuu este plicată legenda cu majuscule: • SUB-PREFECTURA PLAŞI TELEORMAN JUD. TELEORMAN

Biserica catedrală Sfântul Alexandru

din orașul Alexandria, județul Teleorman

Zidită în anul 1835, reclădită în anul 1869,

terminată în anul 1898 în zilele

M.S. regelui Carol I, fiind mitropolit primat

Josif Gheorghian, președinte al Consiliului de miniștri

Dimitrie A. Strudza, ministru a cultelor Spiru C. Haret,

primar al orașului Alexandria - Dimitrie P. Anghelescu

Catedrala Episcopală ” Sf Alexandru” este cea mai reprezentativă clădire din Alexandria, lăcaşul fiind considerat simbolul oraşului. A fost botezată după numele domnitorului Alexandru Ghica, întemeietorul oraşului iar istoria ei se leagă îndeaproape de cea a reşedinţei de judeţ. Alexandria s-a înfiinţat în 1834, când o mână de negustori din Zimnicea şi Mavrodin au cumpărat de la Mitropolia Ţării Româneşti, moşia Bâcâianca şi au stabilit aici o urbe pentru a putea face comerţ liber. Oameni cu frică de Dumnezeu, negustorii şi ţăranii care veniseră să locuiască în noul oraş au vrut o biserică. Încă din 1835, înainte de a se construi alte clădiri oficiale ale oraşului, a fost ridicată în grabă o biserică de lemn. Lăcaşul a fost târnosit în ziua de Florii, în 1838, şi a fost închinat patronului spiritual al oraşului, Sf. Alexandru. Pentru că lăcaşul de lemn a devenit în scurt timp neîncăpător,obştea din Alexandria a hotărât în 1855 ridicarea unei biserici de cărămidă. S-au comandat 500000 de cărămizi. dar proiectul a stagnat, în lipsa fondurilor. Proiectul a fost amânat din cauza banilor vreme de câţiva ani, până în1868 când la sugestia Prefecturii Teleorman, administraţia oraşului a constituit un Comitet de reconstrucţie a bisericii. Biserica a fost ridicată în anul 1871, dar nu avea încă turlă. Lucrările de construcţie s-au oprit aici pentru câţiva ani. În lăcaşul acoperit cu şindrilă şi fără picturi s-au ţinut vreme de ani buni slujbe. Construcţia catedralei a durat 29 de ani. Autorităţile au încercat să facă rost de bani pentru continuarea construcţiei bisericii apelând inclusiv la colectări de fonduri de la enoriaşi. În 1871 o trupă de teatru de la Bucureşti a fost invitată să pună în scenă la Alexandria trupa de teatru ” Formarea oraşului Alexandria”. Piesa a fost jucată în beneficiul bisericii , dar banii adunaţi nu au fost suficienţi pentru continuarea lucrării. Pentru că lucrările s-au tot amânat, şindrila de pe acoperiş a început să cedeze iar în 1873 din cauza deteriorării biserica a fost închisă, la decizia Mitropoliei. Mai marii bisericii au deschis chiar o anchetă asupra construcţiei ridicate în Alexandria. Războiul de Independenţă şi situaţia politică tulbure din ţară au făcut ca în următorii ani ridicarea catedralei să fie iar amânată. Abia în 1883, Primăria din Alexandria fiind condusă de un consiliu avându-l în frunte pe primarul Ştefan Mândreanu a decis să acorde prioritate reluării proiectului de finalizare a construcţiei bisericii. Astfel , în vederea asigurării fondurilor necesare pentru reluarea construcţiei Bisericii, Primăria a organiat o loterie publică pentru care Librăria Socec a tipărit 120000 de bilete de loterie cu valoarea de 1 leu bucata. Suma strânsă a fost insuficientă. Loteria s-a reluat în 1884, dar banii necesari tot nu au fost strânşi. Situaţia bisericii care se deteriora pe zi ce trece în lipsa lucrărilor necesare a fost cel mai aprins subiect de discuţie al anilor în reşedinţa de judeţ a Teleormanului. În plus, din cauza stării lăcaşului, Mitropplia a închis biserica de mai multe ori de-alungul anilor. Abia după ce primăria a vândut o casă din patrimoniul local şi a scos în arendă 200 de hectare, s-au strâns bani pentru demararea construcţiei.

Catedrala Sfântul Alexandru din Alexandria - Teleorman

Finalizarea lucrărilor de restaurare 1997 - 2012

Resfințirea catedralei - 30 august 2012

150 de ani de la trecerea în veșnicie a domnitorului

Sarcofagul din marmură albă de Carrara

din incinta catedralei - locul de odihnă veșnică a

domnitorului Alexandru Dimitrie Ghoka 1796 - 1862

Lucrările s-au reluat în 1895. Catedrala a fost finalizată abia în 1898. Pe 2000 de metri pătrați în Catedrala ” Sf. Alexandru” pot fi văzute picturile lui Ştefan Luchian. Pictorul a fost angajat în 1896 de primăria oraşului pentru a picta biserica. Autorităţile i-au cerut lui Luchian să execute lucrarea în cinci luni. Luchian a acceptat şi a făcut echipă cu Constantin Artachino şi Constantin Pascally. Timpul nu le-a permis pictorilor să execute toată lucrarea de pictură interior şi exterior şi atunci ei s-au rezumat să execute numai tablourile din biserică, adică icoanele. Parterul bisericii a fost pictat de Ştefan Luchian iar turla mare şi pandantivii, de pictorul Artachino. Lăcaşul are 42 de metri lungime şi 26 de metri lăţime, iar la ridicarea ei au fost folosite peste un milion de cărămizi. Catapeteasma are zece metri, este realizată în stil neogotic iar policandrul este lucrat la Viena. Catedrala se prezintă sub forma de cruce în interior şi navă în exterior, având la intrare o frumoasă tindă străjuită de coloane lucrate în stil corintian. Timpul şi intemperiile naturii şi-au pus amprenta, de-alungul anilor, asupra simbolului oraşului. Biserica a fost afectată de cutremurele din 1940 şi 1977 şi a avut nevoie de reparaţii capitale.Între anii 1997-2012 Catedrala a fost restaurată . S-au efectuat ample efectuat lucrări de consolidare, subzidire, reamenajări exterioare la învelitoare. O parte din pictură a fost refăcută de către o echipă de restauratori. Pictura a fost resfiinţită la data de 30 august 2012, de către Preasfinţitul părinte Episcop Galaction al Alexandriei şi Teleormanului.

Sarcofagul în care odihneşte domnitorul Alexandru Ghica a fost adus la catedrala din Alexandria în 1994. Monumentul funerar închinat lui Ghica a fost comandat de Alexandru Ioan Cuza imediat după moartea lui Alexandru Dimitrie Ghica. Sarcofagul este împodobit cu spadă, sceptru, mantie de hermină, coroana regală. Odată cu aducerea în lăcaşul din Alexandria a osemintelor domnitorului, catedrala a devenit necropolă domnească.

Alexandru D.Ghika Voevod

Domn a toată Țara Românească 1834 - 1842

Centenarul orașului Alexandria 1834 - 1934

Sărbătoritu-sa această comemorare sub domnia

M.Sale regelui Carol II, prim ministru fiind

Gheorghe Tătărescu, prefectul județului

Alexandru Popescu, primarul orașului

Alexandru Colfescu - 1935

Alexandru Dimitrie Ghica (născut 1796 şi decedat 1862 a fost primul domnitor regulamentar al Ţării Româneşti: aprilie 1834 - 7 octombrie 1842. A fost numit ca domnitor de catre rusi, odată cu numirea lui Mihail Sturdza în Moldova de către turci, după încetarea ocupatiei rusesti (1824-1834). Trebuia să guverneze în spiritul şi litera Regulamentului organic. Pentru a controla situaţia, Rusia îl inconjoară cu agenţi devotaţi, greci si ruşi, punându-l sub controlul strict al consulului Ruckmann, care s-a amestecat în toate afacerile interne ale ţării, devenind arbitru între domnitor şi restul administraţiei. Acest lucru a trezit o opoziţie naţională în Adunarea obştească, ceea ce îl încurcă şi mai mult pe domnitor şi, zăpăcindu-l, îl face sa cadă în greşeli tot mai mari de pură conducere.

Alexandru Dimitrie Ghika 1834 - 1842

Alexandria - 175 de ani de la fondare

Secția numismatică Alexandria - 2009

A făcut şi lucruri bune: a construit şcoli şi un teatru, a organizat armata, a susţinut ţăranii. În anul 1834 a înfiinţat oraşul Alexandria. A fost caracterizat ca fiind un "om bun, însă fără curaj ... prieten al ţării, dar mai mult încă al postului său".

Insigna - I.A.I.C. - Alexandria

(Întreprinderea de aparate pentru iluminare și căldură)

I.A.I.C.A. (Întreprinderea de aparate pentru iluminare și căldură) Alexandria s-a înființat în anul 1997 ca unitate cu profil nou în România și a rămas și astăzi singura producatoare de aparatură și accesorii pentru instalațiile de încălzire - ventilare și condiționare a aerului, necesare în construcții industriale și civile.

Insigna - I.A.A. Alexandria (I.A.I.C.)

Din anul 1980, IAICA a asimilat în fabricație echipamente solare: captatori solari cu apă, captatori solari cu aer, instalații solare, module solare de acoperiș. A urmat diversificarea profilului de fabricatie prin noi tipuri de produse: baterii pentru instalații de climatizare nave, răcitoare pentru compresoare, baterii pentru vagoane și locomotive, răcitoare de ulei pentru utilaje de construcții, schele metalice de fațadă, cofraje metalice. Între anii 1990 - 1995 IAICA a introdus în fabricație aeroterme electrice, calorifere electrice, boilere electrice, aparate de caldură în contracurent pentru minerit și termo-hidrocentrale.

Societatea numismatică română

A XXXII-a expoziției națională de insigne

Alexandria 1 - 2 septembrie 2007

Era la început veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Alexandria este un municipiu și reședința județului Teleorman, Muntenia, România. Orașul este așezat în sudul Câmpiei Române, pe partea dreaptă a râului Vedea, la 88 km distanță de capitala României - București. Întemeiat în anul 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile orașelor Brăila și Giurgiu și avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraș Turnu Severin), orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale "Sfântul Alexandru" din municipiu. Sus am postat stema actuală a municipiului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Alexandria, din vremuri diferite.

Gara

Primăria

Direcția generală a finanțelor publice

Pavilionul din Grădina Publică

Podul peste Vedea

Prefectura

Sediu bancar

Hotelul Parc

Școala primară nr.2 și Judecătoria

Teleorman este un județ din România, provincia istorică Muntenia, cu reședința în orașul Alexandria. Județul se întinde pe 5790 kilometri pătrați și numără aproximativ 360000 de locuitori. Din punct de vedere administrativ-teritorial județul este compus din 3 municipii (Alexandria, Roșiorii de Vede și Turnu Măgurele), 2 orașe (Zimnicea și Videle) precum și 92 de comune. Sus am postat stema actuală și harta județului Teleorman, iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din timpuri diferite.

Primăria - Roșiorii de Vede

Biserica Sfântul Haralambie - Turnu Măgurele

Biserica Sfântul Nicolae - Țigănești

Banca Națională - Turnu Măgurele

Gara - Roșiorii de Vede

Gara - Turnu Măgurele

Poliția portului - Turnu Măgurele

Primăria - Roșiorii de Vede

Primăria - Zimnicea

Primăria - Videle

Sfatul popular raional - Turnu Măgurele

Palatul administrativ - Turnu Măgurele

Gimnaziul - Turnu Măgurele

Școala de băieți nr.1 - Turnu Măgurele

Spitalul județean - Turnu Măgurele

Tribunalul - Turnu Măgurele

Monumentul independenței - Turnu Măgurele

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Djuanda Kartawidjaja, cunoscut ca și Lordul Raden a fost un politician indonezian și prim-ministru care s-a născut la data de 14 ianuarie 1911 și a decedat la data de 7 noiembrie 1963.